George C{LINESCU VIA|A LUI MIHAI EMINESCU  CUPRINS Not[ asupra edi\iei .............................................................................................. 2 Tabel cronologic ................................................................................................... 3 Str[ mo=ii ........................................................................................................... 13 Gheorghe Eminovici ........................................................................................... 18 Raluca Eminovici =i copiii .................................................................................. 30 Na=terea =i copilaria lui Mihai Eminescu (1850—1858) ..................................... 43 +colar la Cern[ u\i (1858—1863) ...................................................................... 58 Privatist la Cern[ u\i. Fugar cu trupa Tardini (1864—1866) .............................. 70 La Blaj (1866) .................................................................................................. 88 Pribeag =i sufleur (1866—1869) ...................................................................... 101 Student la Viena (1869—1872) ....................................................................... 129 Student la Berlin (1872—1874) ....................................................................... 176 Bibleotecar =i revizor =colar (1874—1876) ....................................................... 196 Eminescu =i Junimea ........................................................................................ 218 Eminescu =i dragostea ...................................................................................... 249 Eminescu gazetar (1876—1883) ...................................................................... 273 Agonia moral[ =i moartea (1883—1889) ......................................................... 301 Masca lui Eminescu ......................................................................................... 340 Bibliografie eminescian[ : via\a ......................................................................... 344 Aprecieri .......................................................................................................... 358 CZU 859.0.09+929 C 14 CUPRINS NOT{ ASUPRA EDI|IEI Textele edi\iei de fa\[ se reproduc dup[: G e o r g e C [ l i n e s c u. Via\a lui Mihai Eminescu. Edi\ia a IV-a rev[zut[, Editura pentru literatur[. Bucure=ti, 1964. C e o r g e C [ l i n e s c u. Opere, vol. 11. Via\a lui Mihai Eminescu. Editura pentru literatur[. Bucure=ti, 1969. G e o r g e C [ l i n e s c u. Via\a lui Mihai Eminescu. Prefa\[ de G. Dimi- sianu. Tabel cronologic de Ecaterina |ar[lung[. Colec\ia “Biblioteca pentru to\i”. Editura Minerva. Bucure=ti, 1983. G e o r g e C [ l i n e s c u. Via\a lui Mihai Eminescu. Ion Creang[ (Via\a =i Opera). Editura Literatura artistic[. Chi=in[u, 1989. Textele, cu exep\ia particularit[\ilor de limb[ =i stil ale autorului (=i ale autorilor cita\i), respect[ normele ortografice ]n vigoare. Coperta: Isai Cârmu ISBN 9975–904–67–X © LITERA  CUPRINS TABEL CRONOLOGIC 1899 2 iulie (stil vechi, 19 iunie). Se na=te, la Spitalul Filantropia din Bucure=ti, Gheorghe Vi=an, fiul Mariei Vi=an =i al lui Tache C[pit[nescu, cel care avea s[ devin[ G. C[linescu. 1907 17 martie So\ii Constantin =i Maria C[linescu (n. C[pit[nescu) adopt[ pe Gheorghe Vi=an, elev ]n clasa a doua primar[. Familia se afl[ la Ia=i. }n acela=i an moare tat[l adoptiv. 1908 iunie Maria C[linescu se mut[ la Bucure=ti, ]n casa surorilor sale. 1910-1914 Este elev la gimnaziul “Dimitrie Cantemir”. 1914-1916 Elev la sec\ia modern[ a Liceului “Gh. Laz[r”, unde-i are ca profesori pe C. Giurescu, Gr. T[u=an, Hildebrand Frollo =. a. 1916-1917 Fiind ]n refugiu la Ia=i, face aici, ]n particular, ultima clas[ de liceu. 1918 octombrie Trece bacalaureatul la liceul “Mihai Viteazul” din capital[. 1919 19 aprilie Apare Sbur[torul, revist[ literar[ condus[ de E. Lovinescu, =i unde G. C[linescu trimite primele versuri. D. N. [anu] reproduce o strof[ nereu=it[ la “Po=ta redac\iei” din mai. Spre sf`r=itul aceluia=i an, E. Lovinescu ]i r[spunde la aceea=i “Po=t[ a redac\iei” cu privire la ni=te “cuget[ri” de originalitatea c[rora se ]ndoie=te. Primul semn ]ncurajator din partea lui E. Lovinescu survine la aceea=i rubric[, ]n 15 noiembrie. 1919 octombrie Se ]nscrie la Facultatea de filosofie =i litere, sec\ia filologie modern[ a Universit[\ii din Bucure=ti, iar ]n luna urm[toare se anga- jeaz[ ca subbibliotecar la biblioteca facult[\ii. 1920 Urmeaz[ cursurile de literatur[ rom`n[ \inute de Mihail Dragomirescu. }l cunoa=te pe Ramiro Ortiz, titularul catedrei de limba =i literatura italian[ a universit[\ii bucure=tene. Se angajeaz[ ca paleograf =i bibliotecar, ulterior ca arhivar la Arhivele Statului, fiind recomandat  G. C[linescu de D. Onciul, decanul Facult[\ii de litere. }=i d[ demisia din postul de subbibliotecar. Debuteaz[ ]n publicistic[ ]n paginile ziarului Diminea\a. 1921 Semneaz[ ]n revista Roma, I, nr. 3, traducerea nuvelei Nastagio degli onesti din Decameronul lui Boccaccio. Particip[ la excursia organizat[ ]n Italia de Ramiro Ortiz, vizit`nd, ]n drum spre Roma, Istanbulul, Atena, Catania, Napoli. Colaboreaz[ la ziarul Dacia. 1923 Apare romanul lui Giovanni Papini — Un uomo finito (Un om sf`r=it), tradus de G. C[linescu, cu o prefa\[ a autorului, scris[ pentru aceast[ traducere, =i cu un cuv`nt ]nainte de Al. Marcu. }n acela=i an ]=i trece examenul de licen\[ =i devine profesor suplinitor la Liceele “Gh. +incai” =i “Matei Basarab” din capital[. Renun\[ la postul de arhivar. 1924 Redacteaz[, scriindu-le de fapt, numerele pe ianuarie, martie, iunie— iulie =i august ale revistei Roma. Promoveaz[ examenul de capacitate la limbile italian[ =i rom`n[ =i devine profesor la Liceul “Diaconovici Loga” din Timi=oara, prin ordin ministerial. Nu se prezint[ ]ns[ la post, deoarece ob\ine concediu de studii =i o burs[ de doi ani pentru +coala Rom`n[ din Roma, atunci de arheologie =i istorie. Fusese recomandat ministerului de Ramiro Ortiz, iar hot[r`rea o luaser[ D. Onciul =i Vasile P`rvan. Va frecventa biblioteca +colii, a Institutului “De propaganda fide” =i a Vaticanului. Va asculta cursurile lui Adolfo Venturi =i va vizita muzeele Rena=terii. Se va feri s[ se specializeze strict, dar va deprinde obi=nuin\a muncii organizate. 1925 Public[ ]n revista Diplomatarium italicum studiul Alcuni missionari catolici italiani nella Moldovia nei secoli XVII e XVIII, studiu tip[rit apoi ]n volum de Academia Rom`n[ ]n colaborare cu Libreria di scienze e lettere din Roma. 1926 Se ]ntoarce ]n \ar[, unde este deta=at, prin ordin ministerial, ca profesor de limba =i literatura italian[, la Liceul “Gh. +incai” din capital[. Frecventeaz[ cenaclul lui E. Lovinescu =i debuteaz[ ]n Universul literar (nr. 51) cu poezia Nova mihi apparuit Beatrix. 1927 }=i extinde colaborarea la diverse publica\ii: Vremea lui I. Valerian (unde scrie p`n[ ]n 1929, apoi, sporadic, ]n 1932 =i 1933); Sinteza (unde ]ncepe polemica cu E. Lovinescu, dus[ intermitent, p`n[ la moartea acestuia, ]n diverse publica\ii); G`ndirea (unde public[ neregulat p`n[ ]n 1929); Politica (accidental, dar revine =i ]n 1928). 1928 Colaboreaz[ la Universul literar, condus de Camil Petrescu, la revista Opozi\ia, preia cronica literar[ a Vie\ii literare. }ncepe polemica cu Via\a lui Mihai Eminescu  revista Kalende, condus[ de Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Tudor +oimaru =i +erban Cioculescu. }=i ia ]n primire postul de la Liceul “Diaconovici Loga” din Timi=oara, dar vine lunar ]n Bucure=ti. 1929 Se c[s[tore=te cu Alice Vera Trifu, fiica lui Simion =i a Elisabetei Trifu din Bucure=ti. Vor locui p`n[ c[tre sf`r=itul anului la Timi=oara. Atunci ob\ine aprobare ministerial[ pentru deta=are la +coala superioar[ de comer\ nr. 2 din capital[. Colaboreaz[ cu studiul Valachia =i Moldavia ]n vechile periple italiene la volumul colectiv Omagiu lui Ramiro Ortiz. 1930 Se transfer[ la catedra vacant[ de italian[ de la +coala superioar[ de comer\ nr. 2 din Bucure=ti. Redacteaz[ revista Roma (unde public[ mai intens p`n[ ]n 1932), scoate revista Capricorn, dou[ numere, unde folose=te, prima oar[, pseudonimul Capricorn, ]ncepe s[ publice ]n Vremea un studiu despre E. Lovinescu (ultimul episod ]n febr. 1931), ]ncepe polemica cu G`ndirea, colaboreaz[ ]nt`mpl[tor la Vestul. Apare Altre notizie sui missionari catolici nei paesi romeni ]n acela=i Diploma- tarium italicum, publicat apoi ]n volum de Academia Rom`n[ ]mpreun[ cu Libreria di scienze e lettere din Roma. 1931 Este numit profesor titular de limba italian[ ]n ]nv[\[m`ntul secundar =i comercial din Bucure=ti. Colaboreaz[ la Adev[rul literar =i artistic, ziarul Cuv`ntul, la Via\a rom`neasc[. Termin[ de scris Via\a lui Mihai Eminescu =i ]ncepe s-o publice ]n foileton ]n ziarul Mi=carea. Mihai Ralea o cite=te ]n manuscris =i o recomand[ c[lduros lui Al. Rosetti, directorul Editurii “Cultura na\ional[“. 1932 Colaboreaz[ regulat la Adev[rul literar =i artistic (p`n[ ]n 1939). Public[ =i cu pseudonimele Sportiv, Ovidius (]n 1932); Ad. Lit. (]n 1933, 1937); Al. (1933-1938); Aristarc (]n 1933-1938). Public[ manuscrise emines- ciene ]n Adev[rul literar =i artistic ca =i ]n Via\a rom`neasc[, Rom`nia literar[ (colaborare solicitat[ de Camil Baltazar). Tot ]n Rom`nia literar[ public[ un prim capitol al romanului intitulat ini\ial Ursitoarele (vii- toarea Cartea nun\ii). Apare Via\a lui Mihai Eminescu. Este propus de G. Ibr[ileanu =i numit codirector al Vie\ii rom`ne=ti, al[turi de Mihai Ralea. Este ales, la propunerea lui Al. Posetti, membru ]n juriul pentru decernarea premiului “Tekirghiol-Eforie”, premiu ce va fi ob\inut de Mircea Eliade pentru romanul Maitrey. 1933 Apare ultimul foileton al romanului ]n Rom`nia literar[. Apare, ]n Editura “Adev[rul”, Cartea nun\ii. }ncepe polemica cu Camil Baltazar.  G. C[linescu Inaugureaz[, ]n Adev[rul literar =i artistic, “Cronica mizantropului”, pe care o semneaz[ la ]nceput Al., apoi Aristarc, pseudonim folosit frecvent p`n[ ]n 1947 =i, mai rar, p`n[ la s`r=itul vie\ii. Ini\iaz[ apari\ia bilunar[ a Vie\ii rom`ne=ti. Aici, ca =i ]n Adev[rul literar =i artistic, public[ fragmente din Opera lui Mihai Eminescu. Apare edi\ia a doua a Vie\ii lui Mihai Eminescu. Colaboreaz[ la num[rul festiv al ziarului Diminea\a. }n vara acestui an ]ncepe polemicile cu Mihail Sebastian, Pompiliu Constantinescu =i I. Valerian. Este ales din nou membru ]n juriul premiului “Tekirghiol-Eforie”. 1934 Apare primul volum din Opera lui Mihai Eminescu. Se ]mboln[ve=te de astenie nervoas[ =i p[r[se=te redac\ia Vie\ii rom`ne=ti. 1935 Apar volumele II =i III din Opera lui Mihai Eminescu. 1936 Apar volumele IV =i V din Opera lui Mihai Eminescu. Prime=te premiul “Hamangiu” al Academiei Rom`ne pentru Via\a lui Mihai Eminescu =i volumele I-III ale Operei lui Mihai Eminescu. }ncepe colaborarea la Revista Funda\iilor Regale, unde va publica intermitent p`n[ ]n 1940. Re]ncepe colaborarea la Via\a rom`neasc[. Apar ]n Adev[rul literar =i artistic primele fragmente din Istoria literaturii rom`ne...., cu titlul Din istoria literaturii rom`ne=ti. Face o excursie ]n Fran\a =i Italia. Se ]nscrie la doctorat la Universitatea din Ia=i. Comisia, format[ din I. M. Marinescu, Mihai Ralea, Iorgu Iordan =i Octav Botez, pre=edinte O. Trafali, confer[ titlul de doctor ]n litere lui Gheorghe C[linescu pentru teza Analiza unui manuscris eminescian (“Avatarii faraonului Tlà”), tez[ complementar[ fiind volumele IV =i V din Opera lui Mihai Eminescu. 1937 D[ concurs pentru conferin\a, vacant[, de estetic[ =i critic[ literar[ a universit[\ii ie=ene. Comisia este alc[tuit[ din Mihai Ralea, pre=edinte, Iorgu Iordan =i Octav Botez, membri, I. M. Marinescu =i I. C. Balmu=, membri suplean\i. 1938 Apare romanul Enigma Otiliei, 2 vol. }nfiin\eaz[ asocia\ia literar[ “Noua Junime”, care-=i deschide =edin\ele ]n redac\ia ziarului Ia=ul, ]n prezen\a lui Andrei O\etea, Iorgu Iordan, George Iva=cu =. a. Va colabora la Ia=ul. Apare Via\a lui Ion Creang[. E considerat demisionat de la +coala superioar[ de comer\ din Bucure=ti. Se stabile=te la Ia=i, unde va sta cu intermiten\e p`n[ ]n 1944. Apare edi\ia a III-a a Vie\ii lui Mihai Eminescu =i edi\ia Poezii de Mihai Eminescu, ]ntocmit[ =i comentat[ de G. C[linescu. C[l[tore=te ]n Fran\a =i Italia. Via\a lui Mihai Eminescu  Re]ncepe cursul la universitatea ie=ean[ cu prelegerea Despre biografi- ile roman\ate. 1939 Apare la Ia=i Jurnalul literar, s[pt[m`nal de critic[ =i informa\ie literar[, scos de G. C[linescu. Filose=te aici =i pseudonimele Aristarc, Nostra- damus, Vera Com=a, J. L. Revista apare p`n[ la sf`r=itul anului, fun- c\ion`nd =i cu drept de editur[. Astfel apar studiile Liviu Rebreanu =i Tudor Arghezi, semnate de G. C[linescu. Peste var[ se mut[ la Bucure=ti, l[s`nd secretariatul publica\iei lui George Iva=cu. Public[ Principii de estetic[. Sporadic, colaboreaz[ la }nsemn[ri ie=ene, unde va mai publica =i ]n 1940. 1940 Lucreaz[ la Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, din care public[ fragmente ]n Revista Funda\iilor Regale. G. C[linescu ob\ine de la Comandamentul cercului de recrutare din Ia=i ordinul de “Rechizi- \ionat pe loc pentru lucru” la facultate, iar din partea Ministerului Edu- ca\iei Na\ionale, concediu cu salariu ]ntreg, cu ]ncepere din decembrie =i p`n[ ]n aprilie anul urm[tor, pentru urm[rirea tip[ririi Istoriei literaturii... 1941 iulie Apare Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, st`rnind un puternic ecou ]n critica literar[ a vremii. Se public[ peste o sut[ de recenzii, articole =i bro=uri. Acestea apar pe tot parcursul anului 1941, la ]nceputul anului 1942 =i, mai rar, ]n anii urm[tori. Prin- tre cele mai notabile interven\ii men\ion[m urm[toarele: a lui Eugen Lovinescu ]n Curentul literar (sept. 1941), +erban Cioculescu ]n Revista rom`n[ (oct.-dec. 1941), Perpessicius ]n Universul literar (mai 1945) =i a lui Pompiliu Constantinescu la radio (iunie 1945). 1942 Ob\ine definitivarea pe postul ocupat la universitatea ie=ean[. 1943 Apare +un sau Calea neturburat[. Mit mongol, dedicat[ lui Iorgu Iordan, “pentru marele s[u caracter”. Semneaz[ p`n[ ]n 1944, cu pseudonimul Aristarc, o rubric[ ]n Vremea. 1944 Public[ la Vremea 12 poeme. Colaboreaz[ la Ecoul; scoate ziarul Tribuna poporului. Se alc[tuie=te o “Comisie de chemare” pentru catedra vacant[ de Isto- ria literaturii rom`ne moderne a universit[\ii ie=ene, comisie alc[tuit[ din Dan Simonescu, Iorgu Iordan, Petru Caraman, D. Caracostea (scrie raportul de chemare), D. Popovici. G. C[linescu este votat ]n unani- mitate =i numit, prin Decret, profesor titular la respectiva catedr[. 1945 Este numit profesor titular la catedra de Istoria literaturii rom`ne moderne a Universit[\ii din Bucure=ti. Tribuna poporului ]=i ]nceteaz[  G. C[linescu apari\ia. Scoate s[pt[m`nalul literar, artistic =i social Lumea, care va apare p`n[ ]n 1946. Re]ncepe colaborarea la Revista Funda\iilor Regale =i o continu[ p`n[ ]n 1947. Apare Istoria literaturii rom`ne. Compendiu. 1946 |ine lec\ia de deschidere la Facultatea de litere =i filozofie a Universit[\ii din Bucure=ti, cu prelegerea Sensul clasicismului. Apare volumul Impresii asupra literaturii spaniole =i edi\ia a doua a Istoriei literaturii rom`ne. Compendiu. }ncepe colaboraea la Contemporanul, unde public[ p`n[ ]n 1964. Va folosi =i pseudonimul Aristarc. Ianuarie Uniunea Patrio\ilor se transform[ cu prilejul Congresului care are loc acum ]n Partidul Na\ional Popular. G. C[linescu este ales membru al Biroului Executiv. Apare ziarul Na\iunea al Partidului Na\ional Popular, ziar condus de G. C[linescu. Aici ]ncepe publicarea impresiilor de c[l[torie ]n urma vizitei ]n U.R.S.S., ]ntreprins[ ]n acela=i an, pe ruta Kiev—Moscova—Leningrad. 1947 Apare edi\ia a doua din Enigma Otiliei. Termin[ noua redactare a Operei lui Mihai Eminescu =i Editura Funda\iei Regale ]ncepe culegerea ei. Apare primul num[r din noua serie a Jurnalului literar. Re]ncepe s[ scrie cronic[ literar[ la Na\iunea, care-=i va ]nceta apari\ia ]n 1949. Folose=te pseudonimele Aristarc (1946-1948); Belfegor, Aretino, Selta- badil, Machiavel (toate ]n 1947). Scoate manualele de limba rom`n[ pentru clasele I-III de gimnaziu =i pentru clasa a IV-a de liceu. Deschide cursul de la Facultatea de litere =i filozofie cu prelegerea Istoria ca =tiin\[ inefabil[ =i sintez[ epic[. Moare Maria C[linescu. 1948 Este ales deputat al Marii Adun[ri Na\ionale ]n Circumscrip\ia electoral[ Br[ila din partea Frontului Democra\iei Populare. Este ales membru activ al Sec\iei literare a Academiei Rom`ne ]n locul lui Sextil Pu=cariu. Apare ultimul num[r din Jurnalul literar. Renun\[ la cronica din Na\iunea. Moare Maria Vi=an. 1949 ianuarie |ine ultimul curs la Facultatea de litere =i filozofie. Este deta=at la Institutul de istorie literar[ =i folclor. Apare volumul Kiev—Moscova— Leningrad. Este numit membru ]n Comitetul na\ional jubiliar pentru s[rb[torirea centenarului lui Mihai Eminescu, comitet condus de Mihail Sadoveanu. 1950 Colaboreaz[ sporadic la Flac[ra. 1951 E ]ncadrat director la Institutul de istorie literar[ =i folclor. Via\a lui Mihai Eminescu 1952 |ine ]n sala Dalles conferin\a Caragiale despre alegerile din trecut ]n \ara noastr[. Public[ ]n Contemporanul nuvela Necunoscut. Public[ ]n revista Studii articolul Al. Odobescu =i Rusia. Este ales membru ]n Comitetul pentru s[rb[torirea centenarului Gogol. I se acord[ medalia “A cincea aniversare a proclam[rii R. P. R.”. 1953 Apare romanul Bietul Ioanide. Apare manualul de Istoria literaturii rom`ne pentru clasa a VIII-a redactat de Ion Vitner =i Ov. S. Crohm[lniceanu, colectiv condus de George C[linescu. C[l[tore=te ]n R. P. Chinez[. Mai. Apare nr.1 al revistei Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor, buletinul anual al Institutului. 1954 Cu aceia=i colaboratori editeaz[ manualul Istoria literaturii rom`ne pentru clasa a IX-a. }ngrije=te =i prefa\eaz[ edi\ia Opere de Ion Creang[. Apar litografiate, sub egida Institutului, monografiile Scriitori minori =i Nicolae Filimon. Este numit directorul revistei La Roumanie Nouvelle, care va apare p`n[ ]n 1958. 1955 Apare volumul Am fost ]n China nou[. Apare litografiat[ la Institut monografia Gr. M. Alexandrescu. Apare ]n Contemporanul, pentru pri- ma oar[, “Cronica optimistului”. 1956 Apar volumele Studii =i conferin\e, Trei nuvele, Enigma Otiliei, edi\ia a III-a. Public[ ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor monografiile Nicolae Filimon =i Gr. M. Alexandrescu. Colaboreaz[ la revista Steaua. Este ales membru ]n Comitetul Uniunii Scriitorilor. }ntreprinde, ]mpre- un[ cu membri ai Istitutului, o c[l[torie de studii prin \ar[, pe urmele lui Goga, Slavici, Blaga. 1957 Public[ ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor un capitol din noua versiune a Operei lui Mihai Eminescu. Revizuie=te documenta\ia Vie\ii lui Mihai Eminescu. }ntreprinde c[l[torii de studii prin vechi ora=e rom`ne=ti. Organizeaz[ acas[ spectacole cu scenetele Directorul nebun =i Irod. Particip[ membri ai Institutului =i invita\i. 1958 C[l[torii de stadii ]n Moldova =i Transilvania. Spectacole acas[ cu Brezaia, Napoleon =i Fouché, Napoleon =i Sf. Elena, Ileana Flutureanca. Public[ ]n Contemporanul un studiu despre Nicolae Labi=. 1959 Apar edi\iile a IV-a =i a V-a din Enigma Otiliei, ca =i versiunea ]n limba francez[ a c[r\ii. Apare ]n volum monografia Nicolae Filimon. Se constituie colegiul redac\ional pentru elaborarea tratatului de Istoria literaturii rom`ne, condus de George C[linescu. Este s[rb[torit ]n =edin\[ solemn[ de c[tre Academia R.P. R. =i Uniunea Scriitorilor cu prilejul ]mplinirii v`rstei de 60 de ani. I se acord[ Ordinul Steaua Republicii 
! G. C[linescu clasa a II-a. Public[ ]n Gazeta Literar[ un ciclu de poezii erotice. Merge la Praga pe itinerarul lui Nicolae Filimon. Organizeaz[ spectacol acas[ cu piesa Tragedia regelui Otakar =i a prin\ului Dalibor. 1960 Apare romanul Scrinul negru. Este numit profesor onorific la catedra de Istoria literaturii rom`ne a Facult[\ii de filologie a Universit[\ii din Bucure=ti, unde are dreptul s[ “\in[ cursuri facultative de specialitate”. C[l[tore=te ]n Cehoslovacia pe aceea=i rut[ ca mai sus. Organizeaz[ spectacole acas[ cu piesele Phedra, Secretarii domnului de Voltaire, Soarele =i Luna. 1961 Apare edi\ia definitiv[ a Enigmei Otiliei, ca =i versiunea ei german[, scoas[ la Berlin de editura “Der Morgen”. C[l[tore=te ]n Fran\a, la invita\ia lui Jean Louis Vigier, pre=edintele grupului de prietenie franco- rom`n[ din Senatul francez. C[l[tore=te la Moscova. Este ales deputat al MAN ]n Circumscrip\ia electoral[ nr. 24 din fostul raion R[cari. 1962 Apare monografia Gr. M. Alexandrescu. Apare la Praga =i Vilnius Enigma Otiliei, iar la Var=ovia Scrinul negru. Este reales ]n Comitetul de con- ducere al Uniunii Scriitorilor. Ini\iaz[ ]nfiin\area unui Muzeu de istorie literar[ =i folclor al literaturii rom`ne, ]n sediul Institutului, =i doneaz[ piesele care alc[tuiesc fondul de baz[. |ine un curs despre Eminescu la Facultatea de filologie a Universit[\ii din Bucure=ti. Merge la Floren\a la Adunarea general[ a Comunit[\ii europene a scri- itorilor. 1963 Apare volumul de versuri Lauda lucrurilor. Apare Scrinul negru edi\ia a doua. }ngrije=te edi\ia bilingv[, rom`no-francez[, a Operelor lui Ion Creang[. Public[, ]n Gazeta literar[, Tragedia regelui Otakar =i a prin\ului Dalibor. Public[ fragmente din piesa Ludovic al XIX-lea, f[r[ a-=i dest[inui paternitatea. Merge la Modena pentru festivit[\ile dedicate celui de-al cincilea centenar al na=terii lui Pico della Mirandola. 1964 Apare Via\a lui Eminescu ]n edi\ie definitiv[. Apare tratatul de Istoria literaturii rom`ne vol. I, al c[rui coordonator este. |ine la Sala Mic[ a Palatului comunicarea Eminescu — poet na\ional ]n cadrul Sesiunii =tiin\ifice a Academiei =i Uniunii Scriitorilor, organizat[ cu prilejul ]mplinirii a 75 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Prezint[ comunicarea Umanismul lui Creang[ la Sesiunea jubiliar[ a Facult[\ii de limba =i literatura rom`n[. |ine la Facultate cursul special despre Ion Creang[. Este numit “=ef de catedr[ onorific” =i “conduc[tor =tiin\ific al cadrelor care doresc s[ ob\in[ titlul de candidat ]n =tiin\e, specialitatea rom`n[“. Prime=te Premiul de Stat pentru “activitatea literar[ =i publi- Via\a lui Mihai Eminescu

cistic[“ din ultimii ani. Este internat la Sanatoriul Otopeni cu diagnos- ticul “ciroz[ hepatic[“. 1965 Apare, ]ntr-o form[ rev[zut[, monografia Ion Creang[. Apare versiunea maghiar[ a Enigmei Otiliei. Este propus candidat de deputat ]n Marea Adunare Na\ional[ din partea Circumscrip\iei electorale R[cari. Este ales din nou ]n Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor. Public[ ]n Contemporanul versuri. Apare primul volum din edi\ia de Opere de G. C[linescu. 12 martie Se sf`r=e=te din via\[, la Sanatoriul Otopeni, G. C[linescu. }ncepe destinul postum al operei sale. Apar urm[toarele volume din scrierile lui G. C[linescu: Vasile Alecsan- dri, Impresii asupra literaturii spaniole, Estetica basmului, Eminescu, Bietul Ioanide, Enigma Otiliei, care se public[ tot ]n acest an =i la Atena, ]n versiune greac[, Teatru, Iubita lui B[lcescu. Institutul pe care l-a condus se va numi “G. C[linescu”. 1966 Via\a lui Mihai Eminescu ]n versiune rom`neasc[ =i maghiar[, Studii =i cercet[ri de istorie literar[, Studii =i comunic[ri, Poezii, Ion Creang[ (Via\a =i Opera), Ion Eliade R[dulescu =i =coala sa, edi\ia a doua a Enigmei Otiliei, ]n german[, la Berlin. 1967 Scriitori str[ini, Ulysse, Enigma Otiliei, care se =i traduce la Buenos Aires. Apoi versiunea german[ a Vie\ii lui Mihai Eminescu =i, ]n limba magiar[, o selec\ie de poezii. 1968 Catinà Damnatul, Istoria literaturii rom`ne. Compendiu, Principii de estetic[ (antologie), Scrieri despre art[, Scrinul negru. Apar ]n maghiar[ Bietul Ioanide =i un volum de critic[ literar[, iar ]n bulgar[ Enigma Otiliei. 1969 Cartea nun\ii =i Enigma Otiliei. Apare ]n maghiar[ Scrinul negru. 1970 Opera lui Mihai Eminescu, ]n 2 vol. Ion B[lu public[ G. C[linescu. Eseu despre etapele crea\iei. 1971 Universul poeziei, Texte social-politice 1944-1965, Enigma Otiliei, Bietul Ioanide =i, ]n limba bulgar[, Via\a lui Mihai Eminescu, iar ]n maghiar[ Cartea nun\ii. 1972 Studii de literatur[ universal[, Literatura nou[, Cartea nun\ii, iar ]n francez[ =i englez[ Studii de poetic[. 1973 Via\a lui Mihai Eminescu, Universul poeziei, G`lceava ]n\eleptului cu lumea, Pseudojurnal de moralist, vol. I, Ion Creagn[ (Via\a =i Opera), }nsemn[ri de c[l[torie, Bietul Ioanide, versiunea polonez[ la Var=ovia a Bietului Ioanide. 
 G. C[linescu 1974 Principii de estetic[, Enigma Otiliei, Scrinul negru, versiunea maghiar[ a Laudei lucrurilor. 1975 Via\a lui Mihai Eminescu, Ion Creagn[ (Via\a =i Opera), Bietul Ioanide, Opere alese, ]n limba rus[, la Moscova; Enigma Otiliei, Ion Creang[ =i Cartea nun\ii, ]n maghiar[. Ion B[lu public[ George C[linescu (1899— 1965) Biobibliografie. 1976 Opera lui Mihai Eminescu, Enigma Otiliei, +un sau Calea neturburat[. Mit mongol. Apare ]n bulgar[ Scrinul negru. 1977 Scrinul negru, Via\a lui Mihai Eminescu =i Coresponden\a lui George C[linescu cu Al. Rosetti. 1978 Mihai Eminescu (Studii =i articole), Ion Creang[ (Via\a =i Opera), Cartea nun\ii. 1979 Avatarii faraonului Tlà, Scrisori =i documente, Enigma Otiliei. Dumitru Micu public[ studiul G. C[linesu. }ntre Apollo =i Dionysos, iar Ion Nu\[ ]ngrije=te edi\ia Amintiri despre G. C[linescu. 1980 Bietul Ioanide. 1981 Ion B[lu Via\a lui G. C[linescu =i Mircea Martin — G. C[linescu =i “complexele” literaturii rom`ne. 1982 Apare edi\ia a doua a Istoriei literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, Editura Minerva. Este o edi\ie rev[zut[ =i ad[ugit[. Autorul a ]nceput revizia Istoriei... ]nc[ din 1946. Edi\ia a doua cuprinde cam o sut[ de pagini ]n plus (de formatul primei edi\ii). De=i viziunea de ansamblu, periodizarea, structura lucr[rii =i judec[\ile de valoare nu sunt substan\ial modificate, totu=i exactitatea informa\iei este net superioar[ primei edi\ii. Exemplific[m: documen- ta\ie ]mbun[t[\it[ la Gr. Alexandrescu, Al. Odobescu, Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Al. Vlahu\[, B. +t. Delavrancea =. a.; =tiri biobibliografice noi despre C. D. Aricescu, G. Baronzi, +t. O. Iosif, M. Kog[lniceanu, V. Alecsandri, N. T. Or[=anu =. a. Au fost luate ]n considera\ie, ]n prezenta edi\ie, modific[rile operate de C[linescu ]n paginile primei edi\ii, ]n num[r de 58, ca =i informa\iile, ]n num[r de 138, publicate cu ]ncepere din 1946 ]n diverse periodice (Na\iunea, Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor, Lumea, Revista Funda\iilor Regale) cu men\iunea “complet[ri la Istoria literaturii rom`ne”... Unele capitolele ale prezen- tei edi\ii sunt rescrise ]n ]ntregime ]n vederea reedit[rii lucr[rii (ex. Kog[lniceanu, Negruzzi, Bolintineanu, I. L. Caragiale =. a.). ECATERINA |AR{LUNG{  CUPRINS STR{MO+II Con=tiin\a rom`neasc[ a voit s[ dea celui mai mare poet al ei o ob`r=ie fabuloas[. Dar pentru c[ misticismul genealogic a devenit din ce ]n ce mai prudent, nimeni nu se g`nde=te ca, asemeni lui Virgiliu, care descindea pe August din miticul Aeneas, s[ trag[ pe Eminescu din s`ngele balaurului din poveste, dintr-un zmeu sau m[car din Buddha. De asemeni, lipsind orice ve=ti scrise din recea noapte scitic[, r[m`ne oricum hot[r`t, c[ poetul nostru nu poate cobor] din Brig-Belu sau nebunul Boerebist, precum nici din Zamolxe, nici din Baba Dochia. S`ngele s[u sub\ire cere ]ns[ o origine aleas[, str[veche =i ]ndep[rtat[, fiind ]ndoial[ c[ un c[minar moldovean =i o fat[ de stolnic ar fi putut da fiin\[ ]ntristatului contemplator al Luceaf[rului. }nt`ia b[nuial[, dar, este c[ str[mo=ul s[u ar fi fost turc. Emin Efendi, negu\[tor turc, prip[=it prin \ar[, s-ar fi a=ezat dup[ unii la Vatra-Dornei, dup[ al\ii la Suceava =i mai apoi la Boto=ani, s-ar fi botezat cre=tine=te schimb`ndu-=i numele ]n Eminovici =i, ]nsurat cu o rom`nc[, ar fi pus temelia ilustrei familii (152). Ciud[\enia numelui a sprijinit aceast[ genez[; prietenii ziceau poetului ]n glum[ “turcule” (99), =i el ]nsu=i, ]n epoca r[t[cirii, l[s`ndu-se ]n voia unei amare fantezii, se declara urma= al lui Utungi Emin Aga (68). Chipul s[u senin-meditativ ducea g`ndul spre Orient. C`nd pentru ]nt`ia oar[ Slavici ]l v[zu la Viena, pe s[lile Universit[\ii, ]l crezu un albanez sau un persan (210). Dar dac[ Asia ]=i disput[ 
 G. C[linescu onoarea de a fi dat ob`r=ie poetului lui Buddha Sakya-Muni, Septentrionul revendic[ =i el cinstea de a fi s[l[=luit pe str[mo=ii celui care a c`ntat diamantul ascuns ]n Marea Nordului. Dup[ unii, deci, Eminescu este, prin origine, suedez. El ar fi fost nepot de fiu al unui ofi\er de cavalerie invalid din oastea lui Carol al XII-lea, stabilit dup[ b[t[lia de la Poltava la Suceava, pe l`ng[ familia baronului Musta\[ (58, 152, 159). Dup[ mam[, Eminescu pare ]ns[, indiscutabil, rus. C[ci mo=ul acesteia era un muscal, de nu cumva cazac, anume Alexa Potlov, fugit din Rusia pentru pricini politice =i a=ezat pe malul Siretului, ]n apropiere de satul Sarafine=ti, unde, ]n straie \[r[ne=ti =i sub numele de Don\u, se ]ndeletnicea cu prisaca. Mama poetului, Raluca, \inea pe so\ul ei de rutean, =i aceasta devine credibil c`nd afl[m c[ urma=ii, ]n via\[ ]nc[, ai lui Eminescu, vorbesc rutene=te (159). Adversarii contemporani ]l socoteau bulgar (150). Unul din ei scria (244): “Acei cari cunosc de aproape pe dl Eminovici — citi\i Eminescu, v[ rog — vor recunoa=te acest portret. Adeseori privirile trec[toru- lui sunt atrase de un individ cu un ciudat cap ]n patru muchi, astfel cum bucure=tenii vor fi v[zut uneori la lucr[torii bulgari (cu ocazia canaliz[rii D`mbovi\ei este dat fiec[ruia s[ constate acest fapt)... b[iatul are oarecare imagina\ie, =i ]ntr-o bun[ diminea\[, p[r[sind fructuoasa meserie a pastramagiilor (o industrie foarte r[sp`ndit[ ]n Boto=ani, dar din p[cate e toat[ ]n m`inile bulgarilor), =i-a pus ]n minte s[ ajung[ om mare...” Dac[ =tirea dat[ de un francez c[ Eminescu ar fi de origine s`rb[ (Dacoromania, II, p. 871) e o simpl[ extravagan\[, mai nou[ =i mai m[gulitoare este ipoteza unei descenden\e polone. O familie Eminowicz din Polonia, care num[r[ doi poe\i (Ludwig Eminowicz =i Roman Eminowicz, m. oct, 1920), =i-a alc[tuit nu demult arborele genealogic. Ea a descoperit c[ se trage din Murad Eminowicz, negustor armean =i cet[\ean al Liovului, dup[ cum gl[suie=te un manuscris din 1646, aflat ]n Biblioteca Ossolinski. Acesta era cel mai bogat din colonia celor 82 de familii armene Via\a lui Mihai Eminescu
 din Liov, iar casa sa str[juia m`ndr[ ]ntre acelea ale familiilor Gluszkiewicz =i Domozyski din uli\a armean[. Tr[dare a s`ngelui! }n anul 1874, Eminescu trecea prin Cracovia, re=edin\[ a ilustrei sale rude dr. Vichentie Eminowicz, consilier comunal, =i p[=ea =i ]n Lemberg. Dac[ instinctul s[u atavic ar fi fost mai viu, poetul s-ar fi dus pe uli\a armean[ =i ar fi contemplat ]ndelung, ]ntre casele Gluszkiewicz =i Domozyski, m`ndra cas[ a str[bunului s[u Murad Eminowicz. El ]ns[ umbla s[ scoat[ fotografie a bisericii Movile=- tilor =i de pe portretul unui urma= din |ara Rom`neasc[, ajuns mare cancelar al Poloniei (192). +i c`nd propria ta via\[ singur n-o =tii pe de rost, O s[-=i bat[ al\ii capul s-o p[trunz[ cum a fost? Iat[, noi ni-l batem! Noi afl[m, mai t`rziu, pe urma=ii bogatului armean ]nnobila\i. O linie principal[ Eminowicz-Dolenga st[ruie ]n Polonia, o alta lateral[ Eminowicz-Emberg apare ]n Podolia. Un oarecare membru al familiei ar fi emigrat acolo =i s-ar fi legat prin c[s[torie cu casa Emberg din Silezia, c[ci un Petru Eminowicz din Podolia se legitima la 1802, ]n fa\a comisiei nobililor, ca descinz`nd din sus-numita cas[ silezian[. Ramura aceasta ]=i ]ntinde crengile p`n[ prin Bucovina =i Basarabia, ]n fa\a Mohil[- ului unde urma=i ai ei ar fi avut, zice-se, averi. Din ea se trage, f[r[ ]ndoial[, Mihai Eminescu, ridic`nd la trei num[rul poe\ilor da\i omenirii de nobila =leaht[ polac[ (146). Cei care sprijin[ aceast[ ]nrudire au b[gat de seam[, cu mult[ perspicacitate, c[ cei mai mul\i din Eminowiczenii bucovineni =i basarabeni se cheam[ tot Mihai. Ergo! (131) Cineva ]ns[, bizuindu-se pe aceast[ spi\[, a r[mas uimit de un alt adev[r. Dac[ numita familie polon[ se izvode=te din armeanul Murad Eminowicz, atunci =i Mihai Eminescu este armean (222). +i iat[-ne ]ntor=i pe l`ng[ Marea Caspic[ ]n enigmatica Asie. Acela care ]n numele unei str[vechi rom`nimi se ]nspuma de indignare ]mpotriva traianomaniei unor elemente, pe care, exager`nd, le declara str[ine: 
 G. C[linescu Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman, n[p[stuit de legend[ =i de =tiin\a biografic[, este ]ntins de zece na\ii deodat[, spre a fi pe r`nd turc, albanez, persan, suedez, rus, bulgar, s`rb, rutean, polon, armean. }n vreme ce biografii caut[ str[mo=i de-ai poetului ]ntre Marea Baltic[ =i Marea Caspic[, ]ntr-un sat din Bucovina, jud. Suceava, zis C[line=tii lui Cuparencu, tr[iau p`n[ deun[zi =i mai tr[iesc ]nc[ rude \[r[ne=ti ale lui Mihai Eminescu. Satul, rom`nesc, era prin secolul al XVIII-lea jum[tate al familiei Cuparencu, jum[tate al boierului C`rstea. Satul exista cu mult ]nainte de ocupa\ia austriac[ (1775) =i fiindc[ Petrea Eminovici, ]nt`iul cu acest nume pe care ]l g[sim prin scripte =i amintiri, merg`nd ]nd[r[t ]n vreme, se n[scuse cu probabilitate ]ntre 1732 =i 1736, e lucru hot[r`t c[ Eminoviceni au tr[it =i ]nainte de 1736, fie ]n satul C[line=ti, fie pe mo=ia boierului C`rstea de la Cost`na. }nr`urirea gali\ian[ nu ]ncepuse a se ar[ta cu putere, deoarece vorbeau ]nc[ limba lor moldoveneasc[. Feciorul lui Petrea se chema Vasile Iminovici, s-a n[scut prin 1780 =i a murit la 20 februarie 1844. Era \[ran =i el, ca =i p[rintele s[u. +tia pu\in[ carte =i, av`nd darul c`nt[rii, boierul ]l or`nduise dasc[l. Tot boierul i-a dat patru f[lci de p[m`nt, c[tre sf`r=itul veacului. Devenit[ slobod[, familia cap[t[ stare =i trecere ]n sat. R[z[=ia este prin ea ]ns[=i o noble\e, =i tat[l poetului trecea, f[r[ s[ritur[, ]n boieria m[runt[ (78,79). Vasile are patru fete =i trei feciori. Cel mai mare, Gheorghe (n. 10. II. 1812), tat[l lui Mihai Eminescu, p[r[se=te casa p[rinteasc[. Al doilea, Ioan (n. 14. III. 1816 — m. 21. II. 1877), r[m`ne la glie, se ]nsoar[ cu Maria Mareci, ruteanc[ sau rom`nc[ ruteniza- t[, are copii =i tr[ie=te \[r[ne=te. La curtea lui Gheorghe Eminovici din Ipote=ti veni odat[ un frate al boierului, ]mbr[cat ca la \ar[. Copiii ]l auzir[ vorbind rom`ne=te, dar =i rutene=te, voind s[ t[inuiasc[ vreun lucru. Mezinul, +tefan (n. 24. I, 1819), se duce de acas[, f[r[ urme. Ar fi plecat ]n Moldova, s-ar fi c[lug[rit =i ar fi murit de holer[ pe undeva (63). Via\a lui Mihai Eminescu
 Ioan a avut o fat[, dat[ dup[ un Ioan Florea, cu care face un b[iat, Vasile Petrea, nu demult smintit, r[t[citor pe uli\ele satului. Un fecior al s[u, Gheorghe, are la r`ndu-i o fat[, Xenia, c[s[torit[ cu Nicolai al lui Vasile, a c[rui mam[, Chi\a (Evdochia) Hu\an, vorbe=te numai limba rutean[. Dup[ alt[ ipotez[, probabil tot prin anchet[, Vasile Petrea ar ]nf[\i=a doi copii, Vasile =i Petrea, Vasile av`nd ]ntr-adev[r un fecior Gheorghe, ]ns[ Chi\a Hu\an ar fi din linia Mariei Iminovici, o fat[ a lui Vasile Iminovici =i sor[ cu Gheorghe, tat[l poetului. Fata Mariei, Evdochia, s-ar fi c[s[torit cu Vasile Hu\an. Arborele r[m`ne ]nc[ ]n cea\[, dar r[d[cina e g[sit[. Cum se face c[ aceast[ familie, cu ]nf[\i=are =i nume rom`ne=ti, vorbe=te de la o vreme rutene=te, se l[mure=te de c[tre cei care au cercetat satul astfel: Maria Mareci, nevasta lui Ioan, de fel din +erb[u\i (n. 1819 —m. 22 dec. 1897), era ruteanc[. Fiind mai ]n v`rst[ dec`t b[rbatul =i mai cu t[rie ]n cas[ asupra copiilor, ca ]ndeob=te ]n familiile \[r[ne=ti de peste mun\i, ea face pe to\i ai casei s[ vorbeasc[ rutene=te =i chiar pe b[rbatul ei, Ioan, care m`nuie=te r[u aceast[ limb[ =i nu e slobod la vorb[ dec`t pe moldovenie, ca fra\ii =i p[rin\ii s[i (78, 79). Eminescu ]nsu=i, f[r[ s[ cunoasc[ de aproape familia, nici din vedere, nici din documente, nu se ]ndoia c[ se trage din r[ze=i moldoveni, ruteniza\i abia ]n vremea din urm[, fiindc[ tat[-s[u fusese dat la carte rom`neasc[ ]n Suceava (63). A crede acum c[ ]ntre urma=ii \[ranului Petrea Eminovici =i aceia ai lui Murad Eminowicz poate fi vreo leg[tur[ afar[ de aceea ]nt`mpl[toare a potrivirii sunetelor, c[ Michael von Eminowicz, Kriminal-Akzessist ]n 1819 la tribunalul din Vijni\a, este pe de o parte polon, pentru c[ adaug[ din orgoliu de =leaht[ un von ]naintea numelui, iar pe de alt[ rud[ cu dasc[lul de \ar[ Vasile, opincar din mo=i-str[mo=i, ce nici viseaz[ la m`ndra spi\[ le=easc[ =i la cur\ile boiere=ti din Lemberg, Silezia =i Podolia; c[ aflarea numelui Mihai la pretinsele rude nobile e un semn de rudenie, c`nd nici cei din C[line=tii lui Cuparencu, nici cei de la Ipote=ti nu =tiu de asta =i-=i numesc copiii Petre, Ioan, Vasile, Gheorghe, 
 G. C[linescu +tefan, Niculae, +erban, Matei =i numai o dat[ Mihai — este totuna cu a se pierde ]n legend[, cu a socoti pe Eminescu n[scut din zmeu =i din Baba Dochia (80). Judec`nd ]n lumina ]ns[=i a documentelor putem spune c[ nici un scriitor rom`n nu-=i poate afirma mai cu putere ca Eminescu ]nsu=irea de poet ce apar\ine poporului rom`n =i nu-=i poate num[ra ca el str[mo=ii moldoveni pe degete, vreme de dou[ veacuri. }nc`t, ]ndrept[\it s[ ia biciul ]mpotriva celor care, str[ini ei ]n=i=i de origine, ]l ]nvinov[\eau a fi str[in, el putea fi iertat s[ r[spund[ adversarului cu aceste cuvinte de foc (143): “... eu nu m[ sup[r deloc de modul cum se reflect[ persoana mea ]n ochii d-tale, c[ci de la a=a oglind[ nici nu m[ pot a=tepta la alt reflex. Dar acest reflex nu schimb[ deloc realitatea; el nu m[ opre=te de-a fi dintr-o familie nu numai rom`n[, ci =i nobil[ neam de neamul ei — s[ nu v[ fie cu sup[rare — ]nc`t v[ asigur c[ ]ntre str[mo=ii din \ara de sus a Moldovei, de cari nu mi-e ru=ine s[ vorbesc, s-or fi afl`nd poate \[rani liberi, dar [...] p[zitori de temni\[ m[car nici unul.” CUPRINS GHEORGHE EMINOVICI Fecior mai mare al lui Vasile, dasc[lul din C[line=ti, tat[l lui Eminescu, Gheorghe Eminovici, Iminovici, sau Gheorghiè= Emino- vici, cum ]i va zice lumea prin \inutul Boto=anilor, s-a n[scut la 10 februarie 1812 (78). Fiind b[iat de c`nt[re\ ]n stran[, adic[ de om mai cu ]nv[\[tur[, ]l vedem ]nv[\`nd carte, vreo trei ani, la dasc[lul Ioni\[ din Suceava (66, 159). La =coli mai ]nalte nu se =tie, nici nu e probabil, s[ fi umblat. Trebuie s[ fi fost ]ns[ ager la minte, ]n stare s[ prind[ multe, ca at`ta lume veche sau f[r[ =coal[, din simpla experien\[, =i deloc doritor s[ se ]ntoarc[ la sap[, deoarece boierul Ioan Ienacaki C`rstea de la Cost`na (l`ng[ Suceava) ]l ia ]n slujba sa, desigur pentru oarecare treburi Via\a lui Mihai Eminescu
c[ncel[re=ti. Avea scriere citea\[ =i condei cult, expresie potrivit[ pentru abstrac\iile administrative. Baronul Jean Musta\[ din Buco- vina, lu`nd cu arend[ de la boierul velit Bal= mo=ia Dumbr[veni, aduce pe Gheorghe Eminovici ca scriitora=. Baronul n-a \inut mult[ vreme mo=ia, c[ci, fie termenul arendei a expirat f[r[ re]nnoire, fie s-au ivit ne]n\elegeri ]ntre el =i proprietar (159), s-a dus de s-a stabilit la Boto=ani, unde a murit, ]ngropat fiind ]n biserica Vovi- denia, de d`nsul zidit[. Se vede c[ iste\ia scriitora=ului ajunsese la cuno=tin\a boierului Bal= ca ceva deosebit, de vreme ce Emino- vici e oprit mai departe pe mo=ie. Acest Bal= e probabil Alexandru, vistier, fiul lui Iordachi Bal=, vistier a=ijderi. Acela c[p[tase ]n 1875 de la Al. Mavrocordat vv. ]nt[rire asupra unui schimb de mo=ii, prin care devenea proprietar al mo=iei Brehue=ti, dincolo de Siret, cam ]n dreptul Dumbr[venilor. Iordachi, la r`ndul lui fiu al unui Lupu, mare logof[t, ridicase ]n iunie 1801 bisericu\a din Dumbr[- veni, cu corni=e ]ntrerupte =i foarte ondulate, de un aspect baroc cvasi maur, cu mici ferestre ogivale f[r[ chenare, ]ns[ cu un arc oriental foarte caligrafic deasupra u=ii de la intrare. Murind b[tr`nul Alexandru, fiul acestuia, Constantin, ]l face administra- tor peste Dumbr[veni, d`ndu-i toate de trebuin\[ vie\ii =i leaf[ bun[ de 250 galbeni pe an (66). Tot Bal= ]i cap[t[ probabil de la vod[ titlul de sulger. De va mai fi fost =i alt administrator (N[stase Enacovici) nu e sigur (159), dar ceea ce r[m`ne ne]ndoios este c[ Gheorghe Eminovici devenise m`na dreapt[ a boierului Cos- tache Bal=, f[c`nd =i dreg`nd pe mo=ie, dup[ cum ne dovedesc scrisorile =i rapoartele ce ]nc[ din 1839 le scria, ]n nem\e=te sau ]n moldovene=te, mai ceremonios ori mai pripit, boierului Cos- tache =i secretarului acestuia, serdarului Alexander von Bizay de Holdmesisch, la Galbena =i la Ki=in[u, unde era atunci re=edin\a “milostivului st[p`n” (mss. G. E.). Astfel, venind ]n 1841 o comisie alc[tuit[ din sp[tarul Iancul Kog[lniceanu, vornicul Ioan Costachi =i postelnicul Asachi, cu scopul de a stinge unele pricini de ]nc[lc[ri de mo=ie =i a ridica ! G. C[linescu un plan topografic, =i cer`nd cinstita comisiune vechilului nostru s[ vin[ la zi hot[r`t[ cu documentele de proprietate ori s[ cheme ]n grab[ pe boier, Iminovici r[spunde d`rz c[ “eu nu am alt[ instruc\ie de la dumnealui boieriul Bal=, dec`t s[ p[zesc hotarele mo=ielor supt numi di Dumbr[-veni, pi s[mnile p`n acum p[zite, =i s[ caut interesul gospod[riei, din care ]n\[leg c[ dumnealui boierul Bal=, =tiind c[ nimica nu st[p`ne=te cu r[credin\[, pornind din \ar[ afar[, nu i-au cerut trebuin\[ ca s[-=i les[ documentele mo=ielor sale ]n m`nule mele, pi care cinst[ita] comisie le ceri de la mine a=a di aspru ca s[ le ]nf[\o=ez”. Bal= era boier mare. Neput`nd s-o scoat[ la cap[t`i cu vechilul, comisia l[s[ lucrurile balt[ (153). Agonisind oarecare stare, t`n[rul Eminovici se ]nsur[ ]n prim[vara anului 1840. Avea 28 de ani. S-a socotit destul de sub\ire ca s[ cear[ stolnicului Jura=cu din Jolde=ti pe fata sa Ralù, cu vreo patru ani mai t`n[r[ dec`t d`nsul. Socrul i-a dat zestre bunicic[. Pe l`ng[ scule =i alte de-ale casei, i-a dat ]nainte de nunt[ 1.500 de galbeni, iar ]n ziua cununiei, la 20 iunie anul 1840, i-a num[rat ]n m`n[ bani buni ]nc[ 1.500 galbeni, ]n total 3.000 de galbeni. Ba mai mult. So\ia se vede a fi av`nd =i o mo=ie Or[=anii, din v`nzarea c[reia so\ul ia ]n arend[ mo=ia Dorne=ti, mai primind pe deasupra zestrei 1.400 galbeni tot de la so\ie “spre a pute spicularis[“ p[m`nturile ce le are (31). La a=a stare, ]mboldit poate de so\ia sa Ralù, care avea u=oare fumuri nobilitare, ]i trebuia lui Gh. Eminovici o urcare pe treapta boiereasc[. +i iat[-l cer`nd =i c[p[t`nd f[r[ ]ndoial[ cu bani, de la vod[ Mihail Grigore Sturza, la 12 mai 1841, decretul de c[minar (159): “Cu mila lui Dumnezeu, Noi Mihail Grigoriu Sturza Vv., Domn |[rii Moldovii. Dumisale Slugerului Gheorghie Eminovici. Lu`nd ]n b[gare di sam[ slujbile ce ai s[v`r=it patrii ]n os[bite Via\a lui Mihai Eminescu 
vremi, dar mai ales supt vremelniceasca c[rmuire, noi g[sim de cuviin\[ a\ face cuvinita r[spl[tire =i dar dup[ prerogativa ce avem iat[ prin acest al Nostru Domnesc Decret ]\ h[r[zim rangu de [...] C[minar d`ndu\ dreptate a te isc[li =i a fi ob=te=ti cunoscut cu acest rang pentru care poruncim =i sfatului ca s[ te treac[ prin acturile c[rmuirii cu rang de c[minar. (ss) Mihail Gr. Sturza Vv. 1841 mai 12 zile” Cu h`rtia ]n buzunar, Eminovici se duse s[ se ]nf[\i=eze, dup[ obicei, lui vod[. “— Ei, ce-i? l-a ]nt`mpinat acesta, v[z`ndu-l. — S[ tr[ie=ti, m[ria-ta, am venit s[ mul\umesc pentru boierie! — Prin ce cr`=me te-i t[v[li de-acu ]nainte?” +i cu asta audien\a lu[ sf`r=it (159). Gheorghe Eminovici era trecut acum printre boierii cu mo=ii ]n \inutul Boto=anilor, cu drept de a fi ale=i =i aleg[tori pentru Ob=teasca Adunare a Moldovei (153). }nc[ aproape un deceniu mai st[ Eminovici la mo=ie, dup[ c[s[torie, peste anii pe care ]i va fi petrecut ]nainte. G`ndul de a l[sa “blestemata =i gre slujb[“, pe care l-a nutrit o vreme (1839), sub cuv`ntul unei boli de piept, poate fi pus ]n leg[tur[ cu unele nemul\umiri trec[toare (mss. G. E.). Din vie\uirea la aceast[ curte nu avea dec`t s[ foloseasc[ dinspre partea culturii. Familia Bal= era una dintre cele mai cu vaz[ =i mai vechi din Moldova. Arborele s[u genealogic, confec\ionat mai t`rziu, ]ntinz`ndu-se negru =i stufos ]nspre evul mediu, arat[ r[d[cini, probabil fanteziste, fie ]n seniorii Baux din Proven\a, emigra\i la Napoli =i deveni\i del Balzo, fie ]n Balc, fiul lui Sas-voievod, fiul lui Drago=. Tr[iau domne=te ca marii feudali, Dumbr[venii fiind ]ntin=i ca un principat, cuprinz`nd acareturi, ar[turi, p[dure =i patruspre-zece sate =i c[tune. Curtea avea personal numeros, camerdiner, doctor de cas[ (Schwartzenberg), preceptor pentru copilul Mu\i (Deme-  G. C[linescu triu), c[s[torit mai t`rziu cu Zoe Sturdza =i mort nebun, paispre- zece slujba=i de administra\ie. Conacul ]ns[, care, judec`nd dup[ marele aparat feudal, ne-am a=tepta s[ fie un somptuos castel, nu era dec`t o cas[ gospod[reasc[, ]n felul aceleia a lui Ion Ghica de la Ghergani. Au fost f[r[ ]ndoial[ ziduri ]mprejmuitoare =i por\i. Casa, rectificat[, are profilul neoclasic rusesc al ]nceputului veacului al XIX-lea, cu restaur[ri mai recente. Intrarea principal[ dinspre parc, care era imens, const[, dup[ urcarea c`torva trepte, dintr-o zid[rie v[ruit[. De o parte =i de alta, desp[r\it[ de c`te un fals pilastru, c`te dou[ ferestre cu grilaje de fier ]n rozete. E mai mult ca sigur c[ “personalul” =edea ]n mizerabile bordeie. Satul ]nsu=i, ]n mijlocul unei vegeta\ii ]n care abund[ s[lciile =i salc`mii, era s[r[c[cios, casele acoperite cu drani\[ =i cu paie. C`nd seara, familia boiereasc[, ]mpreun[ cele mai adese cu invita\ii boieri de prin ]mprejurimi, se a=eza la mas[ ]n marele salon, ]ntocmai ca la Versailles, cei paisprezece slujba=i asistau nemi=ca\i, t[cu\i, c[tre u=[, ca numeroasele lum`n[ri aprinse ]n candelabre, f[c`nd curtea lor p`n[ spre miezul nop\ii acestui mic rege-soare (54), care, scurt, gros — poreclit pentru aceea t[b`ltoc — conducea mai g[l[gios dec`t to\i discu\ia, tron`nd ]n jil\ul s[u pe trei perini de catifea. Ce putea auzi de la boierii mari c[minarul Gheorghe din col\ul s[u, unde r[s[rea ]nalt, voinic, cu ochi alba=tri, barb[ castanie =i unde Bal= ]i arunca, desigur, din c`nd ]n c`nd, c`te o vorb[? Boierii aduna\i ]n somptuosul salon erau foarte cul\i, de cultur[ str[in[, se ]n\elege, ]ndeob=te francez[, dar =i de nuan\[ german[ la aceia din Bucovina. Anexarea Bucovinei (1775) =i evenimentele din 1812 arunc[ boierimea Moldovei-de-Sus peste dou[ grani\e. Recunoscu\i =i boteza\i cu titluri nou[ de noble\[ (Hurmuz[ke=tii, Petrinii erau baroni, Cos- tachi Bal=, c[s[torit cu Ana Biberstein, era nadvorn`i sovetnik ]n Basarabia (153), ca =i fratele s[u George), duc, mul\umit[ averi- lor lor uneori imense, o via\[ de lux, ]ntre metropolele occiden- tale =i mo=iile lor. Tr[g`nd dar din lungile ciubuce, f[ceau Via\a lui Mihai Eminescu  ideologie, aduc`nd vorba despre cei mai de seam[ g`nditori (Malebranche, Voltaire, Diderot, Rousseau, Spinoza, Locke, Leibniz), scormonind ]ndeosebi ]ns[ ra\ionalismul secolului al XVIII-lea. Ar fi luat parte la aceste dispute Bal=, Alexandru Sturza Micl[u=anul, Constantin Hurmuzaki, +tefan Dunca de Sajo, V`rnav =i Miclescu, ultimii doi tari ]n istoria religiunilor vechi, dr. Schwartzenberg, plin de Kant =i de Spinoza, =i, probabil, preceptorul. Erau =i de aceia care ascultau cu ochii holba\i. Vechilul nostru nu era om preg[tit s[ urm[reasc[ asemenea specula\iuni ]nalte, dar avea memorie extraordinar[ =i minte dornic[ de cuno=tin\e. Prindea fapte memorabile, date istorice, genealogice, ajung`nd s[ cunoasc[ pe degete rosturile boierilor mari =i mici din Moldova, cine a cui fat[ este =i a cui nepoat[, =i mai ales ]=i lustruia vorbirea. }nv[\ase bini=or, din convie\uirea cu Bal=, fran\uze=te =i nem\e=te (]n aceast[ din urm[ limb[ scriind cu totul curg[tor =i cu slov[ gotic[ citea\[, ceea ce ne face s[ b[nuim c[ o =tiuse ]ntr-o m[sur[ =i mai ]nainte) =i mai =tia pe deasupra rutene=te, le=e=te, ruse=te =i evreie=te cu accent (63). Prinsese gust la citit =i cump[ra c[r\i, traduceri din fran\uze=te, mai t`rziu desigur cronicile, ]n sf`r=it tip[riturile vremii. R[ftuite ]n ni=te dulapuri =i ]nsemnate pe m[sura cump[r[turii ]ntr-un catastih, ele alc[tuiau, ]ntr-o odaie ]nchis[, ferit[ de copii, desf[- tarea zilelor f[r[ lucru, de iarn[. }l =tia lumea ca pe un om cu c[r\i. }nsu=i boierul Bal= i-ar fi cerut cu ]mprumut unele c[r\i, toate traduceri din fran\uze=te, dar lista pare falsificat[, pentru c[ nu reiese de nic[ieri c[ boierul ar fi avut gustul filologic de a compara stilul lui Voltaire cu al t[lm[citorului s[u G. Sion (124*). Gheorghe Eminovici c[p[tase ]ntr-acestea copii, patru b[ie\i =i dou[ fete, veni\i pe lume cam la un an unul: +erban (1841), Nicolae (1843), George (1844), Ruxandra (1845), Ilie (1846), Maria (1848-1849) =i care umpleau o cas[ lung[, scund[, ascuns[ de arborii imensului parc al Dumbr[venilor =i privind ]n gr[din[ prin =ase ferestre. Pe acolo, juc`ndu-se, copiii boierilor descoperir[  G. C[linescu ]n goana dup[ fluturi pe copiii din cas[, urm[rindu-i din ochi cu triste\e, fiindc[ n-aveau voie s[ intre ]n parc. Mama n[scuse, pare-se, o feti\[, pe Maria, =i copiii boiere=ti venir[ s-o boteze cu fluturi =i flori. Cine se poate bizui pe amintirea fraged[ a unui copil? Prin cea\a aducerii-aminte a Constan\[i Dunca, unul din copii, se deslu=e=te ]naintea noastr[ un interior posibil: “o odaie mic[, joas[, sclipitoare de cur[\enie, apoi o alta mai mare. Aci iar[= pere- \ii albi, v[rui\i, dar =i perdele albe, dese, slobozite. Miros mare de sulcin[, podele uscate, g[lbii, proasp[t unse cu luti=or galben. La dreapta dou[ divanuri cu macaturi =i saltele de l`n[ ro=ii =i verzi, \es[tur[ de cas[. }ntre ferestre o mas[ de c[r\i ]nchis[. Pe d`nsa o lamp[ mare cu sfe=nice de argint =i un serviciu de cafea neagr[, porcelan frumos — toate prezente de Anul Nou de la boierul proprietar =i st[p`n.” (54) Av`nd copii mul\i, e firesc ca Eminovici s[ fi c[utat s[ fac[ avere =i pe alt[ cale dec`t prin slujba de vechil. Astfel, ]ntr-o vreme, ia cu arend[ mo=ia Dorne=ti, pe malul Prutului (]n 1842 o avea), =i ]n antrepriz[, ]mpreun[ cu un evreu, Nus[m Cuco=, accizul b[uturilor spirtoase din Boto=ani, devenind prin contract din 23 decembrie 1843 “otcupgiul iratului b[uturilor”, iar la 8 decembrie 1844 cump[r[ de la un Zeilicovici o cr`=m[ “de veci” ]n T`rgul vitelor, alerg`nd, prin urmare, ve=nic dup[ treburi, de la o mo=ie la alta =i de acolo ]n ora=. Cu banii agonisi\i de la aceste ]ntreprinderi ]=i f[cu case la Boto=ani, unde acum mama cu copiii =edea mai bucuroas[, fiind aproape de p[rin\ii ei. }n sf`r=it, prin 1849-1850, dup[ na=terea celui de-al =aselea copil, cump[r[ jum[tate din mo=ia r[z[=easc[ Ipote=tii, la 8 km dep[rtare de ora=ul Boto=ani, cealalt[ jum[tate st[p`nind-o fra\ii Is[cescu =i s`rbul Gheorghe Ciofu. Avea acum 288 f[lci moldove- ne=ti de ar[tur[ =i p[dure =i era bun st[p`n pe avutul lui, iar nu slug[, ca la Dumbr[veni, de unde plecase la moartea lui Bal=. Pentru a pl[ti cei 4.000 de galbeni c`t costa mo=ia, ]=i v`ndu “alt[ cas[“ din Boto=ani =i se ]mprumut[. Opt sute de galbeni lu[ de Via\a lui Mihai Eminescu  la maica Fevronia, sora nevestei, 200 de la alt[ sor[, Maria Mavrodin (159), =i-l mai vedem dator cu ]nc[ 10 galbeni olandezi c[tre un grec supus englez, Nicolai Macri, pe care ]n 1853 nu =i-i pl[tise ]nc[. Pentru ca s[ poat[ face fa\[, arendeaz[ Ipote=tii cu toate acareturile pe =ase ani (1851-1857) b[nesei Maria Mavro- din, cu c`te 350 galbeni pe an (M. E., I, 2,3). Ar urma de aci c[ ]n toat[ aceast[ vreme familia Eminovici n-a mai locuit la Ipote=ti. Aceasta ]ns[ nu s-a ]nt`mplat, c[ci ar fi ]n contrazicere cu toate amintirile copil[riei lui Eminescu. Ea a r[mas, printr-un fel sau altul, ]n casa de la \ar[. Dac[, dup[ cum pare dovedit, b[neasa Maria Mavrodin este ]ns[=i sora Rali\ei, care a ]mprumutat pe Eminovici cu 200 de galbeni, atunci lucrurile se explic[. Arenda=a n-avea vreun interes s[ locuiasc[ ]n casele cumnatului, care poate a continuat s[ se ocupe de mo=ie, ci s-a acoperit numai de banii ]mprumuta\i, d`nd acestuia un venit sigur pentru stingerea datoriilor. Gh. Eminovici ]=i face la mo=ie cas[ bun[, gospod[reasc[, de=i de paiant[, ]n locul alteia vechi ce o g[sise, s[de=te tei ]n gr[din[, ba so\ia, Raluca, mai evlavioas[, cump[r[, zice-se, de la o rud[ a fostului st[p`n, Teodor Murgule\, o bisericu\[ f[r[ turl[, cu clopotni\[ de lemn, =i duc ]mpreun[ trai ]mbel=ugat, invit`ndu-=i =i osp[t`ndu-=i rudele la zile mari. }nt[rit ]ntr-ale vie\ii =i ]mp[cat cu Dumnezeu, Eminovici ]=i spore=te cu r`vn[ familia. }nc[ cinci copii (Mihai, Aglaia, Henrieta, Matei, Vasile) m[resc ]ntinsa familie, care ar fi num[rat pe acea vreme unsprezece copii, dac[ doi n-ar fi murit foarte de mici (159). Avut-a Gheorghe Eminovici destul[ avere pentru a-=i cre=te bine copiii? F[r[ ]ndoial[. C[minarul era un om cuprins. Poate c[ proiectele sale pedagogice s[-i fi ]ntrecut mijloacele b[ne=ti, el ]ns[ ar fi putut s[-=i c[p[tuiasc[ to\i copiii ]n chip onorabil, departe de orice umbr[ de mizerie. Titu Maiorescu aflase c[ b[tr`nul mai avea, spre sf`r=itul vie\ii, 18.000 franci capital mobil (31, 33), dup[ ce ]n 1878 ]=i v`nduse Ipote=tii cu 8.200 galbeni  G. C[linescu austrieci, spre a pl[ti dota fetei sale Aglae, de 2.000 galbeni (159). “Bunii =i str[bunii no=tri — zice Henrieta Eminovici — au fost oameni foarte boga\i, =i chiar p[rin\ii no=tri n-au fost s[raci, =i nu pot ro=i c-a pierdut vreunul averea ]n v`nt, ci numai ]n urma multor nenorociri.” (61) Via\a chinuit[ a o parte din copii se datore=te unor cauze de ordin psihologic, dintr-o parte =i dintr-alta. Gheorghe Eminovici era un om de mod[ veche. }nalt, voinic mai mult dec`t gras, “munte de om”, de o putere herculean[, trup s[n[tos, minte s[n[toas[, el ne prive=te din fotografie cu un cap masiv, acoperit cu p[r trainic =i ]nv[luit cu barba castanie, tuns[ cu foarfecele, spre ]mp[carea tradi\iei cu civiliza\ia, cu nas pr[dalnic =i ochi alba=tri-verzui, care trec, dispre\uitori, dincolo de lucruri, cu falca de jos u=or obstinat[ =i plin[ de sine. }nf[\i- =area tr[deaz[ pe omul de munc[, r[zb[t[tor =i cu voin\a de ave- re, ]n acel stadiu de ]nalt[ lini=te a omului care =i-a agonisit totul prin sine =i, f[r[ sl[biciuni, e oric`nd gata s-o ia de la ]nceput. Un astfel de om este ]ntr-o privin\[ superior =i ]ntr-alta inferior individului obi=nuit. El e mai bine ]narmat ]n lupta pentru existen- \[ a spe\ei, dar e lipsit de acel dezechilibru interior ]ntre g`ndire =i putere, care face noble\ea vie\ii morale. C[minarul avea un m[nunchi mic de principii s[n[toase =i nici o subtilitate ori complica\ie sufleteasc[. Slug[ de t`n[r la boieri mai mari, el era p[truns de ierarhia lumii, ]mp[r\it[ de la Dumnezeu p`n[ la prostime ]n trepte nemi=c[toare =i de principiul de superioritate ce deriv[ din ele. De aceea postea posturile, iar duminica =i s[rb[- torile asculta cu evlavie =i cap descoperit sf`nta liturghie, de la ]nceput p`n[ la sf`r=it, tot a=a cum ]n col\ul salonului de la Dumbr[veni urm[rea cu smerenie mi=carea =i vorbirea boierilor. La r`ndu-i, ]ns[, aplica acela=i postulat al autorit[\ii ]n propria familie =i fa\[ de subalterni, alerg`nd cu harapnicul c[lare, vocifer`nd, b[t`nd stra=nic la nevoie, ca pe evreii de la C[t[m[- re=ti, care ]i oprise vitele, profer`nd ]njur[turi r[coritoare =i patriarhale. El nu putera avea pe acele vremuri fa\[ de femeie, Via\a lui Mihai Eminescu  afar[ de respect, cine =tie ce ging[=ii. Cu c`t o societate este mai rafinat[, cu at`t — ]n ciuda instinctului de conservare a spe\ei — erotica se disociaz[ de efectele ei fiziologice, d[ un precipitat psihic, superior, femeia devine simbol, iar natalitatea — c`nd rafinamentul e dus p`n[ la gratuitate — scade. Cultivat la Biblie =i la tradi\ie, Gh. Eminovici vedea ]n femeie un tovar[= inferior =i util, ursit s[ procreeze =i s[ ]ngrijeasc[ de gospod[rie =i care, exclus[ de la orice via\[ spiritual[, n-vea nevoie de ]nv[\[tur[. }n r[gazurile pe care i le l[sau treburile grele de la c`mp, el f[cea amoruri fructuoase, transform`nd pe c[min[reas[ ]ntr-o etern[ clo=c[ cu pui, ]nchis[ ]n cas[, ]ntr-o vreme, aproape ]n fiece an, nou[ luni din dou[sprezece. Asemeni unor fiin\e gregare, ca de pild[ furnicile, care tr[iesc ca spe\[ =i ]nving du=manul prin ]nmul- \ire, lumea de \ar[ de-atunci n-avea adesea respectul indivi- dualit[\ii, nici mila. Dintr-un sim\ aprig al conserv[rii colective, moartea era a=teptat[ =i primit[ cu indiferen\[, ]ntr-o preocupare cr`ncen[ de p[strare =i sporire a bunurilor sociale. O viziune poli- tic[ de acest fel — poate mai bl`nd[ — asupra familiei sale, tre- buie s[ fi avut =i Eminovici. Pe m[sur[ ce od[ile se umpleau cu paturi =i masa cu t[c`muri, mintea sa ]n func\ie de spe\[ rumina ridicarea =i conservarea familiei. |[ran, boierna= slujba=, boier- na= liber =i proprietar, visa pentru copiii s[i o treapt[ social[ mai ]nalt[, un copac genealogic care se ]nal\[ spre cer, ]n umbra c[ruia — el, respectuos de genealogii — s[-=i sf`r=easc[ b[tr`ne\ea. }n chip cu totul absolut el ]=i puse ]n aplicare pu\inele =i “s[n[toasele” principii pedagogice: fetelor nici o instruire spiritual[, rostul lor fiind casnic, dar zestre bun[; b[ie\ilor nici o avere, ei put`ndu- =i-o agonisi singuri, dar cultur[ temeinic[. Fetele r[maser[ acas[ (Henrieta ]nv[\ase numai abecedarul). B[ie\ii fur[ trimi=i la Cern[u\i, la carte bun[, nem\easc[. Tat[l ]i trateaz[ cu o severitate metodic[. Atunci c`nd un copil fuge de la =coal[, face un scandal stra=nic, ia biciul ]n m`n[, pune oameni c[l[ri s[ prind[ pe fugar =i cu mult[ autoritate ]l duce pe sus ]napoi la =coal[, f[r[ s[ se  G. C[linescu ]ntrebe ce cauze externe sau l[untrice au putut pricinui asemenea fapt[. }nr`urirea casei lui Bal= =i inteligen\a nativ[ d[duse, ce e drept, ]n privin\a culturii lui Eminovici, idei foarte ]naintate. El alege pentru copiii s[i cariere care aduc bani mul\i =i onoare omului activ, =i cu mult[ abnega\ie =i bun-sim\ trimite pe b[ie\i la =coli ]nalte ]n str[in[tate. +erban studiaz[ medicina la Viena =i la Erlangen, Nicolae dreptul la Sibiu, Iorgu =tiin\ele militare ]n Prusia, Ilie medicina ]n =coala doctorului Davila din Bucure=ti, iar Matei urmeaz[ politehnicul din Praga. Dup[ cum se vede, tot meserii practice (159). Spiritele contemplative, ]nclinate c[tre activitatea aparent gratuit[ a spiritului, repugnau lui Gh. Eminovici. C`nd ]=i b[nuia copiii c[zu\i ]n aceast[ suferin\[, ]i pi=ca cu vorba, ]i cic[lea, p`n[ ce-i f[cea s[ se ascund[ care ]ncotro. Av`nd obiceiul a recita versuri, Mihai era zeflemisit cu vorba “poetul”, a=a ]nc`t, ]nghim- pat adesea cu aluzii r[ut[cioase despre nulitatea sa, sf`r=i prin a evita casa p[rinteasc[, a=ez`ndu-se pe vacan\[ ]n vreo cas[ de \[ran sau petrec`ndu-=i toat[ vara cu ciobanii la st`n[ (152). Tat[l ]n\elegea, ca mult[ lume respectuoas[ de cultur[, s[-=i pedepseasc[ progenitura c`nd nu ]nv[\a poeziile din cartea de =coal[, dar ca ]ns[=i odrasla sa s[ ajung[ a face poezii, asta n-o ]n\elegea! Un b[iat trebuie s[-=i fac[ viitorul, “s[ se chiverniseasc[“! “Dac[ nu \i-am scris p`n[-acum — spune poetul tat[lui ]ntr-o scrisoare de la Berlin — cauza a fost ne]ncrederea cu care ]nt`mpini orice voin\[ proprie a oric[rui din fiii dumitale, ne]ncre- dere augmentat[ de privirea formalist[ ce-o ai despre lume, dup[ care orice om care nu caut[ numaidec`t a se chivernisi, dup[ cum o nume=ti d-ta, trebuie s[ fie un om de nimic. E=ti un p[rinte nenorocit — adev[rat [se poate]. Dar e=ti nenorocit mai mult pentru c[ vrei ca fiecare s[ tr[iasc[ =i s[-=i m[sure pa=ii dup[ cum dore=ti d-ta.” (Ms. 2258, f. 169.) Mult[ vreme p[rintele a refuzat s[ cread[ c[ e ceva de capul fiului s[u Mihai, p`n[ c`nd, uimit de considera\ia ce i se da, se las[ biruit. Via\a lui Mihai Eminescu  Altcum, c[minarul era o fire vesel[ =i la vreme bun[, =i la vreme rea. Ceremonios, ]i pl[ceau ziafeturile cu m[sur[, d[dea ospe\e de Pa=ti sau de Sf`ntul Gheorghe, c`nd ]=i serba ziua nu- melui. Cititor de c[r\i privitoare mai cu seam[ la trecutul \[rii =i ]nzestrat cu memorie mare, ]i pl[cea s[ povesteasc[. Se indigna ]mpotriva grecilor =i contraf[cea cu mult umor vocea =i mersul in=ilor, pe cepelegi, pe g`ngavi =i pe boierii cu tabieturi. C[l[torea, ca un om luminat, ]n str[in[tate. La 30 august 1860 cerea pa=aport pentru toate provinciile Austriei. La 29 iunie 1870 Raluca =i Aglae treceau grani\a, urmate la 30 august =i de Gh. Eminovici. }n 1874 ]=i c[uta la Praga fetele bolnave plecate din Teplitz (192).O fotografie a Raluc[i Eminovici e f[cut[ acolo. Henri-eta fusese la Viena ]ntr-un sanatoriu (61), b[ie\ii mai to\i prin str[in[t[\i. Fiul Mihai ]l socotea plin de vanitate =i ]n stare s[ se ruineze spre a p[rea mai generos dec`t putea fi: “Nu =tii ce tat[ am — scrie cuiva (c. 1870). S[rac =i ]mpov[rat de familie grea (=apte copii) — e cu toate astea ]nzestrat c-o de=ert[ciune at`t de mare, ]nc`t ar putea servi de prototip pentru acest viciu, dup[ p[rerea mea cel mai nesuferit din lume. M[rit`ndu-se sor[-mea, el i-a promis o zestre de dou[ mii de galbeni. Este ridicul c`nd un om promite ]nscris ceea ce nici are, nici poate realiza, dar obliga\iunea fa\[ de cumnatu-meu este pozitiv[, =i b[tr`nul meu e ca =i ruinat... Am fra\i mai mari =i [mai] mici dec`t mine, f[r[ pozi\iune-n lume, =i asta nu din cauza lor, ci numai din a de=ertului, care voia a face din fiecare din ei om mare =i sf`r=ind prin a-i l[sa cu studii neispr[vite, risipi\i prin str[in[tate, f[r[ subsisten\[, la voia sor\ii lor. O familie grea, ]ngreuiat[ ]nc[ prin de=ert[ciunea ]nd[r[tnicului b[tr`n — =i ]ntristarea mea cea mare este c[ eu ajut de a-ngreuia prin nefolositoarea mea existen\[. (18; ms. 2255, f. 294.)” C[ b[tr`nul n-a avut bani spre a ]ntre\ine cum se cade pe copiii s[i, acolo unde ]i trimisese nobilele sale inten\ii, aceasta este ! G. C[linescu probabil. El ]ns[ nu era om s[ ]n\eleag[ dezolarea unui t`n[r pentru a=a ceva. Odat[ pu=i pe drum, copiii trebuiau s[ dea din m`ini, s[-=i c`=tige dreptul la existen\[, a=a cum el, feciorul dasc[lului Vasile, =i-l c`=tigase. Activ p`n[ la sf`r=itul vie\ii (la 8 octombrie 1876 e numit membru al Consiliului general — 169), Gh. Eminovici se ocup[ ]n 1881 tot cu agricultura, deoarece fiul s[u Nicolae ]i d[dea ]ntr-o scrisoare l[muriri despre recolt[ =i arat[ c[ prinsese pe 3 vagoane de p[pu=oi bani ]n numerar 2.620 franci (ms. 2255, f. 342—44). Se afla atunci (19 iunie 1881) la Bucure=ti, la fiul s[u Mihai, ]n strada Biserica Enei nr. 1. Cargiale ]l v[zuse: “Era un om b[tr`n foarte dr[gu\, glume\ =i original. F[cuse o bun[ afacere =i venise s[-i cumpere fiului haine =i ceasornic =i s[-i deie din via\[ o sut[ de galbeni, partea lui de mo=tenire din averea p[rinteasc[.” (42) Dup[ ce-=i v[zu aproape toat[ familia m[cinat[ de moarte =i de boal[ (so\ia =i =ase copii mor\i, Mihai, Nicolae, Henrieta bolnavi), ur`ndu-i-se cu via\a, dar cu acel calm ce e aproape indiferen\[, caracteristic sufletelor s[n[toase =i patriarhale, moare subit, “eri ora unspriz[ci din noapte”, dup[ actul de deces din 9 ianuarie 1884 st. v. “ora zeci diminea\a”, =i e ]nmorm`ntat l`ng[ bisericu\a din “cotuna Ipote=ti, comuna Cucor[ni (61,63). CUPRINS RALUCA EMINOVICI +I COPIII Pe l`ng[ un b[rbat a=a de ]nt[r`tat ]n ideile lui =i cu at`ta violen\[ autoritar, femeia nu putea fi dec`t o fiin\[ supus[ =i bl`nd[, m`ng`indu-se cu copiii =i ]ngenunchind pe la icoane. +i, ]ntr-adev[r, amintirile ne-o arat[ astfel. Ralù, Raluca sau Rali\a Eminovici — cu adev[ratul nume Rare=a — era, cum am v[zut, a patra fiic[ a stolnicului Vasile Iura=cu din Jolde=ti =i a Paraschi- vei Don\u. La Jolde=ti a fost lupta ]ntre +tefan cel Mare =i Aron- vod[. Dac[ pulberea luptelor trecute nu intr[ ]n s`ngele urma=ilor Via\a lui Mihai Eminescu 
spre a le r[scoli instinctele, amintirea trebuie s[ fi dat totu=i lui Eminescu un fior de m`ndrie nobilitar[. Jur[sce=tii erau de fel din Hotin, unde un str[mo= s-ar fi fost afl`nd c`ndva p`rc[lab. Raluca era foarte m`ndr[ de str[bunii ei, pe care-i pretindea boieri de rangul ]nt`i. }n vrajbele amicale ce se iscau pe aceast[ tem[ ]ntre so\i, Eminovici, om mu=c[tor, consim\ea lini=tit, dar ]=i da cu p[rerea, ironic, c[ la o adic[ Don\u fusese =i mai boier dec`t Jur[sce=tii. Don\u era rusul de pripas prin Moldova, Alexa Potlov, tat[ al Paraschivei Jura=cu, mama Raluc[i. Muscal sau cazac, se credea c[ era un refugiat din motive politice. Se a=ezase pe malul Siretului, nu departe de satul Sarafine=ti, ]ntr-un loc numit =i azi Vadul Don\ului, =i tr[ia \[r[ne=te cu o \iitoare, Catrina, fata \[ranului Ion Brehuescu. Fata, care mai apoi a murit de holer[, era bunica Rali\ei. Don\u ]=i d[duse fiica dup[ stolnicul Vasile Jura=cu =i era ]n p[rerea lumii c[ rusul, bogat, ]l umpluse pe ginere de bani. Potlov fusese om cult, c[ci vorbea nem\e=te, fran\uze=te =i le=e=te. Mama poetului ]l v[zuse sau auzise poves- tindu-se de el. Purta barb[ =i plete, era alb ca neaua de b[tr`n, iar vara =edea numai ]n c[ma=[ de borangic la umbra unui plop, pe malul Siretului, ]n apropierea pris[cii lui, cu care se ]ndeletni- cea (58, 159). De la Don\u sau nu fi-va avut stolnicul Jura=cu averea, el d[du fetei zestre bun[, dup[ cum urmeaz[ (89): “Isvodul di z[stri ci dau fiicei meli Ralu cu blagoslovenie =i s[n[tati. Din anul 1840 mai 26: Una icoan[ Maica Domnului, fericat[ ]n argint. — Una candel[ tij de argint. — Patru ineli cu diamant. — Una p[rechi cercei cu m[rgean. — Un fermual. — Dou[ bra\ele de aur. — Una perechi de cercei cu coletul lor. — Una alesid[ de aur. — 12 linguri. — 12 cu\ite. — 12 furculi\e. — 12 linguri\e. — 1 lingur[ mare. — un panera= lucrat ]n ajur. — Una lad[ mare. — +as[ tingiri de aram[. — Dou[ tablale de Lip\ca. — 6 sfe=nice. — Un lighean.  G. C[linescu — Un ibric de alam[.— Un salop de atlas. — 7 rochii de m[tas[. — 1 rochie de alibet. — 8 straie de cit. — 2 m[su\i de c[r\i. — 3 tac`muri de mas[. — P`nz[ de fabric[ — 4 tac`muri. — P`nz[ de cas[. — 24 buc[\i, c[m[=i =i fuste. — 4 buc[\i scor\uri. — 2 scrinuri. — 2 salteli. — 2 oghealuri. — 3 r`nduri prostiri. — 8 perini cu trei r`nduri de fe\i. — 3 capeli. — 7 =aluri =i unul turcesc. — 2 mindiri de l`n[. — 8 prosoape. — 1 gardirop. — 10 p[rechi scarpe de tot soiul. — 12 p[rechi col\uni. — Sticl[rii =i farfurii. — Bani ]n num[r[toare ]naintea cununiei #1.500. — Bani ]n num[r[toare ]n ziua cununiei la 29 iunie anul 1840, rest #1.500. — Adic[ ]n bani #3.000 [galbeni] =i zestre ]n haine =i obiecte 576#. (ss) STOLNICUL JURA+CU }ntocmai am primit (ss) GHEORGHE EMINOVICI (ss) RALU EMINOVICI.” Alesida de aur despre care pomene=te foaia de zestre fusese a Paraschivei Jura=cu, c[reia i-o d[ruise, c`nd cu venirea ru=ilor la 1828, un general de intenden\[, Jeltuhin. Un portret ]n ulei, din chiar anul nun\ii, 1840, ne-o ]nf[\i=eaz[ pe Raluca cu alesida de aur masiv, ]nv`rtit[ de trei ori ]n jurul g`tului. E o femeie t`n[r[ (se n[scuse ]n 1816), cu tr[s[turi nobile, fin conturate, cu ochi ]ntuneca\i, p[trunz[tori =i gur[ senzual[, neted t[iat[, totul ]ntr-o fa\[ slab[, oblong[,de o bl`nde\e suav[, imperceptibil z`mbitoare. Spre b[tr`ne\e, ]ns[, se accentueaz[ masivitatea st`ncoas[ a fe\ei, eminesciana buz[ groas[, care dac[ la poet d[ acea astral[ adulmecare ]n infinit, la femei (Raluca, Henrieta) este de o sup[r[toare, androgin[ ambiguitate de eunuc. Raluca poart[ ]n portret p[rul ]mp[r\it cu romantic[ elegan\[ ]n dou[ zone netede printr-o c[rare la mijloc =i un ve=m`nt somptuos de atlas sau velur, l[s`nd umerii goi str[jui\i de dantele, ale c[rui cute largi, ca ]n picturile Rena=terii, se las[ de pe piept =i de pe m`neci, ]n raze Via\a lui Mihai Eminescu  centripete, spre talie, pentru a se desface, probabil, ]n jos, ]ntr-o unduitoare, rotat[ crinolin[. M`inile sale albe sunt ]mpreunate spre a expune inelele cu pietre mari prev[zute ]n foaia de zestre. De statur[ era mic[, dar robust[. Umbla t[cut[ prin cas[, cu un aer de resemnare: ochii negri aveau o orientare ]ndep[rtat[, vis[toare, iar col\ul gurii, un z`mbet dureros. Era plin[ de bun[- tate, statornic[ ]n iubire, ca =i ]n ur[ =i, ca mai toate fiin\ele slabe =i pasive, cu ie=iri, uneori, de sarcasm. Existen\a Raluc[i Eminovici s-a scurs, f[r[ ]ndoial[, obscur[ =i trudit[, ]ntr-o cas[ plin[ de copii, ]n grija continu[ de ei, ]ntr-o h[rnicie casnic[ necesar[ pentru a men\ine o familie at`t de numeroas[. La desele sup[r[ri ce se vor fi ivit din pricina firii violente a lui Eminovici =i a peda- gogiei sale sumare, s-a ad[ugat pierderea unora din copii =i mai ales a doi din cei mai mari (+erban =i Iorgu), mor\i ]n plin[ vigoare b[rb[teasc[, aproape unul dup[ altul. Aceasta trebuie s[ fie =i pricina boalei sale (cancerul) =i a mor\ii ]nt`mplate cur`nd dup[ moartea b[iatului mai mare, +erban (13 august 1876). Copiii o iubeau mai mult dec`t pe tat[, pentru c[, bl`nd[ =i miloas[, ]i ap[ra =i ]i ascundea de vajnica m`nie pedagogic[ a acestuia. Este ]nmorm`ntat[ ]mpreun[ cu Gh. Eminovici l`ng[ bisericu\a din Ipote=ti, sub chiar ferestrele ei, ]ntr-o mic[ ]mprejmuire, precum arat[ inscrip\ia: “Colea zace r[m[=i\ele robilor lui Dumnezeu Gheorghe =i Raluca Eminovici, ]n somnul cel de veci”. C`\iva salc`mi umbresc morm`ntul =i u=a bisericu\ei — biseric[ de lemn, v[ruit[ pe dinafar[, pleo=tit[, joas[ =i cu ochiuri mici de fereastr[ ca orice cas[ de \ar[ (159). Acoperi=ul de tabl[ veche =i ierburile cotropitoare fac =i mai melancolic[ dezolata chemare eminescian[: O, mam[, dulce mam[, din negura de vremi Pe fream[tul de frunze la tine tu m[ chemi; Deasupra criptei negre a sf`ntului morm`nt Se scutur[ salc`mii de toamn[ =i de v`nt, Se bat ]ncet din ramuri, ]ng`n[ glasul t[u... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.  G. C[linescu Despre fra\ii =i surorile lui Eminescu avem =tiri pu\ine =i nesigure. Aceast[ familie ciudat[, asupra c[reia a ap[sat o soart[ tragic[, ]ncepe s[ fie mistuit[ de legend[. Opinia unei familii originale =i nevropate, ]n care copiii se ]mpu=c[ din senin dup[ ce dau dovezi de sclipitoare inteligen\[, aerul de triste\[ fatal[ indicibil[, ]n care ace=tia erau ]nf[\i=a\i de c[tre unii, se dovedesc, la lumina documentelor, fals[ literatur[. Fra\ii erau oameni normali, cu o varietate de atitudini psihologice care ]i dep[rtau unul de altul, unii din ei poate cu o sensibilitate prea acut[, care la o izbitur[ moral[ prea mare putea s[ aduc[ zdruncinarea sufletului. Despre vreo manifesta\iune patologic[ hot[r`t[ nu avem ]ns[, dup[ cum vom vedea, nici un indiciu serios. +erban, ]nt`iul copil, n[scut ]n 1841, oache=, sl[bu\, t[cut, seam[n[, a=adar, mai mult cu mam[-sa. Nu =tim nimic din copil[ria sa, petrecut[ ]n parte =i la Dumbr[veni, dec`t c[ a urmat liceul la Cern[u\i, unde =i-au f[cut studiile to\i fra\ii. Tr[s[tur[ comun[ copiilor, +erban se ]mpac[ =i el destul de greu cu =coala, r[m`n`nd repetent =i recurg`nd probabil la examene particulare pentru a rec`=tiga anii pierdu\i. Cauza nu poate fi inaptitudinea la studii, c[ci ]i vedem deosebit de aplica\i ]n =colile mai ]nalte, ci o recalcitran\[ la ordine, o turbulen\[ care ]i f[cea chiar b[t[u=i =i greu de \inut laolalt[, derivat al unei copil[rii zv[p[ite, la c`mp =i la p[dure. Intrat ]n lumina cercet[rilor biografice printr-o ]nt`mplare a soartei pentru care nu se preg[tise, +erban plute=te ]ntr-o cea\[ enigmatic[, din care se deslu=esc vagi contururi. Gh. Emi- novici a trimis pe acest ]nt`i vl[star al s[u s[ studieze medicina la Viena =i apoi la Erlangen (Bavaria) (159). La ce v`rst[? P[r[sise liceul f[r[ s[-l sf`r=easc[ pe la 18 ani (1852—1853, cl. I; 1853— 1854, cl. a II-a; 1854-1855, repetent cl. a II-a; 1855-1856, cl. a III-a, medie rea; 1856—1857, lips[; 1857—1858, cl. a V-a; 1858— 1859, cl. a VI-a, medie rea, retras) (185). Dac[ la 1870, pe prim[var[, c`nd ar fi adus pe Eminescu bolnav la Ipote=ti, se ]ntorcea de la studii, ]nseamn[ c[ le sf`r=ise destul de t`rziu, la Via\a lui Mihai Eminescu  29 de ani. L[sat, ca de obicei, de c[tre tat[ f[r[ suficiente mijloace b[ne=ti, el a trebuit s[ duc[, dup[ c`\iva ani de fl[m`nzire pe la gazdele din Cern[u\i, o studen\ie amarnic[, nevoit adesea, la Viena, din lips[ de lum`nare, s[ studieze la lumina felinarelor (159). Sup[rase cu ceva pe moroc[nosul b[tr`n, cu care, de asemenea, era ]n[sprit, c[ci Eminescu ap[ra fa\[ de Gh. Eminovici pe acest “fiu nenorocit, care desigur a gre=it mai mult printr-o ]nn[scut[ sl[biciune de caracter, c[ruia natura nu-i d[duse nici o energie =i nici o putere”: “+erban a fost un om slab, iar nu om r[u, asta a fost p[rerea mea despre el ]ntotdeauna, =i desigur c[ a fost mai nenorocit de cum merita s[ fie. El n-a avut pentru nimenea ur[ ]n lume, n-a avut nici o patim[ ur`t[, =i dac-a gre=it, nu din r[utate, ci dintr-o nem[rginit[ sl[biciune a gre=it. El era un copil b[tr`n =i astfel ar fi trebuit tratat.” (33) Fusese, de altfel, un student str[lucit =i \inuse la Viena, o vreme, de casa unui medic vestit, Opolze. Era un chirurg remarcabil =i savant. +erban se ]mboln[ve=te de tuberculoz[ =i se duce la Berlin s[ se caute, ori pentru a-=i continua studiile, pe care Eminescu ]nsu=i nu =tia de =i le-a ispr[vit. Henrieta, care =i ea are hemoptizii =i moare de o boal[ de piept, pretinde c[ tuberculoza e o boal[ ereditar[ ]n familie, negre=it dinspre partea mamei (61). }n 1873 =i 1874, c`nd Eminescu era la Berlin, se afla, dar, =i fratele +erban. Firea sa deosebit[ =i boala ]l f[cuser[ rece, sumbru =i disimulat, =i-l \ineau departe de fratele mai mic. “Pe +erban ]l v[d rar, c[ci =ade foarte departe de mine. Dac[ vorbesc cu el despre afacerile lui, el nu m[ clarific[ niciodat[ ]ntr-at`ta ca s[ =tiu ce are de g`nd s[ fac[. Ceea ce =ti\i d-voastr[ despre el =tiu =i eu... =i nici cred ca s[-i fi descoperit el vrunui om din lume tot ce g`nde=te. Astfel, el o duce destul de pasabil; are amici, cuno=tin\e cu doctori germani =i societatea lui e foarte c[utat[. El e =i membru la o societate =tiin\ific[-medical[. Ce sunt rom`nii cari ]nva\[ medicina aicea, pe l`ng[ el? Pot s[ zic c[ dispar... +i, cu toate acestea... Eu o spun curat: nu-l ]n\eleg, =i pace. Eu g`ndesc c[ n-ar avea dec`t s[ se  G. C[linescu prezinte aici la Universitate, pentru ca s[-l fac[ de trei ori doctor, dac[ nu este ]nc[. Aici ]n Berlin poart[ acest titlu f[r[ ca cineva s[ i-l contesteze, scrie re\ete, face chiar vizite, c[ci dup[ legile prusiane-i este permis aceasta, se-n\elege c[ sub responsabilitatea sa personal[. Dar presupunem c-ar r[m`nea chiar aici, ce viitor ]l poate a=tepta ]n mijlocul unui ora= unde sunt at`\ia al\ii?” (193). Viitorul ce-l a=tepta e acesta. }n toamna anului 1874 boala se agrava, =i +erban, zdruncinat suflete=te, d[dea semne de aliena\ie. Internat ]n spitalul “Charité”, pentru “Brustkrankheit” cu semne “von Geistesaberration”, murea la 29 noiembrie 1874 “um zwei ein halb Uhr” (Sterbe-Urkunde, nr. 458 din 30 noiembrie/ 2 decembrie ]n cimitirul “Charité”), ]n vreme ce Eminescu implora pe b[tr`n s[ pl[teasc[ ]ntre\inerea (33). +erban datora bani la feluri\i, dintre care =i gazdei, d-ra Lange, ]n Albrechtstrasse 6, =i abia ]n iulie 1876 Gh. Eminovici expedie sus-numitei domni=oare corespondentul a 99 m[rci, 9 pfennigi, autoriz`nd-o s[ v`nd[ ]n folosul ei lucrurile r[mase. Niculae, n[scut la 2 februarie 1843, urmeaz[ =i el =coala la Cern[u\i, odat[ cu +erban, de=i mai t`n[r, r[m`n`nd =i el repetent =i corijent (1852—1853, cl. I; 1853—1854, cl. a II-a; 1854—1855, repet[ cl. a II-a; 1855—1856, cl. a III-a, corijent; 1856—1857, cl. a IV-a; 1857—1858, cl. a V-a; 1858—1859, cl. VI-a, corijent; 1859—1860, cl. a VII-a, medie rea) (185). Dup[ aceea a studiat dreptul la Sibiu =i s-a a=ezat ]n urm[ la Timi=oara, unde se afla prin 1867, ca scriitor al avocatului Emerich Christiani (159, 198; ms. 2287, f. 38). Era bl`nd, bine crescut =i foarte sim\itor, ]nc`t atunci c`nd tat[-s[u ]l certa se ]nchidea ]n odaia lui =i =edea tot timpul ab[tut (159). De aceea, probabil, ]i ziceau “Neculai cel prost” (ms. 2255, f. 333). Prin 1881 ]l g[sim ]ntors acas[ =i ocu- p`ndu-se pe l`ng[ tat[-s[u cu treburile agriculturii. Nenorocul a f[cut s[ se ]mboln[veasc[ =i el de o grav[ boal[ veneric[ (61). B[tr`nul, v[z`nd c[ =i acest b[iat, care nu se chivernisise, ]i cade pe cap, scrie iritat ]n 1883 lui Mihai: “Mi s-a ur`t via\a... f[ ce Via\a lui Mihai Eminescu  faci =i vino de-l ia, ca s[-l duci ]n vreo cas[ de s[n[tate”. }ntr-adev[r, Eminescu, s[ritor pentru fra\ii lui, ia cu ]mprumut de pe unde poate 2.000 de lei cu g`ndul de a i-i trimite (210). }nainte de Pa=ti 1883, Niculae a=tepta cu ner[bdare banii, ]ntr-o scrisoare ce arat[ un om cu des[v`r=ire s[n[tos la minte. Dar ]n cur`nd se ]nt`mpl[ boala lui Eminescu (vara 1883) =i nu mult dup[ aceea moartea b[tr`nului (8 ianuarie 1884). Nu este de trebuin\[ nici o cauz[ patologic[ pentru a explica ceea ce a urmat. B[tr`nul n-a l[sat b[ie\ilor nici un ban de pe v`nzarea mo=iei. O parte din capital l-a ]ncredin\at ca depozit Henrietei, cealalt[ o va fi dat — dup[ concep\iile sale — Aglaiei. F[r[ nici un sprijin, bolnav, ]n neputin\[ de a-=i c`=tiga existen\a, Niculae moare, “prin ]mpu=care de sine ]nsu=i” la 7 martie 1884, la Ipote=ti, unde a =i fost ]nmorm`ntat (159). A treia victim[ a soartei, Iorgu (George), n[scut ]n 1844 (!), ]=i are =i el mica sa legend[. “L-am ]nt`lnit — zice Caragiale —... pe Eminescu cu un frate al lui, ofi\er. Plecau am`ndoi ]n str[in[tate, el la Viena, cel[lalt la Berlin. Militarul era frate mai mare; tot a=a de frumos, de bl`nd =i de ciudat — o izbitoare asem[nare ]n toate. Acela a mers la Berlin; ]n c`teva luni a speriat Academia militar[ cu talentele-i =i a dat un examen care l-a f[cut pe mare=alul Moltke s[ se intereseze foarte de aproape de soarta lui, hot[r`t s[-l ia pe l`ng[ d`nsul. Ca s[-=i ]ncoroneze succesul, militarul s-a dus acas[ =i, f[r[ s[ lase m[car o vorb[, s-a ]mpu=cat.” (42) Adev[rat din aceasta este c[, dup[ ce urmase t`r`=-gr[pi= c`teva clase secundare la Cern[u\i (1854—1855), cl. I, particular; 1855—1856, cl. a II-a; 1856—1857, lips[; 1857—1858, cl. a IV-a; 1858—1859, cl. a V-a, medie rea; 1859—1860, repet[ cl. a V-a; 1860—1861, cl. a VI-a, retras 4 ian. 1861) (185), a studiat =tiin\ele militare ]n Prusia. Intr`nd ]n armat[, fu trimis ]n 1869 la Berlin, ]ntr-o misiune din care f[ceau parte colonelul Manu, maiorul Cantili, locot. Otetele=anu =i al\ii. Iorgu era ]ns[rcinat ]n  G. C[linescu mod deosebit s[ duc[ o coresponden\[ a regelui c[tre Bismarck sau c[tre un membru al familiei regelui =i autorizat s[ asiste la manevrele germane ]n Brandenburg. }n urma unei r[celi contrac- tate la acele manevre sau a unei c[deri de pe cal, s-a ]mboln[vit, =i dup[ vreo trei ani, la 21 septembrie 1873, muri, ]n v`rst[ de 29 ani, fiind ]nmorm`ntat la Ipote=ti. Se prea poate totu=i s[ fi fost atins de ftizie. Acest frate ]nalt, negricios, asem[n[tor mamei, era o fire tot a=a de ]ntunecat[ ca =i +erban. “C`nd r`dea, se schimba vremea.” (189) Dup[ Ruxandra, n[scut[ la 5 mai 1845 =i moart[ de copil (89), urma Ilie. Mai aproape prin v`rst[ de Eminescu (n[scut 1 iulie 1846), el a fost f[r[ ]ndoial[ tovar[=ul de joc al acestuia, la Ipote=ti. Era =i mai vesel, de altfel, sem[n`nd ]ntr-aceasta cu tat[-s[u, ai c[rui ochi ]i avea. El este negre=it fratele mort “]n strein[tate”, pe care ]l pl`ngea Eminescu ]ntr-o ]ncercare de poezie, pentru c[ el avea ochi alba=tri (27): Mort e al meu frate. Dar ades ]ntr-al meu vis Nimene ochii-i n-a ]nchis Ochii mari alba=tri }n strein[tate, Lumineaz[ un sur`s Poate-s deschi=i =i-n groap[. Din doi vine\i a=tri. La Cern[u\i, Ilie a urmat numai trei clase, r[m`n`nd, fire=te, corijent =i repetent (1857—1858, cl. I; 1858—1859, cl. a II-a; 1859—1860, cl. a III-a, medie rea, retras) (185). Urm`nd apoi medicina la =coala lui Davila din Bucure=ti, se ]mboln[ve=te de tifos, lu`ndu-l de la solda\ii bolnavi din spitalul militar, =i moare ]n iarna anului 1862 sau 1863 (159). Al =aselea copil, Maria (Marghioala), a murit de 7 ani =i jum[tate (n. 1848—1849, m. 1855-1856) (137). Mihai era al =aptelea. Dup[ el urmeaz[ Aglae (n. 7 mai 1852—m. 30 iulie 1900), n[scut[ la Ipote=ti (63). }ntr-o fotografie o vedem adoles- cent[ — buc[lat[ =i gra\ioas[. Mai t`rziu, ]ns[, liniile se aspresc =i se usuc[ (159). Era con=tient[ de frumuse\ea ei, dar foarte Via\a lui Mihai Eminescu  solitar[. Fusese m[ritat[ de t`n[r[, la vreo 18 ani (7 ianuarie 1871), cu Ioan Drogli, profesor la =coala normal[ de ]nv[\[tori, care ]ntre 1875—1882, fiind inspector districtual pentru jude\ele Suceava =i C`mpulung, locuia la Suceava. Cu Drogli, Aglae a avut doi b[ie\i, Ioan =i George. Cel din urm[ a fost prilej de considera- \iuni romantico-medicale, dat fiind c[, infectat cu lues, =i-a purtat o parte din via\[ prin ospicii, ap[sat de paranoia. Fusese c[pitan auditor. Se mai vorbe=te =i de o fat[, moart[ de difterie. Murind Drogli (22 noiembrie 1887), Aglae se rec[s[tore=te ]n 1890 cu un c[pitan austriac Heinrich Gareiss von Döllizsturm, trec`nd la catolicism. Morbul lui Basedow, care i-a pricinuit sf`r=itul, poate fi iar[=i prilej de lungi dizerta\ii ]n jurul eredit[\ii (82, 159). “Mai am o sor[ — zice Eminescu — un geniu ]n felul ei, cu o memorie ca a lui Napoleon I =i c-o ]n\elepciune natural[ cum rar se afl[. Dar ea-i pe jum[tate moart[, c[ci [e] lovit[ de apo- plexie” (ms. 2255, f. 294, 311). Infirmitatea acestei ilustre de acum femei numite Henrieta sau Harieta (n. poate la 1854) (63) s-ar fi datorat faptului c[ dormise, copil de cinci ani, ]n casele ude pe care le zidea Gh. Eminovici la Ipote=ti. F[r[ nici o cultur[ — studiase doar abecedarul — izbutise s[ poat[ exprima idei destul de complicate ]ntr-un stil cult. Compunea chiar versuri =i avea un anume umor crud. E, de altfel, ]n felul ei de a fi ceva din bizareria =i febrilitatea cultural[ a autodidac\ilor, ]mpreunate cu o not[ de mizantropie =i cu evidente reminiscen\e eminesciene. Iat[ o cugetare filozofic[ (61): “Sunt momente ]n care nu m[ pricep eu pe mine ]nsumi... c`nd, nemul\umit[ de mine =i de lume, a= vrea s[ nu mai fiu. Oare de ce te sup[r cu astfel de reflec\iuni? C`nd sunt convins[ c[ nenoro- citul =i fericitul are tot aceea=i venire =i trecere ]n repauzul de veci. C`nd soarele apune, c`nd stelele pic, ]mi vine a crede c[ totul e nimic. Lumea ]ntreag[ nu-=i poate da cont de ce a venit ]n lume =i pentru ce dispare f[r[ un scop altul dec`t instinctul de a tr[i, =i ! G. C[linescu cu c`t p[trunzi durerile morale =i fizice, vezi c[ e=ti martirul, f[r[ a putea p[trunde cauza.” Iat[ =i versurile, furate din C. Negruzzi, ]ntr-o scrisoare c[tre d-ra Cornelia Emilian: “SCUMP{ SORIOAR{, O puternic[ plecare ce nu rabd[-mpotrivire M[-ndeamn[ s[-\i scriu ast[zi acea t`n[r[ sim\ire Ce numai ]n singur[tate ]=i are loca=ul s[u, Dar ceresc trimis ]n lume din s`nul lui D-zeu. Fie ca aceste scrisori ce cur`nd vor fi uitate S[-\i aduc[ alinare unor zile ]ntristate +i, resfir`nd pe a lor cale ni=te nemernice flori, S[-\i ]mpr[=tie necazul =i-al sup[r[rilor nori. Acuma, sorioar[, nu =tiu ce vei crede de prostiile mele, de cari sunt convins[ c[ sunt gre=ite ]n ortografie, rim[ etc.; ]ns[ ]n totul, ]n lume se sacrific[ ideia pentru rim[, =i ]n via\a oamenilor inima pentru situa\ia social[. Pentru asta sunt de acuzat, cum n-am ]nv[\at dec`t abecedarul =i din cauza boalei ]mi lipse=te chiar =i aceea ce a= fi putut c`=tiga umbl`nd ]n societate cu persoane culte, adec[, cum zice rom`nul, m-a= fi ros cu oarecare =tiin\[. Mai la urm[, =i dac[ a= fi cult[, ce folos a= aduce societ[\ii sau =tiin\ei? Din nimic r[m`ne tot nimic. }n prezent ]mi r[m`ne cel pu\in regretul c[ nu-s ceva, ]ns[ av`nd cultura a= cunoa=te =i mai mult r[ul =i poate atunci m-a= sim\i moral =i mai zdrobit[ dec`t cum sunt. S[ las filosofia deoparte, c[ci nu-i de sam[, =i s[ vin la o veste nou[ ce voiesc s[-\i scriu =i de care poate e=ti ]nc[ str[in[. Te-am intitulat sorioar[, aceasta provine dintr-o schimbare ce s-a f[cut ]ntre mine =i mama matale, de c`nd ai p[r[sit Patria =i te-ai dus ]n lumea mare. Mama matale, r[m`ind f[r[ mata, s-a hot[r`t s[ mai aib[ o fiic[ din poveste: Via\a lui Mihai Eminescu 
Vineri m-a f[cut, Drag[ sufletului meu, S`mb[t[ am crescut, Iar eu mam[ o numesc Duminic[ m-a botezat, Cu sim\ dumnezeiesc, Luni de fiic[ m-a ]nchinat, De care m[ simt legat[ +i de atunci fiic[ ]mi scrie mereu, Pe via\a-mi toat[.” Henrieta =tia pu\in =i nem\e=te, din auzite, din timpul c`t =ezuse ]n clinica d-rului Bilroth, la Viena. Era p[truns[ de “ce ]nsemneaz[ Eminescu pentru cultura rom`neasca“ =i numea cu umor, pe cine credea c[ sunt du=mani ai poetului, “bonjuri=ti”. Pe Veronica Micle o poreclise “b[l[uca“ =i “berecheta”. Tr[ia la Boto=ani din venitul a c`torva mii de lei l[sa\i de b[tr`nul Eminovici (61). Devotamentul ar[tat de aceast[ nefericit[ sor[ fa\[ de Emines- cu bolnav, ]n 1887—1888, este vrednic de laud[. Ea a vegheat cu trud[ un om pierdut la minte, obstinat ]n t[cere, de=i picioarele i se mi=cau greu, cu ajutorul unor “ma=ini... ]n greutate de 5 oca de fier”. Chemat[ adesea peste noapte la bolnav, se t`ra pe br`nci la patul lui ca s[-l ajute. Paralitic[, poate =i ftizic[, Henrieta fu r[nit[ ]n amorul propriu de plecarea lui Eminescu cu Veronica Micle ]n Bucure=ti =i dobor`t[ de moartea poetului (61). C`teva luni dup[ aceea (14 octombrie 1889), se stingea uitat[ de to\i =i, pus[ ]ntr-un co=ciug ordinar de brad, era dus[ la cimitir, ]ntr-o birj[ cu un cal a lui Cristea N. Suceveanu din Boto=ani. Birjarul =i un zugrav Florian Cotuf declarau moartea la ofi\erul st[rii civile. Cele c`teva lucruri r[mase pe urm[-i, o canapea, vreo dou[ sofale =i c`teva c[r\i, fur[ v`ndute la mezat pe strada Teatrului din Boto=ani (159). Al zecelea copil, Matei (n. 20 noiembrie 1856), fost elev al Institutului politehnic din Praga =i c[pitan ]n armata rom`n[, c[s[torit de trei ori (]nt`ia oar[ ]n 1880), =i av`nd din prima c[s[torie un b[iat =i din a doua patru copii, doi b[ie\i =i dou[ fete — singuri urma=i cu acest nume ai familiei Eminovici — pare a sem[na prin longevitate =i frigiditate fa\[ de familie cu tat[l s[u (137). }n noiembrie 1892 era citat de tribunalul Buz[u ]n  G. C[linescu calitate de c[pitan ]n Regimentul Mircea nr. 32 (sta\ionat ]n urbea Mizil), iar acum cu domiciliul necunoscut, ]n procesul de divor\ cu a doua sa so\ie (]nt`ia Matilda Ilian, profesoar[), Ana Condees- cu, care se pronun\a ]n favoarea ei abia ]n iulie 1898. C[pitan “]n demisie”, era numit, la 29 octombrie 1892, subprefect al pl[=ii Afuma\i, spre a fi destituit la 4 aprilie 1894 =i numit ]n aceea=i calitate la plasa Bistri\a-de-Jos, din jud. Bac[u, la 10 decembrie 1894. De la 1 aprilie 1899 primea, ca militar, pensie de lei 185, bani 65 brutto. Absent ]n vremea boalei poetului — spre mirarea lui Maiorescu — apare deodat[, ]n 1889, ca s[ ne dea c`teva =tiri utile despre familia sa, dar =i multe gre=ite, =i ca s[ ]mpiedice — pe nedrept — edi\iile eminesciene, puse la cale de Maiorescu (221), declar`nd, ]n 1894, “c[ voi urm[ri =i sechestra oriunde voi g[si asemenea edi\ii”, iar ]n 1895 ]nregistra firma “Matei Eminescu =i Stavri Dimitriu”, “]n scop de a culege, clasifica, edita =i a da publicit[\ii toate scrierile poetului Eminescu”. }n decembrie 1913, avea gradul de maior =i era pre=edintele delega\iei jude\ene de Mehedin\i =i prezidentul biroului. Tr[ia ]n 1923 la Turnu- Severin (str. G-ral Manu 8), c[s[torit cu Silvia Maieru (63), dar =i-a petrecut ultimii ani la Bistri\a, murind acolo la 12 decembrie 1929 (I.I.L.F.). Ultimul copil, Vasile, a ]ncetat din via\[ la v`rsta fraged[ de un an =i jum[tate, n[sc`ndu-se =i murind nu se =tie c`nd (159). Spre deosebire de animale, omul ]=i conserv[ spe\a pe cale fiziologic[, dar =i moral[, aceste principii fiind ]n multe privin\e chiar ostile. Ei bine, ironia firii a f[cut ca lunga s`rguin\[ patern[ s[ fie ]nghi\it[ de moarte =i s[ fie salvat[ prin spiritualitatea neprocreatoare a poetului Eminescu, f[r[ de care uitarea ar fi =ters numele de pe crucile tuturor. Via\a lui Mihai Eminescu  NA+TEREA +I COPIL{RIA LUI MIHAI EMINESCU CUPRINS (1850—1858) Ca =i ]n privin\a str[mo=ilor, biografii au ar[tat ]n jurul na=terii lui Eminescu o ]nclinare c[tre fabulos =i controvers[. Dac[ ar fi lipsit orice indica\ie, ]nchipuirea putea n[scoci lucruri frumoase — exempli gratia — o aerian[ na=tere mitologic[ ]n patru cet[\i deodat[, pentru a simboliza ]ntreaga con=tiin\[ rom`neasc[. Din nefericire, exist[ documente ]ndoielnice, care dau prilej numai la discu\iuni prozaice. Pe c`nd tr[ia Eminescu, un conferen\iar putea spune publicu- lui la Ateneu (31 martie 1889) c[ poetul e n[scut la Soleni, sat ]n Moldova (44). Junimi=tii =tiau ]ns[, din registrul societ[\ii ]n care se ]nscrisese =i poetul, c[ e n[scut la Boto=ani, la 20 decembrie 1849 (95). Eminescu de\inea, f[r[ ]ndoial[, aceast[ dat[ de la p[rin\i, dar nu era sigur. }n 1883, sc[z`nd 1849, anul na=terii, din anul curg[tor =i ob\in`nd v`rsta de 34 ani, f[cea urm[toarea reflec\ie: “78 de ani via\a mea ]ntreag[, at`ta am s[ tr[iesc. B[tr`nul tot astfel. Asta e m[rimea constant[ de timp a vie\ii unui individ din rasa noastr[. Vor fi urc[ri =i sc[deri pe aceast[ scar[, va fi o oscila\ie, n[scut[ din coadaptarea cu ]mprejur[rile, dar ]n fine un constant r[m`ne constant. C`nd s-a n[scut b[tr`nul? 34. C`nd am v[zut eu pe Leda =i mi-a pl[cut? 34 de ani. S[ ]ntreb foarte exact — c[ci e de cel mai mare interes”. (Ms. 2258, f. 347.). Rudele sale nu cuno=teau mai bine lucrurile. La =coala primar[, comunica- ser[ probabil ele data de 6 decembrie 1850 (Boto=ani). }n gimna- ziu era ]nscris, ]ns[, ca fiind n[scut la 14 decembrie 1849 (185). Aglae, ]ntr-o scrisoare c[tre Maiorescu, admitea data de 20 decem- brie 1849, dar socotea Ipote=tii ca loc de na=tere (224, V). Matei sus\ine la ]nceput o dat[ fantastic[ (8 noiembrie 1848) =i, ca localita- te, Dumbr[venii (57). Dup[ aceea, ]ns[, revine cu o alta. G[sise anume o Psaltire veche, pe scoar\ele c[reia b[tr`nul Gh. Eminovici ]nsemnase na=terea tuturor copiilor =i unde sta scris (58):  G. C[linescu “Ast[zi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri =i cincisprezece minute evropiene=ti, s-au n[scut fiul nostru Mihai.” Cu aceasta problema ar fi p[rut ]nschis[. Feti\a care luase parte la botezul cu fluturi al unui copil de-al lui Eminovici, la Dumbr[- veni, devenit[ cu vremea dna Constan\a de Dunca-Schiau, \ine mor\i= c[ pruncul era Mihai =i c[ na=terea s-a petrecut la 21 mai 1849, fapt aflat =i de principesa Ghica (n. Bal=) din registrele bisericii din Dumbr[veni (54, 53). Lucrul este ]ntr-adev[r miracu- los =i vrednic de minunatele vremi cu z`ne, c[ci =i la Boto=ani s-a g[sit registrul de na=teri =i botez pe anul 1850, unde este trecut =i Eminescu ]n acest fel (29, 159): curg[- Trii toriu Nl. Data na=terii Cinci-spre-zece Ziua Luna Ghenari Data Botezului Dou[-zeci =i una Ziua Ghenari Luna Fiu Fiu Secsul Fiic[ Numele carele pruncului la s-au dat Botez Mihail pronumele, Dl. Gheorghi Iminovici c[minar cu Numele =i starea sau P[rin\ilor Pruncului Meseria so\ia sa Ralu, proprietari Via\a lui Mihai Eminescu  s-au n[scut sau Satu Politiea Pruncul unde }n ora=ul Boto=ani Pronumele sau a Na=ii Numele =i Na=ului Dl. Vasile Jura=cu, stolnic (ss) Ioan Iconom Isc[liturile: a Preotului, (ss) Vasile Jura=cu stolnicl, am fost na= P[rin\ilor a Na=ului =i a (ss) G. Iminovici c[m[ina]r (ss) Raluca Iminovici C[m[in[]r[ea]s[ Ceea ce este sigur din toate acestea este c[ Mihai a fost botezat ]n ziua de 21 ianuarie 1850, la Boto=ani. Un b[tr`n pop[, Ion Stamate de la Biserica Uspenia (Adormirea Maicii Domnului), ajutat de fiul s[u, Dimitrie, diacon, l-a v`r`t ]n cristelni\[, pe vreme de iarn[, citindu-i cele de cuviin\[ (159): L-au sp[latu-l, piept[natu-l, }i trecu auzul, v[zul, La botez l-au dus pe micul, Nici c[-i pas[ lui, s[racul, La icoane l-a-nchinatu-l, C[ n[na=a spune crezul Un diac citi tipicul. +i se leap[d[ de dracul. C`nd pe el veni botezul (Miron =i frumoasa f[r[ corp) }n afar[ de p[rin\i =i de stolnicul Vasile Jura=cu, na=, mai era de fa\[ =i maica Fevronia Jura=cu de la schitul Agafton, sor[ cu mama (83). Dac[ l[s[m la o parte versiunile na=terii la Dumbr[veni, Soleni, ]n mai, noiembrie sau 5 =i 14 decembrie, ca fiind cu totul absurde, r[m`n dou[ ipoteze d`rze ]n vrajb[ =i acum: 15 ianuarie 1850, conform actului oficial (95), 20 decembrie 1849, dup[ ]nsemn[rile de familie (171). Problema localit[\ii o l[s[m pe al doilea plan. Argumentele pro =i contra se nasc pe ]ntrecute =i se ucid unele pe altele f[r[ nici o victorie. Dac[ sus\inem c[ data de 15 ianuarie  G. C[linescu nu e admisibil[, fiindc[ ar veni prea devreme =i nimeni n-avea de ce s[ se gr[beasc[, r[spundem c[ e obiceiul s[ se boteze mai cur`nd c`teodat[ copiii, ca s[ nu moar[ p[g`ni, c[ familia Eminovici putea s[ se team[ de acest lucru =i chiar botezase pe feti\a Ruxandra, dac[ nu =i pe al\ii, la cinci zile dup[ na=tere. Atunci ni se r[spunde c[ Gh. Eminovici =tia mai bine dec`t popa c`nd i se n[=cuser[ copiii, c[ \inea r[boj de ei =i ]nsemnase negru pe alb, zic`nd ast[zi, ziua, ceasul =i minutele na=terii. Va s[ zic[ popa, care era b[tr`n, scrisese o dat[ gre=it[ ]n mitric[. Dar tat[l, mama, na=ul — care semnaser[ — erau orbi? Nu v[zuse c[ data na=terii era gre=it[? R[spunsul ]l avem gata: vreme de iarn[, frig ]n biseric[, lumea gr[bit[ s[ duc[ acas[ copilul. Au isc[lit la repezeal[, f[r[ s[ se mai uite, =i, poate, chiar ]n alb, urm`nd ca pe urm[ p[rintele econom s[ completeze formularul (scrisul Ralu- chii e ]n chip suspect aidoma cu al lui Gheorghe Eminovici). Dar a doua zi a uitat ziua na=terii, pe care o auzise de la p[rin\i, =i a pus una la ]nt`mplare, cum i s-a p[rut mai potrivit. Dac[ ]ns[ admitem c[ preasfin\ia sa a putut uita ]ntr-o ]ndeletnicire ce-i era profesional[, de ce n-am admite c[ =i Gh. Eminovici uitase, c`nd ]nsemnase pe scoap\a Psaltirii? Aci replica ce ni se poate da este c[ Eminovici avea o memorie extraordinar[ =i c[ ]nsemnarea o f[cuse ast[zi, adic[ chiar ]n ziua na=terii. Nu ne ]ndoim de memoria familiei Eminovici, ea ]ns[ pare a fi avut alt[ aplicare dec`t aceea a datelor de familie, a=a de ]ncurcat transmise. C`t despre expresia ast[zi, ea nu spune mult, o formul[ patriarhal[ echivalent[ cele mai adese cu locu\iunea ]n ziua de. }nsemn[rile diurne trebuiau s[ dea iluzia actualit[\ii, =i de aceea, chiar scrise mai t`rziu, erau readuse la prezent. C`nd toate ]nsemn[rile sunt ]ncepute cu ast[zi, este greu cronicarului s[ strice simetria pun`nd ieri, numai pentru c[ n-a avut ]n ziua respectiv[ r[gaz de scris. Mai avem =i un alt argument. Copilul se n[scuse la Boto=ani. De=i Eminovici v`nduse o cas[, mai avea alta, =i apoi putea s[ se trag[ ]n casele socrului (95). }ntrebarea pe care o punem este de unde Via\a lui Mihai Eminescu  luase tat[l Psaltirea =i pomelnicul copiilor, pe care e de la sine ]n\eles c[ o \inea ]n biblioteca lui de la Ipote=ti? A luat-o cu sine numai =i numai ca s[ ]nsemne ]n ea data na=terii? Ar fi fost o ciud[\enie. Atunci copilul s-a n[scut la Ipote=ti. De ce atunci ]n toate ]nsemn[rile se pomene=te de Boto=ani? At`ta lucru putea fi sigur ]n familie. +i cu toate acestea, fapt deconcertant, acel patru ceasuri =i cincisprezece minute evropiene=ti sun[ prea detot a fapt adev[rat. Pare c[ vezi pe voinicul c[minar, str[b[t`nd odaia ]n lung =i ]n lat, ]n a=teptarea evenimentului. O u=[ se deschide, cineva din familie aduce vestea. Tat[l scoate ceasul din buzunar, moaie peana ]n c[limar[ =i ]nseamn[ ]n Psaltire sau ]ntr-alt[ parte, transcriind apoi ]n Psaltire. Ipoteza este ]ntr-adev[r foarte atr[- g[toare, dar numai ]n baza datelor ce le avem nu ne vom putea niciodat[ hot[r] pentru o dat[ sau pentru alta. }n afar[ de aceasta, este o ]mprejurare ce face sus\inerea exclusiv[ a datei de 20 de- cembrie dificil[. }nsemnarea lui Gh. Eminovici o cunoa=tem indirect, din spusele lui Matei Eminovici. Psaltirea n-a v[zut-o ]ns[ nimeni, =i de=i chestiunea era arz[toare, fratele nu s-a sim\it obligat s-o arate, s-o comunice ]n facsimil, =i nici m[car s[ dea vreo l[murire ]n privin\a ei. +i, de altminteri, la 21 decembrie 1849 Gh. Eminovici era la Ia=i, unde ]ntocmea o procur[ avocatu- lui s[u Panaite Cristea, iar la 23 era de fa\[ la legalizare (254). Neexist`nd dar direct un document sigur, ]nsu=i actul de na=tere, bunul-sim\ cere s[ p[str[m ca dat[ a na=terii ziua de 15 ianuarie 1850, cu observarea ]n privin\a locului c[ totul fiind cu putin\[ pe aceast[ lume, n-ar fi exclus ca pruncul s[ se fi n[scut la Ipote=ti, fiind apoi adus =i botezat la Boto=ani. De altfel, c`nd e vorba de un mare poet, pu\in[ mitologie nu stric[. De=i ursitoarele n-au avut, se vede, grij[ s[ ]nsemne cum trebuie ziua =i locul unde micul Mihai a v[zut lumina zilei, spre bucuria iubitorilor de “cercet[ri =tiin\ifice”, ele au avut bun[oar[ de a-l deosebi de ceilal\i oameni, ursindu-i cam astfel:  G. C[linescu Drag[, C[ci iste\ vei fi cu duhul Ai s[ aibi o minte-ntreag[, Ca =i luna =i v[zduhul. (Ursitoarele) Fie-i dar ca totdeauna Dup[ ce-i des[v`r=it El s[ simt[ ad`nc ]ntr-]nsul +i s[-=i vad[ la picioare Dorul dup[ ce-i mai mare Acest dar nepre\uit. 'N ast[ lume trec[toare, (Miron =i frumoasa f[r[ corp) Nu trebuie s[ vedem ]ns[ ]n copil[ria celui care avea s[ devin[ cel mai mare poet al \[rii lui ceva miraculos =i oarecum prevestitor. Este copil[ria fireasc[ a unui b[iat crescut la \ar[, f[r[ truda ce apuc[ degrab[ pe un fiu de \[ran =i cu libertatea pe care o fac cu putin\[ o familie numeroas[ =i un p[rinte mereu ocupat pe aiurea. Ipote=tii, sat s[r[c[cios, sunt a=eza\i ]ntr-o vale ]nchis[ de dealuri, odat[ ]mp[durite, pe dup[ care stau ascunse alte sate mai mari, ca Dumbr[veni, Cocoreni, C[line=ti, risipite ]ntr-o priveli=te dezolat[ de clis[ =i cocioabe. Aci, la conacul ridicat de Gh. Eminovici, =i-a petrecut Eminescu copil[ria, p`n[ a nu fi trimis la =coal[ la Cern[u\i, =i de atunci ]ncolo pe vremea vacan\elor. Locuin\a p[rinteasc[ nu era palat boieresc, ci o cas[ modest[ de \ar[, dar ]nc[p[toare =i gospod[reasc[, nu lipsit[ de anume elegan\[ rustic[. Era o construc\ie geometric[, pu\in ridicat[ asupra solului, cu c`te dou[ ferestre mari ]n laturi. Un pridvor ]nalt ]n fa\[, la care suiau pe vreo =apte trepte de lemn, un acoper[m`nt al tindei, ]n chip de fronton grec sprijinit pe dou[ coloane zvelte, d[deau albei cl[diri acoperite cu tabl[ un vag stil neoclasic. De o parte =i de alta a largului pridvor, doi tei str[juiau r[muro=i. Ca la orice gospod[rie de \ar[, se vedeau ]n apropiere od[i pentru arga\i =i slugi, =opruri =i hambare, iar ]n fund o liva- d[ cu pomi fructiferi =i c`\iva butuci de vie. Dind[r[tul unor uluci din sc`nduri b[tute ]n lungime una peste alta ]n ni=te pari de lemn, pe sub umbra a doi tei imen=i, se ]n[l\a o clopotni\[ paralelipipe- dic[, de asemenea din sc`nduri, a=ezate vertical, cu ]nf[\i=are de Via\a lui Mihai Eminescu  cote\ de porumbei. Pari lungi propti\i ]n toate laturile ]mpiedic[ n[ruirea acestui sacru =opru, ]n vecin[tatea c[ruia se ridic[, nu prea sus deasupra acelora=i, uluci, c[ciula de tabl[ a vechii bisericu\e de lemn. }nl[untrul casei, o odaie pe dreapta, cu o fereastr[ ]n fa\[ =i dou[ laterale, d`nd cu u=a ]nspre sal[, alc[tuia camera de medita- \ie =i de lucru a lui Gh. Eminovici, iar ]n zilele mari salonul de primire a musafirilor. La perete erau dulapuri cu c[r\i — al c[ror num[r nu trebuie s[-l exager[m — ]n mijloc o mas[ cu dou[ sfe=- nice, o c[limar[ =i o scrumelni\[, c`teva scaune ]mprejur, pe pere\i unele chipuri de domnitori f[cute de un neam\ b[tr`n, anume Antoni Zigri, prip[=it pe la mo=ia lui Bal= =i care zugr[vise =i pe Raluca cu destul[ m[iestrie. }n aceast[ odaie, ]nchis[ cu cheia pentru ca copiii s[ nu intre, Eminovici se t[inuia c`teodat[ spre a-=i face socotelile ori a frunz[ri prin cronici (124)*. Familia era dintre cele cu greut[\i, banii mergeu pe la =colile unde ]nv[\au copiii, pe ]mbr[c[minte, n-avea a=adar mijloace s[-=i cumpere mobile luxoase complicate. Cealalt[ odaie, de dormit, era f[r[ ]n- doial[ mobilat[ cu lucrurile aduse de Raluca drept zestre. }n afar[ de necesarele crivaturi, se aflau acolo dou[ scrinuri con\in`nd multa, meticuloasa ruf[rie mirosind a sulfin[ =i lev[n\ic[, un “gardirop” de cele masive, de nuc, a=a cum romantismul de la 1840 a mai uitat prin casa vreunei babe cu bonet, pe vreun dul[pior un lighean =i un ibric de alam[ =i, mai cu seam[, icoan[ ferecat[ ]n argint a Maicii Domnului, sub care ardea necontenit, cu subite eclipse, o candel[ de asemenea de argint, menit[ peste noapte s[ vegheze ca un opai\ somnul casei. Ne ]nchipuim c[ o alt[ odaie dind[r[t va fi servit de dormitor copiilor, av`nd aspectul nud al unei s[li de internat, cu lucruri pu\ine =i tari. Copiii mul\i nu erau ]ns[ acas[ dec`t ]n vacan\[, deoarece umblau pe la =coli, iar diferen\a de v`rst[ face ca nici ]n epoca cea mai fraged[ s[ nu se fi ]nt`lnit laolalt[. Acesta este, dar, ]nt`iul univers restr`ns al copilului Mihai. }n afar[ de odaia de musafiri, copiii alergau oriunde. +i cum ]nt`iul ! G. C[linescu joc al copiilor — exerci\iu al investig[rii cosmosului — este cotrob[itul =i ascunsul, copiii se ascundeau. Vedem ]ndat[ unde, din faptele lui Iorgu, eroul unei proiectate nuvele: “Adesea se ascunde ]n c`te-un saltar de scrin, ca s[ nu =tie nimeni unde-i, or ]n vro lad[ veche cu lum`n[ri de seu, din care ie=ea uns ca dracul” (ms. 2255, f. 163). L[zi de straie avea Raluca negre=it, c[ci una o c[p[tase de zestre. Din cas[ jocul trecea apoi prin ograd[, unde se transforma ]n conflict cu p[s[rile domestice. “Du=m[nia lui cu g`nsacii =i cu g`=tele cu pui — zice Eminescu despre acela=i Iorgu — amicia intim[ cu +oltuz, c`inele de la st`na, pe care umbla =i c[lare, pui de g`sc[ mici pe care-i ]nchidea ]n cu=c[, ca s[ vad[ de-or c`nta cum canarii, ]n fine stima ce o avea pentru mo= Miron pris[carul, care-i spunea pove=ti =i-l \inea pe genunchi, sunt m[r- turisiri neinteresante.” }n privin\a asta rudele sau c`te un om b[- tr`n ]=i amintesc pozne ciudate, greu de crezut. Eminescu, fiind de =ase ani, ar fi prins =i t[iat un c`rd de g`=te din curtea lui Bal= Dumbr[veanu, f[c`ndu-l purcoi ]n mijlocul ogr[zii, fapt[ pentru care a fost r[spl[tit cu o stra=nic[ b[taie. Am comite o gre=eal[ dac[, bizui\i pe vanitatea de informator a unui frate sau pe lim- bu\ia unui mo=, stimulat cu rachiu =i mirat de interesul pe care i-l arat[ boierii de la ora=, am crede ]n toate minun[\iile c`te se pun pe socoteala copilului. De prindea =erpi =i-i punea ]ntr-o scorbur[ de nuc ori de prevestea — el ori alt frate — o ploaie ce avea s[ vie, ]mpiedic`nd ie=irea la treierat, acestea nu sunt cine =tie ce ispr[vi mari, orice copil de \[ran fiind ]n stare s[ fac[ acela=i lucru (159). Adev[rul din aceasta este c[ Mihai tr[ia \[r[ne=te (63). Ocolind pe fra\ii s[i — care, mai mari, se plimbau c[l[ri pe mo=ie — =i chiar pe copiii de \[rani, el b[tea bucuros satele, lipsind uneori, spre sup[rarea p[rin\ilor, c`te o s[pt[m`n[ de acas[, c[ci pretutindenea ]n opera sa adie aerul de \ar[ (159). Adesea, izgonit de cic[lelile lui Gh. Eminovici, se refugia pe vacan\[ ]ntr-un bordei de \[ran, a c[rui icoan[ ]i r[m[sese ]ntip[rit[ ]n minte (152): Via\a lui Mihai Eminescu 
Cu b[iatu-n bordei intr[. +i pe capetu-unei lai\i Lumina mucos =i negru ]ntr-un h`rb un ro= opai\. Se coceau pe vatra sur[ dou[ turte ]n cenu=[, Un papuc e ]ntr-o grind[, cel[lalt e dup[ u=[. Prin gunoi se primbl[ iute leg[nat[ o r[\u=c[ +i pe-un \ol or[c[ie=te un coco=, ]nchis ]n cu=c[. }ntr-un col\ e colb[it[ noduros r`=ni\a veche, }n cotlon toarce motanul piept[n`ndu-=i o ureche; Sub icoana afumat[ unui sf`nt cu com[nac Arde-n candel[-o lumin[ c`t un s`mbure de mac. Pe-a icoanei policioar[ busuioc uscat =i mint[ Umplu casa de mireasm[ pip[rat[ =i prea sf`nt[. O be=ic[-n loc de sticl[ e lipit[-n ferestruie, Printre care trece-o dung[ mohor`t[ =i g[lbuie. Cofa-i alb[ cu flori negre =i a brad miroase apa. De lut plin[, ruginit[ st[ pe coada ei o sap[. (C[lin-Nebunul) Se ]mprietenise cu vreun mo= b[tr`n sau cu vreo bab[ care-i spunea “pove=ti fantastice despre z`ne ]mbr[cate ]n aur =i lumini” (Geniu pustiu), snoave, ghicitori, n[scociri populare, care au urm[rit toat[ via\a pe poet =i de care ]=i aducea aminte cu p[rere de r[u: Trecut-au anii ca nori lungi pe =esuri +i niciodat[ n-or s[ vie iar[, C[ci nu m[-nc`nt[ azi cum m[ mi=car[ Pove=ti =i doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninar[, Abia-n\elese, pline de-n\elesuri. (Trecut-au anii...) “E mult de atunci, Hariet[ — ofta el — de c`nd eram mici detot =i ne spuneau mo=negii pove=ti. Pove=ti sunt toate ]n lumea asta.” (33)  G. C[linescu Neast`mp[rat din fire, Eminescu nu era copil dintre aceia s[ stea mult[ vreme l`ng[ vatr[, s[ deseneze purcelu=i cu c[rbune, ca micul C[lin din poveste. P[durile erau pe aproape. Cu o carte =i doi-trei covrigi, el disp[rea de acas[ ]nfund`ndu-se prin codrii din ]mprejurimile Ipote=tilor (159) =i ]nnopt`nd pe unde putea (ms. 2259, f. 33): Fiind b[iet, p[duri cutreieram +i m[ culcam ades l`ng[ izvor, Iar bra\ul drept sub cap eu mi-l puneam S-ascult cum apa sun[-nceti=or; Un fream[t lin trecea din ram ]n ram +i un miros venea adormitor; Astfel ades eu nop\i ]ntregi am mas, Bl`nd ]ng`nat de-al valurilor glas. Adesea se urca p`n[ la st`ni. Amintiri despre aceste hoin[riri nu ne-au r[mas, afar[ de vreo vag[ reminiscen\[ a unei stare\e de la schitul Agafton, care “copchil[rise” cu Mihai pe acele locuri (61). Ecoul lor r[sun[ ]ns[ ]n poezie. Aci: Vede turmele de oi Cu ciobanii dinapoi, Cu fluiere =i cimpoi. (Mu=atin =i codrul) aci: ... izvoare zdrumicate peste prund alunec`nd, +i s[rind ]n bulg[ri fluizi pe pietri=ul din r[stoace }n cuibar rotit de ape, peste care luna zace. (C[lin-Nebunul) O voluptate de a se ]ntinde pe iarb[ sub un copac vine, ]n unele versuri, ca o adiere din copil[rie: +i sub un tei de pe cal se dete, Se-ntinse lene=, jos pe iarba moale. Via\a lui Mihai Eminescu  Din tei se scutur flori ]n a lui plete +i mai c[-i vine s[ nu se mai scoale, +i calu-i pa=te, flori purt`nd ]n spete, Presunul lui =i =eaua cu paftale. }n valea de miros, de r`uri plin[, }n umbra dulce bine-i de odihn[. (Fata ]n gr[dina de aur) Codrul, izvoarele, satul din vale intraser[ a=a de mult ]n sufletul lui Eminescu, ]nc`t, fiind pe la Cern[u\i, sau ]n alt[ parte, prin \ar[, se socotea “]n str[in[tate” =i visa o c[su\[ ]n satul lui “natal”: A= vrea s[ v[d acuma natala mea v`lcioar[ Sc[ldat[ ]n cristalul p`r`ului de-argint, S[ v[d ce eu at`ta iubeam odinioar[, A codrului tenebr[, poetic labirint; S[ mai salut o dat[ colibele din vale, Dorminde cu un aer de pace, lini=tiri, Ce respirau ]n tain[ pl[ceri mai naturale, Vis[ri misterioase, poetice =optiri. A= vrea s[ am o cas[ t[cut[, mitutic[ }n valea mea natal[ ce undula ]n flori, S[ tot privesc la munte, ]n sus cum se ridic[, Pierz`ndu-=i a sa frunte ]n negur[ =i nori. S[ mai privesc o dat[ c`mpia-nfloritoare, Ce zilele-mi copile =i albe le-a \esut, Ce auzi odat[ copila-mi murmurare, Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a v[zut. (Din str[in[tate) Dintre to\i fra\ii, tovar[= de joac[ nu-i putea fi cu adev[rat dec`t cel mai pu\in dep[rtat prin v`rst[, =i acesta era Ilie, mai mare cu vreo trei ani =i ceva dec`t Mihai. C`nd cel din urm[ era ]n vremea zburd[lniciei, adic[ de vreo zece ani, +erban, fratele cel mare, era “domni=or” meditativ de 19 ani, iar ceilal\i erau  G. C[linescu ]ndeaujuns de vl[jgani pentru a nu se cobor] la joac[ cu un copilandru. Nu cu ei dar se juca Mihai, f[c`nd car cu boi din coji de nuc[ =i melci, turnuri din c[r\i de joc, sau de-a ]mp[ra- tul ]n lupta cu broa=tele. Tovar[=ul de joac[ era fratele cu ochi alba=tri, copli =i el ]nc[ (27): Copii eram noi am`ndoi Din lut acolo am zidit, Frate-meu =i cu mine, Din stuful des =i verde, Din coji de nuc[ car cu boi Cetate m`ndr[ la privit F[ceam =i ]nh[mam la el Cu turnuri mari de tinichea, Culbeci b[tr`ni cu coarne. Cu zid ]nconjurat[. +i el citea pe Robinson, +i frate-meu ca ]mp[rat Mi-l povestea =i mie; Mi-a dat mie solie Eu zideam Turnul Vavilon S[ merg la broa=te suflecat Din c[r\i de joc =i mai spuneam S[-i chem la b[t[lie +i eu c`te-o prostie. S[ vedem cine-i mai tare. Adesea la sc[ldat mergeam +i ]mp[ratul broa=telor }n ochiul de p[dure, C-un orcaaà de fal[ La balta mare ajungeam Primi, porunci o=tilor +i-ntr-al ei mijloc... Ca balta s-o r[scoale La insula cea verde. +i am pornit r[zboi. Ei umpleau astfel lumea de chiot =i poveste. Pentru ispr[vile f[cute ]n b[t[lie, ]mp[ratul (Ilie) numea pe Mihai “rege-n miaz[noapte, peste popoare indiane”. }n basme se d[ voinicului, pe l`ng[ jum[tate din ]mp[r[\ie, =i fata ]mp[ratului de nevast[. Mihai ]=i primi, dar, r[splata ]ntreag[; +i ]mp[ratul milostiv Am mul\umit c-un umil semn, Mi-a dat =i de so\ie Drept manta o prostire, Pe fiica lui cu r`s lasciv M-am dus l-amanta mea de lemn +i \ap[n[, nurlie, }n sf`nta m`n[stire Pe Flantagu-caputli. }ntr-un cotlon de sob[. Arunc`nd apoi prostirea =i pun`nd, pentru motiv de frigidi- tate, iubita pe foc, vitejii p[r[seau elementul lacustru =i transpor- Via\a lui Mihai Eminescu  tau r[zboiul pe uscat, la munte, reprezentat prin =ura de paie din ograd[: +i pe =ur[ ne primblam +i pe cap mi se umfla Peste stuf =i paie Casca de h`rtie, +i pe mun\i ne-nchipuiam O batist[ ]ntr-un b[\ C[ facem b[taie. Steag de b[t[lie. M[r=[luiam al[turi! C`ntam: Trararah! (ms. 2259, f. 279) Un copil care url[ trarara prin curte, b[t`nd pasul prusian, cu chivar[ pe cap, spre panica cote\elor, care se urc[ pe =ur[ =i se ascunde ]n cas[ prin rafturile de la scrin =i l[zile cu lum`n[ri, care ]ncalec[ pe c`ine =i atac[ g`=tele, care se b[l[ce=te toat[ ziua ]n iaz, ]ndeletnicindu-se cu capturarea verdelui neam al batracienilor, care fuge de-acas[ cu zilele r[scolind p[durile =i st`nele sau sc[pa de la =coal[, venind pe jos =i trebuie s[ fie alergat c[lare pentru a fi prins, nu e nici un descreierat precoce, nici un palid trubadur solitar, ci o haimana s[n[toas[, din zburd[lnicia c[reia talentul =i imagina\ia vor scoate mai t`rziu un mare poet al naturii. C`nd b[iatul se f[cu mai mare, fu cuprins deodat[ de timpu- rii instincte b[rb[te=ti. Fusese la Cern[u\i la =coal[ =i se hr[nise cu lecturi roman\ioase, care dezl[n\uir[ ]n el un sentimentalism vaporos. Acum nu mai sta cu chiv[ra pe cap, nici nu mai prindea broa=te. Preumblarea prin p[duri trebuie s[-i fi devenit un mijloc de analiz[ sentimental[, de construc\ie ]n singur[tate a unei lumi fantastice. Frumos, roman\ios de grav ]n ridicarea t`mple- lor =i a ochilor, el r[ni inima vreunei fete de \ar[, cu care juc[ — pierz`ndu-se ]n misteruri naive =i solemne jur[minte — ]nt`ia dragoste. Se ]nt`lneau, se vede, pe deal sub salc`m, pe ]nserate, c`nd se ]ntorc vitele de la p[=une =i oamenii de la coas[, =i f[ceau trunchiul copacului martor =optitelor lor confiden\e:  G. C[linescu Sara pe deal buciumul sun[ cu jale, Turmele-l urc, stele le scapara-n cale, Apele pl`ng clar isvor`nd ]n f`nt`ne; Sub un salc`m, drag[, m-a=tep\i tu pe mine. Luna pe cer trece-a=a sf`nt[ =i clar[, Ochii t[i mari caut[-n frunza cea rar[, Stelele nasc umezi pe bolta senin[, Pieptul de dor, fruntea de g`nduri \i-e plin[. Nourii curg, raze-a lor =iruri despic[, Stre=ine vechi casele-n lun[ ridic[, Sc`r\ie-n v`nt cump[na de la f`nt`n[, Valea-i ]n fum, fluiere murmur[-n st`n[. +i osteni\i oameni cu coasa-n spinare Vin de la c`mp; toaca r[sun[ mai tare, Clopotul vechi umple cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para. Ah! ]n cur`nd satul ]n vale-amu\e=te; Ah! ]n cur`nd pasu-mi spre tine gr[be=te: L`ng[ salc`m sta-vom noi noaptea ]ntreag[, Ore ]ntregi spune-\i-voi c`t ]mi e=ti drag[. Ne-om r[zima capetele-unul de altul +i sur`z`nd vom adormi sub ]naltul, Vechiul salc`m. — Astfel de noapte bogat[, Cine pe ea n-ar da via\a lui toat[? (Sara pe deal) Iubita avea “ochi mari =i p[rul negru-n coade” (M. E., I, 3). +edeau nu numai noaptea sub salc`m, ci cutreierau descul\i, sentimentaliz`nd =i jur`ndu-=i unul altuia dragoste p`n[ la morm`nt. F[r[ ]ndoial[, fata a murit t`n[r[ ca Silvia lui Leopardi, pentru c[ cele mai multe versuri de tinere\e vorbesc de o iubit[ moart[. T`rziu, poetul =i-aduce cu regret aminte de ea: Via\a lui Mihai Eminescu  O, dulce ]nger bl`nd +-apoi, c`nd te rugam Cu ochi uimi\i de mari, S[-mi spui de m[ iube=ti La ce mai reapari Prindeai ca s[ =opte=ti S[-ngreui al meu g`nd? Cu buzele abia P[rea c[ te-am uitat, +i-mi r[spundeai cu dor: C[-n veci nu-i mai veni “Tu nu m[ vei uita? S[-mi aminte=ti o zi }n veci r[m`n a ta, Din via\a mea de sat. C[ci drag ]mi e=ti de mor...” Mai po\i s[-\i aminte=ti Uita=i al t[u cuv`nt. Cum noi umblam discul\i Nu m-ai chemat s[ viu +i tu st[teai s-ascul\i Al[turi ]n sicriu Duioasele-mi pove=ti? La straja ta-n morm`nt. Spuneam cum au umblat Dar azi c`nd p[este] fire Frumos fecior de crai Ca-n veci eu te-am uitat, }n lume nou[ ai Tu iar te-ai ar[tat Iubita de-au aflat. Ca-n tinere\ea mea. Ca =i cum te-ai mira Suflarea ta u=or Tu ochii mari f[ceai, Pe fa\a mea trec`nd De=i nu pricepeai +i ]ncet re]ntorc`nd C-o spun ]n pilda ta. }nt`iul meu amor. (ms. 2262, f. 33) }n multe r`nduri c`nt[ moartea iubitei: Sur`sul ei sfielnic =i ochiul ei cuminte Sunt duse f[r[ urme de pe acest p[m`nt. S-a stins. (Un roman) +i te-ai dus, dulce minune, +i-a murit iubirea noastr[... (Floare albastr[) Chiar Mortua est (intitulat[ la ]nceput Elena) arat[ a fi o medita\ie asupra aceleia=i mor\i (ms. 2259, f. 1-2).  G. C[linescu Cuprinz`nd partea cea mai frumoas[ din existen\a sa — ]nt`ia iubire — Ipote=tii trebuie s[ fi fost scumpi lui Eminescu, care, toat[ via\a, s-a temut ca b[tr`nul s[ nu-i ]nstr[ineze. C`\iva ani mai t`rziu (1873—1874), el dest[inuia cuiva aceast[ sl[biciune (ms. 2255, f. 311): “Nu am prejudicii, =i cu toate astea mi-ar p[rea r[u dac[ \[r`na aceea, unde zace ce-am avut mai scump ]n lume, ar ]nc[pe[a] ]n m`ini str[ine. Iart[ c[ devin sentimental — e o nerozie, dar n-am ce-i face, fiecare om ]=i are pe ale sale...” Mam[-sa, singura la care \inea ]n chip deosebit, moare abia ]n 1876. Mai scump[ ]n lume ]i fusese negre=it iubita cu ochi mari. CUPRINS +COLAR LA CERN{U|I (1858—1863) Unde va fi f[cut Eminescu clasele ]nt`ia =i a doua primare nu =tim, dar clasele a treia =i a patra le-a urmat sigur la Cern[u\i, la National-Hauptschule, cum se numea pe atunci =coala greco- oriental[. }n august 1857, cer`nd pa=aport pentru fiii s[i, Emino- vici trecea printre ei =i pe Mihai, “]n v`rst[ de 7 ani”, “p[rul negru, ochii negri, nasul potrivit, fa\a smolit[“. Gh. Eminovici avea planuri m[re\e pentru copiii s[i =i pre\uia pe nem\i cu deosebire. De aceea =i-a dat pe to\i b[ie\ii la carte nem\easc[ la Cern[u\i =i se zice c[ ar fi \inut =i ]n cas[ profesor de acest[ limb[, pe un anume Scarlat Woiacek de Voinski (159), de la care Mihai nu folo- sise cine =tie c`t, deoarece primul ]nv[\[tor al lui Eminescu la Cern[u\i, Iancu Litviniuc, nu era prea mul\umit de cuno=tin\ele sale de limba german[ (185). +erban, Niculae, Iorgu sunt pomeni\i ]n 1852 ca ]nv[\`nd la “pansionul” Ladislaw Ferderber din Boto- =ani, ]ns[ la 23 august +erban =i Niculae c[p[tau pa=aport spre a merge la Cern[u\i (254). Via\a lui Mihai Eminescu  Iat[-l, dar, pe Eminescu ]ntr-un ora= care ]mp[ca a=a de bine rusticitatea Moldovei de Sus cu aparen\a de civiliza\ie occidental[ a Austriei meridionale. Se sim\ea ca =i acas[, c[ci nu departe mi=unau satele rom`ne=ti, ai c[ror \[rani treceau cu c[ru\a cu boi prin ora=, =i nu prea departe de Putna lui +tefan cel Mare =i de C[line=ti, satul de na=tere al p[rintelui s[u. Codrul =i r`ul nu fugiser[ ]n fa\a ora=ului. }n jurul lui =edeau ]n[l\imile p[duroase, coastele ]nflorite dinspre M`n[strisca, Clocucica =i Caliceanca, iar pu\in mai ]ncolo de dumbra- va de la Horecea curgea lene= Prutul. Lini=tea c`mpeneasc[ a ]mpre- jurimilor, verdea =i mirositoarea umbr[ din Volksgarten, marile por\i de zid cu gr[dini ]nd[r[t =i uli\ele largi ca un drum de \ar[ ]n care un copac r[s[rea deodat[ ]mpingeau satul p`n[ c[tre inima t`rgului. Peste aceast[ patriarhalitate se a=ezase un burg de provincie austri- ac[, ]n[sprind liniile. Gravurile vremii ne p[strez[ ]nf[\i=area Cern[u\ilor de alt[dat[. Iat[ imensul, dreptunghiularul Ringplatz, a=a de neted fle=terit. Nimic gotic nic[ieri. Austria tr[ia din arta ital- ian[ settecentesc[, pref[cut[ pentru ]n\elegerea =i nevoile ei. Imense- le, monotonele masivuri geometrice de zid[rie se prefac ]n Austria ]n caz[rmi fumurii =i triste ]nchisori. Ceva din ]mb[tr`nita clasicitate a Lombardiei se vede =i ]n arhitectura cazematei cu turn din aceast[ pia\[ =i a caselor celorlalte, afar[ de vreun coperi= de \igl[ ce cade mai repede. Pe drum, lumea ]mpestri\at[ a Bucovinei. Largul chervan cu coviltir se ]nt`lne=te cu landoul baronial, ]n care o prea distins[ pereche se preumbl[ p[zit[ la spate de un rece lacheu. |[rani rom`ni, ruteni, t`rgove\i trec pe l`ng[ evrei cu caftan =i undrofi\iri austriece=ti. Pe larga Hauptstrasse se opresc trei c[l[re\i ]n fa\a unei caz[rmi cu gherete v[rgate pentru sentinele, iar po=talionul alearg[ r[scolind colbul, tras de patru perechi de cai, biciui\i aprig de surugii. O umbr[ din triste\ea imensit[\ii provinciale cezaro- cr[ie=ti stric[ vioiciunea verdelui peisaj. O oficialitate de pripas s-a n[pustit asupra nodurilor de sate din provinciile de peste mun\i, cre`nd ora=e artificiale. Cazarme nesf`r=ite, =coli =i institu- ! G. C[linescu \iuni oficiale gigantice r[sar astfel f[r[ ra\iune ]n mijlocul maidanelor ce nu pot fi umplute, d`nd o fals[ impresie de civiliza\ie. }n aceast[ n[v[lire de zid[rie germanic[, bisericu\a de lemn, ]nvelit[ cu =indril[, mai sta ca un semn al simplit[\ii p[m`ntului, p`n[ ce =i aceea fu str[mutat[ mai c[tre margine, ]n Clocucica (M. E., I-II, passim). Aci ]=i petrece Eminescu aproape =apte ani din copil[ria sa, cunos- c`nd unul din aspectele asupririi culturale, care-l va durea mai mult. Cele dou[ clase primare (a III-a =i a IV-a), pe care suntem siguri c[ le-a urmat acolo (1858—1859, 1859—1860), le-a trecut cu bine. Director al =coalei era Wassilie Illasiewicz, catihet Porfir Dimitrovici, iar ]nv[\[tori — ]n anul ]nt`i, Ioan Litviniuc, =i ]ntr-al doilea, Ioan Zybaczynski. Domnii ]nv[\[tori, cu nume a=a de rebarbative, erau mul\umi\i de b[iat, mai ales c[ se dedase =i la limba german[. }n anul =colar 1858—1859 Eminescu se clasific[ al 15-lea printre 72 de colegi. Elevul era silitor, avea purt[ri bune =i aplecare la ]nv[\[- tur[, socotea mul\umitor =i scria a=ijderi, nu era slab la religie, dar mai ales era stra=nic la limba rom`n[. Credem =i noi! C`nd dup[ al doilea an de carte, ]n iulie 1860, venind vara, Mihai se g[ti s[ plece la Ipote=ti s[ se bat[ cu broa=tele sau s[ se suie pe =ur[, onorata direc\iune i-a dat certificat cu Vorzug, adic[ bine, clasific`ndu-l al 5-lea printre 82 de =colari (185, 32). Se vede, totu=i, c[ ]nc[ de pe acum =coala nu-i pria lui Emi- nescu, c[ci se zice c[ ar fi fugit acas[. L-au adus, fire=te, ]napoi, dup[ ce Gh. Eminovici i-a aplicat la spate ustur[toarele sale metode pedagogice (57, 159). }n toamna anului 1860, fu desigur tot Gh. Eminovici cel care aduse pe b[iat s[-l ]nscrie la K.K. Ober-Gymnazium, ]n clasa I. +coala era o lung[ cutie cu etaj, un fel de ospiciu mohor`t, form`nd un istm de zid[rie plan[, neornamentat[, ]n imensitatea unui scuar, ale c[rui limbi de verdea\[ se ]ntindeau p`n[ l`ng[ ]naltul porton al cl[dirii. Turnul din Ringplatz st[p`nea fundalul perspectivei (M. E., I-III). Profesorii =coalei cuno=teau bine pe Eminovici. Patru fra\i mai mari, +erban, Niculae, Gheorghe =i Ilie, Via\a lui Mihai Eminescu 
=ezuser[ pe b[ncile gimnaziului ani de zile. +erban urmase =ase ani, lipsind unul, ca s[ repare efectele repeten\iei =i, pe c`nd Mihai ispr[vea clasa a treia primar[, sf`r=ea =i el pe a =asea liceal[. Nicu- lae, de=i mai mic, era ]n aceea=i genera\ie =colar[, dar urm[ =i clasa a VII-a ]n anul =colar 1859-1860, c`nd Eminescu era ]n clasa a patra primar[. Tot atunci sf`r=ea cu r[u clasa a III-a secundar[ Ilie. +erban, Niculae =i Ilie nu mai figureaz[ ]n scriptele =coalei ]n anul c`nd Mihai vine s[ se ]nscrie. Numai Gheorghe (Iorgu) avea s[ mai urmeze p`n[ ]n Cr[ciun clasa a VI-a, ca s[ se retrag[ =i el (185). A=adar, Eminescu era singurul Eminovici care frecventa acum gimnaziul. Se poate ]ns[ ca ceilal\i fra\i s[ fi r[mas ]n Cer- n[u\i, a=a cum va face mai t`rziu =i Mihai, spre a se preg[ti ]n particular. C`nd, dar, dl director +tefan Wolff a v[zut p[=ind ]n cancelarie =i pe Mihai, a exclamat, mirat de marea pr[sil[ =i speriat de ispr[vile celorlal\i fra\i: “+i acesta e tot un Eminovici!” (159) Dup[ ce tat[-s[u l-a ]nscris, a umblat desigur s[-l pun[ undeva “]n cost”. C`t fusese ]n =coala primar[, Mihai =ezuse, pare-se, la Aron Pumnul, unde se aflau atunci (c. 1856—1858) =i ceilal\i fra\i (185). Profesorii aveau pe acea vreme obiceiul s[ \in[ copii ]n gazd[, pe plat[ sau ]n schimbul unor mici servicii. Nu numai Pumnul, dar =i p[rintele c[lug[r Veniamin Iliu\ f[cea la fel. Acesta din urm[ avea ]n gazd[, f[r[ plat[, vreo 27 de b[ie\i de \[rani s[raci, care dormeau pe jos ]ntr-o odaie =i o buc[t[rie, “ca scrum- biile ]ntr-un poloboc”. Ori fiind cam b[t[u=i, ori sim\indu-se mai mari, fra\ii nu se aflau bine cu Mihai, ]nc`t de aceea Eminovici umbl[ s[-l a=eze la alt[ gazd[ (159). Noua locuin\[ fu aflat[ la unul Nicolai |ir\ec, rutean de na\ie, precum ]l arat[ numele, =i de meserie birjar. |inea ]ns[ =i copii ]n gazd[. La ]nceput |ir\ec =edea pe strada +coalei nr. 799 (Schul- gasse), mai apoi ]ns[ se mut[ ]n strada Sfintei Treimi nr. 1.309 (Dreifaltigkeitsgasse) (185). Cum era ]nt`ia locuin\[ nu mai =tim. Poate chiar c[ ruteanul s-a mutat repede de acolo, iar declara\ia adresei la =coal[, de la ]nceputul anului, a r[mas a=a, f[r[ s[ se fi  G. C[linescu comunicat mutarea. Colegii de pe atunci ai lui Eminescu ]=i mai aminteau ]ns[ de cealalt[ locuin\[. Casa se afla peste drum de bisericu\a de lemn Sf. Treime =i era a bisericii. Od[ile ei slujiser[ ca chilii pentru c[lug[ri =i erau, dar, foarte bune pentru a \ine lume ]n gazd[, mai ales c[ o mare gr[din[ cu plopi =i pomi roditori o ]nconjura. Uluci n[p[dite de vi\[-de-vie desp[r\eau gr[dina cu plopi de locul unei fier[rii. Azi toate acestea au disp[rut, =i pe aproape trece strada ce s-a numit apoi Eminescu. +i-ar fi ]nchipuit oare |ir\ec =i micii s[i clien\i c[ acel b[ieta= fricos avea s[ dea numele uli\ii lor? Tovar[=ii de pensiune ai lui Eminescu erau doi fra\i +tefanovici, care locuiau ]ntr-o camer[ deosebit[, doi fra\i Da=chevici, b[ie\i de pop[, =i unul Ion +ahin. Odaia ]n care =edea Mihai — nici vorb[ ]mpreun[ cu al\ii — d[dea ]n gr[din[ =i avea la fereastr[ gratii de fier. L[sat aci de Gh. Eminovici, cu amintirea recomanda\iilor duioase ale mamei, care ]i d[duse un =al turcesc s[ nu r[ceasc[ peste iarn[, Eminescu ]=i ]ncepu activitatea de licean. }n clas[ mai erau rom`ni (B. Missir, viitor ministru, trei Manea, doi fra\i Goilav, Ilie Lu\ia =. a.), iar ]n banc[ =edea ]ntr-un an cu Arthur Hyneck din Boto=ani, mai t`rziu doctor. Micul Eminovici se ]nf[\i=[ colegilor s[i ca un b[ie\el m[runt =i ]ndesat, p`rlit la fa\[ de aerul de \ar[ =i foarte cur[\el. P[rul mare dat peste ceaf[, fruntea lat[ =i ochii mari, umerii obrajilor pu\in ie=i\i ]i d[duse ]nc[ de pe atunci acel aer tipic al poetului (159). C`t despre =coal[, disciplina era foarte str`ns[. Elevii n-aveau voie s[ umble prin cafenele =i restaurante, s[ fumeze sau s[ poarte bastona=e =i erau pedepsi\i c`nd nu mergeau la biseric[, constr`n- geri din care deducem ce dulci trebuie s[ fi fost ispitele. Profesorii erau bine preg[ti\i. Mi=c[rile de la 1848 se sf`r=iser[ cu o serie de relega\iuni =i, Bucovina fiind socotit[ ca o margine de \ar[, mul\i profesori distin=i din Austria se pomenir[ ]n Cern[u\i. }n afar[ de D. Wolff, directorul cu must[\i taras-bulbiene, mai cu trecere ]n corpul profesoral era preasfin\ia-sa p[rintele catihet Veniamin Iliu\, om trecut, ]nalt, frumos, c[ruia copiii ]i ziceau Via\a lui Mihai Eminescu  mai pe scurt: “popa”. Popa catehisea pe to\i elevii rom`ni ]n fiece duminic[, ]ntr-o sal[ mare a liceului, \in`ndu-le ni=te predici videlicet “exhortae”. Av`nd ]ns[ obiceiul de a striga catalogul =i a nota cu not[ rea la purtare pe cei care lipseau prea des, “popa” “p`rlea” pe mul\i. Cu toate astea, b[ie\ii fugeau atunci c`nd p[rintele ]i pornea in corpore — cum f[cea dup[ fiecare predic[ — la catedral[. Popa era, de altfel, un personaj cu deosebire pitoresc. |inea — precum am v[zut — copii ]n gazd[. St`nd ]n fruntea unei mese lungi, p[rintele ]mp[r\ea ziua b[ie\ilor cafea =i citea romane fran\uze=ti. Seara ]ns[ l[sa c[r\ile lume=ti =i lua ]n m`ini Acatistul sau Vie\ile Sfin\ilor. C`nd era ]n ape bune, p[rintele devenea generos. Astfel, ]ntr-o zi, venind Eminescu =i +ahin la un coleg al lor Hodovansky, ]n gazd[ la popa Veniamin, acesta d[ s[ le ]mpart[ faguri de miere cu lingura, dar, ca s[ nu le dea prea mult, se f[cea c[ cite=te Acatistul. Hodovansky lu[ un po- lonic, ]i t[ie coada =i-l ]nm`n[ p[rintelui, care ]ns[, sim\indu-l greu, ]l arunc[ furios ]nspre ]n=el[tor, lovind pe Eminescu (159, 214). Alt profesor era Aron Pumnul, autorul faimosului Lepturariu. Pumnul era foarte iubit de copiii rom`ni, pentru bl`nde\ea =i r[bdarea lui (str`ngea uneori pe b[ie\i =i b[tea chiar mingea cu ei), dar mai ales pentru acel patriotism preacucernic pe care ]l insufla tinerilor. }n casa lui avea un fel de bibliotec[ rom`n[ clan- destin[, din care ]mprumuta c[r\i =colarilor, ]ndeosebi pe Alecsan- dri. La =coal[ ]ns[ venea rar din cauza boalei ce avea s[-l duc[ ]n cur`nd la morm`nt. Copiii ]l primeau s[rb[tore=te, c[ci Pumnul, care preda limba rom`n[ =i pu\in[ istorie na\ional[, vorbea ]n chip foarte atr[g[tor. Din p[cate, durerea care-i d[dea acel chip trist, ve=nic nez`mbitor, ]l silea adesea s[ p[r[seasc[ clasa ]nainte de vreme. B[ie\ii ]l petreceau p`n[ la tr[sur[ =i-i ajutau s[ se urce ]n ea, ba Eminescu ]l ducea p`n[ acas[ (214). }n locul lui Pumnul, venea de la o vreme Mihai C[linescu =i apoi Ion Sbiera (185). Pe ceilal\i profesori ]i cunoa=tem pu\in. Lewinski, de istorie, era un dasc[l str[lucit =i cur`nd a =i trecut la  G. C[linescu “Theresianum” din Viena (159); Neubauer, tot de istorie, era mai molatec, de=i sever, =i se ar[ta bucuros s[ nu explice lec\ia; p[rintele Kalinowski (C[linescu), catihet =i el, era tot a=a de ]nd`rjit ]mpotriva celor ce nu veneau la biseric[ (185); Vyslouzil era cam nervos (214); pe al\ii, Caspary, Limberger, Kraska, Kermavner, Hayduk, nu-i =tim dec`t cu numele (15). Am comite o ingratitudine dac[ am fura posterit[\ii =i pe servitorul Onufri, iubit de copii, fiindc[ ]i ]mprumuta cu bani ca s[-=i cumpere mere =i covrigi (214). Spirit inegal, incapabil s[ se supun[ unei discipline prea aspre, Eminescu nu e ]n liceu un =colar str[lucit, sau mai bine zis nu e unul din acei ]nt`i ]n clas[, care fac deliciile profesorilor =i sunt pu=i monitori. El are preferin\e la studiu, iube=te lectura, nu ]ns[ la =coal[. Nu-i pl[cea s[-=i ]nve\e lec\iile =i de aceea lua note rele. De dragi ce-i erau, uneori, ca s[ =i le preg[teasc[, se suia pe cas[. }n primul r`nd nu se ]mp[ca cu matematicile =i de aceea se ]nvoise cu Const. +tefanovici, care a =i devenit profesor de matematici, ca acesta s[-i fac[ temele, iar el s[-i spun[ pove=ti (159): “Eu =tiu chinul ce l-am avut ]nsumi — spunea mai t`rziu poetul — cu mate- maticile ]n copil[rie din cauza modului r[u ]n care mi se propunea, de=i ]n de altfel eram unul din capetele cele mai de=tepte. N-ajun- sesem nici la v`rsta de dou[zeci de ani s[ =tiu tabla pitagoreic[, tocmai pentru c[ [nu] se pusese ]n joc judecata, ci memoria. +i de=i aveam o memorie fenomenal[, numere nu puteam ]nv[\a deloc pe de rost, ]nc`t ]mi intrase-n cap ideea c[ matematicile sunt =tiin\ele cele mai grele de pe fa\a p[m`ntului.” (60) }n afar[ de matematici, nici un alt studiu n-avea de ce s[ displac[ lui Emines- cu, ]nc`t dac[ la =tiin\ele naturale avea abia nota “satisf[c[tor”, iar profesorul de latine=te era de-a dreptul nemul\umit, de=i aceste studii ]i vor fi cu deosebire scumpe lui Eminescu mai t`rziu, asta se datore=te, f[r[ ]ndoial[, zburd[lniciei =i lipsei de simpatie pentru respectivii domni profesori. }n schimb, la limba rom`n[ =i la istorie era tare. Fiindc[ n-aveau c[r\i, ]nv[\au gramatica =i Via\a lui Mihai Eminescu  celelalte dup[ dictat. Eminescu c[p[tase de la Pumnul ]nsemn[rile de lec\iuni =i le ]mprumuta =i la colegi, cu condi\ia de a nu ]ndoi =i murd[ri filele, dar temeiul cuno=tin\elor sale era lectura (214). L[s`nd ]n plata Domnului problemele de aritmetic[, citea pe ]nfun- date, ]nchis ]n cas[, c[r\i din biblioteca =coalei, sau de la Pumnul (unde ]l aflai mai ]ntotdeauna, duminicile =i s[rb[torile), hr[nin- du-se cu compuneri romantico-fantastice ca Povestirile lui Hoffmann, Bianca Capello =i literatura rom`n[ c`t[ ]i c[dea ]n m`ini (159). C`t despre istorie, dulapurile cu c[r\i ale lui Gh. Eminovici ]=i g[siser[ un nou cititor. Eminescu =tia de acas[ slova chirilic[, iar lec\iile nu =i le ]nv[\a dup[ manuale, ci de-a dreptul din c[r\i mai vechi — negre=it cronici — pe care le avea de la Ipote=ti sau din biblioteca lui Pumnul. De pe acum istoria antic[ ]l atr[gea. }ntr-o Istorie universal[ (Weltgeschichte) de Weller, carte plin[ de atrac\ii, pe care o purta cu sine =i la plimbare, =i ]ntr-o Mitologie de G. Reinbeck (Mythologie fiir Nichtstudierende), Eminescu g[sea mai multe cuno=tin\e despre lumea antic[, despre babiloneni, asirieni, per=i, inzi, egipteni, greci, romani, de c`te putea afla la =coal[. Ajut`ndu-l memoria, =tia a=a de bine la istorie, ]nc`t profesorul, vorbind ]n clasa a II-a B despre tinere\ile regelui Cyrus, spuse ]n chip de mustrare c[ ]n sec\iunea A era un elev Eminovici care ]i b[tea pe to\i. A pricinuit mirare mare ]n tot gimnaziul faptul c[ Neubauer, profesorul de istorie, om foarte sever, i-a dat cea mai bun[ not[, ceea ce p`n[ atunci nu se mai ]nt`mplase (200). De altfel, at`t Pumnul, c`t =i Lewinski, profesor =i el de istorie, ]l iubeau (214, 159). Nici religia nu era pe placul micului Mihai. P[rin\ii lui, mai ales mama, erau oameni biserico=i =i ]n afar[ de aceasta ]n familie erau multe fe\e c[lug[re=ti. Doi dintre fra\ii =i trei dintre surorile R[luc[i (Calinic, Iachift, Fevronia, Olimpiada, Sofia), precum =i o nepoat[ de sor[ (Xenia, fata Saftei Jura=cu) erau c[lug[ri. Olimpiada fusese stari\[ la M[n[stirea Agafton din jud. Boto=ani =i tot acolo se g[seau =i celelalte surori c[lug[ri\e (195). Cu toate  G. C[linescu acestea, Mihai n-avea nici o tragere de inim[ pentru “exhortele” popii =i lipsea de la ele des, ori se f[cea nev[zut c`nd erau m`na\i spre biseric[, drept care sfin\ia-sa ]l “p`rli” (214), ]nsemn`ndu-l la conduit[ cu vorbele: “tadelnswerth wegen Versäumniss der Exor- ten”, adic[, mai pe rom`ne=te: “tic[los, fuge de la predic[“ (185). }ncolo, Eminescu era foarte vioi =i chiar vorb[re\, dar pe dat[ ce profesorul ]i f[cea vreo observa\ie se potolea numaidec`t, p[str`nd cea mai ad`nc[ t[cere (185). Un z`mbet statornic ]n col\ul gurii, care disp[rea numai c`nd nu =tia lec\ia, ]i c`=tigase simpatiile colegilor, ceea ce nu ]nl[tura ]ns[ ]nghiontirile =i b[t[ile. }n asemenea pugilate, pletele date pe spate ale lui Mihai alc[tuiau o puternic[ ispit[ pentru m`inile combatan\ilor (214). Mai drag[, nici vorb[, dec`t =coala ]i era lui Eminescu joaca. Din strada Cuciur-Mare, ]n dosul gr[dinii publice, se ]ntindea un mare maidan numit toloac[ (Pulvertum), unde “studen\ii”, ucenicii =i calfele de meseria=i ]=i f[cuser[ loc pentru b[tut mingea. }ntre studen\i =i calfe se isc[ ]n cur`nd un r[zboi cr`ncen pentru exclusivitatea folosirii locului, r[zboi ]n lege, la care cei mici luau parte ]n chip de furnizori de armament. Sub strea=ina casei unde locuia colegul Stefanelli, peste drum de toloac[, b[ie\ii de =coal[ f[cuser[ un depozit de be\e =i nuiele cu care alimentau pe studen\i pe dat[ ce ]ncepeau ostilit[\ile. Eminescu, focos goliard toat[ via\a, era unul din cei mai zelo=i purt[tori de muni\ii, =i n-a lipsit mult odat[ ca s[ fie b[tut m[r de “du=mani”. Campaniile militare dez- volt[ spiritul de solidaritate. }nt`mpl`ndu-se ca tovar[=ul de apro- vizionare cu arme, Stefanelli, s[ fie pedepsit de nervosul Vyslouzil cu o or[ de carcer ]n clas[, pentru c[ ]naintea vacan\ei Pa=tilor (1863), la ie=irea din sal[, strigase: “petrecere bun[, domnilor!”, Eminescu, c`=tig`nd complicitatea temnicerului, recte a lui Onufri, care ]nchisese pe de\inut ]n clas[, i-aduce covrigi =i petrece cu el ora de deten\iune dup[ care se duc ]ntr-un suflet pe toloac[ (214). Alte jocuri ale copiilor erau — cum se ]nt`mpl[ — imitarea mijloacelor de locomo\ie ]naintate, ca datul pe ghea\[, iarna, joc Via\a lui Mihai Eminescu  la care Mihai c[zu odat[ a=a de r[u, ]nc`t le=in[, sau “de-a po=ta”, pe care o v[zuser[ pe uli\ele Cern[u\ilor. Doi b[ie\i erau ]nainta=i, doi rota=i =i unul surugiu. Po=talionul, construit de b[ie\ii ]n gazd[ la Burl[, tat[l profesorului din Ia=i, era din sc`nduri, cu oi=te ]n cruce =i hamuri de sfoar[ petrecute prin gura “cailor”. Cursa pornea pe Franzensgasse sau spre Dealul viilor (Weinberg). Mihai, care era numai cal rota=, vru ]ntr-o zi s[ fie vizitiu ]n locul lui +ahin. Dar caii fiind n[r[va=i, r[sturnar[ la o ]ntors[tur[ pe m`ndrul surugiu, care poate se visa — dup[ cartea de istorie — pe o quadrig[ roman[, zburd`nd pe hipodrom. Devenind mai mare, Eminescu dispre\ui aceste jocuri copil[re=ti =i ]ncepu s[ frecventeze pe ascuns redutele, adic[ balurile mascate, =i ]n cele din urm[ teatrul (159). }nchipuie-=i oricine ce infern trebuie s[ fi fost la gazda unde =edeau at`\i copii! Culcarea se petrecea cu zarva ce o fac g[inile p`n[ se a=az[ ]n cote\. }=i istoriseau ispr[vile de peste zi =i-=i pl[nuiau unul altuia farse peste noapte. Cum Eminescu avea obiceiul s[ stea acas[ s[ citeasc[ =i era bun povestitor, tovar[=ii ]l puneau s[ le istoriseasc[ ce citise sau basme, ceea ce el f[cea mai de voie bun[, mai de nevoie, c[ci ]n caz de opunere era b[tut cu pernele. Peste noapte se strecurau ]n gr[din[ =i furau mere din pom sau, prin=i de |ir\ec, ]l chemau url`nd peste noapte ca din pivni\[, ca s[ se r[zbune: “pani |ir\ec, pani |ir\ec!”, p`n[ ce-l scoteau buim[cit din cas[, apoi fugeau. N[scocir[ o sperietoare lugubr[, cu care v`rau ]n toate spaimele mai ales pe Eminescu, care era fricos din fire =i nu =edea bucuros singur. Fra\ii +tefano- vici, vr`nd s[ v`nd[ cu orice chip lui Mihai o carte (Biblische Geschichte Altes Testament) =i acesta refuz`nd, b[ie\ii ]l ]mbiar[ s[ doarm[ cu ei ]ntr-o chilie, unde-i spuser[ c[ s-ar fi sp`nzurat un c[lug[r. Peste noapte, cu o sfoar[ legat[ din vreme, ]nce-pur[ s[ zg`l\`ie geamul, ]n vreme ce unul, vorbind ]ntr-o cof[ goal[, ca un strigoi, zicea: “Eminowicz, Eminowicz, warum kaufst du nicht Biblische Geschichte?” (Eminovici, de ce nu cumperi cartea?). Apoi  G. C[linescu ]i puser[ plapuma ]n cap =i-l lovir[ cu sfe=nicul, p`n[ ce acesta, tremur`nd de spaim[, f[g[dui. Eminescu, ]nsp[im`ntat, se pl`nse lui |ir\ec c[ odaia e b`ntuit[ de stafii, =i birjarul se hot[r] s[ nu doarm[ ]ntr-o noapte, spre a da de rost duhurilor necurate. }=i aprinse ciubucul cel lung =i se puse s[ vegheze. Dar cur`nd a\ipi. Copiii preg[tiser[ dinainte un pepene g[urit ]n chip de cap de mort, cu lum`nare ]n[untru, =i un cearceaf mare. C`nd sfor[iturile b[tr`nului erau mai sonore, un zorn[it lugubru cutremura ferestre- le deschise pe jum[tate =i legate cu sfoar[ =i o stafie alb[ cu ochi de foc =i din\i cl[n\[nitori, ]nf[=urat[ ]n giulgiuri f`lf`itoare, ie=i dintr-un scrin ce se afla ]n camer[. |ir\ec s[ri ]n picioare. Ca din dep[rtare, un glas ]n[bu=it (un b[iat vorbea ]ntr-un pahar ap[sat pe buze) se auzi zic`nd: “|ir\ec, iapa-\i piere-n grajd”. |in`nd ciubucul ]n m`n[, |ir\ec d[du n[val[ afar[ cu ochii pustii s[ vad[ ce-i, c`nd dintr-un pom din gr[din[ s[ri unul, care furase mere. Cela zdup peste gard, |ir\ec dup[ el, p`n[ ce c[zu ]n gura unor c`ini (159). Acestea sunt numai unele din n[zb`tiile copiilor de la gazd[. Fra\ii +tefanovici prindeau p[s[ri, cioc[nitori =i le \ineau ]n colivie (159). Eminescu se cuib[rise ca vulturul ]ntr-un pom din gr[din[, iar toamna culegea mere r[mase din scutur[tur[. Pe pere\ii “c[su\ei din gr[din[“ f[cuse o “galerie de tablouri” cu ilustra\iuni din jurnale, pentru vederea c[reia trebuia s[ se pl[teasc[ “intra- rea”. Cu un coleg, probabil, poreclit Armanul, cu care sta ]n odaia din pod, jucau teatru, =i b[nuiala este c[ piesele reprezentate sunt Landhaus an der Heerstrasse =i Liebelei am Fenster, cea dint`i ]n chip sigur, cea de-a doua cu probabilitate, de A. von Kotzebue. C`nd ]nv[\au la =tiin\ele naturale despre maimu\e, se c[\[rau ]n nuc spre a le pricepe mai bine mi=c[rile (Ms. 2291, f. 35). Prietenii ]l dedar[ s[ joace c[r\i, chiar c[r\i pe bani: ferber cu =antel =i f[r[. M`na\i de unul Lozinschi, se duceau ]n beciul unui cr`=mar din Uli\a Jidoveasc[, cu firma “La coco=ul ro=u”, fiindc[ |ir\ec ]i prinsese acas[. Aci, ]ntr-o hrub[ f[r[ ferestre, a=eza\i pe un polo- boc r[sturnat, jucau c[r\i la lumina unei lum`n[ri de seu ]nfipte Via\a lui Mihai Eminescu  ]ntr-un cartof mare. Lozinschi, ]n\eles cu cr`=marul, le lua bani, straie, c[r\i vechi. Aici pierdu Eminescu =alul turcesc pe care mam[-sa i-l d[duse ca s[ nu r[ceasc[ (159). Fiind mai delicat, se ]n\elege c[ cele mai multe farse erau f[cute pe socoteala sa. De spaim[, Eminescu d[du ]n friguri. La acest neajuns se mai ad[uga =i hrana proast[. |ir\ec era un speculant netrebnic. Pentru ca s[ nu fac[ focul, ghemuise, iarna, pe to\i copiii ]ntr-o chilie, iar seara nu le da de m`ncare dec`t porumb fiert ]n lapte (159). De aceea copiii, ]nfometa\i, furau mere =i f[ceau chis[li\[ =i povidl[ din poame (ms. 2291, f. 35). Unii b[ie\i se =i mutaser[ de la |ir\ec (mai 1862), dar Eminescu nu putu face acela=i lucru pentru c[, nepl[tindu-i-se costul, gazda ]l oprise z[log (159). Nemaiput`nd r[bda =i fiindu-i ur`t[ — credem — =i =coala, unde c[p[ta note rele (cl. a II-a, 1861-1862), dup[ ce ]n anul ]nt`i, 1860-1861, ]nv[\ase bini=or (185, 32). Mihai se hot[r] s[ fug[ din nou. Obi=nuit s[ bat[ drumurile, o lu[ deci pe jos p`n[ la Mih[ileni, pe unde, neav`nd bilet de liber[ circula\ie, trecu grani\a pitit ]n dosul unei harabale de marf[. Apoi se a=ternu drumului p`n[ la Ipote=ti. Ajuns ]n sat, ]i fu fric[ s[ mearg[ de-a dreptul pe acas[, ci d[dea t`rcoale unui p[r din ograda megie=ului Is[cescu, pus tocmai pe o coast[, drept ]n fa\a conacului p[rintesc. Maica Fevronia, care se afla la mo=ie, privind spre deal, zise mamei: “Ira! Ian te uit[, Raluca, cum sam[n[ b[ietul cela cu Mihai.” N-apuc[ s[ zic[, =i iat[ =i o bab[, Prod[neasa din sat, cu vestea c[ e chiar el. Au pus pe un vizitiu, Vasile Rusu, s[-l prinz[. V[z`ndu-se ]n- col\it, Mihai d[du s[ fug[ \ip`nd, dar fu luat pe sus =i dat ]n pri- mire mamei, care ]l \inu t[inuit p`n[ seara, c`nd, ]ntorc`ndu-se Gh. Eminovici, ]i spuse ]nt`mplarea pe ocolite. Tat[-s[u, sup[rat foc, i-a f[cut o moral[ aspr[ ]nso\it[ de numeroase demonstra\iuni contondente, =i a ]ncheiat cu necaz: “At`ta treab[ am, Raluc[, =i acum trebuie s[ plec la Cern[u\i, s[ duc pe t`lharul ista la =coal[“. A doua zi, “t`lharul” ]ncerc[ iar s[ fug[, lu`nd-o la deal, pe =oseaua na\ional[ ce duce la Boto=ani. Prinz`nd de veste, Emino- vici trimise dup[ el oameni c[l[ri. “Haide ]nd[r[t, cucona=ule, — ! G. C[linescu ]i ziser[ oamenii c`nd ]l prinser[ — haide la boier acas[, s[ te dea tot la Cern[u\i, c[ nu-i chip altfel.” “La ce s[ m[ dea la Cern[u\i — \ipa zb[t`ndu-se Mihai — c[ eu sunt ]nv[\at =i f[r[ Cern[u\i.” Dup[ ce l-a \inut o zi legat, ]n opinteli, c[ci copilul striga: “De ce m[ legi degeaba, c[ci eu =tiu s[ m[ dezleg”, Eminovici l-a dus pe sus la Cern[u\i, unde directorul Wolff, s[tul de n[zdr[v[niile Eminovicenilor, nu l-a primit ]nc`ntat (159). R[m`n`nd repetent ]n anul =colar urm[tor, 1862—1863, Eminescu frecventeaz[ tot clasa a II-a. Acum nu mai locuia la |ir\ec, ci la un profesor de limba francez[, Victor Blanchin, ]n strada Domneas[-de-Jos, ]n urm[ Iancu Zotta 23, care \inea cu chirie casele lui Samuil Morariu, mai apoi mitropolit al Bucovinei. Se vede treaba c[ tat[-s[u g`ndea c[ Mihai, st`nd ]n cas[ cu un franzu\, s-ar fi deprins s[ vorbeasc[, f[r[ s[ vrea, ]n aceast[ limb[. Blanchin era ]ns[ un be\iv, venea acas[ pe dou[ c[r[ri =i f[cea g[l[gie, sf[dindu-se cu nevasta. Afar[ de aceasta, odaia ]n care locuia Eminescu era nes[n[toas[ =i din aceast[ pricin[ b[iatul c[p[t[ o boal[ de urechi (33, 124). Nici n-a stat mult. }ncep`nd cu 16 aprilie 1863, dat[ c`nd c[dea prima zi de =coal[ dup[ vacan\a Pa=tilor, Eminescu nu mai apare prin cataloage (185). Gh. Eminovici se ]ncredin\ase, desigur, c[ nici lui Mihai nu-i pria =coala nem\easc[ =i-l l[sase s[ se descurce singur, ca preg[tit ]n particular. CUPRINS PRIVATIST LA CERN{U|I. FUGAR CU TRUPA TARDINI (1864—1866) Ce-a f[cut Eminescu toat[ vara =i iarna 1863—1864, unde a stat, ce rosturi a avut, se poate numai b[nui, de =tiut cu certi- tudine este ]ns[ greu. Pentru ca b[iatul s[ p[r[seasc[ =coala nitam- nisam, cu pu\in ]nainte de a termina clasa a II-a, pe care, repet`nd-o, Via\a lui Mihai Eminescu 
era sigur c-o va trece, trebuie s[ se fi ]nt`mplat ceva deosebit, altfel Gh. Eminovici l-ar fi m`nat iar[=i ]napoi cu biciul dind[r[t. O b[nuial[ ]ncepe s[ prind[ temei. Eminovici n-avea ]ncredere ]n aptitudinile la ]nv[\[tur[ ale lui Mihai, =i ca orice p[rinte cu copii mul\i, se obi=nuise cu ideea s[ dea acest b[iat dac[ nu la me=te=ug, la o ]ndeletnicire mai pe puterile lui, c[ci cum altfel dec`t renun\a- re la ]nv[\[tur[ se poate numi intrarea ca impiegat ]ntr-o institu\ie public[, lucru ce se va ]nt`mpla ]n cur`nd? Tat[l visase s[ vad[ pe Mihai nu om de nimic cu plete, compun`nd poezii, ci doctor m[car, a=a cum se vede ]n declara\ia f[cut[ la =coal[, la repetarea clasei a doua (185). Dar =i alte cauze vor fi fost la mijloc, dintre care cea mai plauzibil[ este lipsa de mijloace de a pl[ti “costul”, ]ntr-o vreme c`nd ceilal\i fra\i, f[c`ndu-se mari =i termin`nd probabil liceul, cereau ]ntre\inerea ]n =coli mai ]nalte din str[in[ta- te. Cam ]n aceast[ vreme (1862—1863) se ]nt`mpl[ o nenorocire ]n familie: moartea la Bucure=ti a lui Ilie, elev la +coala de medi- cin[ a d-rului Davila din Bucure=ti (159). Toate acestea au schim- bat direc\ia pedagogiei lui Eminovici, f[c`nd cu putin\[ ]ntreru- perea cursurilor. Mai cuminte deocamdat[ e s[ ne ]nchipuim ceea ce este mai firesc, c[ Mihai s-a ]ntors la Ipote=ti =i a ]nceput s[ citeasc[ ]n toat[ libertatea, cu g`ndul de a se prezenta ca preg[tit ]n particular, nu f[r[ a da o rait[ v[ilor =i dealurilor =i a cutreiera p[durile, poate chiar cu aceea cu care avea s[ joace copil[re=te ]nt`ia iubire. +i dac[ peste var[ n-avea ce c[uta ]n Cern[u\i, cu at`t mai pu\in probabil este s[ se fi dus iarna, pe care va fi petrecut-o citind ]n cas[ c[r\ile lui tat[-s[u =i umbl`nd prin casele din sat cu b[tr`ni care =tiau s[ povesteasc[. Examenul ]i =edea ]ns[ la inim[ =i nu-l putea da fiindc[ n-avea bani. La Boto=ani n-ar fi putut urma din acelea=i motive, =i nici nu se afl[ ]nscris, cum pretindeau unii. De aceea s-a g`ndit s[ cear[ o burs[ de la Ministerul Instruc\iunii, d`ndu-se drept elev ]n clasa a II-a la gim- naziul din Boto=ani. Aceasta pe la ]nceputul anului 1864. Cum ]ns[ directorul r[spunde ministerului, la ]ntrebarea asupra purt[rii  G. C[linescu elevului (din 21. II. 1864), c[ nu are nici un =colar cu acest nume, Eminescu trimite la minister un certificat de bun[ purtare =i ]nv[\[tur[, desigur din partea gimnaziului din Cern[u\i. Dar, din nefericire, onoratul minister, ]napoind certificatul, informeaz[ prin gimnaziul bota=[nean pe solicitantul de subven\ie c[ deocamdat[ n-are nici un loc vacant de bursier (21 martie 1864) (178). Ce era s[ fac[ acum? Se duce iar la Cern[u\i, spre a ]ncerca s[-=i dea examenele. Amintirile fo=tilor colegi fiind confuze, nu =tim ]n chip hot[r`t la cine a tras Eminescu, dar e lesne de ]nchipuit c[ s-a refugiat la Pumnul, om iubitor de =colari rom`ni, care \inea copii ]n gazd[, cum am v[zut, =i pe c`te unul chiar gratuit, ca bibli- otecar. La Cern[u\i, ]ns[, Eminescu n-a stat mult, =i iat[ de ce: }n acea prim[var[ desc[lecase, pentru ]nt`ia oar[ ]n Cern[u\i, trupa teatral[ a +tefaniei Tardini, primit[ cu ]nsufle\ire mare de rom`ni, c[ci teatru nem\esc, polonez =i chiar italienesc mai putuser[ vedea p`n[ atunci, dar limba rom`neasc[ nu mai r[suna- se pe scenele locale. Trupa Tardini-Vl[dicescu, obi=nuit[ de altfel a trece mun\ii, la Bra=ov (34), fusese chemat[ ]n Bucovina de fra\ii Costin =i al\i boieri locali (167) =i-=i d[dea reprezenta\iunile ]n sala Hotelului de Moldavie, l`ng[ biserica Sf. Paraschiva, pe strada, a=a-numit[ atunci, a Lembergului. Principalii actori ai companiei erau, pe l`ng[ Fanny Tardini =i doi fra\i Vl[dicescu, un comic Comino, actorii Evolschi, Lacea, Chirimescu, Sachelari, Constan- tinescu, Romanescu =i d-nele Dimitreasca =i Albeasca. Piesele jucate de trup[ la Cern[u\i, ]n prim[vara anului 1864, au fost: Radu Calomfirescu, vodevil na\ional ]n 5 acte, Baba H`rca, vodevil na\ional ]n 2 acte de M. Millo, Un tr`ntor c`t zece, comedie-vodevil ]ntr-un act, Chiri\a ]n Ia=i, comedie-vodevil ]n 3 acte de V. Alecsan- dri, Cimpoiu Dracului, vodevil na\ional ]n 2 acte, Ho\ul =i fanaragiu, comedie ]ntr-un act, Ia=ii ]n Carnaval, tablou ]n 3 acte de V. Alecsandri, Iancu-Jianu, c[pitan de haiduci, melodram[ na\ional[ ]n 4 acte de I. Anestin, Doi mor\i vii, vodevil na\ional ]n 2 acte de V. Alecsandri, Fata cojocarului, vodevil ]ntr-un act de D. Miclescu, Via\a lui Mihai Eminescu  Her=cu Boccegiu, can\onet[ de V. Alecsandri, Gabrina sau camera leag[nului, dram[ ]n 3 acte, tradus[ din fran\uze=te, }nvierea babii H`rcei, dram[-vodevil na\ional ]n 4 acte de M. Pascali, Soldatu =i pl[ie=u, vodevil na\ional cu c`ntece ]n 2 acte de Profiriu, Scara m`\ei, comedie ]ntr-un act de V. Alecsandri, Cine vrea poate, vodevil na\ional ]n 2 acte tradus (sic) din fran\uze=te, Munteanu, can\onet[ de Cara- da, Omul care ]=i ucide femeia, vodevil ]n 2 acte de Pop, Corbul rom`n, vodevil na\ional ]ntr-un act de V. Alecsandri, Ur`ta satului, vodevil ]n 2 acte de Carada, Doi pricop=i\i, comedie ]ntr-un act tradus[ din fran\uze=te, Doi solda\i rom`ni, comedie na\ional[ ]ntr-un act de Mih[ilescu, Onoarea francez[ sau Jorj =i Maria, dram[ ]n 6 acte tradus[ din fran\uze=te, Bogdan-vod[, dram[ na\ional[ cu c`ntece r[zboinice ]n 5 acte cu tablouri de Ioan Lacea, dup[ Pelimon, Idiotul sau Suteranele de Elsberg, dram[ ]n 5 acte =i 3 tablouri de Mih[ilescul, F[tu-Haiducu, comedie na\ional[ de Panescu, Piatra din cas[, comedie ]ntr-un act de V. Alecsandri, Tuzu Calicu, vodevil na- \ional ]n 2 acte de M. Millo, S[racul cinstit, comedie na\ional[ ]n 3 acte de Hilepliu, Viitorul Rom`niei, monolog na\ional de M. Pasca- li, }nsur[\eii, vodevil na\ional ]n 2 acte de M. Millo, B[rbierul din Sivila, comedie vodevil[ ]n 4 acte etc. (M. E., III, 9; IV, 11; V, 12.) Bogat repertoriu, precum vedem, =i mai ales na\ional! Bucuria publicului fu indescriptibil[, f[r[ ca, de altfel, s[ se ignoreze ]nsemn[tatea politico-cultural[ a acestui eveniment. “De mult nu am avut — scria A. Hurmuzachi — cu privire la prop[=irea vie\ii culturale la noi, a ]nsemna o ivire mai mul\umitoare dec`t aceea, pe care ne-o aduse, cam pe nea=teptate, anul trecut, =i de care ne bucur[m acum de-a doua oar[. Singurul acest fapt, singura existen\[ a teatrului rom`n aici ]n Bucovina [...] e de mare ]nsem- n[tate sub mai multe punturi de vedere. Mai ]nt`i pentru c[ prin aceasta s-a ar[tat c[ publicul [...] iube=te artele [...] ]mbr[\i=`nd[u- le] cu c[ldur[ =i simpatie. Ast[ singur[ ]mprejurare e destul motiv de bucurie, pentru oricare “spectator” bine cuget[tor, drept dovad[ c[ tot publicul nostru a presim\it ]ndat[ c`t de bun[ =i puternic[  G. C[linescu ]nr`urire poate =i trebuie s[ aib[ arta dramatic[, teatrul adic[, asupra culturii na\ionale =i, sprijinindu-l dar[, publicul =i-a c`=tigat un merit pe care mai ]nainte de toate ne place de a-l constata aici”. (M. E., I, 3.) R[sunetul venirii trupei Tardini a mers p`n[ la Viena, c[ci iat[ ]n ce chip exprim[ V. Bumbac “sim\[mintele studen\ilor rom`ni din Viena... teatrului rom`n din Cern[u\i” (M. E., I. 1): Ast[zi muzele romane din Parnasul mamei tale, Sub stindardul lui Apolo, =i-au luat zeiescul zbor, De la Istru la Carpa\i; A lor flamur[ splendid[, a lor corturi virginale P-al t[u bra\ se a=ezar[ salut`nd al t[u popor, Salutate d-ai lor fra\i. Fire=te c[ Eminescu era nelipsit de la reprezenta\iunile date sub semnul “fiului Latonei”, cum zice mai departe Bumbac. Comitetul teatral ]mp[r\ea prin Sbiera un num[r de bilete gratuite =colarilor (185). Cei care nu c[p[tau bilete a=teptau pe afar[ p`n[ se sf`r=ea actul ]nt`i, apoi se strecurau ]n pauz[ printre public. A=a de mare era ]nc`ntarea cet[\enilor, ]nc`t unii mai cu dare de m`n[, v[z`nd pe b[ie\i a=tept`nd pe afar[, le pl[teau intrarea la to\i, ca s[ se bucure =i ei de aceast[ s[rb[toare (214), la care lua parte adesea chiar episcopul ]mpreun[ cu tot clerul (167). Piesele erau cu c`ntece =i jocuri =i, ]n sf`r=it, aveau acea arom[ a limbii, de care cet[\enii se sim\ir[ ]mb[ta\i =i cutremura\i. Cei mai ]nfl[c[ra\i ]ns[ erau tinerii. Mul\i se ]mbulzir[ la biblioteca Pumnului s[ citeasc[ piesele jucate =i alte lucr[ri de V. Alecsan- dri, C. Negruzzi, Matei Millo =i unii ]ncepur[ chiar a scrie versuri =i piese de teatru =i a le citi unul altuia. Acuma trebuie s[ fi ]ncol\it ]nt`iele ]ndemnuri lirice ]n sufletul lui Eminescu =i, de altfel, m[rturisise colegilor c[ scrisese poezii =i o pies[ de teatru, f[r[ ca totu=i s[ vrea s[ le arate. }n anul viitor ]ns[, ]n 1865, el era hot[r`t — ]nc[ inedit, ce-i dreptul — un poet (214). La reprezenta\iuni Eminescu era numai ochi =i urechi. Nemi=- Via\a lui Mihai Eminescu  cat, pironit cu ochii asupra actorilor, nu aplauda, nu vorbea, ci numai sorbea fiecare cuv`nt =i fiece melodie, f[cea haz mare de comicul Comino =i se sup[ra grozav c`nd vreun coleg ]l ]ntreba ceva sau lumea aplauda, fiindc[ asta ]l f[cea s[ piard[ =irul frazelor. C`nd cortina c[dea, el se ridica plin de replicile =i de melodiile piesei, pe care o tr[ise cu intensitate. Colegii ]=i mai aduceau aminte cum ]ntr-o zi, la ie=irea de la reprezenta\ie, Emi- nescu, fredon`nd una din melodiile auzite ]n acea sear[, se opri ]ntr-o pozi\ie melodramatic[ ]n fa\a unui prieten =i cu glas declamator ]i zise: “Ah, e=ti un la= =i te voi p[lmui”. Prietenul, c[ruia ]i sc[pase aceast[ exclama\ie din chiar piesa jucat[, r[mase o clip[ uluit de amenin\are. “M[ — ]i zise atunci Eminescu r`z`nd, ]n hazul tuturor — tu nici nu =tii ce s-a jucat pe scen[.” (214) Trupa Tardini-Vl[dicescu =i-a ]nceput spectacolele ]n ziua de 1/13 martie =i a dat reprezenta\iunea de adio ]n ziua de 15/27 mai, fiind invitat[ s[ vie =i pentru stagiunea de iarn[ 1864—1865. Actorii ]=i str`ng deci laurii =i recuzita =i o pornesc la drum prin Moldova, lu`nd-o prin pasul Buz[ului spre Bra=ov, unde un comitet compus din membrii a vreo 130 familii le asigur[ venitul pe trei luni. }n luna iunie, la 14/26, trupa sosi ]n Bra=ov =i juc[ toat[ vara, poate ]n sala gimnaziului rom`n, p`n[ prin septembrie (25 aug./13 sept.), c`nd se preg[te=te s[ se ]ntoarc[ la Cern[u\i, petrecut[ la drum de saluturile frenetice ale ]nc`nta\ilor bra=oveni (M. E., I. 3). “... Fie — zicea Gazeta Transilvaniei — ca succesele tale s[ se ]ncunune cu cele mai salutare rezultate pentru ]n[l\area spiritelor =i a m`ndriei na\ionale! Adio! La revedere.” Odat[ cu plecarea actorilor rom`ni din Cern[u\i dispare =i Eminescu (214). Trupa sosise prin Boto=ani =i se ]ntorcea tot pe acolo. Venise oare Eminescu numai de hat`rul teatrului =i se ]ntorcea iar[=i, pe urmele companiei, la Ipote=ti? Sau se lua dup[ actori, =i — primit ]n cele din urm[ de ei cu g`ndul de a-i folosi iste\ia la ceva — mergea =i el p`n[ la Bra=ov? B[nuielile multora  G. C[linescu sunt c[ s-ar fi dus cu actorii (128) =i, ]ntr-adev[r, ]n sprijinul acestei presupuneri st[ =i afirma\ia lui Iacob Negruzzi (152) c[ Mihai ar fi fost c`ndva la Bra=ov, precum =i unele considera\ii de ordin psihologic. }ntoarcerea f[r[ rost a lui Mihai acas[ era din orice punct de vedere o ac\iune riscant[. Dac[ fugise la Cern[u\i dup[ trup[ =i se ]ntorcea acum, ]l a=tepta b[taia, dac[ se dusese acolo pentru examene =i venea ]napoi f[r[ s[ =i le fi dat, ]l p[=tea o var[ de cic[leli =i mustr[ri paterne. Ideea unui an ]ntreg f[r[ nici o ]ncercare de examen (primv. 1863—primv. 1864), spre a c[p[ta diploma de clasa a doua, clas[ pe care o urmase totu=i bine ]n parte, =i f[r[ sfor\area de a c`=tiga =i anul al treilea, pare absurd[. Un element nou ne d[ o orienta\ie. C`nd mai t`rziu, ]n 1866, Eminescu apare la Blaj, umbla zvonul printre tineri c[ venise un student cu 3 clase gimnaziale. Ba ceva mai mult. La moartea poetului, o parte din h`rtii r[m`n`nd la un domn T[l[=escu, redactorii revistei F`ntana Blanduziei, ]ntemeiat[ de Eminescu, g[sir[ printre ele =i un certificat =colar din care reie=ea c[ Emines- cu f[cuse clasa a treia gimnazial[ ]n gimnaziul catolic din Sibiu =i ob\inuse ca not[ general[ “prima clas[“, adic[ ceva corespun- z[tor — zicea informatorul — notei 6 din liceele noastre (67). Acela=i certificat ]l v[zuse =i Slavici (207). O tentativ[ de mistifica- re, c`teva luni de la moartea poetului, c`nd nimeni nu era ]nd`rjit s[ scrie “biografii =tiin\ifice” =i nu se produsese nici o discu\ie care s[ fac[ necesar[ dovedirea studiilor lui Eminescu, ni se pare lipsit[ de probabilitate. A=adar, nu este cu neputin\[ ca ]ntr-adev[r Eminescu s[ fi trecut cele dou[ clase sau numai a treia la Sibiu, ca preg[tit ]n particular, ]n 1864 sau ]n 1865. Pe vremea aceea se afla acolo, ca student jurist, fratele s[u Nicolae. Cum trupa ajun- gea la Bra=ov de obicei prin iunie, =i ]n 1865 chiar pe la ]nceputul lunii, Eminescu, venit cu ea, ar fi putut s[ se repead[ la Sibiu, la fratele s[u, =i s[-=i dea examenele. Oricum se va fi ]nt`mplat, la ]nceputul lui octombrie 1864, cu o lun[ ]nainte de re]nceperea reprezenta\iunilor Tardini la Cern[u\i, Eminescu se ]ntorsese acas[ Via\a lui Mihai Eminescu  =i era pe cale s[-=i g[seasc[ o slujb[. Sosit ori nu cu trupa la Boto=ani, aceasta dovede=te c[ Eminovici n-avea bani s[ mai \in[ pe Mihai ]n =coal[ =i c[ ]ncerca s[ statorniceasc[ b[iatul la Boto=ani, pentru c[ nu e de ]nchipuit — f[r[ opreli=te deosebit[ — cum Eminescu nu s-a dus dup[ trup[ la Cern[u\i ]n acelea=i condi\ii =i cu acela=i pretext al examenului. Socotind dar slujba ca un st[vilar de s[lcii pus s[ ]nt[reasc[ malul r`ului, ni se ]nf[\i=eaz[ tot mai puternic[ legenda =tiut[ a r[t[cirilor lui Mihai cu trupa de actori a +tefaniei Tardini. De altfel, ce altceva dec`t un sentiment de veche “colegialitate” ]i ]ndemna pe ace=ti bravi actori, cu vreo 20 de ani mai t`rziu, s[ ajute pe poetul bolnav la Boto=ani, printr-o reprezenta\ie ]n beneficiu? +i dac[ Eminescu a plecat c`ndva cu trupa, urm`nd-o, cum e probabil, =i ]n prim[vara anului 1865, atunci cu siguran\[ el a fost cu aceea=i trup[ =i ]n 1864, pentru c[ nu e de crezut c[ ]n 1865 Eminescu ar fi fugit s[ prind[ ]nc[ pe actori la Cern[u\i, dac[ de mai ]nainte nu era ]n leg[turi mai apropiate cu ei. Slujba de care vorbeam este aceea de practicant la Tribunalul din Boto=ani, c[tre care junele Mihai ]naint[ o peti\iune scris[ ]n cei mai pompo=i termeni =i cu ortografia cea mai distins[ (159): “Domnule Pre=edinte, Avênd dorin\ia de a servi ]n cancelaria " onorabilului "tribunal la care Domnia-voastr[ presida\i, ve rog s[ binevoi\i a me prenu- " mera ]ntre practican\ii. Credêndu, " " domnule Pre=edinte, c[’ mi ve\i approba cererea ’ mea, ve" rogu s[ bine-voi\i a primi asigurarea profundului meu respectu. Mihai Eminovici 864, octombrie ]n 4 dille” ’ Cererea fu aprobat[, =i Eminescu cunoscu pentru ]nt`iia oar[ colbul dosarelor =i pe pletosul trubadur Grigore Lazu, care lucra la aceea=i mas[ cu el =i de care ]ncepu a-=i r`de zic`nd c[ talentul  G. C[linescu lui poetic st[ mai mult ]n plete (159). Frumoasa caligrafie =i concep\ie a t`n[rului practicant nu trecu neobservat[ =i, ]n scurt timp, fu numit copist la Comitetul permanent al jude\ului Boto=ani, cu leafa de 250 lei lunar, ]n schimbul c[rora con\epistul nostru ]navu\i arhiva prefecturii cu multiple =i inutile scripte oficiale. Cineva, care a tr[it ]n apropierea lui ]n acea vreme, ]=i aminte=te un Eminescu voinic =i gras, harnic =i z`mbitor, vorbind de bine pe secretarul prefecturii, care era evreu botezat, =i citind pe Eliade R[dulescu, de Tandaliada c[ruia ]ndeosebi f[cea mare haz (233). Tot cam ]n aceast[ vreme umbl[ vorba c[ s-ar fi dus cu frate-s[u Matei pe la Dumbr[veni, unde ar fi aflat povestea unei nepoate a B[lu=oaiei (n[scut[ Biberstein, =i care fusese ]nainte c`nt[rea\[ la Teatrul Imperial din Viena): cum adic[ nepoata ex-c`nt[re\ei se ]ndr[gostise de un fecior frumos nevoie mare al lui Gheorghe Hodoroab[ din Vere=ti, cum fata, fur`nd 300 de galbeni de la m[tu=i-sa, a fguit c[lare la Vere=ti s[ se ]nt`lneasc[ cu feciorul l`ng[ apa Sucevii =i cum, ]n sf`r=it, d`nd drumul calului, acesta s-ar fi ]ntors ]napoi la Dumbr[veni, nechez`nd la poarta castelului. Din aceast[ legend[ ar fi ie=it poezia F[t-Frumos din tei, din care o strof[ ar fi fost scris[ cu cret[ de poet, chiar pe poarta cu pricina (64): La castel ]n poart[ calul Dar frumoasa lui st[p`n[ St[ a doua zi ]n spume, A r[mas pierdut[-n lume. }ntr-acestea, ]ncep`nd din 2/14 noiembrie 1864, compania teatral[ Tardini-Vl[dicescu d[dea ]ntruna reprezenta\iuni la Cern[u\i, cu acela=i viu succes ca ]n prim[var[ (M. E., IV, 11). Eminescu =edea pe ghimpi. }n repetate r`nduri trebuie s[ fi ]ncercat a ]ndupleca pe Gh. Eminovici s[-i ]ng[duie s[ plece la Cern[u\i, spre a-=i da examenele, p`n[ ce ]n sf`r=it sosi fratele +erban, pe atunci student ]n anul II la Erlangen, care mustr[ pe p[rin\i c[ las[ un astfel de b[iat s[ mucezeasc[ printre registrele de intrare =i ie=ire ale prefecturii. R[mase, dar, ca Eminescu s[-=i Via\a lui Mihai Eminescu  dea demisia =i cu banii din leaf[ s[-=i vad[ de carte. Ortografia cu care ]=i scrie demna demisiune tr[deaz[ lectura lui Eliade R[dulescu (159): “Domnule Pre=edinte, Avênd dorin\ia de a urma studiile collegiale la gymnasiul plenariu din Bucovina, mê vêd constrins de a abdica " ]nd[torirelor querute de la personalul postului de scriitoriu, que l’am occupat p[n[ acum la cancelaria dirigeat[ de Dmv. Pe asemenea considerente, vê rog, Domnule Pre=edinte, a’mi accorda demissia =i a regula =i eliberarea salariului cuvenit mie pe luna Februarie " ]n " suma de do[ sute cinci deci lei cursul ’ tesaurului qu[ci preved necessitatea aquésta din mai multe punte de vedere, quare essercit[ o mare influen\[ asupra interesselor melle =i quare negligeate nu me vor putea feri de ore quare consequente " relle. " Fi\i buni, ve rog `nc[ o dat[,"Domnule Pre=edinte, de a regula de urgen\[ ]ndeplinirea quererei melle =i de a "primi =i la aquést[ " occasio assigurarea profundului respect, que ve conserv =i ve voiu conserva pentru perpetuitate. M. G. Eminovici 1865, Mart ]n 5 dille. D-néei-salle Dlui President all Comitetului permanent al consiliului jude- \ean de Boto=ani.” Eminescu n-a mai avut r[bdare s[ a=tepte " rezolu\ia =i, f[c`nd o nou[" suplic[ ]n ziua de 7, precum “quo circonstan\iele nu-mi permitu de a mai ]ndelunga presen\a mea ]n Rom`nia” =i ]n care cerea ca salariul pe luna februarie s[ se pl[teasc[ fratelui s[u +erban — ceea ce s-a =i f[cut — =i-a luat strai\ele =i s-a dus ]ntr-un suflet la Cern[u\i. (Cererea de pa=aport “pentru str[in[tate spre a-=i continua studiile” este din 9 martie.) Acolo reprezenta\iunile ! G. C[linescu rom`ne erau pe sf`r=ite sau chiar sf`r=ite =i trupa se g[tea de plecare (9/21) martie 1865; M. E., V, 12). Nici n-au apucat colegii =i prietenii s[-l vad[, =i Mihai, o dat[ cu plecarea trupei, s-a mistuit =i el. Unde s-a dus? P[rerea ob=teasc[ este c[ s-a luat dup[ actori, =i aceast[ opinie — cu toat[ lipsa de dovezi — pare a avea temeinicie (128). Oricum, Eminescu a hoin[rit. S[ fi r[mas la Cern[u\i mai mult[ vreme, l-ar fi v[zut colegii, s-ar fi prezentat la examene, ar fi l[sat, ]ntr-un cuv`nt, o amintire oric`t de slab[ despre existen\a lui ]n acea vreme. C[ s-ar fi ]ntors a=a cur`nd la Ipote=ti, f[r[ a-=i fi dat nici un examen, nu este de ]nchipuit, c[ci ce rost avea atunci grabnica demisiune =i cum l-ar fi primit tat[-s[u? Dar la 23 aprilie 1865, ]n ziua de Sf. Gheorghe, un oarecine dedic[ din Boto=ani fotografia sa “Tinerellului Michaell Eminénu, Elev ]n Gymnasiu din Cern[u\i”. Asta pare s[ ]nsemne c[ Mihai fusese de ziua tat[lui s[u la Boto=ani =i, deci, =i la Ipote=ti, ]ns[ poate s[ mai ]nsemne c[ prietenul i-a trimis fotografia pe unde se afla, ori c[ Eminescu a trecut numai prin Boto=ani f[r[ =tirea tat[lui (71). Cum r[m`ne iar[=i cu examenul de clasa a III-a gimnazial[, dat la Sibiu, nu mai t`rziu de 1865? O compunere a t`n[rului poet din 1865 (ms. 2259, f. 37), Din str[in[tate, ]nt[re=te ipoteza r[t[cirii. Ori ]n ce parte a anului va fi scris Eminescu aceast[ poezie, chiar ]n toamn[, re]ntors ]n Bucovina, el n-a compus-o dup[ o =edere mai lung[ ]n Cern[u\i sau acas[, c[ci ]n ea se t`nguie c[ se afl[ printre str[ini, departe de “a patriei dulci plaiuri”, trist ]n mijlocul unei lumi f[r[ griji: C`nd tot se-nvesele=te, c`nd to\i aci se-nc`nt[, C`nd to\i ]=i au pl[cere =i zile f[r[ nori, Un suflet numai pl`nge, ]n doru-i se av`nt[ L-a patriei dulci plaiuri, la c`mpii-i r`z[tori. +i inima aceea, ce geme de durere, +i sufletul acela ce c`nt[ amor\it, E inima mea trist[ ce n-are m`ng`iere, E sufletu-mi ce arde de dor nem[rginit. Via\a lui Mihai Eminescu 
Pentru ca lui Eminescu s[-i fie at`ta dor — cum zice mai departe — de “v[lcioara natal[“, de “a codrului tenebr[“, de “colibele din vale” ale satului =i s[ doreasc[ lini=tea unei case de \ar[ ]n valea natal[, trebuie neap[rat s[ fi stat mult[ vreme ]ndep[rtat de cas[ =i chiar s[ fi sim\it ]ntoarcerea ca o primejdie. Nu la Cern[u\i, va s[ zic[, unde era mai aproape de c[min =i avea prieteni, putea s[ i se fac[ dor de Ipote=ti. Eminescu a plecat, dar, ]n martie 1865 sau cu Fanny Tardini la Bra=ov, sau la Sibiu, la frate-s[u, s[-=i dea examenul de clasa a III-a, sau — consecutiv — =i ]ntr-o parte =i-ntr-alta. La 3/15 iunie, Fanny Tardini se =i afla cu trupa la Bra=ov, salutat[ astfel de Telegraful rom`n (Sibiu, 3/15 iunie 1865, an. XIII), care o ]mbia s[ vin[ la Sibiu (156): “Dna Fani Tardini cu trupa sa teatral[ iar se afl[ la Bra=ov, pentru a da un =ir de representa\iuni ]n limba rom`n[. Fericit[m =i invidi[m pe fra\ii brasioveni pentru aceast[ norocire rar[; ne place a spera c[ barem pe tempul dietei, c`nd l`ng[ familiile rom`ne din Sibiu se mai al[tur[ doar ]nc[ pe at`tea dinafar[, vom fi noroci\i a vedea =i aici un teatru rom`nesc.” La Bra=ov actorii au jucat cam acelea=i piese cu c`ntece rom`ne=ti de Millo =i Alecsandri =i, se ]n\elege, melodrame traduse din fran\uze=te. +tefania Tardini avea ]n genere crea\iuni mai de seam[ ]n Concina de V. Alecsandri, Maria Tudor de Victor Hugo, Nebuna de la +apte Turnuri, Angelo Malipieri, }ngerul mor\ii, Dou[ orfeline, Caterina Howard, Corabia +alamandra, Don Juan [de Marana] =i altele (34). }n toamna aceluia=i an 1865, t`n[rul de vreo 15-16 ani Emines- cu, ap[rea din nou pe uli\ele Cern[u\ilor, hot[r`t de ast[ dat[ — zicea el prietenilor ]nt`lni\i — s[ se supun[ “unui examen pentru a fi primit ca elev public” (214). Din aceast[ vreme se pare c[ b[iatul este ]n leg[turi cu familia, care ]l urm[re=te din ochi ]n peregrin[rile lui =i-i trimite bani de existen\[, ceea ce dovede=te  G. C[linescu c[ fusese mai ]nainte la Ipote=ti =i se ]mp[case cu b[tr`nul. Pentru ca tat[l s[ vrea a-l trimite iar[=i cu cheltuial[ la Cern[u\i, e neap[rat[ nevoie s[ credem c[ Eminescu trecuse =i clasa a doua =i chiar a treia, altcum trei ani pierdu\i pentru o singur[ clas[ nu justificau hot[r`rea de a continua studiile. B[iatul dovedise cu certificatul c[ nu hoin[rise degeaba =i era ]n stare s[ urmeze carte mai departe. Numai astfel ]nduplecat, b[tr`nul ar fi consim\it s[-l r[peasc[ nobilei cariere de con\epist pentru a ]ncerca drumuri mai ocolite. La Ipote=ti, Eminescu a fost atras nu numai de dorin\a de a revedea satul =i p[durea, dar =i de “iubita cu ochi mari”. Dac[ compunerea Un roman este din vremea aceasta (1865), cum indic[ o ]nsemnare (ms. 2285, f. 108), atunci se poate ca fata s[ fi murit de cur`nd: Sur`sul ei sfielnic =i ochiul ei cuminte Sunt duse f[r[ urme de pe acest p[m`nt. S-a stins. Eminescu alerga s-o revad[ sau s[ se opreasc[ o clip[ la morm`ntul ei, =i cuprins de o subit[, b[rb[teasc[ melancolie ]n fa\a ]nt`iei mari dureri, plec[ sumbru =i hot[r`t la Cern[u\i, c[-=i creeze un viitor. Epoca aceasta este st[p`nit[ de ideea mor\ii unei fiin\e scumpe. Mortua est, la ]nceput Elena (acesta fiind poate numele fetei), datat[ de poet cu octombrie 1866, dar poate =i mai veche, este a=a de str[b[tut[ de spaima mor\ii, ]nc`t, ]nl[tur`nd g`ndul unei simple teme, trebuie s[ o socotim ca un ecou al unei proaspete =i apropiate suferin\e (ms. 2259, f. 1—2): V[d sufletu-\i candid prin spa\iu cum trece: Privesc apoi lutul r[mas... alb =i rece, Cu haina lui lung[ culcat ]n sicriu, Privesc la sur`su-\i r[mas ]nc[ viu — Via\a lui Mihai Eminescu  +i-ntreb al meu suflet r[nit de-ndoial[: De ce-ai murit, ]nger cu fa\a cea pal[? Au nu ai fost jun[, n-ai fost tu frumoas[? Te-ai dus spre a stinge o stea radioas[? La Cern[u\i Mihai trase la ]nceput la bunul Aron Pumnul, bolnav de moarte acum, =i se a=ez[ acolo ca bibliotecar. Pumnul avea case proprii, mai spre marginea ora=ului. }ntr-o curte cu porti\[ de lemn, ]necat[ ]n verdea\[, se aflau o cas[ mai mare cu cerdac, pe dreapta, unde locuia Pumnul, =i alta mai joas[, unde locuiau =colarii \inu\i ]n gazd[ =i se ad[postea =i a=a-zisa “bibliote- c[ a gimnazi=tilor rom`ni”, ]nregistrat[ ]ntr-un “cunsemn[ciunar”. Biblioteca aceasta, alc[tuit[ din c`teva dulapuri cu autori rom`ni, bro=uri, foi r[zle\e, calendare, oarecare opuri de istorie na\ional[ =i, printre ele, =i Letopise\ele editate de Kog[lniceanu, ]n sf`r=it, din c`te c[r\i rom`ne=ti putuse aduna atunci un profesor din cump[r[turi =i daruri, era un mic focar de cultivare a graiului literar, c[ci legile =colare interziceau elevilor de a ]ntre\ine biblio- teci. Dat[ ca fiind proprietatea lui Pumnul =i ascuns[ privirilor celorlal\i profesori str[ini, mica bibliotec[ sc[pase de o sigur[ confisca\ie. Bibliotecarul, ales printre “studen\i”, adic[ =colari, locuia ]n chiar odaia cu c[r\ile. Aci ]=i tr`nti deci Eminescu strai\ele =i ]ncepu s[ tr[iasc[, s[ doarm[ =i s[ viseze printe c[r\i. }ntre el =i dulapuri se stabilise o prietenie str`ns[. C`nd cineva cerea lui Eminescu o carte, el mergea, dup[ o scurt[ delibera\ie, de-a dreptul la dulap, =i o ]nm`na cititorului cu calmul satisf[cut al competen\ei (214). Luase va s[ zic[ ]n m`ini fiecare carte, citise — cum ziceau speria\i, mai t`rziu, tinerii din Blaj — ]ntreaga bibliotec[ gimnazial[ (166). Junele bibliotecar nu se m[rgine=te la ]ndeletnicirea de p`ndar al tomurilor, ci ni se ]nf[\i=eaz[ =i ca donator. Trei dintre c[r\ile d[ruite de el bibliotecii ]n 1865 (Theodor Körners vermischte Gedichte und Erzählungen..., Wien, 1815; Lecturariu latinu pentru a douà clase gimnasiale dup[ M.  G. C[linescu Schinnagl de I. M. Moldovanu, Blasiu, 1864 [M. E., I, 1] =i My- thologie für Nichtsstudierende von G. Reinbeck, Wien), poart[, pe l`ng[ an =i num[rul de ordine, urm[toarea inscrip\ie scris[ cu cea mai frumoas[ caligrafie: daruitoe bibliotecei ^ gymnasia=tilor Rom`ni de’n Cernau\i de M. G. Eminoviciu (214). Ce putea s[ fac[ Eminescu, de capul lui, ]ntre dulapurile unei biblioteci? Citea pe ner[suflate, mai mult pentru sine dec`t pentru examene =i... f[cea poezii. O ]mprejurare nea=teptat[ revel[ prietenilor pe t`n[rul poet =i-l f[cu s[ debuteze mai cur`nd dec`t se a=tepta ]nsu=i. R[pus de o boal[ ]ndelungat[, Aron Pumnul ]nchise ochii ]n ziua de 12/ 24 ianuarie 1866, spre consternarea =i jalea =colarilor rom`ni. Colegul Stefanelli alerg[ ]ntr-un suflet la casa bietului profesor =i intr[ ]n odaia lui Eminescu. Povestind ultimele clipe ale lui Pumnul, acesta pl`ngea. C[tre sear[, venind din nou, Stefanelli g[si pe Eminescu aplecat asupra unei foi scrise, la care =tergea =i ]ndrepta. De=i contrariat de a fi surprins, Eminescu citi prietenului compunerea, destinat[ a fi publicat[ ]ntr-o bro=ur[ comemorativ[: Laecrimioarele ]nvae\aeceilor gimnaesia=ti " de’n Cernaeu\i la mor- m`ntul prea iubitului " lor profesoriu Arune Pumnul raepaeusat ]ntr’a 12/24 ianuariu 1866, =i care se ]ncepea astfel (214): }mbrac[-te ]n doliu, frumoas[ Bucovin[, Cu cipru verde-ncinge antic[ fruntea ta; C-acuma din pleiada-\i auroas[ =i senin[ Se stinse un luceaf[r, se stinse o lumin[, Se stinse-o dalb[ stea! Metalica, vibr`nd[ a clopotelor jale Viue=te ]n caden\[ =i sun[ ]ntristat; C[ci, ah! geniul mare al de=tept[rii tale P[=i, se duse-acuma pe-a nemuririi cale +i-n urm[-i ne-a l[sat! " Lui Eminescu, care semna M. Eminoviciu, privatist, nu-i pl[cea versul Metalica, vibr`nda a clopotelor jale, dar n-avea vreme s[ mai ]ndrepte, fiindc[ Sbiera cerea grabnic manuscrisul. Via\a lui Mihai Eminescu  O alt[ amintire g[se=te pe Eminescu st`nd, cam prin aceast[ epoc[, ]n Feldgasse =i primind printr-un b[iat m`ncare de la Vasile Morariu, fiul mitropolitului Silvestru (M. E., II, 4). S[ fie oare aceasta ]n 1866, c`nd Eminescu ar fi fost silit s[ se mute de la Pumnul? So\ia profesorului r[posat era “muiere” rea. Ea scurtase — zicea lumea — =i m`ncase =i zilele b[rbatului ei, pe care-l \inuse ca pe “Pegas ]n jug”; n-ar mai fi suferit, fire=te, str[ini ]n cas[ (M. E., II, 4). Asta este ]ns[ de pu\in[ ]nsemn[tate. Se ]nt`mpla un alt eveniment care avea s[ pecetluiasc[ destinele t`n[rului. I se publicau ]nt`iele versuri. }nc[ din toamna anului 1865 potrivise pe h`rtie ]n od[i\a bibliotecii c`teva poezii, ce ]nf[\i=au f[r[ ]ndoial[ ultima form[ a unei ]ndelungi exercit[ri t[inuite. }n sep- tembrie compusese o mic[ poezioar[ s[lt[rea\[, ]n stilul dulceag al lui Alecsandri, ]n care visa o idil[ cu “=oapte de amor” (ms. 2259, f. 20): De-a= avea =i eu o floare Undoind ]nceti=or, M`ndr[, dulce, r[pitoare +optind =oapte de amor; Ca =i florile din mai, . . . . . . . . . Fiice dulce a unui plai, I-a= c`nta doina, doini\a, I-a= c`nta-o-nceti=or, Plai r`z`nd cu iarb[ verde, +optind =oapte de amor. Ce se leag[n[, se pierde, (De-a= avea...) Tot cam de pe atunci trebuie s[ fie O c[l[rire ]n zori, de=i datat[ [186]6 (ms. 2259, f. 35 urm.), ecou tropotitor =i vaporos al liricii lui Bolintineanu: A nop\ii gigantic[ umbr[ u=oar[, Purtat[ de v`nt, Se-ncovoie tainic, se leag[n[, zboar[, Din aripi b[t`nd. }n afar[ de aceasta scrisese, cum am v[zut, Din str[in[tate =i Un roman, c`nt`nd ]n ele dorul de patrie. Eminescu ]=i a=ternu pe curat poeziile ce i se p[rur[ mai des[v`r=ite cu g`ndul s[ le trimeat[ la vreo revist[. Dintre cele ce se aflau ]n biblioteca  G. C[linescu gimnazia=tilor, Familia lui Iosif Vulcan din Pesta trezea mai mult curaj. Era o foaie familiar[, cum voia s[ arate chiar frontonul, pe care era ]nf[\i=at[ o familie, ai c[rei membri profeseaz[, ]ntr-o odaie burghez[, toate artele liberale. Tat[l cite=te jurnalul, mama =i fiica brodeaz[, un t`n[r picteaz[, o fat[ c`nt[ la pian. Se publicau ]n aceast[ revist[ articole folositoare, ca biografii de oameni ilu=tri, rela\iuni de c[l[torie, articole morale, modele de broderie, =arade, probleme de =ah =i, pe deasupra, =i literatur[, ]n alegerea c[reia directorul se ar[ta foarte benign. Dac[ mai ad[ug[m c[ magazinul avea =i o Po=t[ a redac\iunei, ]n care un porumbel cu un plic sigilat ]n cioc aducea ]n fiece num[r r[spun- suri bl`nde debutan\ilor, ]n\elegem de ce t`n[rul Mihai Eminovici a ales aceast[ revist[ pentru a-=i ]ncerca norocul. }n scrisoarea cu care a ]nso\it versurile, trimise prin luna februarie, Eminescu, ]n fraze pe care le ghicim pompos obsecvioase =i pierite de modestie, dest[inuia c[ e un june de 16 ani, ademenit de Muze, =i se oferea — ca s[ previn[ refuzul versurilor — s[ trimit[ coresponden\[ din Bucovina. Vulcan, poet greoi, moralisto-romantic el ]nsu=i, fu ]nc`ntat de sprinteneala stihurilor junelui de 16 ani. El ]i public[ numaidec`t, ]n num[rul din 25 febr./9 mart. 1866, De-a= avea, prezent`nd ]ntr-o not[ pe debutant. “Mi-aduc =i acum aminte — scrie Vulcan — cum ]ntr-o diminea- \[ de februarie primii o scrisoare din Bucovina, ]n care un t`n[r — dup[ cum scria — de 16 ani ]mi trimitea ni=te ]ncerc[ri literare. Era t`n[rul Mihai Eminovici. Armonia versurilor =i figurile-i plastice, consider`nd starea noastr[ literar[ de atunci =i ]ndeosebi etatea t`n[r[ a autorului, m[ surprinser[ =i deschisei cu pl[cere coloanele mele acestui nou talent =i poet cu viitor. }n entusiasmul meu, gr[bii s[ prezint ]n num[rul cel mai de aproape publicului cetitor pe Eminescu, cu urm[toarea not[ redac\ional[: «Deschidem cu bucurie coloanele foii noastre acestui june numai de 16 ani, care cu primele sale ]ncerc[ri poetice ne-a surprins pl[cut...»” (159) Via\a lui Mihai Eminescu  Ceea ce nu-i pl[cu ]ns[ lui Vulcan fu numele cu termina\iune ]n ici. F[r[ s[ mai ]ntrebe pe autor ]l schimb[ ]n Eminescu, d`nd astfel, f[r[ s[-=i dea seama, numele celui mai mare poet rom`n. E lesne de ]nchipuit emo\ia lui Eminescu, atunci c`nd, deschi- z`nd nr. 6 al revistei, ]=i v[zu poezia =i nota =i citi la Po=ta redac- \iunei, aceste r`nduri: “Cern[u\i. M. E. +i coresponden\[ am primi cu bucurie.” Accept[ f[r[ c`rtire noul nume, care =i lui i se p[ru mai firesc, =i, mul\umind, ]ntreb[ pe redactor dac[ mai putea trimite lucr[ri. }n num[rul 8 al revistei (15/27 martie 1866) ap[ru r[spunsul la ]ntrebare: “Cern[u\i, M. E. Vom primi toate cu bucurie, numai te rug[m ca, ]nc`t se poate, s[ scrii dup[ ortografia ce o urm[m =i noi.” O coresponden\[ se stabilise ]ntre poet =i redactor, c[ci ]n nr. 10 (5/17 aprilie 1866), Po=ta redac\iunei gl[suia: “Cern[u\i, M. E. |i-am trimis epistol[ privat[.” Cur`nd dup[ aceea, ]n 15/27 mai, se tip[rea ]n revist[ O c[l[rire ]n zori, Eminescu lucra acum la traducerea unei nuvele “svediane” de Onkel Adam, Lan\ul de aur, primit[ =i aceea de revist[ =i publicat[ tocmai pe toamn[. Po=ta redac\iunei r[spunde iar[=i ]n nr. 17 din 15/27 iunie: “Lan\ul de aur a=i=dere va ie=i. N-ai primit epistola noastr[? De ce nu ni mai trimi\i nescari poesii?” (173) Din chiar aceast[ noti\[, ]n care lipse=te localitatea, Cern[u\i, se deduce c[ Eminescu vestise ]nainte pe Vulcan c[ ]n cur`nd va p[r[si ora=ul. De ce n-a mai stat ]n Cern[u\i? E cu putin\[ ca trecerea examenelor s[-i fi fost primejduit[ de preten\iile vreunui profesor sever, acum mai cu seam[ c[ murise Pumnul. Ca s[ nu se expun[ unei c[deri sigure, hot[r] s[ plece, cu ]nvoirea p[rin\ilor, spre a-=i da examene- le ]n Meca =coalelor rom`ne din Ardeal, la Blaj. Copil[ria sa se sf`r=ise. Plec`nd la drumuri necunoscute, inima ]i fu cuprins[ de p[rerea de r[u de a p[r[si aceast[ Bucovin[ ]nverzit[, Cern[u\ii ]n care tr[ise at`\ia ani, Prutul =i toloaca, Volksgartenul =i casa ]nederat[ a lui Pumnul, chiar gr[dina cu meri din jurul chiliilor lui |ir\ec =i sumbra cutie-cazarm[ a gimanziului german. }ntr-un av`nt de ]nduio=are, compuse, ]n chip de adio, poezia La Bucovina:  G. C[linescu N-oi uita vreodat[, dulce Bucovin[, Geniu-\i romantic, mun\ii ]n lumin[, V[ile ]n flori, R`uri res[lt`nde printre st`nce nante, Apele lucinde-n dalbe diamante Peste c`mpii-n zori. Ale sor\ii mele pl`ngeri =i sur`se, }ng`nate-n c`nturi, ]ng`nate-n vise, Tainic =i u=or, Toate-mi trec prin g`ndu-mi, trec pe dinainte, Inima mi-o fur[ =i cu dulci cuvinte }mi =optesc de dor. Numai l`ng[ s`nu-\i geniile rele, Care ]mi desc`nt[ firul vie\ii mele, Parc[ dormita; M[ l[sar[-n pace, ca s[ c`nt ]n lume, S[-mi visez o soart[ m`ndr[ de-al meu nume +i de steaua mea. CUPRINS LA BLAJ (1866) Eminescu ]=i lu[ ca orice drume\ de \ar[ un b[\, petrecu dup[ el un strai\ =i, c`nd c[ldura verii ]ncepu s[ dogoare, o porni la drum ]ndelungat, f[r[ de nimic altceva dec`t m`ndria de a fi poet, care ]i umfla mai tare pieptul, =i un carne\el spre a-=i ]nsemna impresii =i cuvinte. “}ntr-o zi frumoas[ de var[ — zice poetul, personificat ]ntr-un erou din Geniu pustiu — ]mi f[cui leg[turica, o pusei ]n v`rful b[\ului =i o luai la picior pe drumul cel mare ]mp[r[tesc. Holdele miroseau =i se coceau de ar=i\a soarelui... eu ]mi pusesem p[l[ria ]n v`rful capului, astfel ]nc`t fruntea r[m`nea liber[ =i goal[, =i Via\a lui Mihai Eminescu  fluieram alene un c`ntec monoton, =i numai lucii =i mari pic[turi de sudoare ]mi curgeau de pe frunte de-a lungul obrazului. Zi de var[ p`n-]n sear[ am tot mers, f[r[ s[ stau defel. Soarele era la apus, aerul ]ncepea a se r[cori, holdele p[reau c[ adorm din fream[tul lor lung — de-a lungul drumului de \ar[ oamenii se-ntorceau de la lucrul c`mpului, cu coasele de-a spinarea, fetele cu oale =i doni\e ]n am`ndou[ m`inile, boii tr[geau ]ncet ]n jug =i carul sc`r\`ia, iar rom`nul ce mergea al[turi cu ei =i pocnea din bici ]=i \ipa eternul s[u h[is ho!... Ascuns ]n maluri, dormea Mure=ul, pe el trosnea de c[ru\e podul de luntri, pe care-l trecu-i =i eu... De de- parte se vedeau mun\ii mei natali, uria=i b[tr`ni cu frun\ile de piatr[ sp[rg`nd nourii =i lumin`nd \epeni, suri =i slabi asupra lor.” Pe unde s-a cobor`t t`n[rul ]n Ardeal =i c[t[ vreme a drume\it, r[m`ne ]nc[ nel[murit. Fie c[ s-a ab[tut pe la Ipote=ti, fie c[ nu, e mai pu\in probabil c[ a trecut prin Cheile Bicazului =i mai posibil s[ fi trecut prin Vatra-Dornei, pe valea Bistri\ei, dar mai ales a Dornei. Cine poate =ti iar[=i prin ce t`rguri a p[=it? Eminescu pare un bun cunosc[tor al Bucovinei, pe care o va mai c[lca =i ]n alte ]mprejur[ri. }ntr-o ]ncercare de nuvel[, ne descrie, nu-i vorb[, ]ntr-un fel prea generic =i fantastic, Suceava (ms. 2255, f. 1—5): “Ciudat[ ca o scrisoare ]n ieroglife sta Uli\a Jidoveasc[ a Sucevei ]n lun[. +iruri de case s[race, petecite, c`nd uniforme ca legile Pentateuchului, c`nd pestri\e =i mestecate ca hainele rupte =i lucrurile vechi din desacul unui jidov. }n fere=ti, buc[\i de sticl[ colorat[ lipite cu h`rtii sf`=iete din Gemara. Perdele de atlasuri ]n=irate pe un fir de a\[, =i singurul spectator, luna, privind c`nd ]ntr-o cas[, c`nd ]ntr-alta, ]n toate deodat[ =i pe r`nd. El v[zu c[r\i vechi ]n dulapuri vechi, sfe=nice de alam[, copii ce dormeau la p[m`nt, caftane de atlas =i caftane s[race...” =. a. m. d. Ceea ce este aproape sigur e c[ la un moment dat Eminescu s-a l[sat pe Mure= la vale =i a luat-o dup[ cursul s[u p`n[ la T`rgul- Mure=ului. O astfel de c[l[torie f[cut[ pe jos presupune popasuri multe =i ]ndelungi, opriri prin satele ardelene cu case albastre din  ! G. C[linescu drugi de lemn, v[c[luite =i cu acoperi=uri lunguie\e de =indril[, c`te-o odihn[ ]n vreo cas[ milostiv[ de \[ran pe un pat ]nalt umplut cu otav[, ]ntr-o odaie cu grinzi afumate de care at`rn[ chindeuri, bliduri =i ulcele; presupune t`rcoale ]n jurul bisericilor puse pe un v`rf de deal, cu progradia \epoas[ de cruci ]ntr-o r`n[, mai ales a acelor vechi bisericu\e de lemn, cu turl[ scurt[ ca o sond[, ]n[untrul c[rora, dac[ treci pragul ]nalt c`t un p`rleaz, r[m`i uluit de policromia zugr[velii ]ntinse ca un gudron pe pere\ii unei cor[bii; presupune, f[r[ ]ndoial[, ascultarea la vatr[, sub ]naltul, funinginosul coperi=, de care at`rn[ c`rlige de alun pentru afum[tur[, a unor convorbiri vesperale care au p[truns apoi ]n limba poetului ]n chip de expresii dialectale (ferdel[, fele, am v[zt etc.). Ac\iunea din Geniu pustiu se desf[=ur[ ]n parte ]ntr-un sat de munte: “Trecui prin mijlocul lui — zice un erou — pe l`ng[ mica bisericu\[ de lemn, =i tocmai la cap[tul satului m[ oprii l`ng[ bordeiul cel ]nfundat =i s[rac al tat[lui meu. Prin ochiul de sticl[ se vedea lumin[. Tr[sei z[vorul de lemn de la u=a uscat[ =i intrai ]n[untru. Pe vatr[ mai ardea[u] vro doi t[ciuni sub\iri de nuiele, tata dormea pe un pat de sc`nduri nalt ca vatra. Dup[ cuptor era ]nc[ patul mamei acoperit c-un l[icer...” Mure=ul, cu podurile =i morile lui, r[mase ]ntip[rit ]n mintea drume\ului, fiindc[ era luat ca fundal pentru roman: “Pe Mure= plutea o moar[ a unui sas, de la care noi obicinuiam a ne aprovi- ziona cu f[in[, ceea ce-l f[cuse pe sas s[ tac[ fa\[ cu patrulele maghiare ce cutreierau \inutul. Moara se leg[na lini=tit pe Mure=, cu ro\ile ei asurzitoare ce se rostogoleau ca doi balauri negri, sc[ld`ndu-=i oasele de lemn muceg[it ]n apa albit[ de spume a r`ului.” C`nd Eminescu sosea la Mure=-O=orhei (T.-Mure=ului), dinspre Bicaz veneau cu tr[sura doi tineri seminari=ti: Ion Cotta =i Teodor Cojocariu, ]mbr[ca\i ]n straie na\ionale. Trecuser[ pe sub mun\ii Gurghiului, prin Reghin, prin Petelea, =i acum se ]ndreptau ]nspre Blaj, cu scopul de a urma cursul de teologie. }n vreme ce =edeau Via\a lui Mihai Eminescu
la mas[ ]ntr-o odaie a otelului “La calul alb”, unde tr[seser[, intr[ pe u=[ un june ars de soare la fa\[, ]n haine s[r[cu\e =i colb[ite, cu dou[ surtuce negre unul peste altul, unul mai scurt, de var[, =i unul mai lung, de iarn[, =i recomand`ndu-se “Eminescu” se a=ez[ la masa lor. Le zise, c`nd intrar[ mai ]n vorb[, c[ era m`nat de dorul fierbinte de a putea vedea Blajul, de unde a r[s[rit soarele rom`nismului, =i le povesti necazurile =i lipsurile ]ndurate ]n lunga c[l[torie de la Cern[u\i p`n[ la T.-Mure=ului. Dup[ ce se ]nzdr[veni b`nd un pahar de vin, Eminescu, relu`ndu-=i nobilele sale ]ndelet- niciri de observator folclorist, ]=i scoase carne\elul =i not[ de zor ce i se p[ru mai deosebit ]n vorbirea comesenilor. Fiindc[ plecau tot spre Blaj, tinerii poftir[ pe Eminescu ]n tr[sur[ =i-i f[g[duir[, dup[ ce aflar[ starea economic[ ]n care se g[sea, =i de-ale m`nc[rii. Ba lu`nd cuno=tin\[ c[ fumeaz[ (“Fuma\i, d-le Emines- cu? — A= fuma, dar nu dispun de parale.”), Cotta, generos, i-a of- erit atunci un fiorin. De la Mure=-O=orhei, c[l[torii au p[r[sit Mure=ul =i s-au l[sat pe T`rnava-Mic[ spre Dicio-S`nmartin. Pe tot timpul mersului, Eminescu s-a ar[tat — cum se cuvine de altfel unui poet, fie =i vagabond — foarte laconic =i a umplut mereu carne\elul cu ]nsemn[ri. La Dicio-S`nmartin, st`nd ]mpreun[ cu seminari=tii la mas[, le-a declarat, ]n sf`r=it, f[r[ afectare: “Domni- lor, eu sunt poet =i vreau s[-mi adun material”, spre marea mirare a acestora, care, cu ochii, c[utau s[ ]mpace purtarea drume\ului cu hainele sale. Urm`ndu-=i c[l[toria, ajunser[ ]n cele din urm[ ]n v`rful Hulei, de unde se vede Blajul. Eminescu, ridic`ndu-se, strig[ atunci emfatic, cu carnetul ]ntr-o m`n[ =i cu p[l[ria ]ntr-alta: “Te salut din inim[, Roma-mic[. }\i mul\umesc, Dumnezeule, c[ m-ai ajutat s-o pot vedea!” (49) Din p[cate, mica Rom[ nu fu nici ea cine =tie ce prielnic[ scopurilor pentru care o c[utase Eminescu. C[l[torii traser[ cu to\ii la baciul V[s[lic[ Bugneriu (vl[dicul), unde se mai aflau ]n cvartir fra\ii Uilacan, teologi =i ei (228). Numaidec`t dup[ mas[,   G. C[linescu Eminescu plec[ prin t`rg, ab[t`ndu-se pe la seminar =i gimnaziu =i r[scolind at`tea locuri, c[ nu se mai ar[t[ p`n[ ]n sear[. Printre =colari se risipi iute zvonul respectuos c[ venise un student de la Cern[u\i care citise ]ntreaga bibliotec[ gimnazial[ =i publica poezii ]n Familia (166). }n imensa pia\[ din fa\a gimnaziului, “studen- \imea” forfotea: “E aici Eminescu — =opteau — e aici Eminescu!” (35). Junele poet se ]nf[\i=[ ]ntr-adev[r =i intr[ ]n vorb[ cu unii din ei. Oric`t de ciudat[ le va fi p[rut =colarilor \inuta “poetului”, c[ciula soias[ de oaie ]nfundat[ pe cap, de=i era ]nceputul verii (mai-iunie), surtucul de peruvian negru, scurt ]n m`neci =i ros ]n coate, pantalonii scur\i de i se vedeau ciubotele, =i ]n a=a hal ]nc`t amintirea le atribuie culorile curcubeului, ghetele sc`lciate =i pr[fuite, totu=i chipul z`mbitor =i luminos, p[rul dat pe spate preo\e=te ]n =uvi\e lungi, statura, ]n sf`r=it, zdrav[n[ =i demn[ a t`n[rului de 16—17 ani trebuie s[ le fi inspirat respect (35). De aceea se =i ]ntrec care mai de care s[-l ajute. Vreo s[pt[m`n[ Emi- nescu a stat la Cotta, care l-a hr[nit, apoi a plecat, a=a de recunos- c[tor — ceea ce denota starea de lips[ ]n care se afla — ]nc`t s[rut[ m`na binef[c[torului seminarist. De aci trecu probabil la +tefan Cacovean, “student” =i el ]n preajma bacalaureatului, care ]l poftise la sine. Cacovean =edea pe uli\a Otelului, care duce din pia\[ c[tr[ S`ncel, la o v[duv[, Laura lui Gozsi, zis[ Jensoaie, ]ntre casa unei M[nfoaie =i a cr`snicului Ra\iu Pap[gol, unde, ]n casa dinspre uli\[, era o odaie mic[ cu dou[ paturi, ]n care dormeau c`te doi b[ie\i, Georgiu Buc=a, Teodor Totu, Cacovean =i un nepot al s[u de =ase ani, Ioan Paul. Lui Eminescu ]i f[ceau acum ]n fiecare sear[ pat deosebit, pun`ndu-i de bun[ seam[ un str[jac umplut cu otav[ =i o velin\[. Erau dar cinci in=i ]nghesui\i ]ntr-o od[i\[, =i t`n[rului poet nu putea s[-i plac[ s[ se amestece ]n h`rjoanele =i convorbirile zgomotoase dintre tovar[=ii de odaie (35). Eminescu, cititor ]nfocat, se v`ra, de cu ziua, cu capul ]n c[r\i, =i citea, pe ner[suflate, orice carte ]i pica ]n m`n[, fie de =coal[, de literatur[, ori de =tiin\[, pe care le ]mprumuta de la colegi sau Via\a lui Mihai Eminescu  din biblioteca prepositului I. M. Moldovan. Tinerii “studen\i” se mirau c[ poetul nu bea, nu fumeaz[, nu joac[ c[r\i, ceea ce ]nseamn[ c[ ei le f[ceau pe toate acestea. Este ]n romanul Geniu pustiu un pasaj care s-ar potrivi =i vie\ii =colare de la Cern[u\i, dar care credem c[ e n[scut ]ndeosebi din amintirea mai proasp[t[ a traiului laolalt[ cu =colari bl[jeni la v[duva Jensoaie: “}ntre cei patru p[re\i galbeni a[i] unei mansarde scunde =i lung[re\e, os`ndite de-a sta ]n veci nem[turat[, locuiam cinci in=i ]n dezordinea cea mai deplin[ =i mai pacific[. L`ng[ mica fereastr[ stetea o mas[ numai cu dou[ picioare, c[ci cu partea opus[ se r[zima de perete. Vro trei paturi, care de care mai =chioape, unul cu trei picioare, altul cu dou[ la un cap[t, iar cel[lalt a=ezat pe p[m`nt astfel ]nc`t te culcai pe el piezi=, un scaun de paie la mijloc cu o gaur[ gigantic[, ni=te sfe=nice de lut cu lum`n[ri de seu, o lamp[ veche, cu genealogie direct[ de la lampele filosofilor greci a[le] c[ror studii pu\eau a untdelemn, mormane de c[r\i risipite pe mas[, pe sub paturi, pe fereastr[ =i printre grinzile cele lungi =i afumate a[le] tavanului, ce erau de coloarea cea mohor`t[-ro=ie [a] lemnului p`rlit. Pe paturi era[u] saltele de paie =i cergi de l`n[, la p[m`nt o rogojin[, pe care se tologeau colegii mei =i jucau c[r\i, fum`nd din ni=te lulele puturoase un tutun ce f[cea nesuferit[ atmosfera, =-a=a at`t de m[rginit[, a mansardei... Pe c`nd colegii jucau c[r\i, r`deau, beau =i povesteau anecdote care de care mai frivole =i mai de r`s, de Pepelea, de \igani, de popi, eu ]mi m`nam via\a cu capul a=ezat ]n m`ini, cu coatele rezemate de marginea mesei, neascult`nd la ei =i citind roman\e fioroase =i fantastice, care-mi iritau creierii.” Aceast[ priveli=te se potrive=te cu probabila via\[ a =colarilor bl[jeni. B[ie\ii erau to\i s[raci =i-=i aduceau de m`ncare ]n strai\ele cu dungi albastre: pit[ neagr[ ce se p[streaz[ p`n[ la dou[ s[pt[m`ni, sl[nin[, m[lai, un burduf de br`nz[, m`nc[ri ce trebuiau s[ le ajung[ pentru multe zile, c[ci bani n- aveau. Ba poate nici gazda nu era pl[tit[ p[r[le=te, ci cu c`teva ferdele de bucate. Din aceast[ merinde a =colarilor se ]nfrupta =i   G. C[linescu Eminescu, cu sfiala pe care o d[ nevoia de a sta pe capul altuia. Era voinic, s[n[tos ca piatra, m`nca bine f[r[ s[ aleag[, dormea dus =i de aceea e de ghicit c[ parcimonia alimentar[ la care ]l sileau =i sobrietatea fireasc[ a colegilor ardeleni, =i lipsa, trebuie s[-l fi chinuit adesea p`n[ la dezn[dejde. Atunci — aduc`ndu-=i aminte de merele lui |ir\ec — ie=ea ]n pia\a Blajului, unde, cump[r`nd poame, prune, struguri de la cof[ri\e, ]=i umplea c[ciula =i buzunarele rosului s[u kaiserroc =i se a=eza apoi deoparte, m`nc`nd =i privind =treng[riile =colarilor, f[r[ a se amesteca ]ns[ cu ei (35). Se pretinde c[ b[tr`nul Eminovici i-ar fi trimis bani (160). Mul\i =i de multe ori nu i-a trimis el, de bun[ seam[. B[ie\ii aflaser[ c[ Eminescu, c[p[t`nd de acas[ 5 galbeni, cump[rse un sac de gr`u, ]l dusese la moar[ la m[cinat =i d[duse s[-i fac[ un cuptor ]ntreg de p`ine (166). Oric`t ar p[rea semnul unei fl[m`nzeli de basm, lucrul este totu=i firesc. Eminescu, vr`nd s[ scape de grija m`nc[rii, se adaptase mediului rural transilvan, =i este =tiut c[ acolo p`inea se face o dat[ pentru o s[pt[m`n[, dou[. Via\a pe care o duce junele poet la Blaj este vrednic[ de aceea a lui François Villon sau a lui Arthur Rimbaud. Culc`ndu-se adesea ]mbr[cat, se scula de diminea\[, plin de sus p`n[ jos de fulgi sau de f`n, dup[ natura locului unde dormise, impurit[\i pe care nu c[uta s[ le ]nl[ture cu peria, ci numai le alunga ]ntr-o doar[, lovind de c`teva ori cu palma peste roc. Cu c`\iva stropi de ap[ arunca\i numai c-o m`n[ pe fa\[ =i cu trecerea degetelor ]n chip de grebl[ prin p[r, de la frunte spre ceaf[, termina plina de z[d[rnicie grij[ pentru lutul omenesc, ]ntrec`nd ]n aceasta pe cei mai sobri stoici (160). C`nd un prieten vru odat[ s[-i dea pieptenele, Eminescu ]i zise cu simplitate: “Chiar bine, frate, c[ eu parc[ am sc[pat din focul de la Troia, n-am astfel de scul[”. Apoi ie=ea ]n pia\[ =i se preumbla ]ncet, \in`nd c[ciula ]n m`na st`ng[ =i c`te un fruct ]n dreapta =i mu=c`nd din cel din urm[. Evita pe cunoscu\i, c[ut`nd singur[tatea, =i e mai mult ca sigur Via\a lui Mihai Eminescu  c[ ie=ea la c`mp s[ citeasc[ toat[ ziua. Dar ]ndeletnicirea de c[petenie era la r`u. Blajul se afl[ nu departe de locul unde T`r- nava Mare se ]mpreun[ cu cea Mic[, ]nainte de a se v[rsa ]n Mure=. Balta mare din p[durea de la Ipote=ti =i Prutul de la Cern[u\i f[cuser[ din Mihai un bun ]not[tor, cu volupt[\i tritonice. Dup[ ce ]mbuca dar din merindea cea dintr-un sac de gr`u, se ducea s[ se scalde ]n T`rnava, l`ng[ moar[, din jos de roate, =i acolo se b[l[cea ]n ap[ ceasuri ]ntregi, st`nd mai la o parte de ceilal\i b[ie\i, care ]l g[seau =i ]l l[sau ]n r`u. El f[cea fel de fel de iste\ii nautice, intr`nd ]n ap[ ]ntr-un loc =i ie=ind t`rziu unde nu te a=teptai, spre admira\ia chiar a celor mai buni ]not[tori din Blaj (35). Eminescu era dar, dup[ cum se vede, un t`n[r deprins cu elementele naturii, un rustic s[n[tos =i primitiv, pe care ]l ]ncurcau chiar uneltele cele mai banale ale civiliza\iei or[=ene=ti, ca peria, pieptenele, dar ]n care inteligen\a se ridica cu mult asupra unui om al p[durii, al lacului =i chiar al t`rgului. De=i ]nclinat c[tre solitudine, el nu fugea de prietenie, ci de anume fel de prieteni, care nu se puteau adapta firii sale peripatetice =i dialectice. Un prieten de singur[tate pare s[ fi avut la Blaj, =i acesta era Filimon Ilia, pe care ]l ]nt`lnim mai t`rziu (1882) prin Bucure=ti public`nd c[r\i juridice (Dreptul civil). Cu el Eminescu se preumbla de-a lungul T`rnavei, discut`nd cu gravitate juvenil[ asupra acelor banale, eterne probleme ale vie\ii, puse ]ntr-un chip romantic =i declamatoriu, ca Dumnezeirea, Fiin\a, Adev[rul, probleme cu at`t mai tulbur[toare cu c`t, proaspe\i filozofi, tinerii nu le ]n\elegeau dec`t ]ntr-un mod cu totul superficial =i erau ei ]n=i=i b`ntui\i de ]nt`iele adversit[\i ale soartei, Mihai ]ndeosebi ]ntristat poate de moartea iubitei. Poetul ]=i aducea aminte cu regret aceste plimb[ri ]ntr-o poezie, Amicului F[ilimon] I[lia], scris[ ]nc[ din toamna aceluia=i an (noiembr. 1866), pu\in[ vreme dar de la p[r[sirea Blajului (ms. 2259, ff. 7 v. — 9 v.):   G. C[linescu T`rnava prins[-n galbine maluri Priveam ]n soare ca-n libertate, +optea prin unde g`ndirea sa, A fi credeam c[-i un drept de fier. Pe c`nd plimbarea ni r[t[cea Vis[ri, speran\e pe frun\i de valuri. Un an de lacrimi... =i tot s-a stins. Nu trec la oameni astfel de glume, |ii minte oare c`nd te-ntrebai Visuri sunt visuri, lumea e lume Ce este omul? Ce-i omenirea? +i cu ea cat[ s[ te deprinzi. Ce-i adev[rul? Dumnezeirea? +i tu la nouri ]mi ar[tai? Dar tot, amice, nu voi uita Acele doruri tainice, sfinte. Dar credeam ambii ]n adev[r, Farmecul vie\ii ]l \ii tu minte? Sorbeam din aer ca din dreptate, Cum =optea dulce, de=i min\ea. Seara ]ns[, ]n odaia prietenilor, Eminescu p[r[sea rezerva ori de c`te ori se ]ncingea vreo discu\ie, ceea ce se ]nt`mpla adeseori. Tinerii “studen\i” bl[jeni erau sextani, septimani, octavani sau maturizan\i, aveau, care va s[ zic[, studii ]naintate =i erau din aceast[ pricin[ cam scor\o=i, unii purt`nd chiar barb[ =i must[\i, ca orice om mare. Eminescu, h[r\[gos, vehement ]n sus\inerea ideilor lui =i chiar dispre\uitor c`nd cineva ]i c`nta ]ntruna vreo inep\ie, ]mprejurare ]n care avea obiceiul s[ se scuture cu un “las[m[, frate, las[-m[-n pace”, trebuie s[ fi p[rut la ]nceput bl[jenilor ciudat de ]ndr[zne\ s[ stea el, absolvent de 2-3 clase gimnaziale, ]mpotriva unor atari studen\i. Cur`nd ]ns[ se d[dur[ b[tu\i (35). Gimnaziastul era tare detot ]n literatur[, cunosc`nd pe degete pe poe\ii rom`ni, =i era ne]ntrecut ]n istorie. +tia pe dinafar[ strofe ]ntregi din Alecsandri, poetul lui favorit, =i din al\ii =i declama emfatic, cantabile, cum auzise la trupa Tardini, de pild[: Dane, b[iete, copil de lele Ce umbli noaptea la stele, din Baronzi, sau versuri s[lt[re\e, onomatopeice, de Bolintineanu (35): Mihnea ]ncalec[, calul s[u tropot[, Sun[ p[durile, f`=ie frunzele, Fuge ca v`ntul. Geme p[m`ntul, Via\a lui Mihai Eminescu  sau, ]n sf`r=it (228): Cine trece-n Valea-Seac[ +i cu pieptul dizv[lit? Cu hamgerul f[r[ teac[ Andrii-Popa cel vestit! Bl[jenii ]ns[, dintr-un amor propriu regional, se mirau c[ Emines- cu nu declama =i din Mure=anu. El ]ns[, de=i ]n Epigonii avea s[ exalte, din alt punct de vedere, pe naivul poet, preced`nd cu dou[zeci de ani pe Titu Maiorescu, ar[ta dispre\ pentru poezia lui: “Las[, frate — zicea lui Cacovean — nu mai sta ]nainte cu Mure=anul vostru, c[ci el nici a fost poet, ci un simplu versificator. Alecsandri este poet adev[rat.” (228) }n afar[ de aceste cuno=tin\e literare, de faptul apoi c[ vorbea perfect nem\e=te =i avea oarecare elemente =i de gramatic[ francez[, f[r[ s[ mai pomenim de frumoasa limb[ rom`neasc[ ce-o vorbea fa\[ de aceea barbar[ de latinisme a bl[jenilor, Eminescu st`rnea colegilor admira\ie prin zvonul c[ era poet — Familia, revist[ popular[, venea negre=it la Blaj — =i unii =colari ]l cuno=teau pe poet ]nc[ dinainte, din nume. Pe timpul verii i se mai publicaser[ alte poezii: Din str[in[tate (17/29 iulie 1866), La Bucovina (14/26 august 1866), Speran\a (11/23 septembrie 1866), iar pe toamn[ ]ncepe publicarea nuvelei traduse dup[ Onkel Adam, Lan\ul de aur. Vulcan, care =tia c[ e la Blaj, ]l ]ndemna la Po=ta redac\iunei (16-28 oct. 1866; 173): “Blaj. M. E. Nu e ]nc[ gata nuvela despre care mi-ai scris? Dac[ e gata, trimite-mi-o pe loc, c[ci acum s-ar putea publica.” Tinerimea bl[jan[, care, nu mai e ]ndoial[, judec`nd dup[ aceea=i Po=t[ a redac\iunei, ]ncer- ca =i ea ]n tain[ lira, nu putea fi dec`t plin[ de considera\iune fa\[ de un colaborator a=a de solicitat al unei mari reviste. Nu tot a=a de impresionat pare a se ar[ta ]n schimb onoratul corp profesoral. Pentru ce clas[ venise s[ dea examen Eminescu? Nimeni nu =tia precis, ceea ce ]nseamn[ c[ el ascundea adev[rul prin evaziune la r[spunsuri ca s[ nu se desconsidere. Unii aflar[ c[ avea dou[ clase gimnaziale (35) =i voia s[ dea examen de a   G. C[linescu VII-a (!), al\ii c[ avea trei =i voia s[ c`=tige deodat[ clasele a IV-a =i a V-a, ceea ce nu-i fu admis sau nu izbuti s[ realizeze (228). Dac[ certificatul absolvirii clasei a III-a la Sibiu a existat ]ntr-adev[r, apoi versiunea din urm[ e mai adev[rat[. Eminescu umbla ]ntr-adev[r cu ni=te manuale de fizic[ =i matematici, care ]i erau foarte nesuferite, dar de ]nscris la =coal[ nu se ]nscrisese =i nici pe profesori nu-i c[uta spre a intra ]n bunele lor gra\ii. Povestea spune c[ ar fi ]ncercat totu=i, pare-se, ]n septembrie, s[ depun[ examen, dar i s-a ]nfundat la proba de limba elen[. Dl profesor Alimpiu Blajan — al c[rui nume sun[ limpede ca un r`u din str[vechea Elad[ — ]l ]ncuie cu tema la lucrarea scris[ ]ntr-o clas[ =i se dep[rt[ pentru o or[, dou[. C`nd descuie u=a g[si pe candidat cu capul ]n palme deasupra unei foi goale, ude de lacrimi, fiindc[ Eminescu spunea pe dinafar[ pe Andrei Popa, dar nu =tia grece=te. }n numele Greciei antice, al lui Homer =i celorlal\i c`nt[re\i antici dispre\ui\i, nobilul Alimpiu — cu nume a=a de dulce curg[tor — r[mase ne]nduplecat. Iar candidatul se sc`rbi de examene =i de Blaj =i-=i puse ]n g`nd s[-=i ia lumea ]n cap (160). }n vremea aceasta Eminescu ]=i schimbase domiciliul, dac[ e cazul s[-l numim astfel. Cacovean, d`ndu-=i bacalaureatul, plec[ la 15 iulie ]n satul s[u, care trebuie s[ fie Cacova, nu departe de Sibiu, ]ntre S[cel =i Orlat. El vru s[ ia cu sine =i pe Eminescu, dar acesta refuz[, pentru c[ — zicea el — a=tepta bani de acas[ (35). Peste vacan\[ mai r[m`neau unii =colari, care erau g[zdui\i ]ntr-o od[i\[ a seminarului teologic. Acolo i se ]ng[dui =i lui Eminescu s[ stea ]mpreun[ cu Iacob Onea, Ion Gorun =i G. Drago=, care era creden\ier la masa profesorilor, sau cu un altul, c[ci, lucru curios, acesta nu-=i aduce aminte s[ fi locuit ]ntr-o odaie cu poetul. De altdel, Eminescu dormea pe unde apuca, sub stra=ina m`n[stirii, pe c`mp, afar[ din Blaj, l`ng[ lacul numit Chereteu, dar mai ales ]n podul grajdului de la seminar (166). Plecarea =colarilor pe la casele lor ]i era acum penibil[, c[ci f[r[ bani de acas[ ]i era mai greu s[-=i g[seasc[ de-ale m`nc[rii. G. Drago=, creden\ierul, ]i Via\a lui Mihai Eminescu d[dea ce r[m`nea =i c`nd r[m`nea ceva de la masa teologilor. Era pe vremea strugurilor. Eminescu ]=i petrecea zilele ca =i mai ]nainte, dar mai sumbru =i mai lamentabil (166). Pline de praf =i de paie, hainele se destr[mar[, p[rul ]i era mai ]nc`lcit, iar picioarele goale — c[ci ghetele i se rupsese — ]i d[deau aerul unui adev[rat vagabond. Un teolog ]i d[ruise de mil[ o pereche de ghete. Continua totu=i s[ se plimbe m`nc`nd poame ]n pia\a Blajului =i se aprindea ]n vreo discu\ie istoric[ cu Ioan Gorun, care, de=i elev ]ntr-a =aptea leceal[, se da b[tut (160). Ca =i la Ipote=ti, Eminescu ]=i c[uta prietenii printre mo=negii sf[to=i care povesteau, ]n lumea simpl[ de pe urma c[reia ]=i putea ]mbog[\i “materialul” adunat ]n carne\el. }ntr-o vreme se afla la seminar un m[g[rar, adic[ un om care c[ra ap[ dinafar[ de ora= cu aju- torul unui m[gar, un \[ran iste\, de=i f[r[ =tiin\[ de carte, anume Nicolae Mihu, poreclit Chenderi, din Veza, =i care, bun povesta=, spunea teologilor, seara, ]n dormitor, basme =i snoave p`n[ ce adormeau to\i. El sau altul va fi fost ]n slujba seminarului ]n vara anului 1866, Eminescu ]ns[ ]=i aduce aminte de la Blaj ]ndeosebi de un m[g[rar. Doi ani mai t`rziu, Cacovean ]l ]ntreb[ pe poet la Bucure=ti (35): “ — Ce zici de Blaj? Cum \i-a pl[cut? — Mi-a pl[cut de m[g[rarul de la seminar. — +i de ce tocmai de m[g[rar? — Spunea pove=ti minunate =i-l ascultam cu mult[ pl[cere!” La 27—28 august 1866 s-a \inut la Alba-Iulia adunarea genera- l[ a “Asocia\iunii”. Un seminarist l-a v[zut acolo — se putea altfel? — =i pe Eminescu. Intrase ]n biserica unde se \inea =edin\a =i asculta cucernic dezbaterile. Seara s-a culcat pe o rogojin[ ]ntins[ jos pe podeaua unei od[i de cr`=m[. De la Alba-Iulia a trecut Mure=ul cu brudina, s-a ab[tut prin Bucerdea-Gr`noas[, satul de ob`r=ie al lui Maiorescu, a dormit =i acolo ]ntr-o cas[ de \ar[, la un coleg, =i dup[ ce s-a dat ]n vorb[ cu copiii satului, tot pentru chestiuni folcloristice, nici vorb[, a disp[rut (50). 
!! G. C[linescu R[zbit de foame =i de mizerie, f[r[ nici o speran\[ s[-=i mai dea examenele sau s[ primeasc[ ceva bani de acas[, pe toamn[, probabil prin octombrie, Eminescu se hot[r[=te s[ plece. Culme a ironiei, Gh. Eminovici, care ]i trimisese niscaiva bani, se pomenise cu gropul ]napoi (62). }nainte de a pleca, Mihai d[rui lui G. Drago=, ]n semn de mul\umire pentru bun[voin\a cu care acesta ]l ajutase, o carte: Lehrbuch der Poetik für höhere Unterrichts- Anstalten, wie auch zum Privatgebrauche von Dr. Friedrich Beck, München, 1862, carte pe care, aproape pl`ng`nd, scrise ]n chip de dedica\ie aceste versuri (166): Dedica\ie Spre suvenire fratelui Gregoriu Dragosiu M. G. Eminescu din Ipote=ti 1. Dac[ vreodat[ ]n lunga-\i cale Te-i vedé singur... despre\uit, Te-i sim\i, frate, nenorocit, Un suflet care te-ar fi iubit; Pieptul ]n chinuri, inima-n jale, 3. C`nd fug amicii de l`ng[ tine, Via\a-\i de lacrimi o trist[ vale, C`nd pl`ngi de soart[-\i trist p[r[sit, Ochii-\i ]n pl`ngeri de dor r[pit; G`nde=te atuncea =i tu la mine, 2. C`nd f[r[ soarte, f[r[ de nume, Nici eu ]n lume n-o duc mai bine, Un singur suflet nu-i avé-n lume, +i eu sunt, frate, nenorocit! Lupt`nd cu-a vie\ii valuri ]n spume, Drumul p`n[ la Sibiu, c[ci ]ntr-acolo porne=te, l-a f[cut de bun[ seam[ mai pe jos, mai ]n c[ru\a vreunui \[ran. La Sibiu nu-l mai a=tepta fratele Nicolae, c[ci acesta probabil ]=i terminase studiile =i plecase aiurea, poate ]n Timi=oara, unde-l g[sim peste un an. Eminescu venise cu scopul de a trece mai departe, =i dac[ f[cuse aci examenul de clasa a III-a ]n 1864 sau 1865, ora=ul nu-i era necunoscut =i putea s[ se a=tepte la vreo m`n[ de ajutor. }ntr-adev[r, ]=i g[se=te cunoscu\i, =i cineva ]l prezint[ lui N. Densu=ianu, care ]l =tia din versurile publicate ]n Familia. Poetul face asupra aces- tuia o impresie penibil[: “... un fior rece m[ cuprinse, un fior pentru primul moment neexplicabil, c`nd am v[zut pe acest t`n[r scriitor ]mbr[cat ]ntr-un costum cu totul singular. O spun nu ]n Via\a lui Mihai Eminescu
!
dezonoarea acestui om, ci pentru cunoa=terea crudei sale sor\i, c[ ]n adev[ratul ]n\eles al cuv`ntului curgeau zdren\ele de pe el. Abia se mai vedea pe la g`t un mic rest de c[ma=[ neagr[, iar pieptul de sus p`n[ jos era gol, =i cu mare necaz cerca bietul om s[-=i acopere pielea cu o jachet[ rupt[ ]n toate p[r\ile, zdren\uit[ de la m`neci p`n[ la coate, cu ni=te simpli pantaloni zdren\ui\i din sus =i zdren\ui\i din jos...” Densu=ianu ]l ia acas[, ]l ]mbr[c[ din cap p`n[ ]n picoare =i ]l \ine la sine vreo trei zile, dup[ care, poetul vr`nd s[ treac[ frontiera f[r[ pa=aport, ]i d[ o scrisoare c[tre Popa Bratu, om de vaz[ din R[=inari, =i, ]nt`mplare a soartei, bunic dinspre mam[ al altui poet rom`n, Octavian Goga. Eminescu a plecat deci c[tre lan\ul albastru al mun\ilor de grani\[ pe sub poalele c[rora sclipesc satele m[rginenilor, =i, ajutat de un \[ran, a trecut pe potecile R[=inarilor pe l`ng[ Vama-Cucului, dincolo, unde ]l a=teptau noi =i ]ntunecate destine (166). CUPRINS PRIBEAG +I SUFLEUR (1866—1869) O scurt[ eclips[ de un an ascunde privirilor noastre o parte din traiectoria vie\ii tinere=ti a lui Eminescu, dar spiritul acestei vie\i, unic scop al unei biografii, ne este de pe acum prezent, ]n ciuda datelor enigmatice, care se pot spulbera sau ]nt[ri la orice nou[ descoperire. Trec`nd mun\ii, Eminescu a n[zuit, nici vorb[, s[ vin[ la Bucure=ti, ]n c[utarea unei trupe de teatru, g`ndind poate s[ se al[ture iar de compania Fanny Tardini-Vl[dicescu. C[ a=a a f[cut ne-o dovede=te o ]nsemnare pentru vreun proiect de proz[ care sun[ astfel: “Urm[rirea din partea mea a acelei fete de boieri ]n Ci=migiu — c`nd am venit din Blasiu. Figura — Coriolano” (ms. 2257, f. 183), de unde se vede c[ t`n[rul avea ne]ncetat nevoie 
! G. C[linescu de exerci\ii pasionale. E cu putin\[ ca la Bucure=ti s[ se fi aflat atunci =i fratele s[u Iorgu, ofi\erul, cu care prin 1869 =tim c[ se ]nt`lnea (36). C[ s-ar fi dus cu tot dinadinsul s[ stea la el nu ne vine s[ credem, c[ci familia ]ncerca cu orice chip s[-l readuc[ acas[, ]n vreme ce Eminescu, dup[ cum vom vedea, are alte lucruri ]n cap. Nici ]nt`lnirea cu cel[lalt frate, Nicolae, scriitor la un avocat ]n Timi=oara, n-o putem deocamdat[ sus\ine cu nimic (198). }nc[ din octombrie 1866, ]ns[, t`n[rul vagabond tr[ia ]n atmosfera scenei, deoarece ]ntr-o poezie, La o artist[, compus[, dup[ ar[tarea manuscriselor, ]n acea lun[, se m[rturisea r[pit de glasul unei actri\e (ms. 2259, f. 4): Ca a nop\ii poezie, Tu c`ntare ]ntrupat[! Cu-ntunericul talar, De-al aplauzelor flor, C`nd se-mbin[, se-nml[die Ap[r`nd divinizat[, C-un glas tainic, lin, amar, R[pi=i sufletu-mi ]n dor. E greu de ghicit cine era diva. Putea fi o actri\[ rom`n[, pentru c[ piesele de atunci — mai toate vodeviluri — cereau ]nsu=iri muzicale, dar =i o c`nt[rea\[ de oper[ italian[, =tiut fiind c[ spectacolele de dram[ rom`neasc[ alternau la Teatrul Na\ional cu audi\iuni de oper[ italian[ (ms. 2259, f. 26): Cum leb[da =tie c[ glasul ce iese din luciul ad`nc Sunt inimi de lebede stinse ce-n valuri eterne se pl`ng, Astfel Rom`nia ea =tie c[ glasul t[u dulce divin Italia, sora ei, numai putut-a s[-l aibe ]n s`n. Mai t`rziu, poetul trimi\`nd revistei Familia compunerea, a putut s-o ]ntrebuin\eze pentru o nou[ ]mprejurare — cum ]i va fi adesea obiceiul — d`nd a ]n\elege noii iubite c[ a compus-o din- tr-adins pentru d`nsa. }n toat[ aceast[ iarn[ Eminescu a fost sta- tornic =i, ori=ic`t, f[r[ prea mari grijuri, ]nc`t a fost ]n stare s[ pun[ pe h`rtie o mul\ime de compuneri: ]n octombrie La o artist[, Mortua est, o lung[ compozi\ie romantic[, Ondina, ]n noiembrie Via\a lui Mihai Eminescu
! Amicului F. I., ]n decembrie Junii corup\i =i tot cam prin lunile acestea La Heliade (ms. 2259, f. 3—11 v., 39), ca s[ nu mai vorbim de multiple proiecte de drame, ce-=i au originea chiar ]n aceast[ epoc[. Din anul acesta turbure din cauza lipsei de =tiri, pe de-o parte, =i a ]ntunec[rii memoriei contemporanilor, pe de alta, se desprind totu=i unele date certe. I. L. Caragiale, t`n[r =i el pe atunci, aflase ceva de la un “actor” (42): “Sunt peste dou[zeci de ani de-atunci. Locuiam ]ntr-o cas[ unde tr[sese ]n gazd[ un actor, vara director ]n provincie. Stagiu- nea migr[rii actorilor se sf`r=ise: era toamn[, =i aceste p[s[ri c[l[- toare se-ntorceau pe la cuiburile lor. V[z`ndu-m[ c[ citeam ]ntruna, actorul ]mi zise cu un fel de m`ndrie: —}\i place s[ te ocupi cu literatura. Am =i eu un b[iat ]n trup[ care cite=te mult, este foarte ]nv[\at, =tie nem\e=te =i are mare talent; face poezii; ne-a f[cut c`teva cuplete minunate. Eu cred c[ \i-ar face pl[cere s[-l cuno=ti. +i-mi povesti cum g[sise ]ntr-un otel din Giurgiu pe acel b[iat — care slujea ]n curte =i la grajd — culcat ]n f`n =i citind ]n gura mare pe Schiller. }n ieslele grajdului, la o parte, era un geamantan — biblioteca b[iatului — plin cu c[r\i nem\e=ti. B[iatul era foarte bl`nd, de treab[, nu avea nici un vi\iu. Era str[in, zicea el, dar nu voia s[ spun[ de unde. Se vedea bine a fi copil de oameni, ajuns aci din cine =tie ce ]mprejurare. Actorul ]i propuse s[-l ia sufler cu =apte galbeni pe lun[, =i b[iatul primi cu bucurie. }=i luase biblioteca =i acuma se afla la Bucure=ti.” Sc[z`nd peste 20 de ani din data de 18 iunie 1889, c`nd este scris articolul, =i \in`nd seam[ de faptul c[ ]n prim[vara urm[toare — dup[ spusele lui Caragiale — Eminescu a plecat cu o trup[ ]n Moldova, ceea ce nu s-a ]nt`mplat dec`t ]n 1869, reiese ca dat[ a ]nt`lnirii lui Caragiale cu Eminescu toamna anului 1868. Cine 
! G. C[linescu era “actorul” cu care vorbise autorul Scrisoarei pierdute? F[r[ ]ndoial[ Pascali, c[ci acesta avea atunci ]n trup[ ca sufler pe Emi- nescu. Dac[ ]ntr-adev[r Pascali descoperise pe poet la Giurgiu, aceasta nu se ]nt`mplase dec`t ]n vara anului 1867, pentru c[ de la ]nceputul lui mai =i p`n[ ]n septembrie 1868 umblase ]n turneu prin Ardeal =i Banat, ]mpreun[ =i cu Eminescu, iar ]n iarna 1867— 1868 n-ar fi avut ce c[uta ]n Giurgiu, potrivit obiceiului trupelor ambulante, care cutreierau numai vara. Un fost actor din trupa lui Iorgu Caragiale, G[v[nescu, ]=i amintea ]ns[ c[, prin 1866 — 1867 (deci tot ]n 1867, c[ci ]n 1866 Eminescu era la Blaj), afl`ndu-se ]n turneu la Giurgiu =i r[m`n`nd f[r[ sufleur, directorul l-a trimis ]n port s[ caute pe cineva cu =tiin\[ de carte. G[v[nescu l-a g[sit pe Eminescu: “Sta cu r[z[toarea de fier ]n m`n[ =i r[dea bani\ele pline. }n picioare avea numai ni=te pantaloni de dril alba=tri, iar pe corp un sacou scurt de materie ordinar[. Nici c[ma=[, nici ciorapi, nimic.” Directorul l-a tocmit sufleur cu 60 de bani pe zi (230). Oric`t aceast[ versiune contrazice pe cea de sus, un element este negre=it adev[rat ]n ea, =i anume, c[ ]nainte de-a face parte din trupa Pascali, Eminescu a apar\inut aceleia a lui Iorgu Cara- giale, dup[ cum arat[ manuscrisele pieselor copiate pe curat pentru aceast[ trup[ de poetul-sufleur (M. E., II, 5). De aceea adev[rul iese din ]mp[carea celor dou[ versiuni, =i anume, ]ntr-acest chip: Eminescu a fost angajat de Iorgu Caragiale =i trecut apoi lui Pascali. Acesta din urm[ =tia povestea poetului de la Caragiale — cu care chiar jucase ]mpreun[ — =i o spunea ]n a=a fel ]nc`t a putut da na=tere opiniei c[ el ]nsu=i a g[sit pe Eminescu. C`nd ]ns[ vom afla mi=carea =i compozi\ia trupelor din acei ani, vom fi mai bine l[muri\i asupra cauzelor =i ]ntinderii unor atari confuzii. Nel[murit[ mai r[m`ne totu=i apari\ia lui Eminescu la Giurgiu. Oric`t ne-am sili s[ credem c[ t`n[rul a intrat de-a dreptul ]n trupa lui Caragiale, chiar de la sosirea ]n \ar[, legenda g[sirii lui la Giurgiu, sus\inut[ din dou[ p[r\i, este ]nc[ prea puternic[. Dac[ ]ns[ Eminescu a fost angajat la Giurgiu, atunci ]nseamn[ c[ peste Via\a lui Mihai Eminescu
! iarn[ n-a avut leg[turi cu nici un teatru, ci numai le-a frecventat, ceea ce ]nt[re=te b[nuiala c[ s-a ad[postit pe la vreun cunoscut ]n Bucure=ti sau chiar la frate-s[u, de unde ]ns[, amenin\at s[ fie prins de cei de acas[, a fugit ]n prim[var[ la Giurgiu, pe unde =tia c[ o s[ treac[ trupa teatral[. Fie c[ era hamal ]n port, fie gr[jdar la hotel, fie am`ndou[, felul de via\[ al lui Eminescu aci este ]ntru totul plauzibil ]ntruc`t este o prelungire a existen\ei de la Blaj. T`n[rul romantic ]nv[\ase s[ tr[iasc[ pe drumuri =i s[ g[seasc[ o pl[cere amar[ ]ntr-acest fel de via\[. Dormea prin =uri, ]n paie, m`nca pe unde =i ce putea, g`tuise ]n sine orice izbucnire a instinctelor burgheze, pentru ca s[ poat[ primi f[r[ ru=ine s[ raz[ bani\ele sau s[ r`neasc[ grajdul, =i mai cu seam[ plutea ]ntr-o lume de n[zuin\i =i de vise care-i d[deau puterea — ]mpreun[ cu tinere\ea — s[ dispre\uiasc[ am[r[ciunile prezente. El avea acum, b[nuim, iluzia c[ putin\a de a publica versuri ]ntr-o revist[ (dou[ poezii noi ap[rur[ iar ]n Familia) ]i deschidea un viitor str[lucit, c[ p[rin\ii, ]n ]ngustimea lor, ar fi izbutit s[-l arunce din nou ]n joasa burghezie a func\iilor lini=tite =i c[ mizeria ]ndurat[ ]ntr-ascuns era cel mai nimerit mijloc de a ]nlesni chemarea sa. De aceea pl[nuia =i scria mereu, dar mai ales citea. Geamantanul plin cu c[r\i, citirea cu glas tare a lui Schiller, ]ntr-o =ur[, nu sunt legende, pentru c[ de acum ]nainte, oriunde ]nt`lnim pe Eminescu, ]l vedem cu mormane de c[r\i, iar pe Schiller ]l cultiva ]n chip deosebit pe atunci, fiindc[ ]n aprilie 1867 traducerea din el ceea ce se potrivea mai bine propriei sale soarte (ms. 2259, f. 12 v.—14 v.): +i eu n[scui ]n s`nul Arcadiei, =i mie Natura mi-a jurat La leag[nu-mi de aur s[-mi deie bucurie. +i eu n[scui ]n s`nul Arcadiei, dar mie O scurt[ prim[var[ dureri numai mi-a dat... (Resigna\iune) 
! G. C[linescu Cu Iorgu Caragiale, Eminescu a colindat ]n vara 1867 ora=ele ]n care acesta avea obiceiul s[ joace =i pe care le vom cunoa=te c`nd se va cerceta itinerariul turneului s[u. Caragiale umbla mai ales prin Muntenia, fusese la Ploie=ti, la Giurgiu, la Br[ila =i deci =i la Gala\i, =i e de b[nuit =i ]ntr-alte ora=e. Spre toamn[ se ]ntoarse la Bucure=ti, unde peste iarn[ avea “teatru de vodevil” ]n tov[r[=ie cu Dr[gulici, ]n fosta sal[ “Cornescu”. Cu el, dar, a sosit ]n Bucure=ti =i Eminescu, exercit`ndu-=i mai departe func\iunea de sufleur, combinat[ cu aceea de copist. }ntre altele va fi “suflat” la 7 noiembrie o pies[ greceasc[, Resboiul de la Sfakia. C`nd nu “sufla”, copia piese de teatru, cu o caligrafie meticuloas[ =i citea\[, contrasemn`nd cu paraf[ fiecare manuscris. Din aceste copii afl[m, pe l`ng[ numele actorilor, o parte din repertoriul trupei, =i anume: 1. Smeul nop\ii. Comedie ]ntr-un act, de Hyppolite Lucas, tradus[ de G. I. Georgescu [sau Un dulce s[rutat]. 2. Margo contesa. Vodevil ]ntr-un act, tradus din fran\uze=te de T. Profiriu. 3. O palm[ sau voinicos dar fricos. Comedie ]ntr-un act, tradus[ de Profiriu. (De la teatrul francez Palais Royal.) Dintre actorii ]n mijlocul c[rora tr[ia acum sufleurul — Iorgu =i Elena Caragiali, Leoveanu, Mincu, Alexandrescu, Br[tianu, Solomonescu, G. German, Dr[gulici, El[ena?], Cicilia (?), d-ra Dimitreasa, dna Alexandrescu (M. E., II, 5) — se ]nt`mpl[ s[ cunoa=tem mai de aproape pe unii, gra\ie amintirilor lui I. L. Caragiale. Iorgu Caragiale, frate mai mic al lui Costache Caragiale (direc- tor de teatru al[turi de Costache Mih[ileanu), frecventase =coala de muzic[ a cade\ilor, de unde fusese dat afar[, =i era cunoscut ca un mare farsor. El este acela care, ]ntrebat la =coala de muzic[ de c[tre profesor (fost pop[ de regiment muscal, caterisit) ]n c`te feluri se duce o not[ \inut[, r[spunse dup[ multe dibuiri: “crescen- Via\a lui Mihai Eminescu
! do, crescendo... =i r[s... =i r`s... (la amenin\area popii) =i r[spop[!”, fapt pentru care fusese eliminat. El ]mboldise ]ntr-o sear[ cu un ac ]nfipt ]ntr-o nuielu=[, pitit ]n dosul fundalului, pe Mih[ileanu, directorul, ]n vreme ce acesta juca pe cavalerul r[t[citor, omor`t de vr[jma=i =i ]ntins pe catafalc: “ — S-a stins sufletul cel mai generos, s-a oprit din b[t[ile ei inima cea mai fidel[! Se v[ita amanta dezolat[. Iorgu ]i trage c`teva bolduri; r[posatul =opte=te: — Ce-i asta, bre? Cine-i acolo? — S-a pierdut floarea cavalerismului! s-a fr`nt spada cea mai nobil[ a m`ndrei Burgundii! ad[ug[ un frate de arme. Iorgu repet[ cruda juc[rie; Mih[ileanu, fierb`nd: — E=ti nebun?... Cine-i [la?... Vrei s[ m[ scol acum de-aici?” Pentru palmele m`ncate de la Mih[ileanu ]n aceast[ ]mpreju- rare, Iorgu s-a r[zbunat mai t`rziu, d`ndu-i s[ m[n`nce un cocolo= de lum`nare de seu cu fitil cu tot, t[v[lit ]n r[z[tur[ de s[pun =i acoperit cu praf de tibi=ir, ]n loc de br`nz[, pe c`nd acela juca pe un “grande d’ España” fudul =i fl[m`nd, care trebuia s[ mu=te din ca=ul unui \[ran. Mai t`rziu, Iorgu, retras din teatru, devenise comisar comunal la hala din Pia\a Amzei, dec[dere pe care o depl`ngea ]n rime. Eminescu se afla, a=adar, sub o direc\ie vesel[ — =i unde-i veselie este =i ]ng[duin\[. Alexandrescu poate c[ este Ghi\[ Alexandrescu, acela care “c`nta minunat”. Dr[gulici nu era nici el mai ]ncruntat. Odat[ trase salteaua pe care trebuia s[ cad[ ]n culise, ]n chip de muscal str[puns de un georgian, actorul Mincu. Alt[ dat[ ]l g`dil[ pe acela=i cu degetul, c`nd trebuia s[ c`nte o parte dificil[. Despre Mincu =tim c[ era poreclit |a\a Mi\a =i avea veleit[\i muzicale, sau — cum zicea el — ]=i m`ncase voca- \ia de tenor. Era unul din elementele predilecte ale turneului lui Millo. Solomonescu, fiind =i c`nt[re\ la Biserica Dintr-o Zi, decla- ma cam pe nas =i pronun\a ]mb[lat numele proprii =i neologismele: “Odat[ juca +tefan Mih[ileanu pe Olliwer Cromwell ]n Mu=che- tarii lui Dumas, =i Solomonescu pe un ofi\er de gard[ ]n tab[r[. Ofi\erul intr[ gr[bit ]n cortul protectorului =i strig[: 
! G. C[linescu — Gen’rale! Gen’rale! a sosit bastamentul! Publicul pufne=te. Generalul se ridic[ de pe scaun indignat, ca s[ dea o lec\ie incultului: — Mizerabile! vorbe=te frumos! ui\i c[ te afli ]n fa\a generalului Croncovel!” (42) }n aceast[ societate vesel[ =i mizer[ a mai stat Eminescu, dup[ turneul de var[, ]nc[ o iarn[ (1867—1868), la Bucure=ti. Apoi a trecut la Pascali, care se preg[tea pentru un mare turneu ]n Ardeal. Atmosfera trupei lui Pascali trebuie s[ ne-o ]nchipuim mult mai serioas[, pentru c[ Pascali juca la Teatrul Na\ional, era =i autor, iar trecerea ]n Ardeal presupune de la sine curajul unei ]ntreprin- deri pline de r[spunderi morale. De altfel, el trecea drept actor mare, cu sentimente na\ionale pe care =tia s[ le dezl[n\uie =i ]n al\ii, c`nd interpreta pe Mihai Viteazul, de pild[. Era, cu alte cuvinte, un sol al rom`nismului =i, oric`t de simpatic ar fi fost Iorgu Caragiale, el nefiind dec`t un cabotin, Eminescu, fire ad`nc[ =i patriotic[, fu atras cu toat[ fiin\a c[tre cel dint`i. Pornit[ spre Predeal pe la ]nceputul lui mai, caravana “Societ[- \ii dramatice a arti=tilor superiori din Bucure=ti”, compus[ din 12 persoane (7 b[rba\i =i 5 femei), era sosit[ ]n Bra=ov ]n ziua de 4/ 16 mai. Actorii (M. Pascali, I. Gestianu, S. B[l[necu, P. Velescu, V. Fraiwald, I. Sapeanu, M. Eminescu, Matilda Pascali, Catinca Dimitreasca, Maria Gestianu =i Mari\a Vasilescu =i poate ]nc[ o actri\[) fur[ primi\i cu entuziasm (226). “Celebrul nostru artist teatral din Bucure=ti, dl M. Pascali — zice corespondentul din Bra=ov al Familiei (4/16 mai) — a sosit ]n mijlocul nostru spre a deschide templul Thaliei rom`ne =i ]ntre murii acestui vechi ora=, rom`nesc. }ndat[ ce se r[sp`ndi aceast[ =tire ]ntre noi, bucuria noastr[ ajunse la culme =i, ]n decurs de c`teva zile, fur[ ocupate toate locurile de =ezut, =i astfel subzisten\a trupei teatrale fu asigurat[ numaidec`t ]ntr-un mod splendid.” Fire=te c[ dac[ toate “locurile de =ezut” erau ocupate chiar din prima zi, trupa n-avea dec`t s[ a=tepte voioas[ ridicarea cortinei, Via\a lui Mihai Eminescu
! =i Eminescu la fel, cu textul ]nainte. Piesele pe care avea s[ le sufle Eminescu nu erau ]ns[ str[lucite: melodrame cele mai multe, traduse sau adaptate din fran\uze=te, lucr[ri le=inate de repertoriu provincial, dup[ cum arat[ chiar titlurile publicate de gazet[, =i anume: Idiotul, Prizonierul din Bastilia, S[rmanul muzicant, Ea este nebun[, Dalila, Martirul familiei, Fericirea ]n nebunie, Tata-mo=u, Cer=etorul, Copilul Greciei, Visul unui roman murind, Nevasta trebuie s[-=i urmeze b[rbatul, Un pahar de ceai, +trengarul din Paris, Fe- meile care pl`ng, Femeile limbute, B[rbatul v[duvei, Uit[-te, dar nu te atinge, Nu e fum f[r[ foc, Procopsi\ii, Noaptea unei stele, Boala roman\elor =i altele cu titluri foarte relative =i ocazionale, din care Pascali a jucat ceea ce a v[zut c[ are mai mult succes. Reprezen- ta\ia de deschidere a fost duminic[ 5/17 mai, c`nd s-a jucat Orbul =i nebuna, dram[ ]n 5 acte, tradus[ din fran\uze=te de M. Millo =i M. Pascali. Apoi au urmat mar\i, 7/19 mai, G[rg[unii sau necredin- \a b[rba\ilor, comedie ]n 3 acte, tradus[ din fran\uze=te de Pasca- li, joi 9/21 mai, +trengarul din Paris, comedie fran\uzeasc[ ]n 2 acte, =i Femeile care pl`ng, comedie ]ntr-un act, =i a=a mai departe, p`n[ la 3/15 iunie, c`nd s-a dat reprezenta\ia de adio ]n beneficiul =coalelor rom`ne din Bra=ov. De=i publicul bra=ovean, “precump[- nitor numai rom`nesc”, ar fi dorit lucruri mai na\ionale, ca, de pild[, R[zvan =i Vidra a lui B. P. Hasdeu, el era totu=i ]nc`ntat de jocul arti=tilor =i mai ales de “frumuse\ea sonorit[\ii limbii rom`ne din vocea delicat[ =i pronuncia\iunea cea curg[toare a d-nilor actori, proprietatea limbii acesteia divine” =i credea c[ so\ii Pascali pot rivaliza cu actorii scenelor celor mai mari din Europa. V`lva cea mare a st`rnit-o ]ns[ reprezentarea singurei drame na\ionale, Mihai Viteazul dup[ b[t[lia de la C[lug[reni de D. Bolintineanu, ]n care actorii jucau ]n costumele rom`ne=ti ale epocii, spre admira\ia spectatorilor. Anun\`nd acest spectacol ]mpreun[ cu Doi profesori procopsi\i de Scribe, ]n beneficiul lui Pascali, cronicarul Gazetei Transilvaniei ag[oga: “Credem c[ sala va fi prea mic[, fiindc[ piesa e na\ional[”. A=a a =i fost, de bun[ seam[, judec`nd 

! G. C[linescu dup[ succesul ce aceast[ pies[ l-a avut ]n tot decursul turneului. }nainte de a pleca, Pascali, om inteligent, face o vizit[ la redac\ia Gazetei, trimi\`nd publicului “un adio plin de gra\ie =i de p[rere de r[u” =i promi\`nd c[ va reveni s[ joace piese na\ionale. Dac[ Eminescu fusese ]n 1864 =i 1865 cu trupa Fanny Tardini-Vl[dicescu, ora=ul acesta, str`ns ]n jurul sumbrei Biserici Negre =i al \eposu- lui turn de la Rathaus, la poalele T`mpei, cu mireasm[ de conifere, ]i era bine cunoscut =i-l p[r[sea acum, ]n ziua de 16 sau 17 iunie st. n., ca un vechi prieten. Pornind la drum, trupa se ]ndrept[ c[tre Sibiu, unde trase ]n cea mai mare parte, inclusiv Eminescu, la “Hotel Bucure=ti”. +i acest ora= era cunoscut lui Eminescu, fiindc[ cu doi ani ]nainte trecuse prin el ]n drum spre \ar[ =i fiindc[ poate =ezuse aici la fratele s[u Nicolae =i-=i d[duse vreun examen. Trebuie s[ fi rev[zut cu pl[cere uli\ele pitore=ti =i casele colorate ]n verde sau ro=cat cu obloane la ferestre, firmele de fier b[tut ]ntinse spre uli\[ ca ni=te flamuri, pia\a baroc[ din care se z[resc largile cur\i interioare, stil Rena=tere, ale Palatului Cavalerilor de Brukenthal, turnul cu orologiu din apropiere =i cele =ase frontoane gotice ale imensei catedrale reformate, trebuie s[ fi alergat ]n sf`r=it ]n Jungerwaldul din margine, ]n dumbrava de stejari din care lan\ul violaceu al mun\ilor pare a=a de apropiat. Dac[ bra=ovenii au primit cu at`ta c[ldur[ pe arti=tii rom`ni, ei, care mai v[zuser[ teatru rom`nesc, ]nchipuie-=i oricine bucuria sibienilor la prilejul ce li se da de a auzi ]nt`ia oar[ pe scen[ limba rom`neasc[. Sala teatrului fu oferit[ gratuit, cu condi\ia ca o reprezenta\ie s[ fie dat[ ]n folosul s[racilor. Piesele jucate (8/20 iunie, Este nebun[, Nevasta trebuie s[-=i urmeze b[rbatul; 9/21 iunie, +trengarul din Paris, Femeile care pl`ng; 13/25 iunie, G[rg[unii; 15/27 iunie, Voinicosul =i fricosul; 16/28 iunie, Mihai Viteazul =i Doi procopsi\i etc.) nu numai entuziasmar[ pe rom`ni, dar satisf[cut[ =i publicul german. La +trengarul =i Femeile asist[ =i comandantul feldmare=al Freiherr von Rammung. Hermannstä- dter Zeitung l[uda costumele rom`ne=ti din Mihai Viteazul =i g[sea Via\a lui Mihai Eminescu


dr[gu\[ pe Vasileasca. Ultima reprezenta\ie s-a dat ]n ziua de 18/ 30 iunie cu S[rmanul muzicant =i Un poet romantic de Millo (226). Cu o zi ]nainte, ]ntr-o vineri, societatea rom`neasc[ din Sibiu, ]n semn de mul\umire, d[du un banchet ]n onoarea lui Mihai Pascali, ]n sala hotelului “}mp[ratul romanilor”, sub pre=edin\ia lui Iacob Bologa, consilier aulic pensionar, la care luar[ parte vreo sut[ cinci- zeci de persoane, printre care =i c`\iva tineri “studen\i” (10). Banchetul a urmat ]ntr-o anima\ie indescriptibil[, ajuns[ la culme c`nd directorul Pascali \inu un toast cu oarecare aluziuni discret politice. Dup[ ce s-au potolit discursurile, lumea s-a ridicat de la mas[ form`nd grupe =i convorbind. De grupa tinerilor ]n care se afla Ieronim Bari\iu =i f[r[ ]ndoial[ =i N. Densu=ianu, care f[cea cronica teatral[ ]n revista Familia =i care cuno=tea, dup[ cum =tim, pe Eminescu, se apropie “un t`n[r ce sem[na a fi =i el actor din trupa lui Pascali, cu p[rul lung, =i de coloare neagr[ foarte frumoas[, cu ni=te ochi mari de t[ietura migdalelor, plini de o veselie melancolic[, ni=te ochi expresivi, vorbitori =i totodat[ misterio=i. Erau ni=te ochi din ce ]n ce mai periculo=i pentru inimile neexperte de fete, iar pentru femeile experte erau ochii dorului. }n capul unei femei frumoase =i tinere acei ochi \i-ar fi spus de la prima vedere: i-ai v[zut =i nu-i vei mai uita niciodat[, cum nu uit[ c[l[torul undele azure ale “F`nt`nei Trevi” din Roma Veche. }n cazul acelui t`n[r de statur[ mijlocie, dar bine legat, ei ]\i f[ceau impre- siunea unui om predestinat, unui om fatal. Erau ochii despre care fericitul Vasile Alecsandri zice c[: sunt ochi mari, f[r[ de noroc.” (10) T`n[rul se recomand[ studen\ilor: Mihai Eminescu. Plini de curiozitate, deoarece nu-l v[zuse juc`nd ]n scen[ deschis[, “studen- \ii” ]ntrebar[ a doua zi pe un actor ce roluri joac[ dl Eminescu, =i acela ]i l[muri c[ t`n[rul nu era actor, ci sufleur, c[ era poet de talent, dar foarte nefericit (10). Cu toate acestea, Eminescu trebuie s[ fi avut unele atribu\ii =i de actor, cum se obi=nuie=te ]n trupele ambulante. }n piesele istorice, cu figura\ie ]ntins[, ]n rolurile reduse la o replic[, dou[, 

 G. C[linescu ]n glasurile din culise, sufleurul, gata ]mbr[cat, va fi p[r[sit cu=ca sau culisele pentru a ap[rea pe scen[. “Adeseori — ]=i aduce aminte un altul — sufla din cu=ca lui ]mbr[cat ]n diferite costume speciale trupelor provinciale, compuse din c`te o hain[ Louis [X]IV, pantaloni bufan\i Henric IV =i chivere de carton aurit a la Misterele Inchisi\iilor sau din Don Juan de Marana, c[ci trupa era totdeauna restr`ns[ ]n arti=ti, a=a c[ nu numai sufleurul era chemat s[ ia =i el parte ]ntre personajele piesei, dar de multe ori se f[cea apel p`n[ =i la b[rbierii trupei — uneori chiar la pompieri — spre a-i transforma ]n cine =tie ce lorzi sau baroni din piesele romantice...” (13) Din Sibiu trupa trecu tocmai la Lugoj, av`nd ]n vedere, desigur, c[ acesta e un centru pur rom`nesc. }n 22 iunie/4 iulie se aflau acolo, primi\i cu bucurie de lugojeni =i g[zdui\i ]n casele celor mai de frunte. La prima reprezenta\ie, teatrul fu a=a de plin, ]nc`t unii trebuir[ s[ se ]ntoarc[ acas[. Lumea a=tepta cu b[t[i de inim[ ridicarea cortinei. C`nd dna Pascali ap[ru pe scen[, i se aruncar[ buchete =i cununi de flori =i o cunun[ cu cordele na\ionale pe care era scris: “Junimea rom`n[. Doamnei M. Pascali. Pentru arta rom`n[. Lugoj. 1868.” Clipe de frenezie =i n[dejdi na\ionale! Inima fanatic[ a junelui sufleur trebuie s[ fi zv`cnit cu putere ]n cu=c[! Spectacolele date la ]nceput la Lugoj au fost acestea: 1. Ea este nebun[, Nevasta trebuie s[-=i urmeze b[rbatul (22 iunie/ 4 iulie?); 2. G[rg[unii (23 iunie/5 iulie?); 3. Voinicos =i fricos (27 iunie/9 iulie); 4. Femeile care pl`ng =i Nu e fum f[r[ foc (29 iunie/11 iulie); 5. Mihai Viteazul =i Un pahar de ceai (30 iunie/12 iulie). La aceast[ din urm[ reprezenta\iune — precum era de a=teptat — sala gemea de lume cum nu se mai ]nt`mplase vreodat[ ]n acel or[=el, iar c[ldura animal[, fire=te — era ]n toiul verii — se f[cuse nesuferit[. Apari\ia lui Pascali ]n costumul lui Mihai Viteazul fu primit[ cu chiote de vivat =i aplauze, =i actorul fu n[v[lit de buchete =i cunuci de flori. Cu toate c[ actorii vorbeau cam iute =i urechile lugojenilor urm[reau cu greu replicile, limba rom`neasc[ le suna dulce, moale Via\a lui Mihai Eminescu

 la auz, =i asta-i umplea de ]nc`ntare. Juna Vasileasca r[pi =i aci inimile tinerilor: “Domni=oara Vasilescu — zice cronicarul — pro- nun\[ limba cea mai dulce rom`n[, cu efect pl[cut, =i e o m[rgea gra\ioas[ a societ[\ii dramatice”. Cum Eminescu era un ins prin excelen\[ inflamabil, nu este exclus, ca s[ fi trimis dinadins atunci poezia La o artist[ revistei Familia, unde =i apare, pe c`nd poetul se afla ]nc[ ]n turneu, ca s[ dea na=tere opiniei c[ fusese compus[ pentru ea, cu at`t mai mult cu c`t d-ra Mari\a Vasilescu c`nta cu mult brio c`ntece na\ionale. De aceea =i regretul lugojenilor c`nd aflar[ — de va fi adev[rat — c[ actri\a se ]ntoarce ]n Bucure=ti, sau, dup[ cum gl[suie=te Familia (226): “O lovitur[ a c[p[tat societatea cu aceea c[ domni=oara Mari\a Vasilescu, ]n urmarea unei cauze extraordinare, a plecat la Bucure=ti, =i piesele cu c`ntece na\ionale au de a suferi.” Succesul cel mare al spectacolelor determin[ pe Pascali s[ mai r[m`n[ ]n Lugoj, =i astfel trupa continu[ reprezenta\iile juc`nd Frica e din rai, comedie na\ional[ (4/16 iulie), Sterian p[\itul, comedie na\ional[ (6/18 iulie), +trengarul din Paris, comedie (17/ 19 iulie), Orbul =i nebuna, dram[ (11/23 iulie), Doi profesori procopsi\i, Un amic sup[r[tor =i Coconul B`rzoi, comedie na\ional[ (14/26 iulie) (226). }n ziua de 8/20 iulie peste 60 de rom`ni d[dur[ o cin[ ]n cinstea actorilor, cu obi=nuitele ]nfl[c[r[ri, cuv`nt[ri =i dan\uri. }n zori de zi, junii se str`nser[ sub ferestrele d-nelor Pascali, Dumitrescu =i Vasilescu =i le onorar[ “cu muzic[ de noapte”. Trupa inten\iona s[ mai reprezinte ]n ziua de 16/28 iulie Piatra din cas[, ]n folosul studen\ilor, dar plecarea la Timi=oara fiind gr[bit[, spectacolul din seara de 14/26 iulie fu cel din urm[. La ie=irea din teatru, tinerimea s-a adunat c`nt`nd =i cuv`nt`nd sub fereastra lui Pascali, care r[spunse ]n c`teva cuvinte sim\ite (226). La 16/28 iulie trupa d[dea prima reprezenta\ie ]n Timi=oara, ]ntr-o sal[ ]n\esat[ de lume. Nu s-au dat aici dec`t trei spectacole, =i acelea cu anume schimb[ri de la programul anun\at, din cauz[ 

 G. C[linescu c[ dna Pascali d[duse na=tere unui copil, ]n plin[ campanie artistic[. Piesele au fost acestea: +trengarul din Paris (16/28 iulie), Frica e din rai (18/30 iulie), Mihai Viteazul =i Doi profesori procopsi\i (19/31 iulie). Dup[ finele actului I al primei reprezenta- \iuni, un t`n[r bard al Timi=oarei, Iulian Grozescu, ]mp[r\i ]n public foi volante cu urm[toarea poezie ocazional[, de care Eminescu suntem siguri c-a z`mbit (226): Salutare Taliei rom`ne, dedicat[ societ[\ii teatrale rom`ne a dlui director M. Pascali. Cu ocaziunea primei represent[ri ]n Timi=oara la 28 iulie 1868: Steaua m`ndr[ maiestoas[ Timi=ana cea b[tr`n[ Se arat[-n r[s[rit, Pare c-a ]ntinerit, C[ci o z`n[ prea frumoas[ C[ci azi Talia rom`n[ Ici la noi s-a cobor`t. Prima dat[ a sosit. }nger dulce de pl[cere A sosit s[ ni vesteasc[ S-a ivit sur`z[tor, C[ a=a vom mai tr[i S[ ne-aduc[ m`ng`iere Limba dulce rom`neasc[ +i spern\[-n venitor! Dac-am =ti a o iubi... etc” Ca =i aiurea, c`nd la a treia reprezenta\ie Pascali ap[ru pe scen[ ]n costumul lui Mihai, c`teva minute n-a putut ]ncepe din pricina uralelor frenetice ale publicului (226). La 20 iulie/1 august trupa d[du prima reprezenta\ie ]n Arad, ]n edificiul teatrului or[=enesc, cu Poetul =i Doi profesori. }nainte de spectacol, Pascali declam[ Adu-\i aminte, rom`ne, de At. M. Marienes- cu, iar seara sf`r=i cu Balul de la palat, c`nt`ndu-se Ast[zi este zi de s[rb[toare, s[ ne veselim (226). Starea dnei Pascali necesit[ o r[rire a spectacolelor, a=a ]nc`t a doua reprezenta\ie c[zu mar\i 23 iulie/4 august, c`nd s-a jucat ]n aplauze frenetice Frica e din rai, comedie na\ional[. }n sala care gemea de lume erau =i str[ini, =i chiar \[rani veni\i din comitatul Zarandului, cale de dou[ zile. Au urmat apoi Sterian p[\itul, comedie na\ional[ de Pantazi Ghica (s`mb[t[ 27 iulie/8 august), Mihai Viteazul, B[rbatul manierat =i Nenorocirea cuconului B`rzoi (mar\i, Via\a lui Mihai Eminescu

 30 iulie/11 august). }mboln[vindu-se Pascali =i apoi Gestianu, spectacolele se am`nar[ cu o s[pt[m`n[, nu f[r[ schimb[ri de program (226). Printre rom`nii veni\i de departe, sosi ]n aceste zile =i Iosif Vulcan, care voia s[ mearg[ la adunarea “Asocia\iunii” de la Gherla, =i apoi la Bucure=ti. Entuziast, publicase ]n Familia din 25 iulie/6 august un portret al lui Pascali, ]nso\it de un articol elogios, =i acum venea s[ asiste =i el la c`t mai multe piese. E foarte probabil ca ]n Albina din 3/15 iulie s[ fi citit c[ din trup[ f[cea parte =i Emi- nescu, dac[ nu cumva chiar poetul ]i spusese aceasta trimi\`nd poezia La o artist[, =i atunci, la dorin\a de a vedea teatrul rom`nesc se ad[oga =i curiozitatea de a cunoa=te personal pe t`n[rul s[u fin lite- rar. Vulcan vizit[ a=adar pe Pascali, pe care ]l g[si ]n gr[dina hotelului, ridicat abia dup[ boal[ =i ]nconjurat de mai multe persoane, printre care poate =i Eminescu. Pascali ]l primi foarte afabil, ]i ar[t[ greut[\ile ]nt`mpinate de arti=tii rom`ni =i atinse chestiunea cre[rii unui teatru na\ional ]n imperiu. }n Familia se f[cuse aluzie la putin\a reprezen- t[rii comediei ]ntr-un act O glum[, de Marienescu, =i a comediei ]n 3 acte cu c`ntece Nu v[t[ma\i fetele b[tr`ne, de Iosif Vulcan, ceea ce ar fi fost dificil ]n turneu, pentru c[ actorii nu aveau r[gaz s[ ]nve\e rolurile. De aceea, cu mult tact, dna Pascali f[g[duie=te lui Vulcan c[ va declama Copila rom`n[ din piesa sus-pomenit[. Convorbind astfel, se ]nserase. Fiind ajunul onomasticii ]mp[ratului, se auzea banda militar[, care c`nta pentru public. Ora=ul era ilumi- nat, iar str[zile forfoteau de gur[-casc[ (237). }n seara zilei de mar\i 6/18 august, Vulcan s-a dus deci la teatru s[ se aud[ recitat. Din cauza boalei lui Gestianu, se jucar[ dou[ piese mai mici, S[rmanul muzicant =i Femeia trebuie s[-=i urmeze b[rbatul. }n aceast[ sear[ p[=ea pentru ]nt`ia oar[ ]n fa\a publicului ar[dean Matilda Pascali. C`nd se ivi pe scen[ ]mbr[cat[ ]n costumul na\ional ce-i venea foarte bine, fiind d`nsa “o dam[ t`n[r[, frumoas[” =i cu “o talie maestetic[”, sala r[p[i de aplauze =i actri\a trebui s[ a=tepte c`teva minute p`n[ s[ ]nceap[ declamarea Copilei rom`ne, ]ntrerupt[ =i ea de urale la fiece strof[. De trei ori actri\a fu chemat[ la ramp[, iar a patra oar[, 

 G. C[linescu dup[ cererea publicului, d`nsa ap[ru ]mpreun[ cu autorul poeziei. }n aceast[ ]mprejurare, Iosif Vulcan a putut vedea din culise pe Eminescu. Poetul =edea ]n cu=ca sufleurului numai ]ntr-o c[ma=[ de noapte — din pricina z[dufului — =i fuma, ]n pauz[, tihnit, dintr- o pip[ (198). A doua zi, miercuri, 7/19 august, avu loc alt[ reprezen- ta\ie cu Nu e fum f[r[ foc =i Un pahar de ceai, vineri, 9/21 august urm[ reprezenta\ia de adio, iar pentru s`mb[t[, 10/22 august, a doua zi, gazetele vesteau un banchet la care ar[denii aveau s[ ofere lui Pascali un pocal de argint (226). Peste o s[pt[m`n[, duminic[ 18/30 august, rom`nii din Oravi\a a=teptau, nebuni de entuziasm, pe actori la gar[ cu 12 tr[suri, c`\i in=i =tiau c[ sunt. O ploaie de flori c[zu peste actori c`nd, a doua zi, luni, 19/31 august, se ridic[ cortina spre a reprezenta +trengarul din Paris (Le gamin de Paris, desigur, al lui Scribe). R[sunetul limbii rom`ne ]i exalta pe to\i. +i aci corespondentul Familiei, Sofroniu Pascu, scria ]nfl[c[rat: “De pre binà (Bühne) r[suna o limb[ dulce ca farmecul, ]nc`nt[toare ca c`ntecul de siren[. Am auzit adese c[ limba noastr[ e sonor[, suav[ =i armonioas[; am crezut... credeam ]ns[ cu modestie; acum ]ns[ ne-a trecut, toat[ dubietatea, c[ci am sim\it puterea magic[, am auzit =i v[zut ceea ce p`n[ acum numai cugeta =i ofta am putut, am cunoscut sublimitatea limbii noastre.” (226) La a doua reprezenta\ie de mar\i, 20 august/ 1 sept., d`ndu-se Mihai Viteazul =i Doi profesori, sala era at`t de ]nghesuit[, “c`t era mai imposibil a face vreo mi=care”. Veniser[, ca =i la Arad, \[rani. Matilda Pascali a recoltat =i aci numeroase aplauze =i ghirlande cu declama\ia versurilor lui Vulcan, Copila rom`n[. Apoi a urmat un banchet cu ]nalt[ temperatur[ moral[, la “Coroana” (226). Astfel se sf`r=ea acest turneu glorios ]n Transilvania =i Banat, care a fost “]nt`ia mare propagand[ artistic[ =i na\ional[ prin Ardealul amor\it” (18). Obosi\i de drumuri =i emo\ii, actorii o pornir[, la 21 aug./ 2 sept., prin Bazia=, spre capitala \[rii. Eminescu avea r[gaz acum, cople=it ]nc[ de r[p[itul aplauzelor Via\a lui Mihai Eminescu

 care se sp[rgeau spre cu=ca lui de sufleur, s[ mediteze la soarta rom`nilor de peste mun\i, la ]ntinderea dec[derii na\iei, la starea mizer[ a limbii =i literaturii la ora=e, la tot ce, ]ntr-un cuv`nt, va alc[tui peste pu\in timp la el materialul tenacei sale concep\ii patri- otice. Din priveli=tile de \ar[ trecute ]n goan[ pe dinaintea ochilor, din urletul s[lilor de spectacol =i clinchetul tac`murilor la banche- te, din tropotul pa=ilor de boieri pe scen[, v[zu\i dinspre du=umea, se va ivi puternic[ poezia indign[rii ]mpotriva epigonilor. Eminescu sosi ]n Bucure=ti c[tre sf`r=itul lui august st. v., dar pentru cutare prieten se ive=te “t`rziu toamna, c`nd d[duse ploi =i vremuri slabe” (36). Aci se ]nt`lne=te cu +tefan Cacovean, acela care ]l g[zduise ]n Blaj, venit cu mul\i studen\i sau numai bacalau- rea\i, din Sibiu =i Cluj, la un concurs al Societ[\ii “Transilvania” (36). Revede =i pe Iosiv Vulcan, care de la Gherla mersese la Pesta =i de aci, cu vaporul, c[l[torise pe Dun[re p`n[ la Giurgiu, ]n tov[- r[=ia lui P. P. Carp. }n drum, cu diligen\a spre Bucure=ti, se oprise =i la C[lug[reni, cu emo\ia ]nc[ proasp[t[ a piesei jucate de Pasca- li la Arad. Impresiile bucure=tene ale lui Vulcan sunt interesante pentru schi\area atmosferei de atunci a capitalei, ]n care tr[ia Eminescu. Directorul revistei din Pesta colind[ ora=ul ]n lung =i ]n lat, bate Podul Mogo=oaiei, intr[ ]n vestita gr[din[ “Ra=ca”, ]n care c`nta o muzic[ militar[ =i un taraf de l[utari cu naiuri, se urc[ pe Dealul Mitropoliei, de unde ]l ]nc`nt[ priveli=tea ]nverzit[ a cet[\ii lui Bucur. Str[zile r[sunau de strig[tele oltenilor: “Haidi, haida\i la nuci, l-ale mari =i dulci!”; “Pepene, pepenachi, din gr[dina lui Costachi”; “Zachie, razachie, struguri de la deal la Filaret”. Un pl[cintar cu tablaua, ]n jurul c[ruia nu se afla nimeni, \ipa de zor: “Sta\i, a=tepta\i, nu v[ ]ndesa\i, c[ pe r`nd to\i c[p[ta\i”. Apa de b[ut se cump[ra de la sacagii, care treceau pe drum strig`nd: D`mbovi\[, ap[ dulce, Cine-o bea nu se mai duce! 

 G. C[linescu }ntr-o lun[, c`t a stat Vulcan la Bucure=ti, a vizitat Senatul, pe unii mini=tri, pe domnitor =i a asistat =i la c`teva reprezenta\ii ale lui Pascali, la Teatrul Na\ional,unde va fi stat iar de vorb[ cu colaboratorul s[u (234). Tot acum, poetul face cuno=tin\[ cu I. L. Caragiale, prin Pascali. Eminescu i-a ]n=irat aceluia ]ntr-o noapte tot ce =tia din literatura german[, i-a declamat poezii de-ale sale, i-a vorbit despre India antic[, despre daci, despre +tefan cel Mare =i i-a c`ntat doina (42). Era ]ndr[gostit de o t`n[r[ actri\[, identificat[ de unii cu Eufrosina Popescu (E. Marcolini), vestita c`nt[rea\[, care trebuie s[ fi fost ]ns[ cu cel pu\in zece ani mai ]n v`rst[ dec`t poetul, =i implora mila “marmurei” ]n versuri ]nfrico=[toare: De ce nu sunt un rege s[ sfarm cu-a mea durere, De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu, S[ fac s[ rump-o lume ce sf`=ie-n t[cere Zdrobit sufletul meu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere, Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor, C[ci mie mi-a dat soarta amara m`ng`iere O piatr[ s[ ador. (Amorul unei marmure) Legenda spune c[ aceast[ Eufrosin[ era o fat[ de vreo 17 ani, de o rar[ frumuse\e, =i care, mai mult gra\ie atrac\iilor fizice, izbutise s[ se fac[ iubit[ de public. Actri\a de m`na a doua, ea nu e o vestal[, are aman\i care o ]ntre\in =i nu respinge nici dragostea romantic[ a lui Eminescu. Leg[turile poetului cu d`nsa trebuiesc puse ]ntre toamna 1868 (sosirea din Banat) =i toamna 1869, c`nd Eminescu pleac[ la Viena. Legenda acestei iubiri ]=i g[se=te o preci- zare a contururilor ]n compunerile din acea vreme ale poetului. Ce este Poesis din Geniu pustiu dec`t o “actri\[ de m`na a doua de la un teatru de m`na a doua”, care “juca subrette, de=i pasul =i atitudinea ar[tau pe tragediana?” Poesis este o desfr`nat[, care Via\a lui Mihai Eminescu

ascunde iubitului leg[turile ei venale. Cuprinsul poeziei Venere =i Madon[ nu este altul: poetul v[zuse z`mbetul rafaelic al gurii sale, dar ea nu era dec`t o bacant[, o v`nz[toare nedemn[ de v[lul ideal cu care fusese transfigurat[, de unde =i violen\a indign[rii: Am v[zut fa\a ta pal[ de o bolnav[ be\ie, Buza ta ]nvine\it[ de-al corup\iei mu=cat, +i-am zv`rlit asupr[-\i, crudo, v[lul alb de poezie +i paloarei tale raza inocen\ei eu i-am dat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dar azi v[lul cade, crudo! disme\it din visuri sece, Fruntea mea este trezit[ de al buzei tale-nghe\, +i privesc la tine, demon, =i amoru-mi stins =i rece M[ ]nva\[ cum asupr[-\i eu s[ caut cu dispre\. Cu toat[ am[r[ciunea poetului, care se crezuse singurul proprietar al frumoasei =i u=uratecei cabotine, el =i-aduce aminte mult[ vreme de ea cu str`ngere de inim[. Dup[ o petrecere f[cut[ la Viena, pe vremea studen\iei, plimb`ndu-se cu prietenii pe strad[, ]n rev[rsatul zorilor, Eminescu deveni expansiv =i sentimental =i, lu`nd de bra\ pe Stefanelli, declam[: “O! Eufrosina, Eufrosina!”. “Cunosc`nd — zice Stefanelli — sl[biciunea lui Eminescu pentru figurile mitologice, credeam c[ vorbe=te despre una din cele trei gra\ii, =i-l ]ntrebai prin ce asocia\iune de idei a ajuns deodat[ de la c`ntare =i declama\iune la o figur[ mitologic[? — Vezi c[ n-a fost figur[ mitologic[, r[spunse Eminescu, ci chip aieve Eufrosina mea, Eufrosina Popescu. Acuma ]mi adusei aminte de acset nume uitat de mult =i-l ]ntrebai de nu cumva aceast[ Eufrosin[ a fost artista din trupa lui Pascali ]n Cern[u\i? — Cum, o cuno=ti? — }mi aduc bine aminte de d`nsa, era foarte frumu=ic[. — Da, r[spunse el oft`nd, era foarte frumu=el acest dr[cu=or ]mpeli\at. Am fost amorezat cuc de d`nsa =i nu o pot uita. I-am f[cut =i poezii.” (214) 
! G. C[linescu }n aceast[ toamn[, 1868, Eminescu intr[, recomandat de M. Pascali drept “un strein, rom`n din Moldova... foarte cult, foarte studios, cu cuno=tin\e minunate de literatur[ germana =i rom`n[... s[rac =i pe drumuri”, ca sufleur la Teatrul Na\ional, cu contract ]n regul[ (29 sept. 1868), prin care se stipuleaz[ c[ dl Eminescu “se angajeaz[ sufler II-a =i copist al Teatrului Na\ional =i se oblig[ a sufla =i copia precum =i a veni regulat la repeti\ii =i reprezenta\ii”. Din salariul de 450 lei vechi, poetul cere (18 sept. 1868) directorului Grigorie Bengescu un acont de zece galbeni, pentru “a putea sub- sista p`n[ c`nd va fi timpul de a se primi lefurile... fiind cu totul str[in =i cu totul ]ntrebuin\at”, sum[ din care i se aprob[ numai =apte galbeni. Colegul de cu=c[ al lui Eminescu era d-l Stavrache Paraschivescu, cu care ]=i alterna atribu\iile (20). Eminescu sufla o s[pt[m`n[ seara =i alta ziua, dar munca aceasta nu era exte- nuant[, pentru c[ reprezenta\ii de dram[ erau numai de trei ori pe s[pt[m`n[, alte trei zile fiind ale Operei italiene. De la 8 p`n[ la miezul nop\ii, Eminescu sta deci ]n unele seri ]n cu=ca sa, av`nd asupra lumii o viziune foarte subteran[. O legend[ discutabil[ ]n adev[rul ei, dar foarte potrivit[ cu temperamentul poetului, pretinde c[, din p`lnia cu=tii, Eminescu concepu un amor platonic, dar violent, pentru o doamn[ sau domni=oar[ care venea regulat la teatru ]n loja de avanscen[. Pe atunci, la Bucure=ti, ca =i la Paris, doamnele =edeau numai ]n loji, =i nicidecum la parter, rezervat numai domnilor. Eminescu ]=i urm[rea idolul dup[ reprezenta\ie =i se pierdea sub ferestrele lui ]n lungi contem-pla\iuni, f[r[ ca adorata s[ b[nuiasc[ ceva, ]ntocmai ca ]n =tiutul sonet (152): Iubind ]n tain[ am p[strat t[cere, G`ndind c[ astfel o s[-\i plac[ \ie... Actorii erau ]n parte cunoscu\i lui Eminescu, fiind din trupa lui Pascali (Matilda Pascali, Smaranda Meri=escu, Eugenia Nini Valeri, Maria Flechtenmacher, Frosa Sarandi, Maria Vasilescu, Rali\a Mih[ileanu, Catinca Dumitrescu, Teodora P[tra=cu, Matei Millo, Via\a lui Mihai Eminescu

Mihai Pascali, Const. Demetriad, Const. B[l[nescu, Ion M. Gestian, M. Felbasiad, Ion Cristescu, +tefan Mih[ileanu, Simeon B[l[nescu, Petre Velescu) (20). Dintre to\i, o deosebit[ considera\ie avea pentru Millo. Eminescu apare odat[ chiar pe scen[, ]n efemerul rol al ciobanului din R[zvan-vod[ al lui Hasdeu. Partea sa era aceasta: }n actul al II-lea ce se petrece ]n p[dure, trebuia s[ aduc[ ]n tab[ra lui R[zvan pe boierul Ganea, care voia sprijin de la ho\i spre a prinde pe Vidra, nepoata lui Mo\oc. Ho\ii se cred tr[da\i, dar ciobanul ]i lini=te=te: Lini=ti\i-v[, c[ doar[ ne cunoa=tem, mai f`rta\i! Eu vi-l aduc pe credin\[: eu vi-s cheza= =i pova\[; Voi ave\i lips[ de galbeni, el are lips[ de bra\[... Tot el spune cine e boierul: Las[! \i-oi spune eu, c[pitane. Din botez V[scan ]i zice, iar dup[ porecl[ Gane; Feciorul lui Osip Gane, ce fusese c[minar... C`nd R[zvan amenin\[ pe boier, ciobanul caut[ s[-l potoleasc[: Nu-l speria c[pitane... Boierii sunt slabi la fire: Bra\ul, haina, fa\a, mintea, inima, totu-i sub\ire. Tot ciobanul d[ l[muriri despre Vidra, ]n locul discretului Gane: R{ZVAN: S[rmana! Dar zestrea-i mare?... CIOBANUL: Avu\ii nenum[rate!... R{ZVAN: S[rmana!... Mori dup[ d`nsa? CIOBANUL: L`ng[ Nistru patru sate!... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . R{ZVAN: Cum o cheam[ pe s[rmana?... Pe iubita cea bogat[? .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
 G. C[linescu CIOBANUL: O cheam[ Vidra... +tii? A lui Mo\oc nepoat[... +i cin-oare n-o cunoa=te! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . R{ZVAN: Te iube=te? CIOBANUL: A=a! Nu-i ceva u=or! Vidra-i o fat[ semea\[, b`csit[ cu fudulie, Care n-o s[ bage-n sam[ nici chiar pe sf`ntul Ilie!... S[ iubeasc[ pe jup`nul? Dec! S[-=i pun[ pofta-n cui... Boierul =tiu c-o iube=te, dar nu ea pe dumnealui!... Dup[ ]nc[ o replic[ scurt[, Eminescu ]ncheia rolul, p[r[sind scena cu un “S[n[tate, c[pitane!...” Straiele \[r[ne=ti ]i =edeau tare bine, =i prietenii, ]nt`lnindu-l ]l felicitar[ care mai de care. Miron Pompiliu, prieten bun de pe atunci, glume\ din fire, pref[c`ndu-se nemul\umit, ]i zise: “Se vede, m[i, c[ n-ai fost p[curar cum am fost eu, c[-mi venea s[ sar pe scen[, s[-\i iau b`ta =i traista din spate, s[-\i ar[t eu cum se calc[ ciob[ne=te, cu b`ta =i trais- ta pe um[r”. Prietenii propuser[ s[ mearg[ la teatru s[-l aplaude, dar Eminescu protest[, zic`nd c[ ar ajunge astfel artist “cum a ajuns maimu\a ]mp[rat”, =i fu de p[rere c[ jocul pe scen[ nu e juc[rie (36). Via\a de culise, cu mizeria ei dosnic[ =i falsa ei str[lucire, r[mase ]ntip[rit[ ]n amintirea poetului, ]nc`t o d[dea drept cadru unei iubiri fictive (Geniu pustiu): “Pe-o u=[ la cap[t puteai privi pe scen[, cu toat[ crasa ei dezordine naintea reprezint[rei, cu boschetele a c[ror verde e amestecat cu pete ro=ii, roze adic[, cu b[nci ce stau ]nc[ tr`ntite pe scen[, cu fondaluri ce sp`nzur[ pe la jum[tatea scenei, cu fundul ]n care vezi ]nc[ st`nd mobilele gr[m[dite una peste alta, candelabre peste scaune, mese culcate cu picioarele-n sus pe canapele, oglinzi ]ntoarse cu sticla la perete, scoar\e ]nv[l[tucite, recvisite aruncate una peste alta, =i-n st`nga =i-n dreapta cabinete de sc`nduri numite garderobe ]n care se ]mbrac[ =i se spoiesc actorii =i actri\ele.” Via\a lui Mihai Eminescu
 La Teatrul Na\ional, conform contractului, Eminescu trebuia s[ copieze rolurile ]n caiete deosebite. Ne=tiind nem\e=te, Pascali ]i d[du chiar s[ traduc[ o carte despre arta dramatic[ de Enric Th. Rötscher, =i poetul se afla ]ncurcat — zicea prietenilor — din cauza termenilor tehnici care ]i lipseau ]n limba rom`n[ (36). Traducerea a f[cut-o totu=i [Art(e) a (represent[rei) represinta\iunei dramatice. Dezvoltat[ sciin\ifice =i ]n (leg[tur[) cohesiunea ei organic[ de profesorul dr. Enric Theodor Rötscher. Dup[ edi\iunea a doua], =i num[rul cel mare de coale, umplute cu o scriere m[runt[ =i rotund[, arat[ ce mare era ardoarea la lucru a sufleurului-poet (ms. 2254, f. 310 urm.). Via\a pe care o duce la Bucure=ti Eminescu — acum c`nd, oricum, avea un venit modest, dar sigur — este de a=a natur[, ]nc`t, peste ]mprejur[rile vremelnice, trebuie s[ presupunem, ca o cauz[ a ei, un demon l[untric =i statornic al boemei. Locuia la Pascali, ]n apropierea Teatrului Na\ional, la spatele hotelului “Hugues”. “}n casa unde locuia acest vestit artist dramatic ]n etajul de sus, dup[ ce treceai printr-un coridor ]ngust =i ]ntunecos, ajungeai la odaia lui Eminescu, aproape de odaia unui frate al lui Pascali, amploiat ]n Bucure=ti. Odaia lui Eminescu, numai cu o fereastr[ mic[, era ]n l[\ime cam de 4 pa=i, ]n lungime cam de 5 pa=i. Cum intrai din coridor ]n odaie ]n fa\[ cu u=a, ]n fund, era fereastra. Intr`nd pe u=[, de-a st`nga, ]n col\ul od[ii, era un cup- tora= f[cut din c[r[mizi. De dou[ palme de la cuptora=, de-a lungul peretelui din st`nga, o canapea mic[, care servea de pat; ]n el dormea cu picioarele la foc, f[r[ alt a=ternut. Canapeaua fusese odinioar[ ro=ie, dar acum detot decolorat[. }naintea canapelei era o mas[ mic[ de brad, iar l[ng[ mas[, de ceealalt[ parte, un scaun de brad, nev[psit, ca =i masa. Acesta era tot mobilierul din odaie. C[r\ile =i le \inea ]ntinse pe jos, de la fereastr[ p`n[ l`ng[ mas[, pe padiment. Vor fi fost p`n[ la 200 de volume, mai cu seam[ c[r\i vechi, nem\e=ti cea mai mare parte. Pe mas[ erau tot felul de h`r\ulii scrise =i nescrise. O ma=in[ mic[ de tinichea de f[cut 
 G. C[linescu cafea turceasc[ — ici cafea, colo zah[r pulverizat, de lips[ pentru cafeaua cu caimac, caiete =i c[r\i =i alte multe =i m[runte. }n odaie nu se =tergea, nu se m[tura, pe sus =i prin unghiuri se \esuse p[ienjeni=.” (36) Tr[indu-=i copil[ria pe la gazde =i pe drumuri, Eminescu =i-a extirpat de mic sim\ul interiorului organizat. Universul se va ]mp[r\i, toat[ via\a, pentru el, ]n lumea ideilor, ]nf[\i=at[ prin c[r\i, =i natura vie. Dac[ sub raportul intelectului el reprezint[ poate cel mai ales individ al vremii sale, din punct de vedere al culturii sim\urilor este, de=i nu totdeauna, geniul fiind prin defini\ie locul contradic\iei, un om al naturii, o fiin\[ inocent[ =i s[n[toas[. Aceasta =i explic[ prietenia str`ns[ cu acel bivol de geniu care se nume=te Ion Creang[. Eminescu se arunca ]n pat ca-n f`nul din grajdul de la Blaj, pe de-a-ntregul ]mbr[cat, pentru c[, at`ta vreme c`t haina ]l ap[ra de frig, ea era ca o unghie b[t[torit[ pe trup, f[r[ vreun ]n\eles social. }=i b[tea, de altfel, capul s[ inventeze haine =i ]nc[l\[minte care s[ nu se mai strice, fiindc[ pretindea c[ noi oamenii suntem robii trupului =i am fi ]n stare de mult mai multe lucruri dac[ trupul n-ar cere haine =i gura de m`ncare (36). Lui Eminescu nu-i trecea prin g`nd s[ m[ture prin cas[ ori s[ arunce apa st[tut[ din doni\[. Acestea erau oarecum fenomene naturale =i, dup[ cum ar fi nefiresc s[ cure\i iarba din livad[ =i s[ primene=ti apa din iaz, tot astfel i s-ar fi p[rut inoportun s[ ]ntreru- p[ putrefac\ia gunoaielor prin col\uri, industria p[ianjenilor sau fermenta\ia acr[ a rufelor murdare. Cel care umblase cu picioarele goale, ]mpreun[ cu iubita, la Ipote=ti, c[p[t`nd astfel un fel de voluptate a clisei ]ncrustate pe degete, nu-=i cur[\a ghetele, dintr-o confuzie ]ntre piciorul organic =i ]nc[l\[mintea inorganic[. Lipsa total[ a oric[rui sim\ de conven\ie ]l f[cea pe Eminescu s[ asculte de instincte, s[ doarm[ neregulat =i pe apucate, s[ m[n`nce oric`nd =i oricum, s[-=i sufle nasul ]n =ervetul de mas[. Mizeria ]n care tr[ie=te ]nc[ de pe acum Eminescu n-ar fi explicabil[, oric`te c[r\i ne-am ]nchipui c[-=i cump[ra din cei 450 Via\a lui Mihai Eminescu
 lei vechi, dac[ nu ne-am da seama c[ poetul este predispus, din pricina condi\iilor sociale ]n care a fost nevoit s[ tr[iasc[, c[tre ceea ce ideali=tii germani ar fi fost ispiti\i a numi o mizerie metafi- zic[, care, de fapt, era la poet o intui\ie cosmic[ a mi=c[rii molecu- lare, un gest filozofic, iar nu o simpl[ indigen\[. La Eminescu lumea sensibilit[\ii conven\ionale este at`t de dep[rtat[ de aceea ideologic[, ]nc`t se produce o transcendere a no\iunilor de timp =i de spa\iu, sau, mai l[murit, mintea cade ]ntr-un fel de extaz abstract, iar percep\ia r[m`ne intangibil[, etern[, ]ntr-o perma- nen\[ moart[. De aci acel sentiment de deces, ]ntr-un interior putred, de ]nstr[inare ]n prezent, comparabil r[t[cirii unui defunct de=teptat peste veacuri ]ntr-o ]nc[pere calcinat[, erborificat[, str[in[ pentru memorie, ca =i odaia lui Dionis: “... intr[ ]ntr-o camer[ nalt[, spa\ioas[ =i goal[. Pere\ii erau negri de =iroaiele de ploaie ce curgeau prin pod, =i un mucegai verde se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi, =i gratiile erau rupte, numai r[d[cinile lor ruginite se iveau ]n lemnul putred. }n col\urile tavanului cu grinzi lungi =i mohor`te paianjenii ]=i executau t[cuta =i pacinica lor industrie; ]ntr-un col\ al casei, la p[m`nt, dormeau una peste alta vro c`teva sute de c[r\i vechi, multe din ele grece=ti, pline de ]nv[\[tur[ bizantin[; ]n alt col\, un pat, adic[ c`teva sc`nduri pe doi c[priori, acoperite c-un mindir =i c-o plapom[ ro=ie. }naintea patului, o mas[ murdar[, al c[rui lemn grunzuros de vechime era t[iat cu litere latine =i gotice; pe ea h`rtii, versuri, ziare rupte, bro=uri efemere, din c`te se-mpart gratis, ]n fine, o neordine ]ntr-adev[r p[g`neasc[.” Eminescu =i-a glorificat ]n repetate r`nduri sofaua ro=ie, masa de brad, cum a c`ntat codrul sau teii de la Ipote=ti, socotindu-le nu cadru estetic, ci manifesta\iuni ale naturii vii, g`ndind poate, ]n vreme ce sta cu coatele pe mas[, la crengile drepte =i verzi ale brazilor din p[dure =i sim\ind ]n canapea mirosul de otav[ =i sc`r\`itul greierilor din c`mpurile ]ndep[rtate (Geniu pustiu): 
 G. C[linescu “L`ng[ c[min era[u] lemne multe =i risipite. Le tr`ntii ]n sob[ =i aprinsei un foc cumplit, tr[sei o mic[ sofa ro=ie fa\[ cu focul, cu cugetarea decisiv[ de-a astupa soba nainte de a se potoli focul...” Noaptea potolit =i v`n[t arde focul ]n c[min. Dintr-un col\ pe-o sof[ ro=[ eu ]n fa\a lui privesc, P`n’ ce mintea ]mi adoarme, p`n’ ce genele-mi clipesc; Lum`narea-i stins[-n cas[... somnu-i cald, molatic, lin. (Noaptea) Eminescu era acum un t`n[r ]n preajma b[rb[\iei, de unde =i acea lini=tire a gesturilor, provenit[ din ]ncrederea ]n sine. Printr-un narcisism frecvent la el, ]nf[\i=area lui de atunci o g[sim, mai bine dec`t ]n amintirea prietenilor, ]n propriile sale cuvinte: “Era frumos — de-o frumuse\e demonic[. Asupra fe\ei palide, musculoase, expresive, se ridica o frunte senin[ =i rece ca cugetarea unui filosof. Iar asupra frun\ii se zburlea cu o genialitate s[lbatic[ p[rul s[u negru-str[lucit, ce c[dea pe ni=te umeri compac\i =i bine f[cu\i. Ochii s[i mari c[prii ardeau ca un foc negru sub ni=te mari spr`n- cene stufoase =i ]mbinate, iar buzele str`ns lipite, vinete erau de o asprime rar[.” (Geniu pustiu) Intra bucuros prin cafenele, atras de “aroma ]mb[t[toare a unei cafele turce=ti” =i pentru a frunz[ri ziarele str[ine la d[rile de seam[ literare =i artistice. Bucure=tiul autumnal de pe atunci, cu “stradele nepavate, str`mte =i noroioase, ce trec prin noianul de case mici =i r[u zidite... =i prin b[l\ile de noroi” (S[rmanul Dionis), ]i era a=a de cunoscut, c[-l urm[rea ca un fond firesc pentru o ]nmorm`ntare trist[, s[rac[. Umbla mult pe str[zi =i prin Ci=migiu, fredon`nd =i pierdut ]n g`nduri (36), fiindc[ ]=i urzea atunci cea mai mare parte din temele poetice de mai t`rziu. Aceasta presupu- ne o lectur[ ]ntins[, ceea ce este ne]ndoios c[ avea, datorit[ mare- lui num[r de c[r\i risipite pe du=umeaua od[i\ei sale =i =edin\elor de citire ]n fa\a anticarilor, de la care ]ns[ nu cump[ra nimic. Superioritatea sa se vedea ]n discu\iile cu prietenii, mai cu seam[ ardeleni, pe care le ]ncepea c`nd nu era ]nnourat la suflet, cum i Via\a lui Mihai Eminescu
 se ]nt`mpla nu rareori. Patriotismul de mai t`rziu i se deslu=ise de pe acum ]n minte =i, c`nd i se p[rea c[ poporul este ultragiat, se aprindea =i perora, ]ncheind cu un: “Bat[-i m`nia lui Dumne- zeu”, sau cu principiul c[ “pentru r[zbunarea neamului e sf`nt orice mijloc” (36). +i totu=i, dovad[ a superiorit[\ii intelectuale, “na\ionalismul” nu-l ]mpiedica s[ aplice ]n domeniul artistic principiul critic, s[ resping[ pe Mure=anu, de=i =tia c[ asta face s`nge r[u prietenilor ardeleni, s[ os`ndeasc[ limba lui Treboniu Laurian =i s[ ]ndr[z- neasc[ a afirma c[ Alecsandri, poet dulceag =i delicat, nu e ]n stare a da epopeea literaturii rom`ne. Aceast[ epopee, ]n form[ narativ[ sau dramatic[, visa probabil, ]ntr-ascuns, s-o scrie el. De-atunci este ]ncercarea, p[r[sit[ apoi, de a pune ]n versuri populare povestea lui Arghir =i a Ilenei de Barac. Rampa, ]n pulberea c[reia tr[ia, ]l va fi ispitit ]nc[ de pe atunci s[ fac[ piese de teatru, ]n care s[ glorifice eroismul domnilor rom`ni. Dintre toate proiectele de drame istorice, poate c[ este din acea vreme dorin\a de a face un Macbeth rom`nesc din Alexandru L[pu=neanu (ms. 2254, ff. 301), ]ntrebuin\`nd, mai ales ]n ultimul act, novela lui Negruzzi. Dac[ ]ns[ n-a scris dec`t vreo 70 de versuri din Basmul lui Arghir (36), iar din drame n-au r[mas dec`t ]nsemn[ri pe h`rtie, este pentru c[ Eminescu era muncit, ca orice scriitor mare, de problema tehnic[ a limbii. Carne\elul cu care venise de la Blaj, citirea croni- carilor =i a tuturor poe\ilor rom`ni pe care ]i cuno=tea pe degete nu i se p[reau un material ]ndestul[tor. Ori pe unde g[sea, dar, o culegere de poezii populare — =i mul\i tineri ardeleni o aveau — nu se l[sa p`n[ nu o ]mprumuta. Cu asemenea disciplin[ tehnic[, se ]n\elege de ce Eminescu publica at`t de pu\in. Cu oarecare pedanterie tinereasc[, debitat[ ]ns[ pe tonul profund, dulce =i rar, ce-i era firesc, el predica astfel prietenilor, uimi\i =i de =tiin\a, =i de dic\iunea sa impecabil[ =i curg[toare (36): “A ie=i ]n publicitate nu-i glum[. Mai de multe ori ]mi pare r[u c-am publicat ceea ce-am publicat. Este o zical[ din b[tr`ni: Gura 
 G. C[linescu s[ aib[ trei lac[te: ]n inim[, ]n g`t =i a treia pe buze; c`nd ]\i va sc[pa cuv`ntul din inim[, s[ nu scape de cealalt[, c[ dac[ ai sc[pat o dat[ vorba din gur[, n-o mai prinzi nici cu calul, nici cu ogarul, ba nici cu =oimul. Trebuie s[ cump[ne=ti de-o sut[ de ori o scriere p`n[ o dai publicit[\ii.” Nutrind aceste concep\ii, Eminescu s-a al[turat ]n chip firesc de Societatea “Orientul”, care s-a fundat la 1 aprilie 1869 ]n Bucu- re=ti =i care avea drept scop promovarea culturii prin discu\ii, lec- turi, conferin\e, dar ]ndeosebi prin studii de folclor. Din cerc f[ceau parte Gr. H. Grandea, V. Dumitrescu, I. B[descu, N. Droc Barcianu, C. C`rlova, Al. Negroni, Gr. Columbeanu etc. Eminescu n-a vorbit =i n-a luat parte niciodat[ la discu\iile publice, care se \ineau la ]nceput o dat[, iar apoi de dou[ ori pe s[pt[m`n[, dar se vede c[ se ]mprietenise ]ndeajuns cu colegii de cerc, deoarece un an mai t`rziu se ruga de Negruzzi, din Viena, s[ nu resping[ cu prea mare asprime versurile lui Vasile Dumitrescu, trimise la Convorbiri literare. Acesta mai publicase, de altminteri, ]n Albina Pindului, poezii ce nu meritau vreo mil[ (22). Ceea ce este de re\inut ]n leg[turile lui Eminescu e c[ ]n =edin\a din 29 iunie 1869, numindu-se =apte comisii cu scopul de a face excursii pentru adunare de material folcloristic din diferite p[r\i ale \[rii, Eminescu a fost repartizat, ]mpreun[ cu Basarab =i V. Dumitrescu, ]n comisia a V-a, pentru Moldova (21). +i ]ntr-adev[r poetul s-a dus, ba chiar era plecat, pare-se, ]n Moldova, dar nu ]n excursie, ci ]n turneu, cu trupa Pascali (173). }n a treia decad[ a lui iunie st. v., Eminescu se afla cu trupa, =i cu Eufrosina Popescu, se-n\elege, la Ia=i, iar ]n iulie se \inea ascuns de fo=tii colegi ]n Cern[u\i, a=a ]nc`t s[ nu-l vad[ nimeni. Anecdota spune c[ umbl`nd =i aici, cum ]i era felul, cu haine proaste =i ghete sc`lciate, Pascali, la masa c[ruia de altfel Eminescu mai ]ntrebuin- \ase o dat[, ]n lipsa batistei, =ervetul (36), ]i d[du 50 de lei s[-=i cumpere aceste articole. Eminescu ]ns[ ]=i procur[ operele complete ale lui Goethe =i Heine, lucru care — ]nt`mplarea fiind nevero- simil[ — dovede=te reputa\ia de germanist de care se bucura (220). Via\a lui Mihai Eminescu
 La Cern[u\i, Pascali, din diferite motive, n-a dat dec`t 9 repre- zenta\ii, printre care va fi fost =i Supliciul unei femei cu Oda la Eliza de V. A. Ureche, dat[ =i la Ia=i (173). De aci s-a ]ndreptat spre Boto=ani. Acolo a=tepta vigilent[ m`nia p[rinteasc[ a lui Gh. Emino- vici. }nc[ de la Bucure=ti, fratele ofi\er Iorgu, care ]i urm[rea mi=c[- rile, ]ncercase s[-l readuc[ la c[ile voite de p[rin\i, spre marea indig- nare a poetului (36): “Ce au cu mine? zicea. P`inea nu le-o m[n`nc, pragul nu li-l calc. Lese-m[ s[-mi merg calea mea =i s[ tr[iesc din pu\inul meu.” La Boto=ani, Eminovici izbuti s[ pun[ m`na pe fugar =i, mai cu r[ul, mai cu binele, ]l duse la Ipote=ti, unde ]l \inu dezbr[cat p`n[ ce fu ]ncredin\at c[ trupa teatral[ a plecat (57, 58). Astfel se sf`r=i scurta carier[ de sufleur a lui Eminescu, cel mai str[lucit literat care a intrat vreodat[, ]nainte de Caragiale, ]n cu=ca ]n form[ de p`lnie a unui teatru rom`n. Din aceast[ epoc[ ]i r[mase lui Eminescu un mare tumult de proiecte dramatice, amintirea unei iubiri ]nc[ nestinse, dar =i o priveli=te larg[ a ]ntregului sol rom`nesc, precum ]nsu=i zice (42): “}nt`mplarea m-a f[cut ca, din copil[rie ]nc[, s[ cunosc poporul rom`nesc... ]n cruci= =i-n curmezi=...” CUPRINS STUDENT LA VIENA (1869—1872) }nfrico=at de ideea c[ Mihai ar putea s[ alunece pe calea ru=inoas[ a actoriei =i d[sc[lit, probabil, de b[iatul mai mare, +erban, asupra adev[ratelor ]nsu=iri ale t`n[rului rebel, Gh. Eminovici se hot[r] s[ trimit[ pe Eminescu la Viena, pentru a studia filozofia, f[g[duindu-i un stipendiu de 18 galbeni pe lun[. Psiholog sumar, el afl[ poate, acum, tr[s[turi de caracter ale b[iatului s[u pe care nu le cuno=tea =i care-l ]nduio=ar[. Unul din scrupulele lui 
! G. C[linescu Eminescu — devenit aproape idee fix[ — pare s[ fi fost ]ntot- deauna acela de a nu ]mpov[ra pe ai s[i cu ]ntre\inerea lui, scrupul naiv, care-l f[cea s[ sufere mizeria r[t[cirilor ]n chip inutil, c[ci b[tr`nul a avut totu=i mijloace de a-=i sus\ine familia =i nu s-a ruinat nicic`nd din aceast[ pricin[. Eminescu credea ]ns[ ]n =ubre- zenia averii p[rinte=ti, deoarece scria: “Aceast[ tr[s[tur[ de carac- ter, care a aflat-o ]n urm[ de la ni=te rude comunicative, l-au mi=cat pe b[tr`nul meu foarte mult, c[ci oarecare noble\e de inim[ nu i-am putut niciodat[ disputa, =i el a voit s[-mi dea pentru abnega\iunea mea o satisfacere ]n ]n\elesul splendid, trimi\`ndu-m[ ]n str[in[- tate pentru c`\iva ani. }mi pare r[u c-am primit oferirea lui, c[ci sunt o greutate nu pentru el, ci pentru familie” (ms. 2255, f. 311). }n toamna anului 1869, cam pe la sf`r=itul lui septembrie, Emi- nescu pornea spre scaunul cezaro-cr[iesc, p[r[sind pentru tot- deauna cu=ca de sufleur, pe actori =i pe juna Eufrosina Popescu. Ion Caragiale l-a v[zut ]nainte de plecare la Bucure=ti. “...L-am ]nt`lnit — zice — tot aici pe Eminescu cu un frate al lui, ofi\er. Plecau am`ndoi ]n str[in[tate, el la Viena, cel[lalt la Berlin.” (42) Viena era pentru Eminescu o amplificare a Cern[u\ilor, cu deosebirea c[, ]n locul unei societ[\i germanizante aduse din toate p[r\ile imperiului, avea de-a face acolo cu o germanitate autentic[ =i amabil[. Prutul se transformase ]n Dun[re =i Volksgartenul ]n Prater, dar ]n afar[ de palate, muzee, biblioteci, de via\a de mare metropol[, d[inuia aceea=i burghezie de tipar austriac, civilizat[ =i simpl[, care trebuie s[ fi ap[rut lui Eminescu a=a de ]ndep[rtat[ de mizeria preten\ioas[ =i oriental[ a Bucure=tilor. Viena este, de altfel, vestit[ prin onestitatea ginga=[, plin[ de veselie, =i bl`nda frivolitate a cet[\enilor s[i, ca =i c`nd ace=tia n-ar fi =tiut c[ repre- zentau centrul unei mari construc\iuni politice al c[rui principiu era for\a. Pe Eminescu ]l a=teptau, a=adar, aici pensiunile materne pentru studen\i, corecte =i ]ng[duitoare, cafenelele civilizate, refugii de iarn[, cu chelneri genero=i care fac credit, birturi econo- mice ai c[ror patroni au sl[biciune pentru junii lor clien\i, tinere Via\a lui Mihai Eminescu

fete de-o facilitate cu totul simpl[, o poli\ie bonom[, care ]ng[duie cu z`mbete paterne studen\ilor s[ fac[ =i s[ scrie declara\iuni fulminante, dar mai ales mijloace de a se cultiva, ca biblioteci, muzee, teatre, edi\ii ieftine de clasici =i reviste, puse la ]ndem`n[ de cafenele, ceea ce lipsea ]nc[ ]n \ar[. La Viena studiau foarte mul\i rom`ni din toate provinciile din \ar[, din Transilvania, Banat, Moldova-de-Sus, a=a ]nc`t Eminescu, tr[it =i ]nainte printre tineri =colari dezr[d[cina\i de solul lor natal, se afl[ din nou ]n mijlocul unei studen\imi polidialectale =i, ]n pluralitatea cazurilor, de origine \[r[neasc[. Aceast[ tinerime era, dar, principial s[rac[, ceea ce face ca micile mizerii ]nt`mpinate de Eminescu mai mult din ]nt`rzierea subven\iei paterne dec`t dintr-o real[ indigen\[, s[ nu ne mai apar[ ca ceva excep\ional, ci ca una din tragi-comediile vie\ii de goliard. Ca =i teologii de la Blaj, mul\i studen\i veneau de acas[ ]nc[rca\i cu provizii, numite emfatic, odoare, care le-ar fi ajuns o vreme considerabil[ de n-ar fi fost devorate ]ntr-o singur[ zi de colonia ]nfl[-m`nzit[. Studen\ii m`ncau cu certitudine numai masa de pr`nz, asigur`ndu-=i-o prin abonament ]n vreo pensiune ieftin[. Cina ]ns[ era rezultatul unor specula\iuni economice incerte, ]n dependen\[ total[ de hazard. E de la sine ]n\eles c[, ]n privin\a locuin\ei, =edeau mai mul\i la- olalt[, dormind =i c`te doi ]ntr-un pat, asocia\i dup[ afinit[\i regionale =i spirituale. Eminescu, ca fiu sufletesc al Moldovei supe- rioare, se simte mai bine printre cei aproape o sut[ de bucovine- ni c`\i se aflau la Viena, dintre care unii trebuie s[-i fi fost mai dinainte cunoscu\i (214). +tim, de altfel, c[ reg[sise aci pe c`\iva dintre fo=tii prieteni. Pe Ieronim Bari\iu, cu care se ]nt`lne=te pe sc[rile Universit[\ii ]n ziua chiar ]n care se duce s[ se ]nscrie, Eminescu ]l cunoscuse la Sibiu, ]n 1868, cu prilejul turneului Pascali. Petru Uilacan, teologul, ]i era cunoscut de la Blaj, din casa baciului Bugneriu V[s[lic[, unde tr[sese venind dinspre Tg.-Mure= cu seminari=tii din Bicaz. Th. Stefanelli, care-l reg[se=te la Viena, ]i fusese prieten de =coal[ la Cern[u\i. Printre prietenii =i colegii 
 G. C[linescu s[i rom`ni erau ]n primul r`nd moldovenii din Austria Chibici R`vneanul, zis =i pas[re turceasc[ (n[scut ]n satul Revna la 13 mai 1847), Samoil =i Arcadie Isopescu, Iancu Cocinski, Onesim |urcan, poreclit “Mitropolitul cel mare al pl[ie=ilor”, Vasile Mo- rariu (fiul mitropolitului Silvestru Morariu), Ioan =i Ilie Lu\[, Vasile Bumbac, Pamfil Dan, pictorul Bucevski, d-rul Vasile Grigorovitza, secretar aulic =i translator de limba rom`n[ la curtea imperial[, Matei Lupu, devenit mai t`rziu din avocat c[lug[r la M`n[stirea Dragomirna, +tefureac; apoi dintre ceilal\i, Ioan Slavici (=irian), Toader Nica (din Bra=ov), Ioan Bechnitz (din Sibiu), Ioan Hosan (de la Mure=), I. Neagoe (bl[jean), Stamati (din Moldova), Cara- giani (mecedonean), Nicolau Oncu (din Zarand), Tancu (din N[s[- ud), O. Blasian, Vicen\iu Babe=, Th. Micheru, Aurel Mure=an, Vasile Burl[, Moisil, Alex. Ciurcu =i N. Teclu, profesor la Academia teh- nic[ (81, 99, 210). Este aproape sigur c[ Eminescu s-a aciuat ]nc[ de la ]nceput pe l`ng[ moldoveni. Dup[ ]nsemnarea l[sat[ la Universitate, ar fi locuit la ]nceput ]n Alsergrund, Porzellangasse nr. 9 (86). Colegii ]=i amintesc ]ns[ c[ locuia de obicei ]n cartierul Landstrasse, unde se aflau mul\i rom`ni, =i anume ]n srt. Radetzki =i apoi ]n Dianaga- sse nr. 8, ]ntr-o camer[ cu Samoil Isopescu =i Iancu Cocinski, aceasta ]n toamna anului 1870, de=i Samoil Isopescu pretinde c[ ar fi stat laolalt[ cu d`nsul din toamna anului 1871 p`n[ ]n mai 1872, =i anume, ]n Landstrasse-Adamsgasse nr. 5, et. II, la o doamn[ b[tr`n[ (81, 99). }n aprilie 1871 =edea — dup[ cum arat[ un act al poli\iei — ]n Landstrasse III, Kollergasse nr. 3, I. Stock. }n toamna aceluia=i an d[duse la facultate drept adres[ Wieden-Schaumbergergasse nr. 5, iar ]n prim[vara anului 1872 ar[ta c[ =ade ]n Landstrasse- Gärtnergasse nr. 5 (86). De aci reiese c[ ]=i schimba adesea locuin\a r[m`n`nd totu=i ]n apropierea colegilor rom`ni =i c[ odat[ a locuit ]mpreun[ cu cei doi bucovineni mai sus pomeni\i. }n privin\a ]nscrierii la Universitate se ridic[ o problem[ r[mas[ insolubil[ p`n[ acum din lips[ de documente, =i anume: ce studii Via\a lui Mihai Eminescu
 avea poetul ]n toamna anului 1869, dac[ ispr[vise sau nu liceul. Pentru epoca vienez[ r[m`ne limpede =i irefutabil[ presupunerea c[ Eminescu nu avea bacalaureatul, pentru simplul motiv c[ la Universitate nu se putea ]nscrie dec`t ca ausserordenticher Hörer, ca auditor, va s[ zic[, extraordinar, cu drept numai de a audia cursuri =i a i se ]nsemna frecven\a ]ntr-un Index lectionum, dar f[r[ drept de a se prezenta la examene. Neav`nd obliga\iuni practice, Eminescu frecventeaz[ cursurile ]n toat[ libertatea, =i documentele arat[ c[ nici nu s-a ]nscris ]n chip oficial dec`t pentru trei semestre, =i anume: ]n semestrul de iarn[ 1869—1870, ]n semestrul de iarn[ 1871—1872 =i ]n semestrul de var[ 1872. Un an ]ntreg de zile Eminescu nu a avut deci nici un fel de leg[tur[ oficial[ cu Universitatea, iar ]n primul =i al treilea an de =edere ]n Viena a fost student ]nscris numai c`te o jum[tate de an =colar, ceea ce nu ]nseamn[ ]ns[ c[ nu avea contact cu facultatea =i c[ nu audia cursuri. Cunoa=tem ]n chip hot[r`t cursurile ascultate ]n semestrele ]n care a fost ]nscris. }n semestrul de iarn[ 1869— 1870, Eminescu =i-alege prelegeri exclusiv de filozofie, frecvent`nd pe Robert Zimmermann (Praktische Philosophie, Geschichte der Phi- losophie, I. Kursus: Altertum, Philosophisches Konservatorium), pe Karl Sigismund Barach-Rappaport (Philosophische Prinziplehre und historisch-kritische Einleitung in die Philosophie, Philosophische Uebungen, Lektüre und Erklärung ausgewählter Schrifften von Des- cartes, Spinoza und Leibniz) =i pe Theodor Vogt (Einleitung in die Philosophie mit Zu grundelegung des ersten Buches der Aristotelischen Metaphysik). }n anul =colar 1871—1872, ultimul an de =edere al lui Eminescu la Viena, filozofia alterneaz[ cu dreptul. Poetul frecventez[ acum, ]n semestrul de iarn[ 1871—1872, pe Rudolf Ihering (Institutionen und Geschichte des römischen Rechtes), pe Heinrich Siegel (Deutsche Reichs-und Rechtsgeschichte), pe R. Zimmermann (Praktische Philosophie, Geschichte der Philosophie, II. Kursus: Das orientalische und klassische Altertum), pe Th. Vogt (Allgemeine Pädagogik), iar ]n semestrul de var[ 1872 pe Ludwig 
 G. C[linescu Ritter von Arndts (Pandekten, I. Buch, Allgemeine Lehren), pe Th. Vogt (Logik) =i pe R. Zimmermann (Geschichte des Philosophie, I. Kursus: Mittelalter und neuere Zeit bis auf Kant—86). Materiile alese de Eminescu reprezentau, f[r[ ]ndoial[ un program minim de examene, pe care avea de g`nd s[ le dea atunci c`nd =i-ar fi pus ]n ordine situa\ia =colar[. Poetul mergea ]ns[ =i la alte cursuri, la care-l m`na un program ie=it din necesit[\i interne, =i poate cu mai mult[ pl[cere la acestea din urm[ dec`t la acelea la care era ]nscris. Colegii ]l ]nt`lneau la prelegerile lui Lorenz Stein de filozofia dreptului, economie politic[, =tiin\e financiare =i admini- strative (210), la cursul de drept interna\ional al lui Louis Neumann =i chiar la prelegeri de medicin[. Asista adesea la cursul de medi- cin[ legal[ al d-rului Gatscher, urm[rind cu interes disec\iile de cadavre b[rb[te=ti =i femeie=ti, pe care numitul profesor le ]nso\ea de minu\ioase examene =i explic[ri ale tuturor organelor “de la creieri p`n[-n t[lpi” (214), precum =i la cursul de anatomie al lui Brücke, unde izbutise s[ atrag[ =i pe Slavici (210). Preocup[rile de cultur[ =tiin\ific[ au urm[rit de aci ]nainte toat[ via\a pe Emi- nescu, =i ]nsemn[rile de fizic[, de mecanic[, ]ntrerupte de oculte ecua\ii, umplu multe din manuscrisele sale. Articolele politice, pe care ]ncepe a le publica ]nc[ din aceast[ epoc[, sunt pline de considera\ii de economie politic[. Cine nu-=i aduce aminte, ]n sf`r=it, de relatarea sinuciderii ]n Ia=i a lui Petru Kuzminski? }n articolul publicat ]n Curierul de Ia=i asupra acestui caz se vedea o satisfac\ie rece, quasi-profesional[, de a urm[ri disec\ia: “Ieri, la 91/2 ore diminea\[, s-a f[cut autopsia cadavrului de c[tre mai mul\i medici militari ru=i. Stiletul cu dou[ ascu\i=uri a intrat cam de 5 centimetri ]n v`rful p[r\ii drepte a inimii =i ]n direc\ie vertical[. Lovitura de moarte =i-a dat-o c-o extraordinar[ r[ceal[ =i t[rie, c[ci a sf[r`mat coasta a cincea ]ntreag[ =i a patra parte din a =asea. Cercet`ndu-se creierul, s-a g[sit ]n partea dreapt[ a menenghiei, adic[ a membranei ce ]nv[le=te creierii, mai multe corpuscule dure osoase, care ne las[ s[ judec[m c[ Via\a lui Mihai Eminescu
 toat[ purtarea sa extravagant[ trebuie atribuit[ =i existen\ei unor cauze patologice.” Eminescu mai era v[zut =i la cursul de limbi romanice al renumitului profesor italian A. Mussafia (81, 214), =i nu este exclus s[ fi urmat =i pe acelea de gramatic[ =i exercita\ii italiene ale lui Cattaneo, pe care le =terse din caietul de cursuri pentru motive de economie =colar[ =i financiar[ (86), deoarece ]l surprin- dem ]ntr-un loc silindu-se, cu mari gre=eli, s[ lege o fraz[ italian[: “Io amo la lingua italiana perchè ella e la musica di più grande maestro di monde (sic!), la musica di Dio” (ms. 2262, f. 4), sau, alt[ dat[ transcriind o strof[ din Santa Lucia: Sul mare luccia l’astro d’argento, Venite al[l’] agile barchetta mia, Placida è l’onda, prospero il vento. Santa Lucia, Santa Lucia... (ms. 2285, f. 70) ca s[ nu mai pomenim c`teva locuri comune italiene, ce dove- desc totu=i o orientare, ca: paiazzo, maestro, in petto, doppia, scrittura, risipite prin scrierile sale. }n afara de aceasta, Eminescu mai f[cea ]n vremea din urm[ ]nsemn[ri filologice extinse, ca, de pild[, asupra pronun\[rii sunetelor limbii spaniole (ms. 2276, f. 222-27), preocup[ri ce sunt o t`rzie aplicare a unor direc\ii c[p[tate ]n Universitate. Lipsindu- ne indica\iuni asupra prelegerilor pe care Eminescu ar fi putut s[ le urm[reasc[ ]n vremea c`nd nu avea caiet de cursuri, =i de altfel =i c`nd era ]nscris, nu putem dec`t b[nui c[ el a trebuit neap[rat — dat[ fiind ]ndrumarea spiritului s[u — s[ caute a merge =i la prelec\iuni de literatur[ =i istorie. Poezia Egipetul, publicat[ ]n Convorbiri literare la 1 octombrie 1872, fiind compus[ mai ]nainte chiar de aceast[ dat[, nu poate avea leg[tur[ cu cursul de egipto- logie a d-rului Lepsius din Berlin, unde Eminescu se ]nscrisese la Universitate abia ]n decembrie. Poezia era un detaliu dintr-o vast[ compunere inspirat[ din ideea de caducitate aplicat[ la culturile antice, ]n special la istoria Egiptului, dat`nd din epoca vienez[ 
 G. C[linescu dovedind fire=te lecturi istorice, dar neexcluz`nd putin\a ca la Universitatea din Viena s[ fi fost absorbit de conferin\e de istorie antic[. Urm[toarele vestite versuri din Scrisoarea II, socotite p`n[ nu demult o reminiscen\[ de la gimnaziul din Cern[u\i: Vai! tot mai g`nde=ti la anii, c`nd visam ]n academii, Ascult`nd pe vechii dasc[li c`rpocind la haina vremii, Ale clipelor cadavre din volume st`nd s-adune +i-n a lucrurilor peteci c[ut`nd ]n\elepciune? Cu murmurele lor bl`nde, un izvor de horum-harum, C`=tig`nd cu clipoceal[ nervum rerum gerendarum; Cu evlavie ad`nc[ ne-nv`rteau al min\ii scripet, Leg[n`nd c`nd o planet[, c`nd pe-un rege din Egipet... etc., sunt cu mai mult[ probabilitate inspirate din via\a de student de la Viena, lucru, de altfel, evident din astronomia mistic[ a dasc[lu- lui, care crede ]n =tiin\a lui, din scrisorile dulci pentru Clotilda, date ce nu se potrivesc nici profesorilor de la “K. K. Ober- Gymnasium”, nici cu v`rsta crud[ a lui Eminescu. Embrionul acestei scrisori ]l g[sim ]ntr-o compunere fugitiv[, ]n stil de epistol[, c[tre Chibici-R`vneanul, ]n care epoca studen- \iei vieneze se conturez[ ca ]ntr-un vis (ms. 2268, f. 24, 25): Unde-i vremea aurit[, C`nd l-aceea=i =coal[ nalt[ Oare c`nd s-a fi ]nturs? Vizitam acela=i curs. Trandafiria Clotild[ era “o mamzell Rezi”, din vreun magazin sau cas[ din apropierea Universit[\ii, pe care o z[reau de sus de pe fereastr[, ]n vreme ce profesorul f[cea o lec\ie de istorie antic[, descriind “pe craiul Rhamses” =i “pe nevasta lui, Rhodope”: Prin ferestre uli\ernici Coale *lungi* cu-assirologii Noi priveam la madam Maier C[utai s[ te edifici. +i priveam cum mamzell Rezi +i un Seppi joac[ =taier. Eu pe b[nci puneam ]n =iruri De h`rtie titirezii Prea frumoas[ mamzell Rezi, +i oft`nd l-a ta ureche Am`ndoi cum o v[zur[m, Pronun\am pe mamzell Rezi. Via\a lui Mihai Eminescu
 }ntr-o clip[ — foarte tragic — Noi de ea ne-amorizar[m. }ns[ tu cu str[=nicie Ascultai de regii libici, +i apoi iar ]mpreun[ Unde sunt acele vremuri Ca =tiin\ei s[ sacrifici, Te-ntreab’ amicul Chibici. Prea frumoas[, dezastroas[, +-acel nas prototipistic Numai nas avea prea mare, Sup[ra la s[rutare. Izvorul de horum-harum era, cum se vede, Universitatea vienez[, singura =coal[ de care Eminescu ]=i aducea aminte cu p[rere de r[u =i care nu-l l[sase repetent: Cu m[surele ei bl`nde, Ne primea-n [a] sale bra\e Cu isonul: harum horum, Alma mater philistrorum. Ne primea ]n a ei bra\e. Alma mater philistrorum. Cu evlavie cumplit[ }nghi\eam pe r\egii libici Cu m[sura, cu isonul Unde sunt acele vremuri? Cujus, hujus, harum horum, Te ]ntreb, amice Chibici. Adev[rata cultur[ poetul =i-a f[cut-o ]ns[ nu pe b[ncile s[lilor de facultate, printre colegii de la Litere, numi\i — pare-se — “mincino=i”, sau printre cei de la Drept, socoti\i “grobiani” (ms. 2268, f. 25), ci de-a dreptul din c[r\ile pe care le citea la bibliotec[ sau acas[. Pe dat[ ce primea bani din \ar[, ]=i cump[ra c[r\i =i disp[rea pentru c`tva timp din ochii colegilor s[i. }nchis ]n odaia sa, devora, a=ezat la mas[ sau ]ntins pe pat, c[r\ile cump[rate, pe care le parcurgea cu repeziciune =i pe care apoi, ]n momente de criz[ b[neasc[, le revindea (210). Erau f[r[ ]ndoial[ c[r\i vechi de pe la antic[rii sau numere din Philipp Reclams jun. Universal- Bibliothek aller Nationen, Expedition der Freja, colec\ii pe care Emi- nescu le recomanda mai apoi tinerilor (60). La una din societ[\ile din care f[cea parte, poetul-student era bibliotecar, prin urmare putea lua cu ]mprumut c[r\i (86). Despre lucrurile mai nou[ lua cuno=tin\[ din reviste, iar pe acestea le consulta de obicei la cafenea. Era adesea v[zut ]ntr-o astfel de cafenea neb`ntuit[ de lume, ]n c`te-o dup[-amiaz[, scufundat ]n lectur[ cu Literarische 
 G. C[linescu Blätter ale lui Rudolf Gottschall ]n m`n[ (159). Ca student ]n filozofie, Eminescu trebuia s[ prefere ]n primul r`nd lecturile filozofice. +i, ]ntr-adev[r, colegii ]l =tiau ca un cunosc[tor al lui Platon, Spinoza =i Fichte, al doctrinelor orientale, al lui Kant =i Schopenhauer. Citise din R`mayana =i Mahabharata, pe Kalidasa =i, probabil par\ial, Vedele, =i vorbea cu aprindere de Buddha Sakya-Muni =i de Nirvana (214). Slavici pretinde c[ acuma ]ncepuse Eminescu =i traducerea Ra\iunii pure de Kant (210). Adev[rul este ]ns[ c[ Eminescu citise ceva din sau despre aceast[ oper[ chiar din epoca vienez[, deoarece S[rmanul Dionis, care presupune o astfel de lectur[, dateaz[ din aceast[ vreme. Nu mai ]ncape ]ndoial[ c[ devora mult[ literatur[, ]ndeosebi german[ sau ]n traducere grman[, c[ era prin urmare familiar cu clasicii. Din felul cum Eminescu utilizeaz[ ]n produc\iile sale autori m[run\i, din obiceiul de a face t[ieturi din reviste =i a le lipi ]n caiete sau pe foi volante, spre a nu se risipi, deducem c[ poetul citea mult =i f[r[ prea mare discern[m`nt, ner[bd[tor s[ aib[ repede o perspec- tiv[ cultural[ vast[, deduc\ie ]nt[rit[, de altfel, de afirma\iile fo=tilor s[i colegi. Nu este locul s[ determin[m aci c`mpul lecturi- lor lui Eminescu, dar putem fi ]ncredin\a\i c[ cine la 17 ani declama =i traducea din Schiller nu se mul\umea a citi numai pe Goethe, Lenau, Heine, G. Keller =i c`\iva poe\i minori (Hoffmann von Fallersleben, C. Cerri), ale c[ror nume =i urme r[sar ]n scriptele sale, ci trebuie s[ fi avut o cuno=tin\[ aproape integral[ a literaturii germane =i o serioas[ orientare, pe cale de traduceri la ]nceput =i apoi de lecturi ]n original, ]n literatura francez[, din care citea cu prietenii pe J.-J. Rousseau, dar din care este ne]ndoios c[ citise ceva din Victor Hugo, din Alfred de Vigny, din Lamar- tine. Calitatea sa de poet publicat ]l determina s[ nu piard[ contactul cu literatura patriei, =i faptul c[ ]=i trimisese versurile spre publicare la Convorbiri literare este o dovad[ c[ urm[rea revistele rom`ne=ti cu aten\ie =i cu tainic[ n[zuin\[ de a se vedea publicat ]n ele. Via\a lui Mihai Eminescu
 }n afar[ de lectura c[r\ilor cump[rate de la anticari, a celor ]mprumutate prin Samoil Isopescu =i al\i colegi de la Biblioteca Universit[\ii, unde nu era admis, sau a celor consultate la Bibli- oteca Cur\ii imperiale, teatrul constituia pentru Eminescu un al doilea mijloc de informa\ie literar[ (81). Cu vechea pasiune a =colarului de la Cern[u\i =i a fostului sufleur, poetul f[cea tot ce-i sta ]n putin\[ spre a nu lipsi de la reprezenta\iile Operei sau ale Burgtheater-ului, mai cu seam[ c`nd se juca o pies[ clasic[, cum ar fi, de pild[, Regele Lear de Shakespeare. Comediile ]l f[ceau s[ r`d[ p`n[ la lacrimi =i ]ntr-un chip cam zgomotos, ceea ce scandaliza pe pedantul s[u prieten Slavici, cu care mergea uneori la teatru (210). Afirma\ia acestuia din urm[ c[ muzica nu atr[gea pe Eminescu =i c[ la Oper[ ]l tenta mai mult baletul e contrazis[ de al\i prieteni care vedeau pe poet duc`ndu-se la opere clasice, Fidelio de Beethoven =i Faust, precum =i la Musikverein, c`nd c[p[ta bilete gratuite (99). Dealtfel, cel care glorific[ ]n versuri glasul divelor =i c`nt[ ]nsu=i cu mult[ pl[cere din gur[ nu putea fi un spirit antimuzical, ci numai absorbit prea mult de problemele altor genuri mai cerebrale. La Teatrul Imperial, ce se afla ]n apropierea intr[rii Cur\ii ]mp[r[te=ti, studen\ii cump[rau locuri ieftine nenumerotate, la galerie, pentru cucerirea c[rora trebuiau s[ a=tepte din vreme ]naintea u=ii teatrului. Eminescu, zdrav[n din fire =i ]nd`rjit ]n agonisirea satisfac\iilor intelectuale, d[dea dovezi, ]n asemenea ]mprejur[ri, de o rar[ perseveren\[. Stefanelli ]=i aduce aminte c[, merg`nd ]ntr-o zi de ger cumplit, prin decembrie 1870, ]nc[ de la ora patru, spre a c[p[ta un loc bun la numita galerie, g[sir[ mult[ lume postat[ dinainte. }n seara aceea era anun\at[ reprezentarea Regelui Lear. Un v`nt ]nghe\at sufla cu putere, p[trunz`nd p`n[ la oase, =i studen\ii ]ncercau s[ se men\in[ la o temperatur[ suportabil[ b[t`nd din m`ini =i din picioare. Dup[ dou[ ore de tremur[tur[, Stefanelli, siderat, p[r[si c`mpul de lupt[ =i o rupse la goan[ p`n[ acas[. Eminescu ]ns[ r[mase la post, =i a doua zi r`dea de colegul s[u, ar[t`ndu-se vesel c[ g[sise un loc “a=a de bun” (214). 
! G. C[linescu }n ce chip a izbutit Eminescu s[ se strecoare ]n intimitatea unor actori de la Burgtheater r[m`ne deocamdat[ o problem[. O dat[ introdus, ]ns[, frumuse\ea sa exotic[, u=urin\a cu care vorbea nem\e=te =i cultura-i ]ntins[, la care se ad[oga, nici vorb[, compe- ten\a ]n tot ce se refer[ la culise, ]l f[cuse interesant. Frederica Bognàr, una din cele mai de seam[ artiste de la Burgtheater, de unde se retrase nemul\umit[ de rolurile ce i se d[deau, ]n 1870, d[dea din c`nd ]n c`nd recep\ii acas[ la d`nsa ]n Landstrasse- Hauptsrasse. }n salonul ei veneau ]ndeosebi arti=ti. Frederica Bognàr avea pe atunci 30 de ani (n. 16 februarie 1840) =i era reputat[ ca tragedian[ patetic[ ]n cel mai ]nalt grad (81). “Frederi- ca Bognàr — se zicea — nu roste=te cuvinte, ci lacrimi.” La Burgtheater crease pe Gretchen, pe Estera, pe Krimhilda, roluri de patos liric, iar de la 1870 ap[rea ]n chip excep\ional ]n roluri grave, ca Sappho, Judita, Maria Stuart, Deborah (172). Eminescu era nelipsit prin 1870—1871 de la recep\iile ei, de unde afla intrigi =i anecdote din via\a actorilor vienezi, pe care apoi le repovestea colegilor. O carte de vizit[ pe care sta scris “Bognàr Hofschauspie- lerin” invita, spre admira\ia colegilor de odaie, pe poet la reuniune (81). Eminescu se ]mbr[ca cu hainele sale de sear[ sau cu ale colegilor (99), spre a aduce o varietate ]n ]mbr[c[minte, =i se ]nf[- \i=a ]n salonul actri\ei cu acel aer de corectitudine academic[ pe care ]l vedem ]n fotografia f[cut[ ]n acea vreme. Poetul este la aceast[ epoc[ de o frumuse\e de semizeu. Fa\a sa deloc efeminat[ e f[cut[ din linii =i suprafe\e spa\ioase, de un geometrism fiziono- mic antic, iar ]n penetrabilitatea sideral[ a ochilor, ]n voluptatea glacia-l[ a buzelor ce z`mbesc cu des[v`r=ire abstracte, de un hieratism turbur[tor. Privirea, de o grandioas[ simplitate, are o eleva\ie, o nep[sare de lume asiatic[. Cu asemenea ]nf[\i=are fizic[ n-ar fi de mirare s[ fi inspirat Frederic[i Bognàr vreun sentiment trec[tor, cum credeau colegii, dar e mai cuminte s[ ne ]nchipuim c[ singura favoare ob\inut[ de la actri\[ este admiterea ]ntr-un col\ al salonului. Inima poetului este cu deosebire sensibil[ pentru artiste. Via\a lui Mihai Eminescu

O alt[ actri\[ celebr[ de la Burgtheater, Augusta Baudius-Wild- brandt, f[cea s[ fream[te lira poetului. Era mai t`n[r[ dec`t Bognàr (n. 1 iunie 1847), debutase pe scena Teatrului Imperial la 17 ani =i avea fermec[tori ochi alba=tri (“Baudius-Auge”) (148, 158, 172). Nu se poate =ti dac[ Eminescu o frecventa — actri\a cuno=tea un rom`n, pe P. P. Carp, care devenise erou ]ntr-un roman al so\ului ei, Wildbrandt — dar o exalta =i-i f[cea versuri ]n nem\e=te, ]n care o compara cu a=trii de pe cer (224, IV): Wie Stern’ viel Gedanken mild Wie Mondenrund In tiefen Grund, Ihr theures bleiches Bild. C`nd, acum vreo cincizeci de ani, I. Gr[mad[ vizit[ pe Augusta Baudius, spre a-i r[scoli amintirile, zvelta b[tr`n[ de 70 de ani privi cu celebrii ochi alba=tri, de acum stin=i, cunoscuta fotografie din tinere\e a lui Eminescu, dar neg[sind ]n ea nici un chip cunoscut, zise cu admira\ie sincer[: “ein hübscher Bursch ist er gewesen” — “frumos t`n[r a fost” (148). Eminescu frecventa =i muzeele =i galeriile de pictur[, cele mai adesea cu pictorul Epaminonda Bucevski (99), =i punea ]n aceste vizite scrupulozitatea =i setea de informa\ie de care era ]n stare, cercet`nd totul cu catalogul ]n m`n[. Opera lui are prea pu\ine elemente de pur[ informa\ie, pentru ca s[ ne d[m seama ce ]ntindere a putut lua preg[tirea sa artistic[. Trei din eroii s[i — Ioan din Geniu pustiu, Francesco =i Ieronim din Cezara — sunt pictori. C`te un detaliu din opera sa ne face s[ b[nuim c[ a r[mas impresionat de pictura Rena=terii italiene, de Rafael, de pild[: O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezee Cu diadema-i de stele, cu sur`sul bl`nd, vergin... sau de femeile lui Giacomo Palma, care au “nasul fin =i b[rbia rotund[ =i dulce” (Cezara). }n cercurile studen\e=ti, Eminescu, de=i iubit, ba chiar c[utat de str[ini =i admirat pentru frumuse\ea sa, trecea drept un 
 G. C[linescu “original”, ceea ce se explic[ prin faptul c[, de=i ]n aparen\[ via\a poetului nu se deosebea ]n mod apreciabil de a celorlal\i colegi, avea un sens interior ce nu se l[sa u=or dezv[luit. Majoritatea studen\ilor rom`ni erau b[ie\i de \ar[, f[r[ voca\ii excep\ionale, d`rji ]n a-=i netezi un drum ]n via\[ =i pe care nu putea dec`t s[-i mire lipsa unei orient[ri imediat practice, pe care o constatau la Eminescu. Cel mai cu viitor dintre ei, Slavici, n-avea o mentalitate deosebit[. Eminescu l-a cunoscut ]n iarna anului 1869, pu\in dup[ a=ezarea la Viena, printr-un prieten comun, medicinistul Ion Hosanu. Slavici fusese ]nscris ]nt`i la Facultatea de drept din Pesta, unde nu =ezuse dec`t vreo patru luni, iar acum, angaj`ndu-se ]n armat[ ca voluntar, ]=i alesese drept localitate Viena. Locuia la cazarm[ =i-i era ]ng[duit s[ frecventeze =i cursurile universitare. Un c[pitan generos transfer[ pe student la cazarma “Franz Iosef”, a treia cas[ de la Universitate, care se afla pe Bäckerstrasse. Slavici era fericit. Se sim\ea bine la cazarm[, unde, ]ns[rcinat cu suprave- gherea dormitorului, dat[ fiind firea sa grijulie =i ordonat[, toat[ lumea i se p[rea bun[, ]ntr-un cuv`nt, era ca acas[ ]n aceast[ metropol[ a imperiului (210). Figura pl`ng[toare =i iritant de con- cesiv[ a lui Slavici, care pare c[ cere iertare de la=itatea ochilor, explic[ purtarea de toat[ via\a a omului. Patriot onest, ]n felul s[u, Slavici sim\ea =i atunci ]n cadrul imperiului, ]ncerc`nd s[ ]mpace sentimentele sale cu principiile prin defini\ii ]ntortocheate =i cazuistice. Teritoriul pe care a fost cu putin\[ ]nt`lnirea a dou[ spirite at`t de deosebite este preocuparea am`ndurora de proble- mele culturii na\ionale =i literare, pasivitatea intelectual[ =i culoa- rea local[ a lui Slavici, rezerva studioas[ =i a unia, =i a celuilalt. Diminea\a mergeau adesea ]mpreun[ la cursuri, apoi la dou[spre- zece Eminescu ]nso\ea pe Slavici p`n[ la cazarm[ discut`nd, =i nu rareori a=tepta ]n fa\a por\ii p`n[ ce colegul ]=i termina exer- ci\iile militare, pentru a o porni apoi, la cinci d. a., din nou ]mpre- un[, pe str[zi sau prin gr[dina public[ apropiat[ ]ncorda\i ]n discu- \ie. Limba pe care o vorbea Slavici =i simpatia lui pentru Austria Via\a lui Mihai Eminescu
 produceau irita\ie =i dispre\ ]n Eminescu, ceea ce nu-l ]mpiedica s[ caute societatea peripatetic[ a studentului-soldat, venind cu c`teva ceasuri mai devreme s[ a=tepte ie=irea de la poligonul de exerci\ii a colegului. “El =tia — scrie Slavici — c[ abia pe la cinci o s[ scap; cu toate acestea, adeseori, pe la dou[ se ivea pe cheiul canalului, plimb`ndu-se ]n sus =i ]n jos. C[lca rar, ]=i \inea capul plecat =i dat pu\in la st`nga, ridica din c`nd ]n c`nd m`na la gur[ =i se juca cu buza de jos, str`ng`nd-o ]ntre degete...” Obi=nuit s[ citeasc[ unele c[r\i ]mpreun[ cu prietenii, spre a g[si prilej de discu\ie, Eminescu consulta cu Slavici scrieri despre confucianism =i budism, despre Extremul Orient, ]n genere, =i ]ntre altele =i pe Schopenhauer, iar ]n fran\uze=te, dialogurile lui Platon. }l sf[tuise s[ citeasc[ rom`ne=te, ]l ]ndemna s[ scrie =i-i copia chiar manuscri- sele, corect`ndu-le =i trimi\`ndu-le la Convorbiri literare, c`nd avu leg[tur[ cu aceast[ revist[ (210). Direc\ia politic[ a spiritului lui Slavici, ]n\eleg[tor fa\[ de na\iunile conlocuitoare, nu sc[pase lui Eminescu, care, parodiind numele prietenului, ce ar[ta ]n mod nejustificat o origine str[in[, ]l numea “frakie gye gyncolo” (ms. 2276, f. 13). =i era poreclit la r`ndu-i de acesta “Turcule” (99). }ntr-o ]nsem- nare g[sim aceast[ intitula\ie glumea\[ (ms. 2255, f. 307; 85): “Domino, Domino Schklovaccio, sapientissimo ac doctissimo meo amico convivoque, domo veteri magno cerevisiae consuma- tori, Magyarophilo — Michaelis Eminescus salutem.” Unui om a=a de meticulos =i etic, firea discret[ =i dezordo- nat[ a lui Eminescu nu putea p[rea dec`t ca o regretabil[, penibil[ ciud[\enie, cu at`t mai mult cu c`t stipendiul de 18—20 galbeni, sau dup[ unii de trei napoleoni, adic[ 28 fiorini (99, 210), trimis poetului de acas[, trecea ]n ochii studen\ilor =i mai s[raci drept o burs[ considerabil[. Din nefericire, Eminescu nu primea la vreme ace=ti bani, =i nevoile sale dep[=eau veniturile. Pe dat[ ce-i soseau acei 18 galbeni, ]=i pl[tea datoriile =i-=i cump[ra c[r\i, precum =i cafea =i tutun. Cu restul tr[ia c`teva zile de delicii, dup[ care urma o lung[ ascez[. }n acest timp ]=i revindea c[r\ile, ]=i amaneta 
 G. C[linescu hainele, consuma ]n baza creditului deschis de chelneri =i f[cea datorii pe la prieteni, la Teclu, la Moisil, Pop, Ciurcu, Mure=an, Nica, Bari\, Slavici, Bumbac, Oncu, =i caietele sale se umpleau de socoteli de felul acesta: “25 [fl.] loc[uin\a] pe dou[ luni, 25 pr`nzul pe 2 luni, 12 lui Oncu, 15 la Ovreiu, 12 la cefenea, 6 f. 35 datorii” etc (ms. 2257, f. 27, 77 v. ), care ar[tau debitul =i creditul, c[ci poetul era foarte onest =i ]=i pl[tea ]ntotdeauna datoriile. Fiind cu totul distrat =i nep[s[tor de grijile obi=nuite ale vie\ii, colegii ]l sileau, c`nd primea banii de acas[, s[-=i asigure prin abonament masa de la pr`nz, pe care o lua odat[ ]ntr-o pensiune particular[ din Riemerstrasse. }n aceste r[stimpuri de criz[, Eminescu umbla cu fa\a ]ng`ndu- rat[ =i sinistr[, nervos =i necomunicativ, c[ut`nd cu ]mprumut pe la prieteni c`te o pi\ul[ (10 crei\ari), pe care o cerea cu o mi=care a m`inii const`nd din frecarea enumerativ[ a degetului mare de ar[t[tor =i-=i definea situa\ia cu mult[ filozofie prin ocara abreviat[ “... tu-i neamul nevoii”. Totodat[ alc[tuia telegrame disperate pentru acas[ (ms. 2257, f. 103 v.): “Eminovici, Boto=ani. N-am r[spuns, c[ci a=teptam la zi ]nt`i scrisoare. C`nd ]mi trimite\i banii lunari? R[spunde\i telegrafic. Mihai” C`nd soseau banii devenea iar[=i vesel, pl[tea datoriile, ]=i reconstituia depozitul de cafea, cump[ra c[r\i, venea t`rziu acas[, pentru c[ se ducea probabil la teatru =i, ]n sf`r=it, se f[cea comunicativ. Aceste fericiri ]ns[ durau pu\in, lipsurile ]ncepeau din nou =i poetul b[tea iar[=i telegram[ acas[ (ms. 2291, f. 39): “G. E[minovici], Boto=ani. P`n[ azi n-am primit banii lunii curente. Am necesitate. Rog trimite\i la moment. R[spunde\i telegrafic. Mihai” Via\a lui Mihai Eminescu
 Observa\iile asupra exteriorului poetului ]n acea vreme sunt alterate ]n mare parte de subiectivitatea colegilor, dintre care unii vedeau dezordine acolo unde era numai economie, =i al\ii c[utare ]n decen\[. Sigur este c[ Eminescu nu avea dec`t un costum de var[ =i altul pentru iarn[, pe care le purta p`n[ la ultima eroziune =i le amaneta alternativ. }n reuniuni cu caracter de solemnitate se prezenta ]ns[ corect ]mbr[cat, =i pentru asta avea o redingot[. El ar[ta un dezinteres des[v`r=it pentru orice element de lux, socotind ca atare unele lucruri utile pentru noi, cum ar fi batista, =i chiar dac[ ar fi avut mai multe mijloace b[ne=ti, el =i-ar fi cump[rat ]n primul r`nd c[r\i. Neb[nuind vigilen\a istoriei literare, Eminescu umbla iarna cu un palton ]nchis =i cu o c[ciul[ de astrahan, iar m`inile =i le v`ra ]n c[ptu=eala m`necilor din lips[ de m[nu=i. Ceea ce p[rea mai bizar ]n purtarea lui Eminescu pentru colegi era dispari\ia lui de s[pt[m`ni ]ntregi din locurile frecventate de studen\i. Aceast[ dispari\ie alc[tuia ]ns[=i existen\a spiritual[ a poetului. Pe dat[ ce-i soseau banii din \ar[, ]=i cump[ra cafea r`=nit[ =i spirt denaturat =i, suspend`nd rela\iile =i discu\iile, se ]nchidea ]n odaia sa. Cafeaua cu caimac pe care o fierbea Eminescu la ma=ina de spirt, =i pentru care renun\a chiar la m`ncare, era pentru el =i un aliment subtil, suger`nd calitatea ascetic[ a existen\ei sale, =i o arom[ stupefiant[, d`nd u=oara iluzie a Orientului. La fel, S[rmanul Dionis, pun`ndu-=i paltonul ud ]ntr-un cuier al cafenelei, se pierde ]n reverii “la aroma ]mb[t[toare a unei cafele turce=ti”. Deoarece Eminescu =edea ]ntr-o camer[ cu al\i prieteni, nu credem c[ odaia era \inut[ ]n a=a dezordine ]nc`t s[ nu se poat[ locui ]n ea, dar ne putem ]nchipui c[ ]n lipsa de acas[ a tovar[=ilor se pierdea cu totul ]n preocup[rile sale p`n[ acolo ]nc`t s[ denatureze un interior pentru care nu avea sim\ul “artistic”. }n home-ul s[u Eminescu se despov[ra de rigiditatea hainelor oficiale =i, contrariu de cum f[cea Machiavel, care citea clasicii ]n haine de s[rb[toare, se ]nf[=ura ]ntr-un halat uzat, punea 
 G. C[linescu ]n picioare ni=te ex-papuci de baie iar ]n cap un fes lung =i, dup[ natura ocupa\iilor, se tr`ntea pe canapea sau pe pat, s[ citeasc[, sau se a=eza la mas[, spre a scrie, nu f[r[ a m[sura ]n lung =i ]n lat, uneori, odaia spa\ioas[, spre a-=i a\`\a sau potoli imagina\ia (99, 214). }n acest timp ma=ina de spirt clocotea ne]ntrerupt, iar fumul \ig[rilor se amesteca cu aburul de cafea =i alcool denaturat, ]nvelind ]n ce\uri pe locatar. Asemeni indivizilor cu somnul greoi, care se ]ncle=teaz[ cu gemete de visul ]nceput =i refuz[ ]n convul- siuni s[ se ]ntoarc[ ]n lumea con=tiin\ei, poetul cade ]ntr-un delir intelectual care-l distrage cu totul din prezent. El lucreaz[ posedat de fantezie, arunc`nd pe h`rtie ideile care-l ]mbulzesc =i l[s`ndu- le acolo p`n[ c`nd va putea s[ le elaboreze printr-o munc[ rece. Tr[ind ]n acele clipe o via\[ strict intelectual[, el devenea cu des[v`r=ire orb pentru circumstan\e, uita de e zi sau noapte, uita s[ m[n`nce, dormea ]mbr[cat =i vegea ]n camer[, =i nu suferea s[ i se ]ntrerup[ munca pentru deriticat =i cur[\it, cum nu sufer[ vis[torul ]ndemnul de=tept[rii, care-i spulber[ epica visului. Acest proces extatic, ]n care via\a fiziologic[ era redus[ la minim, d[inuia c`t[ vreme dura cafeaua. Poetul se s[lb[ticea, interi- oriz`ndu-se cu exces, =edea prea mult ]n acelea=i rufe =i, enervat de asperitatea fe\ei, ]=i smulgea perii de pe obraz cu briceagul. }ncepea s[ se manifeste o hipersensibilitate: rostogolirea ro\ilor de tr[sur[ pe pavaj, sc`r\`iturile sau =uier[turile ]l iritau (210), iar vizitele prietenilor ]l importunau. Vizitatorul era intimidat brusc cu un “La ce-ai venit?” =i, dealtfel, pleca singur, izgonit de z[duful din cas[ (214). Deoarece ]n vreme ce medita, plimb`ndu-se prin odaie, avea obiceiul s[ fredoneze ]ncet un c`ntec, c`te un prieten ]l ]ntreba ce cuget[ c`nd c`nt[: “M[i — ]i r[spundea el — s[ =tii, c`nd sunt melodiile vesele, g`ndesc poezie, iar[ dac[ sunt mar=uri, g`ndesc istorie” (159). Dar p[stra o des[v`r=it[ discre\ie asupra lucr[rilor sale, =i colegii aflau ce scrisese numai din Convorbiri literare. Slavici ]nsu=i nu =tia nimic de scrierile lui =i comunica lui Via\a lui Mihai Eminescu
 I. Negruzzi: “Eminescu nu lucreaz[ nimic — e lene=. Cel pu\in el zice a=a. Eu ]ns[ nu cred: el e =iret.” (224, II) Lipsurile readuceau pe poet ]n lumea realit[\ilor. Sf`r=itul cafelei scotea pe Eminescu ]n lume ]n c[utarea unei pi\ule =i ]l reda societ[\ii, cu care el relua discu\iile ]ncepute chiar din locul unde le l[sase. De=i bucuros s[ stea singur ]n cas[, Eminescu era sociabil cu tovar[=ii de camer[, care ]ntr-o vreme erau Samoil Isopescu =i Iancu Cocinski, bucovineni am`ndoi, fiindc[ printre bucovineni se sim\ea mai bine. Isopescu ]i aducea c[r\i de la Universitate, pe care Eminescu le citea ]n timpul zilei, ]n lipsa tovar[=ului sau ]mpreun[ cu el, noaptea (81). +i cum lecturile preferate erau mai cu seam[ din domeniul religiunilor orientale, o cr`ncen[ discu\ie se ]ncingea ]ntre Eminescu =i Isopescu, sub conducerea ]mp[ciuitoare a lui Cocinski, p`n[ ce, boicota\i de acesta din urm[ cu produc\ii muzicale, ]ncepeau cu to\ii s[ c`nte (214). Locurile de ]nt`lnire ale studen\ilor erau, fire=te, ]n afar[ de Universitate =i propriile locuin\e, restaurantele =i cafenelele. Unul din aceste restaurante fu o vreme Moretti ]n Landstrasse, unde luau masa la pr`nz =i uneori =i seara mai mult bucovinenii, dar =i unii transilv[neni (214). O pensiune ]n Riemerstrasse, etaj 4, care d[dea masa de amiaz[ cu 7,50 fiorini pe lun[ (99), aduna pe unii din ei. La Obermayer se ]ntemeiaser[ ni=te societ[\i de petrecere, “Stelu\a” =i “Gorila”, a c[ror activitate era remarcabil[ (81 a). }n urm[, parte din studen\i se stabilise la “tata Wihl”, al c[rui restaurant Zu den drei Tauben se afla ]n Marokkanergasse =i-=i merita numele, pentru c[ at`t patronul, c`t =i chelnerul f[ceau cu mult[ generozitate credit, =i odat[, atras cu viclenie ]ntr-o petrecere, tata Wihl, turmentat, le oferi chiar o copioas[ consuma- \ie. C`nd ]ns[, c[tre sf`r=itul lunii, pr`nzul la restaurante devenea un lux, studen\ii se refugiau ]ntr-o b[c[nie din apropierea Universi- t[\ii, unde pentru c`\iva crei\ari consumau un Schusterlabl, adic[ o franzelu\[ m`njit[ cu unt. “Tata Moritz”, cum era numit de stu- den\i patronul, era indignat c[ ace=tia veneau la d`nsul numai 
 G. C[linescu “wann der Wind in den Taschen blasen tut”, adic[ numai atunci c`nd le fluiera v`ntul prin buzunare. }n aceast[ ]mprejurare ]l nu- meau “Jupiter tonans” (214). Tinerii mai veneau acolo =i pentru fata lui Moritz, Fanny, care simpatiza pe rom`ni =i s-a =i c[s[torit cu +tefan Dracinski (99). Dar locul principal de ]nt`lnire era cafeneaua “Troidl” pe Wollzeile (11). Aci Eminescu citea reviste- le dup[ amiaz[ =i se folosea sub form[ de cafea =i tutun de creditul pe care i-l deschidea chelnerul Jean. De=i ]n genere rezervat =i expectativ, se ]nt`lnea cu foarte mul\i prieteni — prefer`nd pe cei b[tr`ni, care pl[teau consuma\iile — cu Tancu, Burl[, Onesim |urcan, Stefanelli, Grigorovitza (acesta ]l ducea la localul “Curtea imperial[”), Slavici, Samoil =i Arcadie Isopescu, Moisil =i al\ii (81, 99) =i, c`nd se ]nt`mpla ca discu\ia s[ fie de ordin filozofic sau mai ales politic, ie=ea din rezerv[ =i intra ]n v`ltoarea discu\iei, iritabil la contraziceri =i pierz`nd din modera\ia pe care o punea de obicei ]n sus\inerea tezei sale. Astfel, unui coleg care suspecta ]n zeflemea p[trunderea din partea poetului a operei Über die vierfache Wurzel des Satzes vom zureichenden Grund a lui Schopen- hauer, ]i r[spunde sup[rat: “E=ti o sec[tur[ =i dac[ nu ai ]n\eles desf[=urarea unei idei c`nd l-ai citit pe Schopenhauer, nu m[-i ]n\elege nici pe mine!” (214) Discu\iile se sf`r=eau nu rareori cu petreceri =i hoin[riri p`n[ la ziu[, acoperite din expediente ca amanetarea hainelor, hoin[riri care, dealtfel, erau inevitabile, pentru c[ tinerii n-aveau nici cei c`\iva gologani spre a pl[ti bac=i=ul portarului, c`nd se ]nt`mpla s[ ]nt`rzie peste ora zece. Eminescu lua bucuros parte la “voroave” =i la petreceri, bea pu\in, dar se aprindea repede =i, c`nd temperatura era ridicat[, c`nta. Repertoriul s[u se compunea mai ales din c`ntece na\ionale, pe care le executa cu mult[ sim\ire. Unul era (99): Eu sunt Barbul L[utarul, Starostele =i cobzarul, Ce-am c`ntat pe la domnii +i la m`ndre cununii. Via\a lui Mihai Eminescu
 }nduioa=area pe care i-o pricinuia acest c`ntec o rezuma prin explica\ia: “Of... neamul nevoii”. Mai zicea, st`nd ]ntr-o atitudine patetic[ =i exaltat[, =i alte c`ntece de lume, precum (214): Frunz[ verde de piper, Toate p`n[-n ziu[ pier. C`te stele sunt pe cer Numai luna =i o stea +tie de patima mea... Ori (18): Mai turna\i-mi ]n pahare — Dar[ nu-mi umple\i paharul Voi s[ beau, c[ci sunt setos. Dec`t de la miez ]n jos. Prietenii care-=i amintesc tinere\ea lui Eminescu, sub impresia defini\iei de mai t`rziu a operei sale cu formula pesimismului, sau sub aceea a boalei care l-a r[pus, sunt ]nclina\i s[ ne ]nf[\i=eze via\a poetului ]ntr-un ton sumbru =i dezechilibrat. }ntr-aceasta este =i o doz[ de incultur[ =i naivitate. }ntr-o zi, Bari\iu primi de la un coleg bucovinean, care se sinucisese, Alex. Procinkievicz, urm[torul bilet: “Moriturus te salutat. Dup[ cum \i-am promis. Adio!” Studentul f[g[duise c[ se va ]mpu=ca =i, ]ntocmai ca doctorul din Nora, ]=i vestea acum prietenii. Eminescu primi aceast[ =tire aprobativ: “Bine a f[cut Procinkievicz. Via\a e un moft, o prostie.” +i de aci discu\ie aprins[ despre voin\a de a tr[i =i Nirvana, cu largi referin\e din Schopenhauer din partea lui Eminescu. Bari\iu r[m`ne cu convin- gerea ]nfiorat[ c[ Eminescu era “pesimist incurabil”, ca =i c`nd aceasta ar fi fost o boal[ =i nu o pozi\ie speculativ[ a spiritului, f[r[ consecin\e practice (11). Filozofia lui Schopenhauer era sistemul la mod[ pe atunci, precum era acum c`teva decenii, ]n Occident, intui\ionismul lui Bergson, iar Eminescu era prea filozof ca s[ parodieze o g`ndire, ilustr`nd-o prin atitudini bombastice. Mizeria lui era relativ[ =i jovial[, zilele petrecute la Viena ]i sunt cele mai fericite =i mai active, =i apoi, cum zice Marsilio Ficino ]n De vita triplici: “To\i oamenii care au fost excep\ionali ]ntr-o art[ major[ au fost melancolici”, cu alte cuvinte nemul\umi\i cu ce-au ]nf[ptuit prin raport la marea oper[ ]ntrev[zut[. 
! G. C[linescu }ntruc`t prive=te via\a sentimental[ a poetului, cu toat[ discre- \ia lui ]n materie erotic[, nu mai r[m`ne ]ndoial[, dat[ fiind firea sa, c[ a fost b`ntuit, =i aici ca =i ]n \ar[, de cele mai violente pasiuni pentru femei z[rite ]n treac[t sau cunoscute de aproape. O atent[ scrutare a h`rtiilor r[mase, unde apar aluzii la o prim[ dragoste senzual[ pentru o femeie, m[ritat[, la care =edea ]n gazd[ (ms. 2255, f. 259 urm.), c`te un concept de scrisoare nem\easc[ c[tre o Fraülein din Viena ori din Berlin, pe care simte c[ e o nebunie s[ o iubeasc[, dar pentru care e cuprins de o sim\ire cereasc[ =i romantic[ (ms.2255, f. 304), revel[ o fireasc[ agita\ie puberal[. Forma obi=nuit[ platonic[, nu lipsit[ de oarecare senzualitate, dar care transfigureaz[ p`n[ la un punct obiectul ini\ial. Compunerile poetului din primul an de =edere la Viena sunt mai toate amoroase. Prin decembrie 1869 ]mb[rb[ta pe o blond[ Marta, deprimat[ de ur`\enia ei (ms. 2259, f. 16): Altele sunt mai frumoase, mult mai m`ndre, mai bogate, Dar ca marmura cea rece nu au inim[ defel. Pe c`nd tu!.. e=ti numai suflet. E=ti ca ]ngerul fidel, Ce pe cel care iube=te ar veghea-n eternitate. (Marta) El transcria acum, re]mprosp[t`ndu-=i amintirile, versurile de dragoste compuse ]n \ar[ (aprilie 1869), probabil pentru Eufrosina Popescu, pe care se temuse atunci s[ n-o piard[ (ms. 2259, f. 16 v.): C-o bucurie trist[ te \in acum ]n bra\e, Privire ]n privire =i s`n pe s`n tr[im. +i gura ta m-atrage =i ochii t[i m[-nva\[ C`nd \inem fericirea pe s`n cum s-o iubim. (De-a= muri ori de-ai muri) Alte versuri (iulie 1869) ne confirm[ culpabilitatea sa erotic[ =i generozitatea adoratei (ms. 2259, f. 31 v.): Strecor degetele mele printre buclele-\i de aur, Raze care cad ]n valuri pe un s`n ce n-am v[zut, Via\a lui Mihai Eminescu

C[ci corsetul ce le-ascunde e o straj[ la tezaur, Iar[ ochii-\i, gardianii, m[ opresc =i m[ sumut. (Locul aripelor) Nu =tim dac[ “tezaurul” a r[mas mereu inexpugnabil, dar Eminescu continua s[ suspine retrospectiv (iulie 1869) pentru “doi a=tri/ str[lucind alba=tri/ la un ]nger pal” (ms. 2259, f. 17) =i se pierdea (iulie 1868) ]n adora\iuni superlative (ms. 2259, f. 20 v. 1—21): Nebun[ copil[, ce-amesteci pl[cerea Cu l[cr[mi pe care le na=te durerea, Nebun[ copil[, cu-amorul ceresc — O, c`t te iubesc! (C`nd) Poate c[ iubita din cunoscuta poezie Noaptea, pe care poetul o a=tepta st`nd ]n fa\a sobei pe un col\ de sofa ro=ie, este tot actri\a din Bucure=ti, judec`nd dup[ interior. Compunerea ]ns[, dat`nd din epoca vienez[, palpit[ de o emo\ie recent[: Cu-ale tale bra\e albe, moi, rotunde, parfumate, Tu grumazul mi-l ]nl[n\ui, pe-al meu piept capul \i-l culci; +-apoi ca din vis trezit[, cu m`inu\e albe, dulci, De pe fruntea mea cea trist[ tu dai vi\ele-ntr-o parte. O ]nt`mplare pe care ne-o poveste=te Stefanelli ne-ar ]ndrept[\i s[ credem c[ am g[sit sursa ochilor alba=tri din }nger =i demon, dac[ ochii alba=tri n-ar fi a=a de numero=i la Viena =i aiurea. Ap[r`nd pe dou[ doamne atacate ]ntr-o noapte, dup[ teatru, de ni=te derbedei, chiar pe Dianagasse, Eminescu =i Stefanelli fac cuno=tin\a a dou[ tinere femei care se las[ conduse acas[ de studen\i =i-i invit[ la ceai ]n c`teva r`nduri. Impresia f[cut[ asupra tinerilor, mai ales de una din ele, Eliza, este fulminant[: “Am fost primi\i numai de Eliza, c[ci tovar[=a ei suferea de durere de cap. Eliza era pl[cut impresionat[ de aten\iunea noastr[ =i s-a scuzat c[ ne prime=te ]n toalet[ de toate zilele =i f[r[ s[ fie frizat[, c[ci, ne zicea ea, se ]nt`rziase frizera, dar 
 G. C[linescu auzind de la camerist[ c[ sunt domnii de asear[, nu face etichet[ cu ap[r[torii ei de ieri, =i ne prime=te ca pe ni=te vechi prieteni. Era ]mbr[cat[ ]ntr-un admirabil capot lung, de m[tase albastr[ deschis[, g[tit[ bogat cu dantele. M`necile largi l[sau s[ se vaz[ minunatele ei bra\e rotunde =i albe ca marmora, =i abia acum, la lumina zilei, putur[m admira ace=ti ochi mari =i frumo=i, alba=tri ca limpezimea cerului, care te fermecau cu privirea lor. P[rul era despletit =i at`rna ]n bucle blonde, p`n[ ]n jos pe =olduri, \inut dup[ g`t numai de o panglic[ albastr[. C`nd se a=eza pe scaun, p[rul ajungea p`n[ pe covor =i razele de soare ce ]l atingeau ]l pref[cur[ ]ntr-un lung caier de aur. Eminescu sta ]nm[rmurit f[r[ s[ zic[ un cuv`nt =i privea cu nesa\ acea ivire fermec[toare =i bogat[ de p[r ce at`rna ca o manta de aur pe umerii ei rotunzi. Ea observ[ t[cerea noastr[ =i, privind ]n ochii no=tri naivi =i plini de admirare, z`mbi =i zise: — Privi\i la p[rul meu despletit? V-am cerut scuze c[ v-am primit astfel...” La ie=irea ]n strad[ tumultul din sufletul lui Eminescu izbucni: “—M[! — zise el lui Stefanelli — cuno=ti tu povestea Ilenei Cosinzene? A=a mi-o ]nchipuiesc eu cum e aceast[ dam[. Ai v[zut ce ochi frumo=i alba=tri, ce p[r bogat de aur =i ce frumoas[ e ]n toate? Parc[-i chip t[iat din marmor[. E ]n stare s[-\i turbure min\ile =i s[ te cuprind[ ]n vraja ei demonic[. Nu m[ mai duc la d`nsa.” S-a mai dus totu=i s[-i fac[ ]n chip de joc savante declara\iuni romantice =i s[-=i consolideze probabil o tem[ poetic[ ce-l urm[re=te ]n vremea aceasta, Demon =i ]nger (214). Dealtfel, Eminescu compunea =i copia cu febrilitate poezii =i nuvele, pl[nuia drame numeroase =i-=i punea la punct poeziile mai vechi cu scopul de a le publica, toate acestea ]n cea mai mare tain[. }n 1870 S[rmanul Dionis era terminat, =i ]n od[i\a lui Isopescu, care locuia la un evreu spaniol Camondo, o discu\ie aprins[ se ]ncinse ]ntre autor =i V. Burl[, care =edea =i el ]ntr-o c[m[ru\[ apropiat[ din acela=i imobil, acesta din urm[ comb[- Via\a lui Mihai Eminescu
 t`nd scrierea. Disputa deveni peripatetic[, ]ntruc`t combatan\ii ]nfierb`nta\i o purtar[ p`n[ la “Troidl” (81). Notele esen\iale ale acestei literaturi, care oglinde=te psihologia momentului, sunt: un romantism extravagant, senza\ional, problema sufletului =i “na\ionalismul”. Din cauza lecturilor filozofice =i sub imperiul v`rstei critice, Eminescu este st[p`nit, ca orice t`n[r, dealtfel, de obsesia eternit[\ii. Toate ]nsemn[rile =i scrierile din aceast[ vreme trateaz[ cu mai mult[ sau mai pu\in[ filozofie aceast[ idee, rezolvat[ prin palingenezie, metempsihoz[, evaziune din timp =i spa\iu, identitatea ]n absolut, iar moartea care-l cutremur[ =i-l urm[re=te ]n toate poeziile (Mortua est, De ce s[ mori tu, De-a= muri, ori de-ai muri) este conjurat[, poate chiar de acum, cu astfel de metafizic[: “Moartea este stingerea con=tiin\ei identit[\ii numerice. Dar identitatea numeric[ a unui individ nu este dec`t o frunz[ din miile de frunze-n genera\ii, pe care arborul lumii le produce cu fiecare prim[var[, astfel c[, ]nchipuindu-ne chiar pieirea des[v`r- =it[ a organului omenesc de percep\iune, totu=i aceast[ stare prob[ =i necon=tie a universului r[m`ne fa\[ cu eternitatea, prin urmare, ca o nesf`r=it[ probabilitate. Dac[ acum, peste (subiectiv vorbind) miliarde de ani, acest tip omenesc ar r[s[ri iar, faptul c[ acest timp nemi=cat s-a scurs f[r[ ca el s-o poat[ =ti, c[ci timp n-a existat ]n lipsa lui, ar face ca tot acel timp s[ fie mai pu\in dec`t [o] clip[ de adormire, ]n care el =i-ar fi suspendat func\iu- nea. Este nu numai verosimil, ci sigur cum c[ moartea des[v`r=it[ a intelectului nostru afl`ndu-se fa\[ cu posibilitatea infinit[ a eternit[\ii, dup[ un interval nem[surabil de lung, dar a c[rui lungime e indiferent[, va reapare iar[=i cu acelea=i func\iuni =i sub acelea=i condi\ii — =i-n aceasta const[ nemurirea sa. C[ci, dac[ ne-nchipuim eternitatea moart[ ca o urm[ de loterie, ]n care stau ]nchise toate formele vie\ii, e neap[rat c[ ]n ea se va trage odat[ (=i momentul acesta e indiferent oric`t de dep[rtat ar fi) num[rul specific al formei omene=ti. Dar totu=i aceasta e cu 
 G. C[linescu putin\[ numai ]ntr-un caz, dac[ mul\imea formelor posibile de via\[ ar fi (oric`t de mare ar voi, c[ci e indiferent), dar totu=i m[rginit[ — ]ndat[ ]ns[ ce ar fi nem[rginit[, atuncea probabilitatea ar dispare, c[ci ar fi ca o loterie ce s-ar trage etern, dar cu numere infinit de multe, astfel ]nc`t tocmai num[rul formei omene=ti nu s-ar trage niciodat[. R[m`ne a decide dac[ num[rul formelor, pe care natura le produce, este m[rginit.” (Ms. 2255, f. 10.) Eminescu colecta seara ]ntr-un Fragmentarium toate elucubra- \iile romantice care-i treceau prin minte sau ]i erau sugerate de lectura c[r\ilor de duzin[ r[scolite peste zi pe la anticari. Spre a ne da seama de visurile care ]nstr[inau pe poet de lumea colegilor =i pe care le purta pe uli\ele de noapte ale Vienei, vom analiza c`teva din paginile de proz[, scrise ]n raza unei epoci al c[rei centru ]l formeaz[ S[rmanul Dionis, dar g`ndite aproape sigur la Viena. Iat[, de pild[, un proiect de nuvel[ neterminat[ (ms. 2255, f. 1 urm.): Temni\[ ud[, podit[ cu c[r[mid[, gratii ]nalte de fier la ferestre, prin care prive=te palid[ luna. O femeie alb[ ca varul, rezemat[ de un st`lp, aiureaz[ ]n fa\a cadavrului unui prunc, invoc`nd pe un +tefan, tat[ al copilului, care poart[ coroan[. E evreic[, sufer[ pentru Israil, iar copilul — ]n r[t[cirea ei — este Mesia. Al doilea tablou ne ]nf[\i=eaz[ o uli\[ din Suceava, la miezul nop\ii. }ntr-o cas[, b[tr`nul Levy Canaan =i cu ginerele s[u Ruben, care a adus un sac plin ]n spinare, se ceart[ asupra sumei cu care au v`ndut pe Hagar cre=tinului. Hagar se vede a fi fata lui Levy =i mireasa lui Ruben. Pretinz`nd to\i banii, Ruben e ucis de b[tr`n, care, ]mbr[c`nd hainele domne=ti aflate ]n sacul amintit =i, nebun, dorind s[ str`ng[ bani spre a merge la Ierusalim, porne=te pe sub zidul cet[\ii Suceava, la ]nchisoarea unde se afl[ Hagar. Aceasta, v[z`nd c[ nu e +tefan, ]l gone=te. Al treilea tablou este mai lugubru =i mai misterios. Un cavaler c[l[tore=te prin mla=tinile Bugeacului, spre un castel al c[rui clopot ]l aude din dep[rtare pun`nd urechea la p[m`nt. Trece pe pode\ul mi=c[tor, bate cu ciocanul ]n poart[, Via\a lui Mihai Eminescu
 intr[ ]ntr-o lini=te ]nfior[toare, ]n vreme ce poarta se ]nchide singur[ dup[ sine. Condus de o flac[r[ aerian[ prin coridoare pustii =i sinistre, se treze=te ]n fa\a unui om grozav, care ]l opre=te cu sabia ]ns`ngerat[. Lu`nd de la acesta o cheie, p[trunde ]n sf`r=it ]ntr-o sal[ unde, ]ntr-un sicriu, doarme o fat[ frumoas[, p[zit[ de statui de marmur[ neagr[ cu s[bii ]n m`ini. Statuile ridic[ s[biile, se str`ng ]n jurul cavalerului, moarta se ridic[, viteazul o s[rut[ =i totul se n[ruie. C`nd se scoal[, cavalerul se afl[ pe un pat de catifea, iar al[turi de el st[ o femeie nespus de frumoas[, anume Angela. O alt[ lung[ povestire trateaz[ un caz de metempsihoz[ (ms. 2255, f. 92 urm.): Ne afl[m la Memphis ]n Egipt, ]ntr-o noapte de inevitabil[ lun[. Pe Nil, ]ntr-o barc[, se plimb[ ]ntristatul rege Tlà, c[ruia i-a murit so\ia Rhodope, nume ce mai apare =i ]n citatele versuri c[tre Chibici, ]n amintirea universit[\ii, unde profesorul: Pe nevasta lui, Rhodope. }l descriu pe craiul Rhamses, Regele debarc[ pe treptele palatului, se urc[ ]ntr-o sal[ mare, de unde are priveli=tea nocturn[ a metropolei =i, lu`nd o fiol[ dintr-o bucat[ de ametist, toarn[ ]ntr-o cup[ cu ap[ sf`nt[ de Nil trei pic[turi de cerneal[. Apa se face pe r`nd aurie, roz[, albastr[, =i el vede ]n turburarea ei re]ncarn[rile lui viitoare peste 5000 de ani: un om b[tr`n, ple=uv, dormind la umbra unei biserici, ]n apa aurie, un t`n[r frumos ]n cea roz[ =i un om sinistru ]n cea albastr[. Invoc`nd pe Isis, aceasta r[spunde: “Pulbere e ceea ce exist[ ]ntotdeauna. Tu nu e=ti dec`t o form[ prin care pulberea trece.” Muncit de g`ndul eternit[\ii, Tlà intr[ cu o facl[ ]ntr-o piramid[ ]n fundul c[reia se afl[ un lac. Eminescu avea, cum vedem, pasiunea misterelor concentrice =i succesive. }n lac se afl[ o insul[ acoperit[ cu o dumbrav[. Regele arunc[ facla ]ntr-o urn[ de piatr[, fluidul din ea se aprinde =i, la lumina v`lv[taiei, faraonul trece lacul spre insul[, unde pe un piedestal se g[sesc dou[ sicrie. }ntrunul 
 G. C[linescu din ele st[ ]ntins[ defuncta Rhodope. Dup[ ce-i depl`nge moartea, regele cade pe pieptul ei =i moare. Peste c`teva mii de ani, ]n Spania. Un cer=etor nebun care strig[ “Cucurigu”, gonit cu pietre de copii, adoarme l`ng[ palatul sfatului negustoresc din Sevilla. Baltazar — acesta-i numele nebunului — viseaz[ cum din g[lbenu=ul unui ou devine coco=, apoi pierde orice con=tiin\[. Crezut mort, e dus la cimitir =i ]ngropat ]n prip[ ]n paie =i pu\in p[m`nt, dar la \`r`itul greierilor b[tr`nul se de=teapt[ s[n[tos, ]ns[ f[r[ memorie. Instinstiv, el se duce la o cas[ dintr-o ulicioar[ str`mt[, se ]mbrac[ ]n haine frumoase =i-=i taie barba cu foarfecile =i, astfel intrat ]n fiin\a unui marchiz, merge la casa unui conte pe a c[rui fiic[ trebuia s-o ia ]n c[s[torie, cu toat[ ]mpotrivirea fetei. Rugat de fat[, el face un gest nobil: renun\[ la c[s[torie =i-i d[ jum[tate din averea sa. Apoi, suindu-se ]ntr-o tr[sur[, iese din ora= =i ajunge la un castel. Aci od[i goale, portrete =terse, u=i ferecate. Cu o lum`nare ]n m`n[, intr[ ]ntr-o odaie f[r[ ferestre, de-aci printr-un perete ce se desface coboar[ ]ntr-o subteran[ cu statui de cavaleri ]n piatr[. Sp[rg`nd cu spada c[ma=a unui vin gros dintr-o bute ce st[ pe t[lpi de lemn =i b`nd din acest vin cu o cup[ de argint, cade ]ntr-o dulce be\ie =i adoarme. A doua zi, trezindu-se, deschide cu o cheie o subteran[ al[turat[, unde se v[d mul\ime de l[zi cu argint; ]ntr-alt[ hrub[, pe care o deschide, sunt l[zi cu aur, ]ntr-alta, ]n sf`r=it, diamante, rubine, m[rg[ritare. }n anume ]nc[pere, ]ntr-un sicriu ]nvelit cu o p`nz[ alb[, se g[se=te un craniu. }n vreme ce misteriosul personaj declam[ elogiul aurului, un individ care se cheam[ =i se simte marchizul de Bilbao, adic[ tocmai ce pretindea c[ este b[tr`nul pref[cut marchiz, se de=teapt[ ]ntr-o odaie a casei contelui, unde visase c[ f[cuse ceea ce f[cuse cel[lalt. El e mirat de actul de dona\iune =i de renun\area la c[s[torie, pe care le t[g[duie=te =i le retrage. Mirat, pleac[ repede la castelul de \ar[, unde servitorii declar[ c[ venise ]nc[ o dat[ cu o zi ]nainte. Dup[ o cotrob[ire a casei pustii, se opre=te ]n fa\a oglinzii. Cu groaz[, Via\a lui Mihai Eminescu
 observ[ c[ imaginea din oglind[ are o individualitate proprie, st[ serioas[ c`nd el r`de =i nu-i reproduce mi=c[rile. Ca orice spaniol care se respect[, provoac[ la duel propria sa imagine, care, ie=ind dind[r[tul oglinzii, ]l ucide. Cur`nd dup[ aceasta, Dona Ana pri- me=te ]napoi actul de dona\ie =i scuze. Marchizul, r[mas ]n credin- \a c[ b[g[\ia este totul, face experien\e erotice la Madrid. Pentru a pune la ]ncercare pe Ella, ]i m[rturise=te c[ nu mai are dec`t un milion, pe care i-l =i d[. Ea pare indignat[, \ip[ dragostea ei dezinteresat[, dar, odat[ ]n posesia banilor, fuge. La =tirea ruinei marchizului to\i prietenii ]l p[r[sesc, =i avatarul regelui egiptean Tlà moare a doua oar[. Al treilea act se petrece ]n secolul trecut, pe vremea \ig[rilor. }ntr-o biseric[, s-ar p[rea ]n Fran\a, este expus pe un catafalc cadavrul unui t`n[r, pe care-l depl`nge o t`n[r[ fat[. Un dr. Dreifuss sus\ine ]ns[ c[ nu e mort, =i ]ntr-adev[r, duc`ndu-l acas[, mortul ]nvie l`ng[ mam[-sa. Leg[tura dintre t`n[rul Angelo =i fat[ este mai mult dec`t o dragoste. Este instinctul unei afinit[\i str[vechi. Lui Angelo i se pare c[ el a fost rege egiptean, iar fata, so\ia sa Rhodope; fetei c[ el a fost t`n[r, apoi nebun; adic[ au am`ndoi amintirea re]ncarn[rilor. Ceea ce se petrece apoi este foarte tenebros. Un doctor de Lys duce pe Angelo cu ochii lega\i la clubul “Amicii ]ntunericului”, pentru a-l convinge de existen\a spiritelor. Sun`nd de trei ori dintr-un clopo\el =i strig`nd “Abra- cadabra!”, apare ]naintea sa un androgin de o frumuse\e demo- nic[, Cezar sau Cezara. La cerere, demonul invocat schimb[ bolta ]ntr-un salon, apoi ]ntr-o sal[ de bal. La o reprezenta\ie improvi- zat[ ]n care joac[ Angelo =i Cezara, cel dint`i se las[ ]mbr[\i=at de demonica fat[, care-l cheam[ ]n cabin[ =i-l desfat[ cu goliciu- nea sa. De aci ]ncolo Angelo se las[ cu des[v`r=ire dominat, sub o form[ de masochism =i chiar flagelantism a=a de violent, ]nc`t cit[m c`teva r`nduri, spre a vedea ce deziderate erotice zbuciumau spiritul lui Eminescu ]n acea vreme: “Ea se juca cu el, ]l str`ngea-n bra\e, []]l desmierda ca pe un copil ori ca pe o pasere, pe care ar omor`-o str`ng`nd-o =i 
 G. C[linescu desmierd`nd-o... +i fa\a ei neted[, plin[, dulce se al[tura de fa\a lui, el sim\i ca =i c`nd i-ar fi =ters fa\a c-o catifea, gura ei se lipise de urechea lui... — Sunt demonul amorului — zicea ]ncet — sunt un drac, s-o =tii, s-o =tii... M[ prind de tine ca iedera de stejar, p`n[ ce corpul t[u se va usca ]n ]mbr[\i=[rile mele, cum stejarul se usuc[ supt de r[d[cinile iederei. Te nimicesc, voi s[-\i beau sufletul, s[ te sorb ca pe o pic[tur[ de rou[ ]n inima mea ]nsetat[... ]ngere! Ea-l ]nl[n\uia cu bra\ele =i cu picioarele... ]l str`ngea tare la piept, ca =i c`nd ar fi voit s[-l sfarme, ca =i c`nd n-ar fi voit ca pieptul ei s[ se umfle...” Dup[ un scurt episod, ]n care Cezara arunc[ ]n bra\ele lui Angelo pe Lilla, fat[ bl`nd[ cu dulceg[rii burgheze, spre a-i da putin\[ s[ aleag[ ]ntre dou[ amoruri..., ]ntre unul ordinar meschin, =i ]ntre durere, pasiune, turbare, ]ntre Lilla =i Cezara, nuvela r[m`ne neterminat[, ca o c[rare ce se pierde ]ntr-o paragin[. Vrednic de notat este c[ episodul egiptean seam[n[ aidoma cu cuprinsul poeziei Egipetul, care ]ns[ a avut =i o ]ntrebuin\are versificat[ ]ntr-o lung[ poem[. }n afar[ de metempsihoz[ ]l mai obseda pe Eminescu ideea romantic[ a devenirii, a caducit[\ii societ[\ilor umane, pe care, ]ntr-un chip pu\in asem[n[tor dialogu- rilor lui Leopardi, voia s-o demonstreze ]ntr-un tablou general al civiliza\iilor, Tempora mutantur, Skepsis sau Panorama de=er- t[ciunilor, cuprinz`nd epoca preistoric[, Babilonul, Ninive, Iudeea, Egiptul, Grecia, Roma, Dacia, n[v[lirea barbarilor, Revolu\ia francez[, Napoleon I (ms, 2259, f. 86-104). Chiar ]n compunerile cu aspect a=a-zis “na\ionalist”, cum ar fi Mure=an, tablou dramatic, poem ce ar fi vrut s[ fue un fel de Faust rom`n, preocuparea filozofic[ st[p`ne=te, =i astfel Mure=an devine Indiferen\ialul, Nirvana, fa\[ de un geniu al luminii, Iris (ms. 2254, f. 74; ms. 2283, ff.138 v. — 113 v.). Pe c`nd ]ns[ mintea lui Eminescu este cotropit[ de fantezii mirifice, de faraoni egipteni re]ncarna\i, femei demonice, marchizi spanioli, castele misterioase, u=i tainice, bol\i subterane, apari\ii Via\a lui Mihai Eminescu
 terifiante, adic[ de ]ntreg aparatul romanului romantic senza- \ional, precum =i de problema vie\ii =i a mor\ii, rezolvat[ cu o metafizic[ mai mult sau mai pu\in preten\ioas[, con=tiin\a artistic[ urma ]ns[ un drum lent, dar sigur — =i Eminescu arunca una dup[ alta paginile scrise prin sertare =i ]=i preg[tea cu mult[ inteligen\[ tehnica poetic[. Am v[zut cum la Bucure=ti colecta poezii populare de la prieteni, ]n special de la ardeleni, ceea ce explic[ mul\imea ardelenismelor ]n unele scrieri, cum ar fi de pild[ Geniu pustiu. Eminescu sim\ea, ca poet adev[rat, c[ nu e cu putin\[ o literatur[ temeinic[ f[r[ o limb[ flexibil[ =i autentic[ =i-=i mai d[dea iar[=i seama c[ limba literar[ nu putea fi nici dialectal[, dar nici lipsit[ de seva p[m`ntului. De aceea, resping`nd fraza greoaie a lui Slavici, se indigna ]n acela=i timp de limba revistelor =i gazetelor din Bucure=ti =i din Ia=i, pe care le primeau =i citeau studen\ii, ]mpestri\at[ cu vorbe fran\uze=ti, bulg[re=ti, grece=ti, turce=ti =i ]n care singurele cuvinte rom`ne=ti — zicea el — erau: ba, da, tu, eu (81). Eminescu tr[gea cu urechea la graiul colegilor care ve- neau din toate p[r\ile locuite de rom`ni, =i ]ndeosebi al solda\ilor rom`ni ]ncorpora\i ]n Viena, ]nsemna cuv`ntul rar =i ]ntreba: “unde se zice a=a?”, preocupat de realitatea vorbirii =i dispre\uitor de limba “p[s[reasc[”, adic[ de aceea f[r[ substrat etnic. }n afar[ de aceasta f[cea, ]n vederea variet[\ilor rimelor, v`n[toare de vorbe “rebele”, adic[ vocabule nesupuse regulilor gramaticale, cum ar fi cele cu trei termina\iuni, ca =coal[, =coli =i =coale, =i “dezgropa” cuvinte, pentru ca prin rim[ s[ le dea drumul din nou ]n vorbirea curent[, precum a =i izbutit s[ fac[ (210). Versifica\ia lui Eminescu era de pe atunci meticuloas[ =i savant[ =i, odat[ tema fixat[, compunerea trecea prin lungi =i dificile metamorfoze, pentru ca s[ fie uneori abandonat[ ca un fluture care moare abia ie=it din pup[. Marginile paginilor devin un calcul vast, cu o m[runt[ conta- bilitate de rime, =i fiecare vers ispite=te un num[r de logodne ca, spre pild[: “a naturii iscoad[”, ce ]ncearc[ s[ se ]mperecheze cu coad[, road[, ]nnoad[, noad[, =oad[ (ms. 2254, f. 95), sau gol ]n 
! G. C[linescu consonan\[ cu rotogol, pistol, obol, p`rjol, pristol (ms. 2256, passim.). Toate aceste socoteli formate duc ]n cur`nd pe poet la alc[tuirea unui Dic\ionar de rime (mss. 2265, 2271—74). C`nd crezu c[ unele compuneri, dup[ ]ndelungi dospiri au ]nf[\i=are onorabil[, le puse ]ntr-un plic =i, ]nso\ite de o scrisoare ceremonioas[, le trimise Convorbirilor literare, a=a cum f[cuse, patru ani mai ]nainte, cu versurile publicate ]n revista Familia. Junimi=tii, care pe c`t se vede nu citeau Familia, r[maser[ surprin=i =i ]nc`nta\i (152). “Pe la sf`r=itul lunii februarie sau ]nceputul lunii martie 1870 — ]=i aminte=te Iacob Negruzii — m[ ]ntorceam ]ntr-o sear[ acas[ de la o adunare. Plecasem mai devreme dec`t se obi=nuie=te, c[ci scriind pe atunci idila Miron =i Florica eram toat[ vremea preocu- pat de poema mea. Ajunsesem la c`ntul din urm[ =i cugetam pe care din sf`r=iturile ce mi se ]nf[\i=au ]n ]nchipuire era mai bine s[ aleg. Acas[ m[ pusei la gura sobei =i l[sam s[-mi treac[ pe dinaintea ochilor deosebite imagini din idila mea — petrecere ce are un farmec nespus pentru oricare autor. Arunc`nd ochii din ]nt`mplare asupra mesei mele de lucru, v[zui o scrisoare nedes- chis[, pe care nu o b[gasem ]n seam[. Era adresat[ “Redactorului Convorbirilor literare” =i scris[ cu litere mici =i fine ca de o m`n[ de femeie. Mi-am zis c[ trebuie s[ fie de la una din numeroasele poete tinere din provincie, care voiau s[ li se tip[reasc[ versurile ]n revista noastr[. Deschiz`nd plicul, g[sii o scrisoare, ]mpreun[ cu o poezie intitulat[ Venere =i madon[, am`ndou[ isc[lite M. Eminescu. Numele Eminescu nu avea aparen\a a fi real, ci ]mi p[ru ]mprumutat de vreun autor sfiicios, ce nu vrea s[ se dea pe fa\[. Deprins cu pacheturi ]ntregi de versuri =i proz[ ce-mi veneau zilnic, m[ pusei s[ citesc cu indiferen\[ poezia Venere =i Madon[, dar de la a treia strof[, care ]ncepea cu versurile: Rafael pierdut ]n visuri ca-ntr-o noapte ]nstelat[, Suflet ]mb[tat de raze =i d-eterne prim[veri... Via\a lui Mihai Eminescu

interesul mi se de=tept[ =i merse cresc`nd p`n[ la sf`r=it. Foarte impresionat, am cetit poezia de mai multe ori ]n =ir, iar a doua zi des-de-diminea\[ m-am dus la Maiorescu cu manuscrisul ]n m`n[... — }n sf`r=it, am dat de un poet, i-am strigat intr`nd ]n odaie =i ar[t`ndu-i h`rtia. — Ai primit ceva bun? r[spunse Maiorescu. S[ vedem! — El lu[ poezia =i o ceti, apoi o ceti =i a doua oar[ =i zise: — Ai dreptate, aci pare a fi un talent adev[rat. Cine este acest Eminescu? — Nu =tiu, poezia e trimis[ din Viena. —Foarte interesant, zise ]nc[ o dat[ Maiorescu, las[ manu- scrisul la mine. Peste c`teva zile, fiind adunarea “Junimii” =i Maiorescu citindu-ne versurile Venere =i Madon[, to\i, =i mai ales Pogor, au fost ]nc`nta\i de acest poet necunoscut.” La 15 aprilie 1870 poezia Venere =i Madon[ ap[rea ]n Convorbiri literare, =i odat[ cu ea ]ncepea =i reputa\ia de poet a lui Eminescu. Pu\in dup[ aceea poetul trimise, ]ncurajat de succes, poezia Epigonii, ]n care, precum se =tie, os`ndea noua genera\ie blazat[, elogiind pe ]nainta=i. O coresponden\[ se leg[ ]ntre el =i Iacob Negruzii, caracterizat[ din partea lui Eminescu printr-o lini=te =i o corectitudine exemplare =i o luciditate a g`ndirii =i a expresiei de om cu des[v`r=ire cult (186). }ntr-o scrisoare se ap[ra de obiec\iunea probabil[ a unei exagerate pre\uiri a vechii genera\ii (152): “Poate c[ Epigonii s[ fie r[u scris[. Ideea fundamental[ e compara\iunea dintre lucrarea ]ncrezut[ =i naiv[ a predecesorilor no=tri =i lucrarea noastr[ trezit[, rece. Prin operele liricilor rom`ni tineri, se manifest[ acel aer bolnav, de=i dulce, pe care germanii ]l numesc Weltschmerz. A=a Nicoleanu, a=a Schelitti, a=a Matilda Cugler — e oarecum con=tiin\a adev[rului trist =i sceptic, ]nvins de c[tre culorile =i formele frumoase, e ruptura ]ntre limea 
 G. C[linescu bulg[rului =i lumea ideii. Predecesorii no=tri credeau ]n ceea ce scriau, cum Shakespeare credea ]n fantasmele sale, ]ndat[ ]ns[ ce con=tiin\a vede c[ imaginile nu sunt dec`t un joc, atunci, dup[ p[rerea mea, se na=te ne]ncrederea sceptic[ ]n propriile sale crea\iuni. Compara\iunea din poezia mea cade ]n defavorul genera\iunii noi, =i cred cu drept.” }nt`mpl`ndu-se s[ plece la b[i ]n Austria, Iacob Negruzii \inu cu orice chip s[ cunoasc[ pe miraculosul t`n[r =i, ]n acest scop, se opri la Viena. “Ajuns la Viena, m[ dusei la cafeneaua “Troidl” din Wollzeile, unde =tiam c[ este locul de adunare al studen\ilor rom`ni, =i m[ a=ezai la o mas[ deoparte, l`ng[ fereastr[, de unde, f[r[ a fi b[gat ]n seam[, puteam observa pe to\i tinerii ce vorbeau ]ntre d`n=ii rom`ne=te. Erau mul\i aduna\i ]n ziua aceea, unii p[reau mai inteligen\i, al\ii mai pu\in, dar toate figurile aveau expresiuni comune, ]nc`t ]mi zisei c[ Eminescu nu poate s[ fie printre d`n=ii. Deodat[ se deschide u=a =i v[d intr`nd un t`n[r slab, palid, cu ochii vii =i vis[tori totodat[, cu p[rul negru, lung, ce i se cobora aproape p`n[ la umeri, cu un z`mbet bl`nd =i melancolic, cu fruntea ]nalt[ =i inteligent[, ]mbr[cat ]n haine negre, vechi =i cam roase. Cum l-am v[zut, am avut convingerea c[ acesta este Eminescu =i f[r[ un moment de ]ndoial[ m-am sculat de pe scaun, am mers spre d`nsul =i, ]ntinz`ndu-i m`na, i-am zis: “Bun[ ziua, domnule Eminescu!” T`n[rul ]mi d[du m`na =i privindu-m[ cu surprindere: “Nu v[ cunosc, r[spunse el cu z`mbet bl`nd. — Vede\i ce deosebire ]ntre noi, eu v-am cunoscut ]ndat[. — Poate nu sunte\i din Viena? — Nu. — Dup[ vorb[ sunte\i din Moldova... poate din Ia=i? — Chiar de acolo. — Poate sunte\i domnul... Iacob Negruzzi? zise el cu sfial[. Via\a lui Mihai Eminescu
 — Chiar el. — Vede\i c[ =i eu v-am cunoscut.” (152) Negruzii a mai stat vreo s[pt[m`n[ la Viena, petrec`nd vremea ]n intimitatea lui Eminescu, discut`nd probleme literare =i politice (izbucnise atunci r[zboiul franco-german) =i ]mbiindu-l ca la sf`r=itul studiilor s[ vin[ s[ se stabileasc[ la Ia=i (152). Redactorul Convorbirilor ]i mai d[rui, acum sau ]n alt[ ]mprejurare, opera complet[ a lui Schopenhauer, pe care junimi=tii, ]ndeosebi Maio- rescu, o pre\uiau tot at`t de mult ca =i Eminescu, f[r[ s[ fie prin aceasta pesimi=ti. +i, dealtfel, nimic din purtarea poetului nu ar[ta blazarea. Cel care blama scepticismul =i r[ceala epigoniilor era el ]nsu=i un spirit activ =i ardent, =i aceasta se observa ]n participarea sa la ]ntrunirile studen\e=ti. La Viena existau pe atunci dou[ societ[\i studen\e=ti, una numit[ “Societatea studen\easc[ =tiin\ific[-social[ «Rom`- nia»”, din care puteau face parte numai studen\i rom`ni, =i un fel de club, deschis oricui, =i intitulat pompos “Societate literar[ =i =tiin\ific[ a rom`nilor din Viena”. Abia ]nmatriculat la Universitate (2 oct. 1869), Eminescu se gr[be=te s[ se ]nscrie ]n am`ndou[ societ[\ile, pl[tind taxele de ]nscriere =i r[m`n`nd dator cu restul, =i chiar din prima zi ia parte la o =edin\[ a celei din urm[, ]n care Vasile Bumbac cite=te traducerea unei ode hora\iene. Cur`nd ]ns[ poetul fu nevoit s[ constate c[ activitatea celor dou[ asocia\ii era ne]nsemnat[, c[ studen\ii rom`ni erau destul de dezbina\i, =i unii nici nu vorbeau cumsecade rom`ne=te. C`nd a=adar, la propunerea zice-se a lui Alecu Hurmuzachi, Aurel Mure=anu sau altcineva arunc[ ]n aer ideea contopirii celor dou[ asocia\ii ]ntr-un corp mare =i activ sub denumirea de Rom`nia Jun[, dup[ muzziniana Giovine Italia (28), Eminescu, rezervat ]n chestiuni m[runte, ]=i ]nsu=i cu aprindere ideea =i deveni pe dat[ elocvent (86): “Domnilor! ]ncepu el s[ argumenteze junelui auditoriu. Un comerciant are un capital de 1.000.000. Firma sa e X! Capitalul 
 G. C[linescu s[u nu ar fi acela=i dac[ el s-ar numi Y sau Z? Noi suntem o societate cu un capital de principii =i de inteligen\e — firma noas- tr[ e “Rom`nia” — presupunem c[ firma noastr[ ar fi de ex. “Rom`nismul” — fondul nostru, fiin\a noastr[ moral[ n-ar fi ace- ea=i? Comerciantul de sub firma X presupuneam c[ bancrutez[, oare caracterul firmei lui, cu toate c[ numele a r[mas acela=i, nu se schimb[? Dovad[, dar, cum c[ firma, numele, nu e lucrul, fiin\a ]ns[=i — cum haina ce-o poart[ un om nu-i omul ]nsu=i — cum zdrean\a unui nume obscur poate acoperi geniu — cum purpura unui nume regal poate ]nvesti pe un idiot. Cine conspir[, dar, contra legii fundamentale a «Rom`niei», acela e mai conspirator dec`t cel care conspir[ contra numelui, a hainei, pentru c[ acea hain[ e str`mt[, =i noi vrem s[-i croim tot acestei societ[\i o hain[ mai larg[, ]n care s[-ncap[ toat[ lumea rom`neasc[ din Viena.” Ceea ce caracterizeaz[ ac\iunea lui Eminescu din aceast[ vreme este maturitatea g`ndirii sale pe atunci revolu\ionar-burghez[ =i un superior sim\ practic ]n domeniul social, ]n contrast oarecum cu exaltarea roman\ioas[ a imagina\iei poetice. El ]=i d[dea seama c[ numai un contact str`ns ]ntre exponen\ii tuturor provinciilor locuite de rom`ni putea da acea con=tiin\[ unitar[ de afirmarea c[reia depindea viitorul politic al rom`nilor din imperiu =i c[ studen\imea era ]n stare s[ realizeze acel contact. Pricepea iar[=i c[ piedica cea mare a dezvolt[rii elementului rom`n o forma principiul dualist al imperiului =i c[ acesta nu ar fi putut fi n[ruit dec`t prin afirmarea solidar[ a tuturor celorlalte na\iuni conlocu- itoare =i asuprite. Cu o limpeziciune =i un curaj remarcabile, publi- c[ ]n gazeta Federa\iunea din Pesta, ]n aprilie 1870, o serie de articole (S[ facem un congres, }n unire e t[ria, Echilibrul), semnate cu pseudonimul Varro =i ]n care, combat`nd cu energie dualis- mul, recomanda un congres general al na\iunii rom`ne, care s[ comunice tronului voin\a ei =i solidaritatea cu celelalte popoare asuprite din Austria. Articolele con\in violen\e =i ]ndr[zneli Via\a lui Mihai Eminescu
 nemaipomenite. Despre magna\i se scrie: “Vina acestei direc\iuni o au descreiera\ii lor de magna\i, a c[ror vanitate ]i f[cea s[ cread[ cum c[ ]n aceast[ \ar[, ce e mai mult a noastr[ dec`t a lor, ei vor putea maghiariza p`n[ =i pietrele. Magna\i care =i-ncepeau via\a cu scrieri fanatice =i exaltate, spre a o sf`r=i ]n vreo cas[ de nebuni ori ]n drojdiile vi\iilor be\iei =i ale desfr`n[rii; copii b[tr`ni ce p[teaz[ p[rul lor cel alb cu tot ce e mai degradat, mai obscen, mai teluric, ]n aceast[ natur[ ce-i zic omeneasc[.” Austria era, nici mai mult, nici mai pu\in, amenin\at[ cu revolu\ia: “Nu, unitatea Austriei nu cere existen\a unei Ungarii, cum este ea ast[zi; Ungaria, cum este, nu e o condi\iune a Austriei. Noi am putea uza de drepturile noastre prin propria noastr[ ini\iativ[, am putea proclama autonomia Transilvaniei... Austria ]nc[ n-a avut o r[scoal[ militar[, dar se prea poate ca timpul s[ nu fie tocmai departe, c[ci ast[zi prin voluntari armata cuget[, pre c`nd ieri ]nc[ era numai o mas[.” Nu e de mirare, dup[ asemenea temerit[\i, c[ Eminescu fu citat de procurorul public din Pesta =i amenin\at cu un proces de pres[, care ]ns[ se pare c[ n-a mai avut loc. C[ pe Eminescu ]l preocup[ ]n chip sincer problema de=tept[rii na\iei ne este ]nc[ o dovad[ proiectul unui ciclu de conferin\e populare, pe care ar fi voit s[ le \in[ ]n Maramure=, cu urm[toarele subiecte: 1) Geniu na\ional; 2) }n favoarea teatrului; 3) Studii asupra pronun\iei; 4) Patria rom`n[; 5) Poezia popular[ (ms. 2257, f. 88). }nt`mplarea a f[cut ca ]n anul 1870 s[ se ]mplineasc[ patru sute de ani de la ]ntemeierea M`n[stirii Putna. Deoarece ]n ziua de Sf. M[rie, la 15/27 august, la hramul bisericii, venea de obicei lume mult[, cineva — Slavici pretinde c[ dr. Aronovici din Boto=ani — =i-a dat cu p[rerea c[ era nimerit[ o serbare na\ional[ la morm`ntul lui +tefan cel Mare. Indiferent de originea ideii, Eminescu ]mbr[\i=[ cu aprindere proiectul, g[sindu-l ca prilejul cel mai potrivit pentru un congres al studen\ilor rom`ni din toate p[r\ile, care s[ imprime “o singur[ direc\iune a spiritului” rom`- 
 G. C[linescu nesc =i s[ g[seasc[ ]n de comun acord mijloacele pentru aceasta. C`nd I. Negruzzi veni la Viena, ]l g[si pe Eminescu ]nfierb`ntat de aceast[ idee =i nereceptiv pentru orice propunere ce ar fi putut s[-l ]mpiedice de la participarea la congres. Se alc[tui un comitet central al tuturor studen\ilor din Viena sub pre=edin\ia lui Teclu, unul din secretari fiind Eminescu, =i ]n ]n\elegere cu comitetele ad-hoc din Bucure=ti, Ia=i, Paris, Berlin, Liège, Lipsca =i alte centre universitare, se stabili ]n lungi conciliabule de cafenea planul serb[rii, pentru care din entuziasmul publicului se str`nsese peste 5.000 fiorini. Teclu cump[r[ o urn[ votiv[ de argint, spre a fi a=ezat[ pe morm`ntul lui +tefan, iar restul banilor ]i depuse la un bancher, bra=ovean de origine, Mure=an. }n afar[ de aceasta, femeile din Bucure=ti =i cele din Cern[u\i aveau s[ trimeat[ c`te un epitaf, delega\iile toate c`te un steag cu inscrip\ii votive, iar o doamn[ din Oltenia comandase un prapor pre\ios. Studen\ii visau, de asemeni, un portic festiv, arcuri de triumf =i alte asemenea decora\iuni. Izbucnind ]ns[ r[zboiul franco-german, organizatorii trebuir[ s[ recunoasc[ inoportunitatea serb[rii ]n acel an, =i ]n iulie lucrurile se oprir[, aci, ]n a=teptarea conjuncturii mai favora- bile. Slavici plecase pe la sf`r=itul lui mai cu regimentul la manevre ]n tab[ra de la Brück a. d. I., iar Eminescu, dup[ ce mai =ezu o vreme, plec[ =i el la Ipote=ti. Ipoteza c[ s-ar fi ]mboln[vit acum de o boal[ veneric[ =i c[ frate-s[u, +erban, ]ntors de la studii, l-ar fi dus acas[ prin aprilie-mai nu are deocamdat[ nici un temei documentar, pentru c[ Negruzzi ]l g[sise pe vremea c`nd pleca la b[i, adic[ la sf`r=itul lui iunie sau ]n iulie, la Viena, preocupat de preg[tirile pentru serbarea de la Putna (86, 57). C`nd ]n toamn[ Eminescu se re]ntoarse la Viena, afl[ o =tire grozav[: bancherul Mure=an pierduse banii comitetului ]n c[r\i =i fugise ]n America, iar acum comitetul se sfia s[ m[rturiseasc[ adev[rul. Slavici venise =i el s[-=i dea examenul de ofi\er, dar, obligat a p[r[si cazarma, se afla deodat[ f[r[ mijloace de existen- \[. Dup[ o scurt[ re]ntoarcere acas[, Slavici g[si, prin prieteni, o Via\a lui Mihai Eminescu
 ocupa\iune ]ntr-un institut particular, unde avea s[ prepare doi b[ie\i maghiari care nu =tiau nem\e=te, precum =i un preceptorat la trei b[ie\i rom`ni din Craiova. Eminescu =i Slavici se plimbau acum numai duminicile =i s[rb[torile ]mpreun[ cu b[ie\ii, prin ]mprejurimile Vienei, pun`nd la cale congresul (210). }ntre timp, la 8 aprilie 1871, se f[cu fuziunea celor dou[ asocia\ii de care am vorbit, sub numirea de “Rom`nia Jun[”. Slavici fu ales pre=e- dinte, iar Eminescu — nici nu se putea altfel — reu=i la alegere ]n calitate de bibliotecar, hot[r`t s[ v`neze cu orice chip c[r\ile ]mprumutate =i nerestituite. Tot Eminescu a fost acela care a redac- tat, plin de iluzii, adresa c[tre domnitorul Carol I, prin care studen- \ii aduceau acestuia la cuno=tin\[ c[ fusese numit membru fonda- tor al societ[\ii, “ad`nc convin=i — scrie Eminescu — cum c[ oric`t de ne]nsemnate ar fi ]n forma lor manifesta\iunile de via\[ a genera\iunii ce are pentru ea viitorul, ele totu=i vor fi privite cu oarecare interes de ]naltul protector al acelui nume ilustru...” (86). Eminescu arat[ ]n toate ]mprejur[rile, pentru aspectele =i formele vie\ii politice na\ionale un interes de adev[rat om politic. }n1870 s-a dus ]mpreun[ cu al\ii s[ salute pe Cuza la Döbling =i a cerut, alt[ dat[, comerciantului B. Gh. Popovici de pe Fleischmarkt, la care tr[sese prin\ul Carol, ]n drum spre Bucure=ti, informa\ii despre acesta (81). }n martie 1871, comitetul central, convoc`nd adunarea genera- l[, d[du pe fa\[ adev[rata situa\ie economic[ =i propuse renun- \area la serbare sau am`narea ei. Grupul fanaticilor, din care f[- ceau parte Eminescu =i Slavici, primir[ cu indignare aceast[ propu- nere. Slavici vorbi colegilor mai tineri despre mama Roma, despre divul Traian, Muciu Scevola, Decebal, +tefan, despre Rovine, R[zboieni, C[lug[reni =i alte asemenea locuri comune patriotice, iar tinerimea ]nfl[c[rat[ hot[r], delir`nd =i aplaud`nd s[ mearg[ la Putna cu desagii ]n spinare, cum s-au dus mo\ii la Blaj ]n anul 1848. At`ta a=tepta comitetul, care voia s[ scape de o pacoste. Ironiz`nd pe cei cu “sacul ]n spinare”, el se retrase, l[s`nd pe cine 
 G. C[linescu ar vrea — =i nu voia nimeni — s[ organizeze serbarea. De aci ]ncolo meritul ini\iativei se datore=te exclusiv av`ntului lui Eminescu, lui Slavici =i al c`torva moldoveni. F[r[ grij[ de r[spundere, ei luar[ asupra lor conducerea lucr[rilor, Slavici ca pre=edinte, iar Eminescu ca secretar, =i, f[r[ nici un concurs efectiv din partea societ[\ii “Rom`nia Jun[” (133, 210), ]n comitetul c[reia se aflau, evit`nd pe de o parte s[ arate c[ n-aveau leg[turi cu vechiul comitet, ]ncepur[ s[ str`ng[ alte fonduri. Ajuta\i =i de un bra=ovean, Diamandi Manole, f[cur[ din nou apel la publicul =i autorit[\ile rom`ne=ti, mai cu seam[ din \ar[, cer`nd sprijine nou[, deoarece suma str`ns[ — aceasta era formula — era insuficient[. C`t prive=te pe Eminescu, cel mai activ, ]ncrez[tor =i modest dintre to\i, el ]=i avea planul serb[rii =i al congresului gata ticluit. Apelul avu un succes nea=teptat. Multe municipii din \ar[ (Bucure=ti, Ia=i, Gala\i, Br[ila, Ploie=ti) votar[ sume importante de bani, a=a ]nc`t serbarea fu asigurat[. Pentru alegerea celei mai bune cuv`nt[ri festive studen\e=ti, Eminescu =i Slavici, emuli ai Convorbirilor literare, f[cur[ apel la o comisie compus[ din V. Po- gor, I. Negruzzi =i Titu Maiorescu (86). Eminescu ]nsu=i plec[ ]n \ar[, spre a st[rui ]ntru sprijinirea serb[rii printr-o “campanie ]n pres[”, dup[ ce cu c`t[va vreme mai ]nainte (septembrie, 1870) publicase ]n Convorbiri o noti\[ asupra rostului =i cauzelor am`n[- rii festivit[\ii. La 6 august era la Ipote=ti (86). E cu putin\[ ca ]n aceast[ ]mprejurare Eminescu s[ fi mers la Ia=i, spre a cunoa=te personal cercul “Junimii”, pentru c[ atunci c`nd, ]n vara sau toamna anului 1872, cite=te acolo S[rmanul Dionis, el face aceasta ca un vechi cunoscut al societ[\ii. Era, de altfel, ]n coresponden\[ continu[ cu Negruzzi, c[ruia ]i dest[inuia proiectele literare: un roman Naturile catilinare, ce trebuie s[ fie Geniu pustiu, =i citatul tablou dramatic Andrei Mure=an (186). }n afar[ de Negruzzi, mai cunoscuse =i pe P. P. Carp, ]n trecere prin Viena, care ]ns[ ]i l[sase o impresie incert[ (188). Cu c`teva s[pt[m`ni ]nainte de data serb[rii, comitetul se transport[ ]n “|ata fagilor”. C`nd mai erau opt zile, sosi =i Via\a lui Mihai Eminescu
 Eminescu din Principatele Unite =i, cam ]n acela=i timp, =i delega- \iunea studen\ilor din Bucure=ti, compus[ din G. Dem. Teodorescu, Ioan Br[tescu =i Gr. Tocilescu. Doi dintre organizatori, Slavici =i Stefanelli, au povestit cu de-am[nuntul ]n Amintirile lor acest eveniment, a=a ]nc`t ne mul\umim s[ desprindem numai silueta lui Eminescu ]n mijlocul acelei adun[ri. Dup[ preg[tiri =i tratative trudnice cu autorit[\ile, dup[ ce ridicar[ porticul festiv =i arcurile de triumf =i se preg[tir[ cu c[ru\e, cuptoare, od[i, s[ primeasc[, s[ hr[neasc[ =i s[ ospitalizeze cu participan\i (Eminescu =i un tovar[= mersese la Crasna cu saci de f[in[ la o preoteas[ ca s[-i coac[ cozonaci) (168), l[s`nd treburile pe seama altora, Slavici =i Eminescu se retraser[ s[ contemple =i, preumbl`ndu-se prin apropiatele p[duri de brazi, meditar[ la partea ce-i preocupa mai de aproape, adic[ la congres. }n ziua de 14/26 august ]ncepur[ s[ pice oaspe\ii, mai numero=i dec`t se a=teptau la ]nceput. Primirea se f[cea la arcul de triumf ridicat la hotarul satului Putna, iar g[zduirea ]n chiliile m`n[stirii (]nchise ]n chip de cetate ]ntre ziduri, ]n mijlocul v[ii Putnei, sub p[duri de brazi), prin sat pe la \[rani =i ]ntr-un mare p[tul pref[cut ]n dormitor. Printre personali- t[\ile venite se afla =i M. Kog[lniceanu. Serbarea ]ncepu a doua zi, 15/27 august, printr-o cuv`ntare a lui Slavici ]n fa\a porticului ridicat ]naintea m`n[stirii. Nu mai este ]ndoial[ c[ multora din cei veni\i din \ar[ vorbirea, c`t =i atitudinea servil[ a lui Slavici fa\[ de autorit[\i displ[cur[, neput`nd concepe un patriotism imperial ca al lui Slavici, care ]ns[ era sincer =i nu se purta astfel din team[. Apoi se form[ procesiunea c[tre m`n[stire, av`nd ]n frunte pe membrii comitetului, care purtau e=arfe late tricolore =i \ineau urna de argint =i dou[ epitafe de catifea ro=ie =i albastr[. Convoiul, alc[tuit din c[rturari =i \[rani de-a valma, p[trunse ]n biseric[ =i depuse urna =i epitafele pe morm`nt. Un maior, Botea- nu, venit din Fran\a, unde luase parte la r[zboiul franco-german, rosti o scurt[ cuv`ntare, dup[ care, descinz`ndu-se, depuse sabia sa pe morm`ntul voievodului. Fu momentul cel mai emo\ionant, 
! G. C[linescu =i Eminescu, care st[tuse t[cut =i cu capul plecat al[turi de Stefanelli, v[dit mi=cat, f[cu semn acestuia s[ ias[. Imensa mas[ ce a urmat apoi, la care 1.600 de t[c`muri n-au fost ]ndestul[- toare, o parte din participan\i trebuind s[ mai a=tepte, a prilejuit multe cuv`nt[ri, mult[ ]nfl[c[rare =i se-n\elege =i nemul\umiri din partea celor ne]nc[pu\i la ea. Bubuit de treascuri, taraful celor treizeci de l[utari de la Suceava ]mbr[ca\i ]n anterie =i c`nt`nd mar=ul lui Mihai Viteazul, mii de candele =i lampioane aprinse au des[v`r=it fastul acestei s[rb[tori na\ionale sub ochii ]ng[du- itori ai comisarului guvernului, rom`n =i el, care n-avea ce imputa unui osp[\ ce se ]ncepea cu “o ]nchinare ]mp[ratului” =i se termina cu fumare de \ig[ri de c[tre doamne. }n afara cur\ii m`n[stirii — priveli=te de poveste — patru oameni ]nv`rteau un bou ]ntreg ]ntr-o uria=[ frigare sprijinit[ pe dou[ furci ]n p[m`nt, iar dogoarea jarului era a=a de mare, c[ Eminescu, minunat de ce vedea, nu se putu apropia. Dup[ mas[ se ]ntinse o hor[ ]n fa\a porticului festiv. Dup[ ce forfota serb[rii se mai potoli, delega\ii studen\ilor se str`nser[ ]n trapeza m`n[stirii pentru a face “congresul”. Comisa- rul guvernamental, ghicind sterilitatea discu\iunilor, ]i l[s[ ]n pace, iar tinerii, st`nd care la mas[, care urca\i pe scaun ori ]n picioare, ]neca\i ]n fum de tutun, se pierdur[ ]n vorbe g[l[gioase, f[r[ s[ ia vreo hot[r`re. Dou[ erau mai cu seam[ concep\iile ce se izbeau fa\[ ]n fa\[, =i ele caracterizeaz[ cele dou[ lumi deosebite, a rom`nilor din imperiu =i a celor din \ar[. Studen\ii din Viena — Eminescu =i Slavici ]n spe\[ — erau pentru realizarea unit[\ii culturale f[r[ nici o preocupare de cea politic[, aceasta din urm[ trebuind s[ vie de la sine, ba credem c[ Slavici, leal ]mp[ratului, nici n-ar fi dorit dezmembrarea imperiului. Mijloacele propuse erau: conferin\e publice, reviste literare, biblioteci poporale ieftine, propagand[ ziaristic[, concerte =i reprezenta\iuni teatrale. Studen- \ii din \ar[, ]n special Grigore Tocilescu, G. Dem. Teodorescu, Iancu Br[tescu, C. Istrati =i Dunca, na\ionali=ti excesivi, preconizau nici mai mult, nici mai pu\in dec`t “uniunea politic[” ]naintea celei Via\a lui Mihai Eminescu

culturale. +i dac[ ace=tia din urm[ d[dur[ dovad[ de obi=nuita u=urin\[ patriotard[ cu care se iritau p`n[ mai ieri la orice pru- den\[ politic[, ]n schimb ardelenii ]=i manifestar[ =i ei repulsia fa\[ de “putreziciunea” claselor dominante de dincoace de mun\i, =i un bucovinean, generaliz`nd, zise ]n\epat: “c[ ]ntocmai precum t`n[rul care sufer[ de o boal[ contagioas[ are s[ se lecuisc[ mai nainte de a se fi c[s[torit, Rom`nia trebuie s[ se lepede de p[catele ei, fie bizantine, fie pariziane, mai nainte de a se fi ridicat ]n fruntea neamului rom`nesc”. De aici scandal, du=m[nie =i des[v`r- =ita inconcluden\[ a dezbaterilor. }ntr-aceastea, voind s[ se culce =i neav`nd unde, toate ]nc[perile m`n[stirii fiind ocupate, Emines- cu descoperi turnul deasupra por\ii m`n[stirii plin cu f`n =i, aduc`ndu-=i aminte de podul de la Blaj, zise: “De minune. F`n proasp[t, aer curat. Liebchen was willst du noch mehr?” =i se urc[ ]n clopotni\[, urmat =i de ceilal\i membri ai comitetului, care se ]ntinser[ ]mbr[ca\i pe jos. Discu\ia din trapez[ a urmat toat[ noap- tea ]n clopotni\[, a fost purtat[ prin p[dure =i readus[ ]n m[n[sti- re, dar nu se vot[ nici programul de propagand[, nici comitetul care s[ conduc[ lucr[rile =i s[ convoace un viitor congres. +i astfel lumea plec[, iar comitetul vechi r[mase s[ lichideze conturile serb[rii, chinuit de ]nt`rzierea banilor ce trebuia s[-i primeasc[. Pentru ob\inerea lor, Eminescu fu trimis ]n \ar[, =i ]ntr-adev[r, nu mult dup[ plecarea lui, banii ]ncepur[ s[ soseasc[, =i orice lucrare fu ]ncheiat[. Dac[ efecte imediate ale acestui congres n-au fost, el a l[sat totu=i anume dispozi\ii ]n sufletul unora, =i de n-ar fi dec`t rolul pe care Eminescu l-a avut ]n preg[tirea lui =i ad`ncul spirit patriotic pe care l-a derivat din el, =i ar merita totu=i s[ umple c`teva pagini din istoria culturii noastre (8, 210, 214). }ntors ]n \ar[, Eminescu ar fi avut timp s[ treac[ pe la Junimea, =i poate c[ a=a a =i f[cut. Dup[ Pop-Florantin, prin septembrie al acelui an, ar fi cerut g[zduire lui Miron Pompiliu =i altora (la Ia=i?). Poetul f[cea declara\iuni ce p[reau excentrice =i care tr[deaz[ 
 G. C[linescu preocup[rile lui tematice schopenhaueriene =i mitologice, care acum sunt clare, ca, de pild[, de a voi s[ mearg[ ]n India ori s[ fie ]nmorm`ntat ]n fundul M[rii Inghe\ate spre a nu putrezi (68). La Viena, unde reveni pe toamn[, ]l a=tepta furtuna. O parte din studen\i erau furio=i ]mpotriva comitetului improvizat, ce organizase serbarea, =i din sim\[minte personale, dar =i dintr-o mentalitate de grup. Studen\imea era divizat[ ]n dou[ tabere sub ]nr`urirea unor discordii politice din \ar[. Eminescu, Slavici =i mai to\i moldovenii din Austria, afar[ de Ioni\[ Bumbac, erau partiza- nii Direc\iei nou[ junimiste, =i profesau ca atare un “na\ionalism ]n limitele adev[rului”, dup[ defini\ia maiorescian[, av`nd, ]n fond, oroare de =ovinism. Ardelenii ]ns[ erau na\ionali ]n sensul lui Pumnul, B[rnu\iu, Cipariu =i numeau pe ceilal\i cosmopoli\i. Este foarte adev[rat c[ ]nsu=i Eminescu comb[tuse, ]n recenziunea unei bro=uri a lui dl Petrino, ]n care era atacat Pumnul =i =coala sa (O scriere critic[, ]n Albina, ianurie 1870), direc\ia Junimii, dar o meditare mai ]ndelungat[ =i contactul direct cu unii prieteni de la Convorbiri literare ]i schimbase ni=te p[reri ce nici nu se potriveau cu ad`ncimea inteligen\ei sale. “Na\ionalii” de la Viena erau a\`\a\i chiar de unele persoane din \ar[, care, din ur[ poli- tic[ sau ]n chip sincer, vedeau ]n junimi=ti ni=te “agen\i ai str[ini- lor... ]ntreprinz[tori ai coloniz[rii \[rii cu germani”, a c[ror prezen- \[ la morm`ntul lui +tefan cel Mare ar fi fost o profana\iune. }nvenina\i, a=adar, de aceste z`zanii, studen\ii ardeleni imputar[ lui Eminescu =i lui Slavici c[ invitaser[ pe Maiorescu, Pogor =i Negruzzi, “cosmopoli\i”, s[ aleag[ discursul festiv pronun\at la Putna, lucru care, ]i asigurau cei din \ar[, produsese o trist[ impre- sie. Credem c[ =i persoana aleas[, A. D. Xenopol, era o pricin[ de nemul\umire, dat fiind zvonul originii sale str[ine, cu toate c[ omul era de un patriotism impecabil. Atunci c`nd prin noiembrie se alesese un nou comitet al “Rom`niei June”, ]n frunte cu Ioni\[ Bumbac, cu Ion Slavici =i Eminescu ]n birou, pre=edintele declar[ c[ nu poate prezida un comitet din care fac parte cosmopoli\ii Via\a lui Mihai Eminescu
 Eminescu =i Slavici, ceea ce provoc[ vocifera\ii, conflicte =i demisii. Zadarnic se str[dui Eminescu ]ntr-o =edin\[ urm[toare, cu mult[ demnitate ]n argumentare =i ]mbr[\i=`nd dialectica, s[ arate c[ “societatea av`nd de scop perfec\ionarea reciproc[ pe terenul literar-na\ional, aceasta... presupune o divergen\[ ]ntre individe, c[ci, dac[ am avea fiecare din noi acela=i cuprins sufletesc, via\a noastr[ ar fi repetarea aceleia=i individualit[\i ]n mai multe exem- plare...” =i c[ “spiritul social nu se dezvolt[, nici se alimenteaz[ prin exclusivism fa\[ cu ideile altuia, ci din contra, ideile ce le aduce fiecare de acas[ intr[ prin socialitate ]ntr-un compromis organic, devin o unitate de ordine superioar[” =i a=a mai departe. Ioni\[ Bumbac o \inu morti= c[ studen\ii cosmopoli\i erau rom`ni r[i “asemenea chiar cum tr[d[torii de patrie”, c[ trebuie s[ fie cineva prost sau pl[tit de str[ini s[ sus\in[ astfel de principii =i, ca ]ncheiere, declar[ dezgustat c[ scuip[ ]n =coala lui Maiorescu =i-n ap[r[torii ei (ms. 2257, f. 224 urm.). Se ]n\elege c[, ]n fa\a acestui “neparlamentarism”, Eminescu ]=i d[du demisia, =i Ioni\[ Bumbac se alese pre=edinte, cu al\i membri, av`nd ca bibliotecar ]n locul poetului pe unul Alex. Grama (86). Dealtfel, Ioni\[ Bumbac, poet =i el =i ]nc[ pentru unii mai ]nsemnat ca Eminescu, nu se afla ]n termeni buni cu poetul — =i aci poate s[ fie pricina ascuns[ a conflictului. Era un tip perorativ =i lung la vorb[ =i plictisea pe poet cu g`ndurile sale. }ntr-o zi, Eminescu, prins ]n mreaja lui oratoric[, pentru a sc[pa, tr`nti c[ciula sa pe mas[ l`ng[ Bumbac, =i plec[ zic`nd: “Acum mai vorbe=te =i c[ciulii mele!” (214). Inde irae! }n cele din urm[, ]nvinse tot frac\iunea “cosmopolit[”, =i cu prilejul Anului Nou, hot[r`ndu-se s[ se fac[ invita\ii la serbare f[r[ deosebire de direc\iuni, convorbitorul c[ciulii ]=i d[du demisia. }ncolo, activitatea societ[\ii, =edin\ele sociale ce se \ineau prin restaurante, cu ziceri din vioar[ =i gur[, nu atr[geau pe Eminescu. O singur[ petrecere ]l veseli. Dup[ propunerea lui Stefanelli, ]ncepur[ de la o vreme s[ se consti- tuiasc[ ]n glum[ ]n “divan domnesc =i ob=teasc[ obicinuit[ 
 G. C[linescu adunare”, cu domn, mitropolit, boieri veli\i, prostime. Se pref[ceau c[ dau vreunuia o boierime =i-l supuneau la ispitiri ]n =tiin\ele duhovnice=ti =i lume=ti, c`t =i cele ost[=e=ti =i p`ng[re=ti. Apoi ]i d[deau carte domneasc[, scris[ cu slov[ =i mireasm[ veche, datat[ la Beciu =i sf`r=it[ cu obi=nuitele afurisenii: “iar de-a fi s[ fie =i cartea noastr[ s[ nu o cinste=ti, =i ]n seam[ s[ nu o \ii, =i r`s =i batjocur[ de ea s[ faci, atunci s[ fii proclet =i anaftim[ =i afurisit de 335 sfin\i p[rin\i din Nichea, =i buricul iadului ]nghit[-te, =i setea Gheenei munceasc[-te, =i focul dragostei ard[-te, =i vinul ]n o\et s[ \i se prefac[, =i berea ]n ap[ s[ \i se schimbe, =i s[ ai parte cu Arie ereticul...” Eminescu, asist`nd ]nt`ia oar[ la acest fel de joc, zise, ]nc`ntat: “Minunat, a=a ]n\eleg =i eu. Este via\[ din via\a noastr[ rom`neasc[ ce se lipe=te de sufletul nostru. M[! felul acesta de petrecere trebuie s[ urmeze ]nainte.” +i ]ntr-adev[r, bun cunosc[tor al limbii vechi, el ]ncepu s[ alc[tuiasc[ cu mult me=te=ug c[r\i domne=ti =i se l[s[ chiar boierit (214). Iarna anului acesta fu chinuitoare pentru Eminescu. Bani de acas[ nu soseau, iar fra\ii — ironie! — ]i trimiteau scrisori nefrancate. Eminovicenii erau sup[ra\i cu boala lui Iorgu =i n-aveau vreme s[ se g`ndeasc[ la Mihai. Din cauza lipsurilor de tot felul, Eminescu se ]mboln[vi de g[lbinare =i “aprindere de ma\e” =i z[cu trei s[pt[m`ni, ]ngrijit, din lips[ de bani, numai de colegii de la medicin[ (33). Tocmai prin februarie se ridic[ de pe boal[: “Ast[zi [10 febr. 1872], ies pentru prima oar[ din cas[ dup[ o troahn[ ]ndelungat[ =i dup[ o des[v`r=it[ lips[ de apetit, care-a \inut mai dou[zeci de zile. }nainte de dou[ zile am ]nceput a avea un apetit mai bun, =i acum reintru ]n obicinuin\ele de mai ]nainte de boal[. M[ simt mai tare, =i g[lbinarea e ca =i disp[rut[ de pe piele =i din fa\[, numai ]n albul ochilor se mai vede.” Din r`ndurile aceste, pe care le scrie p[rin\ilor, se vede c[ tr[ise ]n izolare: “Nimeni nu venea la mine, pentru c[ oprisem pe ori=icine de a veni, =i astfel r[m[sesem numai ]n prada cugetelor =i ]nchipuirilor mele, care numai senine nu puteau fi. Via\a lui Mihai Eminescu
 Doctorul mi-a spus c[ principala cauz[ a boalei mele a fost izolarea deplin[ ]n care tr[iesc =i ]ncunjurarea societ[\ii =i a oame- nilor. Eu nu cred s[ fie asta. E drept c[ nu m[ duc dec`t foarte rar ]n adunare, ]ns[ totu=i m[ duc c`teodat[.” (193) Pe prim[var[, c`nd se f[cuse mai bine, r[m`n`nd doar cu o durere de urechi, mo=tenire din casa lui Blanchin, ]l chinuia mereu mizeria: “V[ spun drept — se pl`ngea el p[rin\ilor — c[ tr[iesc cu mare greutate. }n momentul ]n care v[ scriu aceste =iruri m[ aflu ]n lips[ deplin[ de bani, a=a ]nc`t voi trebui ca m`ne s[ ]mprumut de la cineva, de=i =i ]mprumutarea e grea, c[ci cunoscu- \ii mei, studen\i ca =i mine, n-au nici ei de unde.” Eminescu era hot[r`t, pare-se, s[ urmeze cu tot dinadinsul cursurile universitare, dup[ o p[r[sire de mai bine de un an, fiindc[ acum se ]nscrisese =i ]n semestrul de iarn[ 1871-1872 =i a=tepta numai bani de acas[ (opt galbeni), spre a se ]nscrie =i ]n cel de var[, cum a =i f[cut. }n aprilie se sim\ea foarte bine, dar ]l st`njenea lipsa paltonului =i-i era frig numai cu jacheta. I-ar fi trebuit un “pardessus” (193). S[ fie acum epoca ]n care a cunoscut pe Veronica Micle, t`n[ra so\ie a b[tr`nului profesor Micle de la Ia=i? Cineva pretinde c[ Veronica, venind la Viena s[ se caute pentru o suferin\[ oare=icare, a tras ]n casa unei doamne Löwenbach, unde cunoscu pe poet (120, 123). }ns[=i Henrieta =tia c[ astrala fotografie din epoca studen\iei fusese f[cut[ de Mihai pentru Veronica (61), de=i posesorul fotografiei pretindea, fapt confirmat, c[ ea ar fi fost executat[ la Praga, la fotograful J. Tomàs (123). Dac[ ]ns[ acest lucru s-a ]nt`mplat, atunci anul ]nt`lnirii nu este 1873, cum sus\ine acel cineva, pentru c[ Eminescu nu mai era la Viena, ci 1872 sau altul anterior. +ase luni ar fi stat Veronica Micle la Viena, =i ]n acest timp, timid =i cu privirea ]n p[m`nt, ar fi c[l[uzit-o prin metropola danubian[, povestindu-i ]nt`mpl[ri din via\a marilor g`nditori. Dar Eminescu nu era ]ndr[gostit acum de o femeie, ci de femeia ]ns[=i ]n idealitatea ei, =i Veronica nu-i fu dec`t un prilej 
 G. C[linescu de a cunoa=te mai cur`nd turbur[rile lui Eros. Sl[bit de boal[ =i lipsuri, f[r[ nici un folos de ordin practic universitar — urmase ]n chip oficial doar trei semestre ca auditor — Eminescu p[r[si Viena, probabil c[tre var[, cu g`ndul de a-=i rezolva situa\ia =colar[ r[mas[ f[r[ solu\ie =i de a c[uta la “Junimea” sprijinul =i ]ndemnul pe care Gh. Eminovici nu putea sau nu voia s[ i le dea. CUPRINS STUDENT LA BERLIN (1872—1874) }ntors ]n \ar[, Eminescu se duse plin de n[dejdi la Junimea din Ia=i, care, prin Iacob Negruzzi, ]i dase =i lui =i lui Slavici mari speran\e de a-=i croi un drum cu ajutorul ei. Publicase p`n[ acum cinci poezii ]n Convorbiri literare, =i societatea ]i era cunoscut[ mai dinainte, de c`nd, cu prilejul congresului, cobor`se ]n Mol- dova, peste var[, de dou[ ori. Cuno=tea pe Negruzzi, pe Maiorescu, pe Pogor =i pe al\ii mai b[tr`ni, iar din cei tineri pe Samson Bodn[rescu, Miron Pompiliu, A. D. Xenopol, =i dup[ toate semnele, venind la Ia=i, tr[gea la Miron Pompiliu (prieten mai vechi din Bucure=ti) sau la Samson Bodn[rescu. Cei care, ca Panu, p[=eau acum pentru ]nt`ia dat[ la Junimea, g[sir[ un Eminescu familiar ]n societate, ]nconjurat chiar de o aten\ie ca pentru un membru important =i vechi. El avusese vreme s[-=i fac[ prietenii, dar =i ostilit[\i, =i plutea abstract peste volubilitatea tuturor, ca un ins ce-=i d[ seama c[ se afl[ ]ntr-o lume cu care orice ]n\elegere este imposibil[ =i zadarnic[. Eminescu nu este un ]nchipuit =i nici dintre acei scriitori ]ncruzi\i ]mpotriva criticii, =i cu toate acestea el era iritabil la observa\iuni =i a scris strofe ironice ]mpotriva criticilor. Aceasta se explic[ prin con=tiin\a neted[ a superiorit[\ii sale, dar mai ales prin cultura sa filozofic[, ce-l f[cea, al[turi de Maiorescu, cel mai de seam[ estet literar al vremii. Este foarte firesc ca t`n[rul Via\a lui Mihai Eminescu
 filozof de la Viena s[ fi sim\it irita\ie =i dispre\ c`nd caracuda (a=a se numea o frac\iune spectatoare din cenaclu) repudia o poezie, fiindc[ n-o ]n\elegea, ignor`nd caracterul muzical al liricii, sau cerea exactitate pedant[ ]n adev[rul istoric unei nuvele filozofice. }n aceast[ atmosfer[, sub ochiul ]n\eleg[tor al lui Maiorescu, =i-a citit Eminescu nuvela S[rmanul Dionis, compus[, nu mai este ]ndoial[, la Viena, unde o mai citise lui Slavici (224, II), =i form[ ultim[ a unui proiect de compuneri despre migra\iunea sufletelor. Aceast[ nuvel[, socotit[ de Maiorescu drept capodoper[, s-a =i publicat apoi ]n Convorbiri literare, pu\in dup[ plecarea din nou a poetului la studii. De=i poate prea rigid ca om, Titu Maiorescu a ]n\eles ]ntotdeauna critica =i sub forma unei asisten\e materiale eficace, dar acoperite ]n aparen\e demne. Intuind deci structura intelectual[ a firii lui Eminescu, i-a oferit din partea Junimii un oarecare ajutor b[nesc, un fel de burs[, cu scopul de a-=i urma mai departe la Berlin studiile de filozofie ]ntrerupte, care ]ns[ nu era prea mare, fiindc[ poetul se bizuia ]nc[ pe contribu\ia lunar[ a lui Gh. Eminovici. C[ la Ia=i t`n[rul a re]nt`lnit apoi pe Veronica Micle =i c[ =i-au deschis unul altuia sufletul ]n chip mai cordial este un fapt pe care ]l putem cu certitudine deduce din nevroza sentimental[ a poetului la Berlin. Eminescu plec[, dar, cu impre- siunea c[ se sprijin[ pe opinia unui grup de oameni ]n ce prive=te viitorul literar, cu o dragoste hot[r`toare ]n suflet =i cu deciziunea de a-=i sf`r=i studiile universitare =i a-=i croi o existen\[ de sine st[t[toare. Era acum un t`n[r ]n toat[ b[rb[\ia, grav prin studiile f[cute, dar vindecat de sfielile primei adolescen\e, printr-o expe- rien\[ erotic[ pe care trebuie s-o fi c[p[tat, pentru c[ prin h`rtiile sale apar de aci ]nainte oarecare ]nsemn[ri crude, c`te o obsceni- tate. }nainte de a p[r[si \ara, fu v[zut la un hotel din Boto=ani, petrec`nd ]n tov[r[=ia violonistului Micheru =i a sorii sale Natali\a, \igani am`ndoi prin ob`r=ie, ]nt`iul ]nzestrat cu un talent deosebit =i fost conservatorist la Viena, deci prieten cu Eminescu (]n aprilie 1872, “fratele Micher” era ]nc[ ]n ora=ul cezaro-cr[iesc =i-i c`nta 
 G. C[linescu lui Slavici) (224, II), cea de-a doua de-o frumuse\e rar[ =i de o u=urin\[ comun[. }n vreme ce Micheru “zicea” roman\e r[scolitoa- re, promov`nd cu precau\ii delicate melodia spre timpanul poet- ului, acesta nu-=i lua ochii de la juna curtezan[, care acompania la ghitar[ pe frate-s[u. Apoi Eminescu ]ncepu s[ declame pasionat din versurile sale, ademenind persuasiv, prin priviri str[lucitoare, pe fata ]nc`ntat[, p`n[ ce, ]mb[t`ndu-se cu to\ii, ]ncepur[ s[ exe- cute un program muzical mai libertin, ]n care — spre veselia nepref[cut[ a tuturor — se distinse tot poetul (227). Urmarea fu c[ Eminescu recomand[ ]ntr-o scrisoare pompoas[ din Boto=ani (august 1872), pe dl Toma Micher bun[voin\ei lui Titu Maiorescu, ]n vederea unui concert la Ia=i (224, V). La sf`r=itul lui noiembrie, Eminescu, plecat din \ar[ cu c`teva s[pt[m`ni ]nainte, nu se ]nscrisese ]nc[ la Universitatea din Berlin, din lipsa banilor pe care — etern[ poveste — ]i a=tepta de acas[, lucru ce-i atrase observa\iile lui +erban, aflat acum la Boto=ani. B[trnul era peste cap de ]ncurcat. Avusese de dat bani lui ginere-s[u, Drogli, cheltuise mult cu boala lui Iorgu, ]nscrisese ]n septembrie pe Matei ca intern la liceul din Boto=ani, unde pl[tise 22 galbeni, =i acum nu se =tia de va putea s[ trimit[ bani =i lui Eminescu, care — culmea nep[s[rii — nu scria dec`t ca s[ cear[ (ms. 2255, f. 301-302, 310). Poetul se ]nscrisese la facultate abia la 12 decembrie 1872, de ast[ dat[ ca student bun, fiindc[ prezentase un certificat de absolvire eliberat de gimnaziul din Boto=ani, ce nu se mai g[se=te ]ns[ printre scriptele Universit[\ii. C`nd =i-a dat Eminescu examenele, pentru a putea deveni din absolvent de trei clase gimnaziale bacalaureat, este =i va r[m`ne, poate tot- deauna, o tain[. De altfel, nici nu este o problem[ a=a de chinuitoa- re cum =i-o ]nchipuiesc unii. Chestiunea este de a =ti dac[ Emines- cu a fost mai mult un autodidact dec`t un ins cu studii oficiale, dac[, vr`nd s[-=i fac[ o carier[ universitar[, el ar fi putut aduce titlurile necesare pentru aceasta. Problema este rezolvat[ favorabil de faptul ]nscrierii lui ca student la Universitatea din Berlin, ]n Via\a lui Mihai Eminescu
 baza sus-pomenitului certificat, ce trebuie s[ fi fost prezentat, c[ci altfel nu e de crezut c[ i s-ar fi eliberat ]n 1873 un atestat din partea rectoratului, constatator al frecvent[rii cursurilor pe cele dou[ semestre, 1872 =i 1873 (165). De=i la Viena Eminescu decla- ra la facultate c[ urmase ]ntr-un institut particular din Bucure=ti (86), =i cu toat[ b[nuiala unora c[ i se d[duse un atestat de studii secundare din partea lui Silvestru Morariu, membru pe atunci ]n consistoriul din Cern[u\i, iar mai apoi mitropolit al Bucovinei =i Dalma\iei (85), e mai firesc s[ ne ]nchipuim c[ ]n cele trei toamne, 1870, 1871, 1872, Eminescu =i-a depus la Boto=ani examenele cuvenite ca preg[tit ]n particular, ceea ce ]i venea foarte u=or, dat fiind nivelul intelectual la care ]l ridicase frecventarea universit[\ii vieneze. Cu situa\ia =colar[ limpezit[, poetul se ]nscrie la facultate, decis de ast[ dat[ s[-=i vad[ serios de carte =i s[-=i ia doctoratul. De aceea, abia ]n posesia caietului de cursuri Anmeldungsbuch, se =i prezent[ a doua zi la prelegeri, lu`ndu-=i prima frecven\[ la profesorul Dühring =i urm`nd a=a, cu cea mai des[v`r=it[ punctu- alitate, p`n[ la sf`r=itul lor. Cursurile urmate ]n chip oficial sunt urm[toarele: ]n semestrul de iarn[ 1872-1873, Logica =i principiile filozofiei, Concep\ia istoriei la istorici renumi\i (prof. Dühring); Istoria general[ a filozofiei (prof. Zeller); Istoria Egiptului =i Monumentele Egiptului (prof. Lepsius), iar ]n semestrul de var[ 1873: Istoria modern[ (prof. Droysen), Obiceiurile =i moravurile egiptenilor (prof. Lepsius), Dezvoltarea =i critica filozofiei hegeliene (prof. Althaus) =i Despre optimismul =i pesimismul filozofic =i politic (prof. Dühring) (177, 165). }narmat cu ni=te blocuri mici =i cu cele trebuitoare la scris, Eminescu ]ncepu cu mult[ h[rnicie s[-=i fixeze ]n c`teva linii esen\a prelegerilor, =i a=a se face c[ g[sim ]n manuscrisele lui noti\e de cursuri pornind din chiar ziua ]nceperii lor. A=a, de pild[, la 6 ianuarie 1873, ]ncepea s[ ia ]nsemn[ri de istoria filozofiei, la Zeller, =i continua la 9, la 10 =i mai departe (ms. 2257, f. 11); la 3 mai a=ternea pe h`rtie prima prelegere asupra filozofiei hegeliene a lui Althaus, iar la 5 mai, cursul de 
! G. C[linescu istoria modern[, ce se ]ncepea cu pacea westfalic[ =i trata ceva mai ]ncolo despre Iagelloni, Valois, Gustav Adolf, Olanda (ms. 2280; ms. 2276 bis passim.). Cursul lui Dühring asupra optimismu- lui =i pesimismului atingea =i literatura, =i ]n spe\[ pe romantici, c[ci ]n noti\e se pomene=te de pesimism la Byron, la Shelley, la Buckle (ms. 2276 bis, f. 26). }ncetul cu ]ncetul, av`ntul ini\ial scade, ]ns[, =i ]nsemn[rile de cursuri ]ncep s[ fie n[p[dite de ver- suri =i alte lucruri profane. Dup[ cum vedem, studiile urmate de Eminescu ]n acest timp sunt alese exclusiv din domeniul istoriei =i filozofiei, =i orientarea lor ulterioar[ ne ]ndrept[\e=te s[ credem c[ poetul se preg[tea pentru un doctorat cu caracter istoric, filozofia servind ca metod[ de cercetare. Via\a pe care o duce Eminescu la Berlin ne apare ]n linii =terse, din cauza lipsei unor amintiri de felul celor scrise de prietenii de la Viena. Dac[ ]n privin\a studiilor se poate vorbi de mai mult[ aplicare, ]n existen\a poetului aci se observ[ o irita\iune, o nemul\umire ve=nic[ de tot =i de toate, o ne]ncredere boln[vicoas[ ]n sine =i chiar oarecare r[utate fa\[ de oameni, ]n sf`r=it, o nevroz[ cu caracter abulic, a c[rei manifestare este triste\ea hot[r`rilor =i a renun\[rilor brusce, ira\ionale. Caracterul moroc[- nos, b[nuielnic, retractil =i exaltat totdeodat[ al poetului de mai t`rziu ]ncepe a da primii col\i de pe acum. S[ fie oare numai o poz[ spiritual[ n[scut[ din lecturile pesimiste? Eminescu era prea inteligent =i prea sobru ]n expresiunea general[ a spiritului ca s[ se coboare la ieftine lamenta\iuni. Convingerea sa c[ “n-ar mai fi putut fi fericit pe lume”, sila de via\a studen\easc[ =i de acel Berlin, “metropol[ a sf`ntului imperiu roman de na\iune german[”, ]n care se c[ia c[ venise =i c[ r[m[sese, ne fac s[ ne g`ndim la felurite pricini, dintre care unele — dup[ ]nse=i vorbele poetului — pot fi inavuabile, “unaussprechliche” (177). Una din cauze putem presu- pune c[ este aceea=i lips[ de bani ce-l chinuia la Viena, mai plictisi- toare acum, dup[ at`\ia ani de priva\iuni. +i-ntr-adev[r c[ =i la Berlin Eminescu bate depe=e urgente ]n \ar[, ca, de pild[, urm[toa- Via\a lui Mihai Eminescu

rea c[tre A. D. Xenopol, cu privire, probabil, la bursa oferit[ de Junimea (ms. 2290, f. 87): “Alexander D. Xenopol, Iassy. Primit-ai scrisorile prin care ceream bani? Trimite minimum pe o lun[. [Mare trebuin\[.] R[spunde dac[ binevoie=ti telegrafic.” Cerea ]ns[ bani =i de-acas[, =i o dat[ cu anticipa\ie pe dou[ luni. Rela\iunile cu familia par din aceast[ cauz[ ]ncordate. Gh. Eminovici nu ]n\elegea nici o independen\[ din partea fiului s[u, voia s[ =tie unde se afl[ =i ce face, =i nici vorb[ c[ a=tepta cu ner[bdare ca poetul s[-=i termine studiile sau s-o ]ncheie ]ntr-un fel, pentru a-=i face odat[ un rost =i a-l scuti de grija trimiterilor de bani. Eminescu ]=i g[sise, dealtfel, o ocupa\ie. Th. Rosetti, agentul diplomatic al Rom`niei la Berlin, lu[ pe Eminescu, pe care ]l cuno=tea din cercul Junimii, la agen\ie ]n calitate de secretar particular, cu o leaf[ ce se urca ]n ultima vreme la 10 napoleoni. Aci poetul avea de f[cut sau copiat scrisori diplomatice confiden- \iale, depe=e cifrate =i alte asemenea treburi biurocratice=ti, plicti- seal[ compensat[ numai de aceea c[ atare coresponden\[ se f[cea mai mult ]n nem\e=te, =i asta ]i folosea ca exerci\iu de stil. Agen\ia ]i mai da prilejul s[ fac[ cuno=tin\a multor rom`ni de seam[ ]n trecere sau stabili\i la Berlin, bun[oar[ a unui locotinent Bal=, a unei doamne Ghica, n[scut[ Roznovanu, a doamnei Beldiman, n[scut[ Calimah, =i so\ia lui Alecu Beldiman, a lui Matache Beldiman, v[r cu acesta din urm[, mort cam pe atunci la Berlin (192, 194), a lui I. Al. Samurca=, fire=te, care era secretarul oficial al agen\iei, a fra\ilor Nicolae =i Mihai Mandrea =i a altor tineri studen\i rom`ni c`\i se vor fi aflat ]n metropola prusian[. }n privin\a aceasta avem indicii c[ Eminescu n-a tr[it cu totul retras de orice via\[ studen\easc[, ci =i aci, ca =i la Viena, a ]ncercat s[ contribuie la organizarea ei dup[ principii de politic[ cultural[. Lipsa ]ns[ a problemelor na\ionale, ce se puneau ]n chip firesc la 
 G. C[linescu Viena de c[tre cet[\enii rom`ni ai imperiului, num[rul redus al studen\ilor rom`ni la Berlin, preocup[ri practice academice au f[cut ca aceast[ participare la via\a goliardic[ s[ aib[ un caracter sporadic. Dintr-o ]nsemnare r[mas[ printre h`rtiile poetului, afl[m c[ el a ]ncercat s[ str`ng[ pe tinerii rom`ni din Berlin ]ntr-o societate numit[ “Familia”, c[ prezidase =edin\a constituant[, dar c[ avusese chiar atunci o ne]n\elegere pe chestiuni formale cu cineva, c[ruia era gata, revenind asupra faptului, s[-i dea satisfac- \ie “]n marginile adev[rului” (ms. 2286, f. 81). La Berlin se afla acum =i fratele mai mare al lui Eminescu, +erban, venit aci nu se =tie precis ]n ce scop, poate s[-=i termine studiile nesf`r=ite,poate s[ se caute. Poetul ]ns[ ]l vedea rar, =i de la o vreme f[r[ mult[ pl[cere, pentru c[ +erban, ruinat pe din[untru de tuberculoz[, ]l primea cu t[ceri =i ocoluri la ]ntreb[ri (193). La gazd[ Eminescu locuia a=adar singur, cel pu\in o vreme, ]ntr-o total[ recluziune studioas[, iar via\a laborioas[ =i mijloacele de trai — orice s-ar spune — mai sigure ]l fac ceva mai statornic ca la Viena. }n cei doi ani c`t a stat la Berlin, nu-i cunoa=tem dec`t dou[ locuin\e, =i ne vine s[ credem c[ nici n-a schimbat mai multe. }n anul 1873 =edea ]n Albrechtstrasse nr. 6 (Treppen bei Lange), care este ]ns[ chiar casa ]n care a locuit +erban, nu departe de Universitatea regal[ “Friederich Wilhelm”, ]n apropiere deopotriv[ =i de apa Spreei =i de Tiergarten. Casa era un mic hotel burghez de m`na a doua, “Bremer Hof”, cu birt economic la parter, cu ]nf[\i=are corect[, dar mirosind a pensiune ieftin[, una din multele cutii arhitectonice occidentale, care, impun[toare pe dinafar[, dezam[- gesc ]n interior prin gunoaiele de pe scar[, mirosul combinat de alimente al apartamentelor =i pestri\a calitate a locatarilor, indicat[ pe tabelele de la u=i. Hotelul avea dou[ caturi =i o mansard[, =i tocmai acest am[nunt din urm[ ne face s[ ne temem c[ Eminescu a putut s[ locuiasc[ chiar ]n vecin[tatea acoperi=ului (165). Via\a intern[ a poetului este mai agitat[ aci, dec`t la Viena, de impulsiuni sentimentale multiple. Eminescu ]ncepe s[ se Via\a lui Mihai Eminescu
 defineasc[ de pe acum ca un temperament erotic, pentru care dragostea este o necesitate spiritual[ permanent[. Veronica Micle i-ar fi st[p`nit g`ndurile =i se pretinde c[ poetul i-a trimis =i versuri. Nefericirea a f[cut ca Eminescu s[ fie urm[rit =i dup[ moarte de “eminescologi”, adic[ de un fel de necrofori ]n goan[ dup[ “inedite”, care, ]ndemna\i, poate, =i de intrigi postume, au scos la iveal[, ca ni=te c`rti\e s[p[toare p[m`ntul, o sum[ de fragmente de scrisori ciop`r\ite, ce se afl[ ]n “colec\ia lor particular[”, dar pe care nimeni nu le-a v[zut, pagini suspecte scrise ]ntr-un stil incult, cu “din fire m[ =ti”, “dup[ cum =ti” =i cu contradic\ii ului- toare. Din aceste scrisori, ]n care nu ne putem ]ncrede =i de auten- ticitatea c[rora nu ne putem ]ndoi totu=i cu suficiente argumente, gra\ie relei-credin\e sau ignoran\ei numi\ilor “eminescologi”, sun- tem sili\i s[ extragem cu pruden\[ adev[rul. Cu c`t[ greutate, ]ns[! Pentru epoca de care ne ocup[m, ni se spune c[ Eminescu a cunos- cut pe Veronica ]n anul 1873 la Viena, an ]n care ]ns[ se afla la Berlin. }ntr-o scrisoare din 1874, Eminescu ar fi scris lui +erban: “Chipul ei nu-mi mai d[ r[gaz s[ studiez ]n pace. E divinitatea Elenei lui Menelaus, cobor`t[ pe p[m`nt, ca s[ m[ tortureze. Frate +erbane, vezi de te intereseaz[ dac[ nu s-a mutat de acolo unde =edea”, iar mai departe: “Un fel de anihilare a voin\ei caracteri- zeaz[ eul meu. Ochii deprin=i cu slova veche =i ]n\eleapt[, azi, refuz[ s[ mai urmeze drumul care duce la fericire dup[ unii, la deznod[m`nt dup[ p[rerea mea. O, nu te mira, fr[\ioare, de aceast[ schimbare. Vei ]n\elege, c`nd vei afla c[ Amor, zeul atotputinte, mi-a cuprins inima, =i f[r[ s[ vreau sunt sclavul lui.” (120*) }n 1873 =i 1874 +erban era la Berlin, unde a =i murit ]n toamna anului 1874. Deci scrisoarea nu i-ar fi putut-o scrie Eminescu dec`t ]nainte de iunie 1873, c`nd avem semne c[ +erban se afla ]n Germania. Dar ce interes avea poetul s[ afle adresa din \ar[ a Veronic[i, ce nu i-ar fi adus nici o alinare? Ne-ar veni s[ credem 
 G. C[linescu c[ aceste r`nduri sunt scrise lui +erban ]n timpul =ederii la Berlin — locuia foarte departe — =i fac aluzie la o iubire berlinez[. Dar fiindc[ necroforul eminescolog nu ne d[ nici un fel de justificare autograf[ a r`ndurilor de mai sus, noi ]l putem b[nui chiar de fals — p`n[ la proba contrar[ — expresiunea “slova veche =i ]n\eleapt[” p[r`ndu-ni-se nu o anticipa\ie, ci o imita\ie dup[ “limba veche =i ]n\eleapt[” din Scrisoarea II (publ. 1 apr. 1881). Cu toate aceste greut[\i de ordin documentar, r[m`ne ne]ndo- ielnic c[ la Berlin Eminescu a cunoscut iubirea ]n toate ]nf[\i=[rile ei =i nu s-a g`ndit numai la Veronica Micle, cu care, dealtfel, la ]ntoarcerea ]n \ar[, nu avea o exagerat[ familiaritate. Pe marginile caietelor sale apar dulci ]nsemn[ri ie=ite dintr-o pan[ st[p`nit[ de melodia unui nume, nebunii caligrafice ]n voia unei reverii: “Clarisse, Bon soir, mon étoil (sic) et mon ange! Clarisse... Bon soir, bon soir! Chère amie... Clarisse Vernetz... Clarisse Vernetz a ta amic[... Clara Brommer... Clarisse Vernetz deine Freundin, Clarisse Vernetz deine Frendin” (M. E., I, 3) S-ar p[rea c[ poetul f[cea exerci\ii de limb[ francez[ juc`ndu-se ]n jurul unei teme senti- mentale: “... il a le même amour, que vous connaissait (sic) ... il est le même charmant gentil” (ms. 2259, f. 145 v., 148). }n vremea aceasta ]l surprindem ]ntr-adev[r studiind fran\uze=te, ]ntre dou[ ]nsemn[ri de prelegeri asupra Egiptului. Pe un fragment de text francez roman\ios ]=i sublinia cuvintele necunoscute, spre a le transporta apoi jos ]ntr-un mic vocabular. Cuno=tin\ele sale de limba francez[ erau destul de reduse, dac[ era nevoit s[ caute ]n dic\ionar: lueur, tas, ravir, tiède, aise, ruban, incandescent, fauve, oreiller, enivrer, jarret etc. (ms. 2286, f. 58). }n\elegea ]ns[ =i citea cu prec[dere pe Victor Hugo, din care ]=i copia Sacer esto (Les ch`timents, Livre IV-e) (ms. 2257, f. 16 v.): Non, liberté! non, peuple, il ne faut pas qu’il meure! Oh! certes, ce serait trop simple, en vérité. Qu’ après avoir brisé les lois, et sonné l’heure Où la sainte pudeur au ciel a remonté; Via\a lui Mihai Eminescu
 Qu’après avoir gagné sa sanglante gageure, Et vaincu par l’embûche, et le glaive, et le feu; Qu’après son guet-apens, ses meurtres, son parjure, Son faux serment, soufflet sur la face de Dieu; Qu’après voir trainé la France, au coeur frappée Et par les pieds, liée, à son immonde char, Cet inf`me en fût quitte avec un coup d’épée Au cou comme Pompée, au flanc comme César! Poetul avea aci o mic[ prieten[, Milly, =i ea cu ochi alba=tri, o lucr[toare, cus[toreas[ sau a=a ceva, dintre acele fete de metropol[, care pentru o ne]nsemnat[ consuma\ie ori plimbare devin afectuoase cu sincer[ bucurie =i des[v`r=it[ discre\ie. F[cea c`te o nevinovat[ escapad[ cu d`nsa, ca, spre pild[, aceea de a merge cu trenul p`n[ la apropiatul Potsdam, ]n vreo duminic[ cu soare, c`nd n-avea treburi la Agen\ie (25): Din Berlin la Potsdam merge L`ng[ mine-un =ip cu Kümel Drum-de-fer, precum se =tie, +-o bucat[ de pastram[. Dar[ nu se =tie ]nc[ C-am luat bilet de-a treia. Zice Darwin, tata Darwin, Cum c[ omul e-o maimu\[; C-am plecat de diminea\a Am nume de maimu\oi, Cu un taler =i doi gro=i Milly-ns[ de pisicu\[. +i de g`t cu bl`nda Milly C-ochi alba=tri, buze ro=i. +i m[ urc ]n tren cu grab[ Cu o foame de balaur, Zice Brahma, tata Brahma, }ntre din\i o pip[ lung[, Cum c[ lumea asta nu e Subsuori pe Schopenhauer. Dec`t ardere—unei jertfe }ntr-o vecinic[ c[\uie. +-acum =uier[ ma=ina, Fumul pipei lin miroas[, Am aprins =i eu luleaua Sticla Kümel m[ invit[, S[ jertfesc lui Tata Brahma, Milly-mi r`de. Ce-mi mai pas[! (ms. 2259, f. 169—169 v.) Bl`nda Milly era ]ns[ prea burghez[ =i preachibzuit[ ca s[ 
 G. C[linescu devin[ idolul romantic al lui Eminescu, care c[uta ]n dragoste “durere, pasiune =i turbare”. Poetul este posedat de dorin\i violente, purificate de un sentiment al inaccesibilului, vrea demo- nicul, ]ntrupat ]ntr-o fiin\[ str[lucitoare, aulic[, vrea ]ntr-un cuv`nt o voluptate care s[-i cutremure totdeodat[ de spaim[ sufletul, ca prezen\a unei divinit[\i venerice, nu d[rnicia simpl[ a unei prozaice Milly, a c[rei dragoste este o pensiune ieftin[ a sentimen- talismului. Nutrit la scrierile romantice, Eminescu putea fi ]nfl[c[- rat ]n circumstan\ele cele mai neprev[zute, =i este de prisos s[ c[ut[m a identifica obiectul izbucnirilor sale erotice, deoarece pare evident c[ punctul de plecare este absurdul, iar agentul lor rezis- ten\a. Iat[-l, dar, pe Eminescu zv`rcolindu-se ]n pat, cu g`ndul la o “copil[ demonic[”, ce-l respinsese, =i arunc`nd pe h`rtie, dup[ zeci de ]ncerc[ri, turburarea sa de vir contrariat (ms. 2285, f. 122 v. —123): Tu cu cruzime m-ai respins, c`nd am voit, copil[, S[ devastez frumse\ea ta cea dulce, f[r’ de mil[ +i totu=i corpul t[u e plin de-o coapt[ tinere\[, Tu al amorului duios demonic[ pr[sil[. Eu am plecat purt`nd ]n piept durerea-mi toat[ scris[ Precum al prim[verii v`nt duce-n v[zduh o fil[. Dar noaptea c`nd am adormit atunci durerea-mi toat[ Se ghemuie=te-n inima-mi, o arde =-o impil[. P[rea din somn c[ m-am trezit =i te-am v[zut pe patu-mi Bo\ind cer=aful meu cel alb cu m`na ta gentil[. (Ghazel, 20/12, 873) Dar unele imagina\ii lascive, care sperie austeritatea notelor de studii, ne las[ s[ ]ntrevedem procesul sexual ce st[ la baza acestui demonism pasional. Ca pe un sf`nt Antoniu, goliciunea urm[re=te pe Eminescu, chinuit de o ascez[ impus[ de lipsuri =i sfieli, =i-i d[ false be\ii solitare, cu mirajul unei f[pturi albe “ca zah[rul..., rotund[ la umeri, cu globurile de z[pad[ a s`nilor Via\a lui Mihai Eminescu
 p[tate ]n v`rf cu dou[ alunele dogorite, c`t =i mai jos, unde p`ntecele se adun[ ca sculptat ]ntr-un mod concrescut”. Decen\a ne oblig[ s[ p[r[sim citatul acolo unde, ]ncumet`ndu-se pe drumul “organismului inferior al p[rului luciu-negru =i abia ]ncre\it, care-i dumbrava centrului, ce constituie izvorul regener[rii omene=ti”, poetul se ]nd`rje=te ]ntr-o descindere voluptoas[. Oric`t acest zbucium este firesc, ]ndeosebi pentru v`rsta de atunci a poetului, el e ]n acela=i timp unul din elementele constitutive ale erosului eminescian (ms. 2290, f. 16 v.). Activitatea poetic[ a lui Eminescu, la Berlin, pare mai ]nceat[ =i redus[ la simple proiecte. Studiile =i agen\ia ]l absorbeau, =i con=tiin\a artistic[ mai matur[ strunea imagina\ia. }n Convorbiri literare ap[ruser[ doar nuvela S[rmanul Dionis =i dou[ poezii, }nger =i demon =i Floare albastr[, care ]ns[ fuseser[ alc[tuite mai ]nainte. Tot astfel putem presupune c[ multe compuneri t`rzii au fost ]n schimb germinate la Berlin, cunosc`nd metoda de lucru a poetului, dar e greu de determinat care anume, pentru c[ vechile caiete de ]nsemn[ri abandonate au slujit apoi, din lips[ de h`rtie, ca teren de exerci\iu pentru compozi\ii noi, iar caligrafia =i cerneala sunt deopotriv[ de problematice. Planul unor lucr[ri inspirate din legenda dacic[ pare r[s[rit pe vremea aceasta de audieri ale prelegerilor lui Lepsius. Eminescu se g`ndea s[ scrie un poem sau o dram[ ]n patru c`nt[ri, intitulat[ Decebal (ms. 2286, f. 72). Ideea unei tragedii Demon =i ]nger nu dep[=e=te, de asemenea, aceast[ epoc[. Poezia }mp[rat =i proletar, intitulat[ la ]nceput Umbre pe p`nza vremii, a fost ]nchegat[ tot aci, pentru c[, publicat[ ]n decembrie 1874, arat[ evidente ]nr`uriri din Victor Hugo, pe care-l citea acum. +i tot acum trebuie s[ fi prins contur ]n minte Glossa =i, din elemente str`nse la Viena, Cezara (ms. 2276 bis, ff. 43 urm., 64). Cine r[sfoie=te h`rtiile poetului cap[t[ convingerea c[ poeziile sale au ]ncol\it toate ]n minte ]n cei =ase ani de relativ[ lini=te, cuprin=i ]ntre 1870 =i 1876, ]ntre Viena =i Ia=i, =i c[ tot ce public[ dup[ aceast[ dat[ — adic[ tot — nu este 
 G. C[linescu dec`t o elaborare =i o reexaminare a vechiului material. }ntr-acestea, reputa\ia lui Eminescu se stabilea ]n \ar[, alimen- tat[ din ur[ mai ales fa\[ de cercul Junimii. }n 1872, Titu Maiores- cu publicase Direc\iunea nou[ ]n poezia =i proza rom`n[, articol ]n care, cu toate rezervele =i jignitoarea al[turare de Bodn[rescu, Eminescu era socotit drept cel mai de seam[ poet dup[ Vasile Alecsandri, pre\uire ast[zi mediocr[, dar atunci, dup[ credin\a tuturor, superlativ[. Cur`nd dup[ aceasta, ]n 1873, Maiorescu ata- c[, ]n Be\ia de cuvinte, Revista contemporan[, care ap[ruse la 1 martie al acelui an. }n furia de a se ap[ra, cei ataca\i se n[pustir[ ]n primul r`nd asupra promo\iei Direc\iei nou[, ]n frunte cu Emi- nescu. Petre Gr[di=teanu se arat[ scandalizat de apropierea dintre Alecsandri =i Eminescu, pe care ]l numea ]n batjocur[ Emirescu. Poezia Egipetul a acestuia din urm[ i se p[rea o elucubra\ie, rimele for\ate, idea\ia simptom de dezechilibru (84). }ntr-o parodie de operet[, Muza de la Borta-Rece, Mihail Zamfirescu ]nf[\i=a =i pe Eminescu sub numele caricaturizat Minunescu. }n actul I, petrecut ]n Olimp, zeii beau vin egiptean din Egiptul lui Minunescu. Consult`nd Convorbirile =i d`nd peste versuri de Bodn[rescu (Brutn[rescu), Jupiter ]ntreab[ (239): Este oare Minunescu Ce Egipetul a c`ntat? iar satirii ]i r[spund ]n cor: Nu! acesta-i Brutn[rescu, Tot ca el de nes[rat. Cu firea sa abstras[, Eminescu a r[mas probabil nep[s[tor — =i poate ironic — =i la laud[, =i la injurie, pentru c[ am`ndou[, ating`nd chestiunea neglijen\elor de form[, ignorau vastele sale preg[tiri pentru re]nnoirea limbii poetice =i caracterul de ]nalt[ experien\[ tehnic[ pe care ]l reprezentau rimele sale, imperfecte poate, dar niciodat[ facile. Acum era absorbit, dealtfel, de preocu- Via\a lui Mihai Eminescu
 parea examenelor de doctorat, pe care voia s[ le dea, nu se =tie pe ce temei, pentru c[ la Berlin se cerea un trieniu de frecventare a cursurilor. Dar era cu totul plictisit de via\a studen\easc[ =i dorea s-o ]ncheie c`t m`i cur`nd. “Pe la finea lui august sau ]nceputul lui septembrie — scria el la 18 iunie lui Iorgu — g`ndesc c[ mi-oi ispr[vi examenele =i m-oi-ntoarce-n \ar[. A=tept cu ner[bdare cap[tul vie\ii mele de student, care desigur c[ pentru mine numai pl[cut n-a fost.” (193) Rosetti, agentul diplomatic, nu se afla ]n acest timp la Berlin, ]nc`t, pare-se, vreun venit din partea aceasta Eminescu nu mai avea. De aceea, la c`teva zile numai, poetul face o nou[ scrisoare acas[, cer`nd ratele pe iulie =i august cu antici- pa\ie =i f[g[duind s[ nu mai apeleze pentru taxele de doctorat, av`nd oarecare promisiuni din alt[ parte. B[tr`nul era sup[rat ]ns[ cu boala lui Iorgu, ofi\erul, care a =i murit pe toamn[, =i credem c[ nu numai a trimis cu greutate banii ca cheltuieli de drum, dar a somat pe Mihai s[ se ]ntoarc[ numaidec`t acas[. Acesta trebuie s[ fie motivul pentru care Eminescu a f[cut cerere de exmatriculare la rectorat =i a ridicat ]n ziua de 25 iulie un certi- ficat de audiere a cursurilor ]n cele dou[ semestre frecventate, la care trebuie s[ se adaoge speran\a c[ s-ar fi putut ]ntoarce alt[ dat[ s[-=i ia doctoratul sau i-ar fi fost cu putin\[ s[ se prezinte la alt[ universitate cu o lucrare preg[tit[ ]ntre timp ]n \ar[. Rosetti ]ns[, ]ntorc`ndu-se, opri pe Eminescu =i, pentru ca s[-i fac[ posibil[ =ederea la Berlin f[r[ ajutoare de acas[, ]i spori salariul la 10 napoleoni. }n aceste condi\iuni, poetul renun\[ la ideea de a se ]napoia ]n \ar[ =i r[mase =i peste var[ la Berlin. Spre sf`r=itul anului, Rosetti p[r[si postul, fiind numit membru al Cur\ii de Casa\ie, iar ]n locul s[u veni N. Kre\ulescu, care p[str[ lui Eminescu atribu\ia =i salariul. V[z`ndu-se pus la ad[post ]n privin\a existen- \ei, poetul a trebuit s[ cugete c[ cel mai nimerit lucru era s[ r[m`n[ mai departe la Berlin, spre a-=i preg[ti pe ]ndelete doctoratul. De aceea, la chem[rile, pe care le ghicim violente, ale lui Gh. Eminovici, Eminescu r[spunde ]ntr-un t`rziu, justific`ndu-se 
! G. C[linescu cu oarecare umor (ms. 2258, f. 169): “N-am putut pleca la moment din Berlin pentru c[ Rosetti mi-a f[cut cu putin\[ ca s[ r[m`n. El mi-a ridicat leafa la agen\ie la 10 napoleoni pe lun[ =i, fiindc[ era singur aici, neav`nd pe nimeni ]n cancelarie, am crezut de datoria mea s[ r[m`n c-un om la a c[rui opinie bun[ am \inut =i \in. El ]n urm[ a fost numit membru al Cur\ii de Casa\ie =i, la urma=ul lui, fostul ministru Kre\ulescu, am intrat ]n acelea=i condi\ii, ]ntr-o vreme ]n care eram de neap[rat[ trebuin\[ aici. Dac[ \i-a= fi scris d-tale, ai fi zis, dup[ cum obicinuie=ti, c[ umblu cu minciuni, c[ umblu s[ te-n=el =. a. N-am voit s[ m[ expun la asemenea laude =i de aceea am t[cut. }n sara chiar ]n care am primit bani din Lipsca prin casa Wertheimer, m-am dus la agen\ie =-am anun\at lui Rosetti plecarea mea =i, dac[ n-am plecat, d-ta vei crede c[ nu-s a=a de nebun s[ fi stat numai de flori de cuc aici.” La 6 decembrie 1873, Eminescu se ]nscrie din nou la Universi- tate =i urmeaz[ foarte serios cursurile celor dou[ semestre, p`n[ la ]nchiderea lor, la 30 iulie 1874. De ast[ dat[ se vede ]n compunerea programului o orientare ]nspre =tiin\ele juridice. Frecventa acum, ]n semestrul de iarn[, pe celebrul Bonitz (Principii de filozofie), pe Dernberg (Institu\iile =i Istoria =i antichit[\ile dreptu- lui roman), pe Lepsius (Istoria egiptean[), iar ]n semestrul de var[ 1874, pe Nitsch (Istoria roman[), pe Dühring (Economia na\iona- l[), pe Poggendorf (Geografie fizic[) =i pe Munk (Fiziologia nervilor) (177, 165). E greu de crezut c[ poetul, care era a=a de curios ]n materie de cultur[ =i at`t de pu\in preocupat de partea practic[ a activit[\ii universitare, s-a m[rginit la un num[r at`t de restr`ns de cursuri. Ca =i la Viena, el =i-a alc[tuit un program oficial, calcul`nd taxele =i ]mp[c`ndu-se cu planul de studii, dar a urm[rit =i alte cursuri. }ntr-un caiet al s[u g[sim ]nsemnate toate cursurile dintr-un semestru, care pare s[-l fi interesat, cu ar[tarea zilelor =i cu un orar al[turat, din care reiese c[ s-a g`ndit serios s[ le frecventeze. B[nuim c[ este vorba de semestrul de var[ 1874, Via\a lui Mihai Eminescu

deoarece apare pe list[ cursul de Geografie fizic[ al lui Poggen- dorf. Nu credem c[ a p[=it vreodat[ la cursurile juridice notate acolo (Beseler, Despre dreptul public ]n ora=ele Americii septentrionale; Gneist, Dreptul public ]n Anglia actual[; Behrend, Izvoarele dreptului german), ]ntr-at`ta ]l plictisiser[ prelegerile lui Dernberg. A f[cut o gre=eal[ ]ns[ dac[ n-a ascultat pe Du Bois-Reymond (De mensura temporis in nervorum et musculorum actionibus). Ne ]ndoim iar[=i c[ a avut s[ mearg[ la Dove (Optices phenomena), la Bellermann (Historiam musices aevi medii inde ab initio doctrinae Christianae, usque ad Franconem de Colonia), la Ermann (Observationum geo- graphicarum et physicarum), la Kippert (Geographiam et etnograph- iam Europae antiquam quatenis horis). Dar ar p[rea curios ca poetul, care va ]ncerca s[ fac[ un vocabular de limb[ sanscrit[, s[ nu mearg[, m[car ]n treac[t, la cursurile lui Ebel (De iusta ra- tione linguae sanscritae in linguarum comparatione), la acela al lui Weber (Kalidasae Malakagnimitra), la Zeller (De natura religionis), la Bastian (De mithologia comparativa) sau chiar la Pe- termann (Grammaticam linguae Chaldaicae) (ms. 2280, f. 43 v.) Eminescu se mutase acum la Charlottenburg, pe Orangen- strasse, la vreo v[duv[, probabil, care d[dea camere mobilate cu chirie =i care nu-l sup[ra cu nimic pe domnul student. Casa, proprietate a unui sculptor Wolgast, avea ]n fund priveli=te ]nspre ni=te ]ntinse gr[dini =i str[juia cu fa\ada un parc, ]nconjurat[ de lini=ti rurale ca o cas[ de \ar[. Un tramvai cu cai ducea, trec`nd prin Tiergarten, p`n[ aproape de Universitate, c`nd nu voiai s-o iei pe jos pe larga alee cu copaci ]nal\i (165). Poate la aceast[ locuin\[ face aluzie poetul ]ntr-un ]nceput de compunere ]n proz[, care, prin urmare, s-ar referi la epoca berlinez[. Autorul ]=i amin- te=te c[, pe c`nd era ]nc[ la Universitate, colinda pe ici pe colo pe uli\i, pe la anticari =i, r[scolind vechiturile, lua ce i se p[rea mai bizar =i mai fantastic, duc`ndu-se apoi acas[, unde, ]nchis ]n odaia bine ]nc[lzit[ prin astuparea sobei, citea elucubra\iile =i le ]nsemna ]n Fragmentarium. “Locuiam — declar[ autorul — ]ntr-un 
 G. C[linescu sat aproape de ora=ul universitar; ]mprejurimile locuin\ei mele [erau] foarte lini=tite, c[ci... locuia ]n acea cas[ numai mo=negi b[tr`ni.” (Ms. 2278, f. 14). Eminescu ]=i vede tihnit de treburile sale, plictisit numai de pedanteria biurocratic[ a lui N. Kre\ulescu, zis =i “Pergament”, care ]i sc[zuse leafa la 30 taleri =i ]l f[cea s[ alerge la po=t[ pentru a comunica ]n \ar[ fel de fel de nimicuri, c`nd un fapt nou veni s[-i turbure ritmul lent al studiilor. Titu Maiorescu, prev[z`nd c[ avea s[ vin[ la Ministerul de Instruc\ie, ]i propune s[-l numeasc[ la catedra de filozofie de la Universitatea din Ia=i,]n cazul, fire=te, c`nd el ar fi intrat ]n minister, cu condi\ia ca Eminescu s[-=i dea c`t mai cur`nd doctoratul. Acest eveniment revel[ la poet o stare de spirit profund original[. Fie sfiala, fie un exagerat sim\ al r[spunderii, poetul d[ r[spunsuri evazive =i chiar oarecum ironice =i, mai la urm[, pune chiar condi\ii. El scrie lui Maiorescu c[ ]i mul\ume=te pentru perspectiva numirii lui la Universitate, dar crede c[ e venit[ prea cur`nd pentru con=tiin\a lui; c[ o docen\[ liber[, cu scopul de a face prelegeri asupra unui domeniu restr`ns din filozofie sau de a comenta texte, cum ar fi, spre exemplu, Kant sau Schopenhauer, mai-mai ar primi, dar =i aci i-ar trebui unele cuno=tin\e speciale de =tiin\e naturale =i antropologie, pe care nu le are, pentru c[ nu prev[zuse putin\a unei catedre universitare. Am gre=i dac[ am socoti c[ Eminescu ]ncearc[ s[ resping[ propu- nerea prin evaziune. Expunerea ce urmeaz[, a vicisitudinilor stu- diilor sale filozofice =i a opiniilor sale metafizice, este o form[ timid[ de a-=i manifesta ]nc`ntarea =i turburarea, un fel de a dove- di, prin modestie, serioasa sa dispozi\ie =tiin\ific[. El depl`nge aci influen\a nefast[ a lui Herbart, prin profesorul vienez Zimmer- mann. Filozofia lui Herbart, dup[ cum se =tie, are la baz[ o psiho- logie bazat[ pe o realitate simpl[ =i indestructibil[, a c[rei ac\iune const[ ]n a se conserva. Reac\iunea ]mpotriva altor existen\e ce vor s-o distrug[ este reprezentarea, iar mecanica acestor reprezen- t[ri d[ cheia sufletului. Cu drept cuv`nt se pl`nge Eminescu: “}n Via\a lui Mihai Eminescu
 aceast[ prelucrare a conceptului am prelucrat intelectul meu ]nsumi dup[ conceptul herbartian, p`n[ la zdren\uire. C`nd ]ns[, dup[ opinteli =i dep[n[ri de luni, Zimmermann ajunse la ]ncheie- rea c[ exist[ ]ntr-adev[r un suflet, dar c[ acesta ]nsu=i este un atom, am dat dracului caietele mele =i nu m-am mai dus la prelegeri.” Poetul d[dea a ]n\elege c[ ar fi fost ]n stare, ]ntemein- du-se pe filozofia lui Schopenhauer, s[ aduc[ o contribu\ie pro- prie, pe care o vedea ]n introducerea unor antinomii ]n jurul intemporalului, pe baza voin\ei de a tr[i, ce pune ]n mi=care intelectul ]n chip de istorie, drept =i politic[, dar ]n alt sens dec`t al evolu\iei ideii hegeliene, unde existen\a =i cugetarea sunt identice. Cugetase ]n acela=i timp =i la legile de dezvoltare ale culturii rom`ne=ti, pe care voia s[ le g[seasc[ ]n chip empiric, ]nl[tur`nd teoretic importul institu\iilor str[ine (177). Maiorescu insist[ din nou pe l`ng[ Eminescu s[-=i dea doctora- tul la o universitate unde nu se cerea treniul =i-l rug[ s[-i spun[ c`\i bani =i ce timp i-ar trebui pentru aceasta. +i mai evaziv, poetul se pl`nse c[ “del[ =nuruit[” zis =i “b[tr`nul pergament”, adic[ N. Kre\ulescu, nu-i las[, cu scriptele lui confiden\iale, destul r[gaz de lucru, c[ se c[ie=te c-a venit =i c-a r[mas la Berlin, c[ din Berlin nu poate pleca din felurite motive, din care unele “unausspre- chliche”, c[, ]n sf`r=it, c`nd e vorba s[ fie pus ]n fa\a hot[r`rii, firea i se d[ pe fa\[ =i devine nefericit. Era el care ]ntreba acum pe Maiorescu c`t r[gaz =i ce sum[ i-ar putea acorda. Se vede din coresponden\a ce a urmat c[ Eminescu a ]n\eles de la o vreme c[ poate ]ncepe cursuri la Universitatea din Ia=i la 1 mai, ca docent, f[r[ titlu de doctor, urm`nd a se re]ntoarce la Berlin prin octom- brie, spre a-=i depune examenul. Dar Maiorescu privea altfel lucru- rile. Venit ]n fruntea Ministerului de Instruc\ie, el pretinde hot[r`t lui Eminescu s[-=i dea doctoratul spre a putea fi numit ]n chip corect suplinitor, p`n[ la un eventual concurs, =i ]l ]ntreb[ asupra sumei de bani trebuitoare. Poetul se hot[r] ]n sf`r=it s[ cear[ 300 de taleri, promi\`nd c[ va pleca c`t mai cur`nd la Iena spre a-=i 
 G. C[linescu preg[ti =i da doctoratul. Atunci amabilul ministru d[du ordin s[ i se ordonan\eze numaidec`t dintr-o disponibilitate a ministerului 100 de galbeni, care fur[ trimi=i la Berlin, spre a fi nu mult dup[ aceea pricin[ de atacuri ]nver=unate din partea liberalilor (177; 224, IV). }n vederea cursului ce spera s[-l \in[ ]n cur`nd la Ia=i, ]ncepu probabil Eminescu s[ traduc[ Critica ra\iunii pure a lui Kant, spre a se servi de ea ca text de comentat (ms. 2258). Purtarea lui Eminescu ]n aceast[ ]mprejurare fu din cele mai ciudate. O carier[ str[lucit[ i se deschidea din senin ]nainte, =i nici un scrupul c[ s-ar ]n=ela pe sine lu`ndu-=i un titlu nemeritat nu-=i avea rostul, dac[ ]=i lua hot[r`rea de a-=i ]ndeplini datoria, ulterior, ca profesor. Sunt indicii c[ primise ]ns[rcinarea sau sugestia de a face investiga\ii ori o lucrare cu caracter istoric, ceva asupra rela\iunilor noastre cu Polonia =i alte \[ri ]nvecinate, pe baza documentelor din Europa Central[. Nu suntem siguri dac[, primind cei 300 de taleri, Eminescu a c[l[torit pe malurile Rhinului =i la Weimar a=a cum ar reie=i dintr-o scrisoare a c[rei autenticitate nu ne este ]nc[ dovedit[ (121). Dar este absolut sigur c[ poetul a plecat ]ntr-o lung[ “odisee arheologic[ =i istoric[”, ce s-a ]ncheiat f[r[ nici un rezultat. }nt`i se duse la Königsberg, unde, g[zduit de un coleg de universitate, fiu de negustor, lu[ contact cu directorul arhivei, spre a vedea de putea g[si documen- te privitoare la |[rile Rom`ne, polone de pild[, ]n afar[ de cele publicate ]n Corpora documentorum. Dar cercetarea nu-i fu ]ng[du- it[ dec`t cu ]nvoire scris[ de la Berlin, ceea ce, necesit`nd inter- ven\ii diplomatice, sl[bi r`vna lui Eminescu. El are o cazuistic[ special[ de a justifica renun\[rile. I se pare, ]n cazul de fa\[, c[ o cercetare cu autoriza\ie oficial[ e plin[ de incalculabile r[spunderi, c[ nu e ]ndeajuns de preg[tit s[ citeasc[ documentele, ]n sf`r=it, ]ncearc[ s[ ne conving[ c[ renun\area sa este un scrupul, un act de ]nalt[ demnitate profesional[. }ns[ nu trebuie s[ desconsider[m =i argumentul lui c[, nepreg[tit ]n paleografie, n-ar fi putut descifra documentele, dac[ nu cumva avea alte motive de a pleca din Berlin. Via\a lui Mihai Eminescu
 “E altceva — zice el — a face cercet[ri pentru sine ]nsu=i, care gre=ite chiar fiind nu au nici un caracter oficial, =i altceva c`nd, ca reprezentant (cel pu\in à peu près) al unui guvern, cercetezi cu toat[ responsabilitatea moral[ documente vechi, de-a c[ror autenticitate =i analiz[ arhaic[ at`rn[ tran=area unei chestiuni de politic[ militant[ poate. }n sfr`=it, pentru a ]ncerca deschiderea u=ilor arhivei pe calea mare a rela\iilor interna\ionale ]mi lipse=te ]ncrederea ]n mine, nefiind spe\ialist ]n descifrarea documentelor =i av`nd ]n aceast[ privin\[ mai mult[ rutin[ =i bun-sim\ dec`t ]n\elegerea tuturor greut[\ilor =i criteriilor, de care chiar scriitorii ]nsemna\i sunt ]nvin=i. Iat[ dar preocupa\iunile r[zg`ndite ]n dou[ zile de-a r`ndul, care m-au decis de a nu ]ncerca — cel pu\in nu acum =i nu cu mijloacele mele actuale — cercet[ri asupra docu- mentelor, care poate se mai afl[ ]nc[ nepublicate ]n arhivul din Königsberg.” }n loc s[ se ]ntoarc[ la Berlin, Eminescu se ]ndreapt[ spre \ar[, trec`nd prin Cracovia =i Lemberg. }n Cracovia constat[ c[ docu- mentele ce-i puteau fi utile, de-acolo, ]ncepuser[ a fi publicate chiar de directorul Arhivei. La Lemberg voi s[ scoat[ fotografie de pe portretul unui arma= rom`n, ajuns mare cancelar al Poloniei, =i d[du t`rcoale bisericii Movile=tilor (192). Ideea de a-=i da doc- toratul acum ]l p[r[se=te cu totul, =i nici vreun ban din cei 300 de taleri trimi=i de Maiorescu se pare c[ nu mai are. Iritat de tirania obliga\iei de a da examenul a=a de repede, ori nemaicute- z`nd s[ ]nceap[ din nou via\a de la Berlin, poate atras =i de dorin\a de a revedea pe Veronica Micle, Eminescu ]=i pune ]n g`nd s[ mearg[ la Ia=i, s[-=i g[seasc[ un rost, proiect ce-l muncea de mult =i pe care l-a dezv[luit odat[ unui prieten de aproape: “Nevoind nici s[ ]mp[rt[=esc soarta fra\ilor mei, risipi\i prin streini, nici s[ adaog la lipsa lor, am decis s[ m[ ]ntorc ]n \ar[ peste c`t[va vreme =i s[ m-arunc iar[=i ]n valurile vie\ii practice. Mi-e indiferent cum — eu =i a=a nu mai pot fi fericit ]n lume; iar muncind nu-mi vor lipsi trebuin\ele de toate zilele, precum ’mi lipsesc adeseori 
 G. C[linescu azi. }mi venise ]ntr-un r`nd idei, adic[-n anul trecut, ca s[ cer un ajutor de la Junimea, dar am fost ]n Ia=i =i m-am convins ]n persoan[ cum c[ societatea nu are mijloace, iar din sacrificii personale ]n sensul strict al cuv`ntului nu mi-a trecut nici prin minte vodat[ ca s[ tr[iesc. Am deci o rug[ c[tre tine. +tiu c[-i sup[r[toare, =i numai eu =tiu c`t m-a costat p`n[ m-am decis a lua condeiul ca s[-\i scriu. Caut[-mi o acupa\iune ]n Ia=i — ea poate fi foarte modest[ =i ne]nsemnat[, c[ci nu sunt preten\ios =i =tiu a tr[i cu pu\in. De vei g[si ceva, scrie-mi, dar nu spune nim[nui. Dac[ s-ar putea s[ tr[isc ]n Ia=i, s[ lucrez f[r[ s-o =tie nime, mi-ar p[rea =i mai bine. De nu vei g[si ocupa\iune pentru mine, f[-te ca =i cum n-ai primit scrisoarea mea, scrie-mi de altele, =i eu voi ]n\elege =i voi tace. M[ vei ]ntreba poate de ce nu m-am adresat c[tre persoane mai influente dec`t tine — dar cu c`t cineva e mai influent, cu at`t trebuie s[ ]mi calc mai mult pe inim[, pentru a m[ adresa la el. Ei nu cunosc aceste st[ri suflete=ti, la ce s[ te expui la oameni care chiar prin vorba lor cred c[-\i fac onoare dac[ \i-o adreseaz[. Voi s[ reintru ]n nimicnicia din care am ie=it.” (Ms. 2255, f. 311.) }n vreme ce Maiorescu credea pe poet v`r`t p`n[-n g`t ]ntre tomuri, la Iena, spre a-=i preg[ti o carier[ pentru care nu era chemat, acesta, ]mpins de demonul s[u, sosea pe furi= la Ia=i, ca s[ ]mplineasc[ destinul unei vie\i zbuciumate =i nefericite. CUPRINS BIBLIOTECAR +I REVIZOR +COLAR (1874—1876) Cu ajutorul sau nu al lui Vasile Pogor, la care ar fi tras ]n gazd[, Eminescu, “doctorand ]n filozofie”, avu norocul s[ fie numit la 23 august 1874 director al Bibliotecii centrale din Ia=i, ]n locul lui Samson Bodn[rescu, trecut la direc\ia +colii normale de la biserica Via\a lui Mihai Eminescu
 Trei Ierarhi. }n ziua de 30 august, ]n aula Universit[\ii, depunea jur[m`ntul ]n fa\a rectorului +tefan Micle. Titu Maiorescu, minis- tru de instruc\ie, afl`nd de aceast[ evaziune de la studii, semnase, se ]n\elege, numirea, ]nt[rit[ prin decret la 16 octombrie 1874, d`ndu-=i seama, p[trunz[tor cum era, c[ aripa cea larg[ a poetului nu putea fi ]nchis[ ]n gratiile str`mte ale bunului-sim\ obi=nuit. Eminescu, la r`ndul lui, era ]nc`ntat de postul s[u, care, pl[tit cu 200 lei noi, ]i deschidea ]nainte perspectiva rafturilor pr[fuite ale s[lii de lectur[, ]n umbra c[rora avea r[gazuri nesf`r=ite de a se deda studiilor sale. Numai un om al c[r\ilor ]=i poate da seama de bucuria libert[\ii de a putea sta ]nchis ]ntre infolii, f[c`ndu-=i din chiar exerci\iul voluptos al intelectului un mijloc de trai. “Sunt fericit — ar fi zis Eminescu — c[ mi-am ales un loc potrivit cu firea mea singuratic[ =i dornic[ de cercetare. Ferit de grija zilei de m`ine, m[ voi cufunda ca un budist ]n trecut, mai ales ]n trecutul nostru at`t de m[re\ ]n fapte =i oameni. Voi fi obligat moralmente dlui Pogor, care m-a g[zduit =i care mi-a g[sit acest culcu= demn pentru iernile noastre friguroase. }n\eleg prin ierni schimbarea r[ut[cioas[ a semenilor no=tri, care caut[ s[ loveasc[ chiar =i-n acei ce nu se pot ap[ra. Cunosc n[ravurile politice de la noi, de aceea m[ ]ngrijesc, cu toate c[ trebuie s[ m[ bucur de norocul ce-a dat peste mine.” (Arh. St. Buc., Minist. Instr. pe 1874, dos. 2588) (121*) De bucurie c[ sc[pase de pribegia ]nfometat[ a anilor de studen\ie, poetul, naiv, uit[ s[ ia ]n primire biblioteca cu inventar de c[r\i =i mobilier ]n regul[, spre sup[rarea lui de mai t`rziu. Cu hot[r`rea de a avea totdeauna o ocupa\iune “=tiin\ific[ =i literar[”, el spera s[ se preg[teasc[ repede, ]n tihna bibliotecii, pentru doctorat =i s[ plece apoi ]n Germania, spre a-l ob\ine. “Pe la mijlocul lui noiembrie m[-ntorc ]n Germania pentru examene — se-n\elege c[ coelesta deorum gratia favente, nefiind caz ]mpiedic[tor. C[l[toria mea va avea de scop ]nainte de toate depunerea doctoratului. P`n[ atunci m[ voi pune ]ns[ ]n corespon- 
 G. C[linescu den\[ cu dl H`jdeu, pentru a afla de la el numele dic\ionarelor auxiliare (a limbii latine corupte din acel timp =i a prescurt[rilor uzitate pe atunci), =i toate preservativele critice, pe care cineva trebuie s[ le aplice la documente, pentru a afla dac[ sunt autentice sau apocrife; c[ci ]n critica documentelor nu e permis a visa. }nainte de plecarea mea =i ]narmat cu toate mijloacele necesarii pentru-o asemenea activitate, v[ voi anun\a pentru ca s[ binevoi\i a mijloci eliberarea actului sus-men\ionat, cu permisiunea de a vizita arhivele secrete ale statului prusian.” (192) Scrupulozitatea care dest[inuie ]n Eminescu pe marele poet l-a l[sat ]ns[ ]n via\a practic[ om f[r[ ap[rare. Preg[tirile ce se vede a le fi f[cut ]n vederea documenta\iei — exerci\ii de paleoslav[, de gramatic[ latin[, copieri de documente slavo-latino-bizantine — ]i m[resc mereu sentimentul r[spunderii =i-l ]ndep[rteaz[ de ac\iune. Aceea=i con=tiinciozitate ]l ]ndeamn[ s[ porneasc[ la inventarierea tuturor opurilor din bibliotec[, ceea ce nu =tim de-a izbutit s[ fac[, dar care l-a ]mpiedicat, f[r[ ]ndoial[, s[-=i preg[- teasc[ lucrarea. C[r\ile din rafturi au asediat pe fostul bibliotecar de la Cern[u\i =i de la Viena =i l-au stupefiat cu totul cu mirosul lor de piele =i h`rtie. Eminescu voia s[ revolu\ioneze biblioteca cu tot dinadinsul. Av`nd naivitatea s[ cread[ c[ rostul ei este de a fi o fereastr[ permanent deschis[ spre gr[dinile culturii actuale, el se porne=te ]nfl[c[rat s-o sporeasc[ =i s-o fac[ un instrument util de munc[. }n acest scop intr[ ]n negocieri cu un librar anticar =i ]ntocme=te o list[ de opere tip[rite =i manuscrise ce ar fi trebuit s[ fie cump[rate de stat. Cu un l[udabil sim\ de cultur[, el ]=i d[ seama c[ f[r[ o colec\ie de manuscrise o oper[ serioas[ de istorie literar[ veche nu se poate ]ntreprinde, deoarece produc\iunea mirean[ din secolele XVI, XVII =i XVIII a circulat netip[rit[, =i nu numai c[ face un raport ]n acest sens locurilor ]n drept (60), dar el ]nsu=i ]=i d[ ultimul ban ca s[-=i procure o h`r\oag[ veche cum ar fi Vedenie ce au v[zut un schimnic Varlaam de la M[n[stirea Secului din Moldova la anii de la zidirea lumei 7329, iar de la Via\a lui Mihai Eminescu
]ntruparea M`ntuitorului nostru Is. Chr. 1821 (ms. 2307, f. 6 urm.; ms. 2306, f. 42) =i alte multe, relativ at`t de multe c[ filologul Gaster a putut s[ scoat[ din ele un material apreciabil pentru a sa Crestoma\ie. Toate aceste nobile inten\iuni sunt ]ns[ ]ntunecate — o, zei! — de o crim[ oribil[, dezgust[toare! Pierz`nd intui\ia gardului ]ntre ce e al s[u =i ce e al ob=tii, Eminescu ar fi sustras din mobilierul bibliotecii dou[ scaune, una mas[, un dulap nou =i altul vechi, spre a se servi de ele pentru uzul s[u personal. Din fericire, lumea de bine a prins de veste repede aceast[ tic[lo=ie =i s-a gr[bit — vezi, Doamne! — s[ arate poetului, cum s-a ar[tat =i lui Oscar Wilde, c[ geniului nu-i este ]ng[duit s[ surpe temeliile morale ale societ[\ii! }ntre timp, Eminescu ]=i statornice=te domiciliul ]ntr-o odaie mare, ]n casele din curtea bisericii Trei Sfetite, unde, prin generozi- tatea lui Samson Bodn[rescu, mai locuia =i Miron Pompiliu, =i ]n urm[, c`teva s[pt[m`ni chiar Slavici, to\i tineri afirm`ndu-se ]n cercul foarte eteroclit al Junimii. Lipsa de griji, lini=tind spiritul, spori puterea de munc[ intelectual[ a poetului, dar nu-i schimb[ firea nep[s[toare pentru regimul fizic al vie\ii. El profesa acum un fel de ]ntoarcere la natur[ gen J.-J. Rousseau, fiindc[ ]=i g[sea ]n aceast[ doctrin[ ]ndrept[\irea instinctelor sale silvestre, oroa- rei sale de complica\iuni sociale. Pretindea anume c[ “fiecare lucru trebuie s[ vin[ la timpul lui”, s[ corespund[ adic[ unei necesit[\i fire=ti, pentru a-=i ]ng[dui astfel s[ doarm[ ziua =i s[ colinde noaptea, s[ m[n`nce pe apucate =i s[ r[stoarne ]ntr-un cuv`nt ni=te obiceiuri care pentru noi au devenit natur[ (210). Omul care dormise pe paie m`r`ia c`nd cineva venea s[ i le ]ntoarc[, =edea pe un scaun de lemn alb ]n fa\a unei mese ordinare de brad, ca acelea de la cr`=m[, bea ap[ dintr-o doni\[ =i-=i \inea h`r\oagele prin l[zi, pe jos, pe dup[ sob[, fiindc[ era un animal s[n[tos, cu sim\urile externe foarte indurate, dar cu o singur[ sensibilitate l[untric[ acut[: aceea spiritual[. Sila de arhitectonic, de aulic se dezv[luie la Eminescu ]n c[utarea locuin\elor. De=i mijloacele sale !! G. C[linescu ]i ]ng[duie un interior modest, dar stilizat, el umbl[ dup[ surp[turi de mahala aproape s[teasc[, dup[ zidiri dezolate =i primitive, ]n sf`r=it, dup[ bordei, ]n lutul c[ruia pare c[-l atrage un instinct al c[tunului. }ntr-un r`nd =edea ]mpreun[ cu Miron Pompiliu =i un alt prieten, mic impiegat, ]ntr-o cocioab[ de pe Valea Pl`ngerii (206). B[tea mahalalele =i ]mprejurimile p`n[ la miezul nop\ii, t`r`nd =i pe al\ii, pe la Copou, pe la Socola, printre vii, pe valea Bahluiului, =i-i pl[cea s[ se-nfunde prin cr`=me =i dughene m[rgina=e, ]n c[utare de vin bun, care nu-l ]mb[ta, dar ]i d[dea o euforie caracterizat[ prin lacrimi de duio=ie =i produc\iuni muzicale lume=ti. M`nca chiar ]ntr-un astfel de birt mic, zis La cerdac, al unui neam\ Leopold sau Ferdinand, om de inim[ =i foarte creditiv, care amintea pe departe de bunul tat[ Wihl de la Viena (206). Cei trei tineri nec[s[tori\i =i litera\i, ]n frunte cu Eminescu, duceau astfel de via\[ sub sfintele zidiri ale Trei Ierarhilor, ]nc`t c[snicia lor c[p[t[ numirea pu\in m[gulitoare de balamuc. Dar, sub un anume raport, erau to\i sociabili, c[ci frecventau nu nu- mai Junimea, dar =i unele saloane minuscule, cum ar fi acela al dnei Matilda Cugler, atunci c[s[torit[ cu Burl[, sau al dnei Micle, poete am`ndou[ =i dispensatoare de ceaiuri literare (210). O nou[ nefericire familial[ ]nce\o=eaz[ ]n aceast[ vreme sufletul lui Eminescu =i-l abate poate de la g`ndul unei grabnice re]ntoarceri ]n Germania (224, V). Fratele s[u +erban murise ]ntr-un spital din Berlin, bolnav de tuberculoz[ =i c[tre sf`r=it cu manifes- ta\iuni de aliena\ie mintal[. }ntre\inerea lui ]n ospiciu costase bani, =i agentul diplomatic Kre\ulescu nu se c[dea s[-=i ia asupr[-=i o atare cheltuial[ (33). O interven\ie la Ministerul de Instruc\ie Public[ r[mase f[r[ rezultat din lips[ de fonduri.Poetul ]nsu=i n-avea bani: “+ti\i ce va s[ zic[ a tr[i ]ntr-un ora= rom`nesc cu o sum[ ca aceasta [adic[ cu 200 lei], unde nu exist[ nici un mijloc social pentru confortul amploiatului mic. Aicia trebuie s[ fii sau ]n r`ndul proletariatului or[=enesc, sau ]n r`nd cu oamenii cari au =i avere privat[.” (192) Cu grija de a t[inui mamei sale, Raluca, aceast[ Via\a lui Mihai Eminescu !
veste dureroas[, Eminescu ]ncearc[ s[ conving[ pe b[tr`n c[ este obligat de a pl[ti datoriile r[posatului. Gh. Eminovici nu se afla la Boto=ani, ci la Praga, ]n c[utarea celor dou[ fete ale sale, ]mboln[vite de tifos la ]ntoarcerea de la b[ile Teplitz (Boemia), unde cheltuiser[ — dovad[ de firea nechibzuit[ a b[tr`nului — sume considerabile (192). Eminescu se repezise cu pu\in ]nainte la Boto=ani, pentru vreo cinci zile, f[r[ s[ b[nuiasc[ vestea care-l a=tepta abia la Ia=i. Cu acest prilej =i-a v[zut toate rubedeniile, a fost =i la schitul Agafton, la m[tu=a sa Fevronia Jura=cu, unde la o =ez[toare de maici ar fi auzit =i ]nsemnat de la o c[lug[ri\[ t`n[r[, Zinaida, povestea lui C[lin. Asupra b[tr`nelor m[tu=i pro- vinciale poetul n-a f[cut o impresie satisf[c[toare. Fie c[ demnele femei s-au speriat de ocupa\iunea extravagant[ pentru ele a poetului, fie c[ acesta, din mali\ie, s-a dedat fa\[ de d`nsele la poze stranii, impresia a fost de acelea ce se exprim[ cu cl[tin[ri din cap =i ridic[ri de ochi la cer. O m[tu=[ surprinde pe poet plimb`ndu-se prin cas[ ]n palton =i b[t`ndu-se cu pumnii ]n piept. La b[nuiala vreunui junghi =i recomanda\ia unui tratament adec- vat, Eminescu r[spunse hamletian: “Eu am fost, sunt =i voi fi”. “Ce crezi c[ citesc eu aici!” — se adres[ el c[tre o \a\[ Profir[, cu glas solemn. “Vreo carte de filozofie” — r[spunse femeia. Iar Eminescu, cavernos: “Etichetele cur\ilor ]mp[r[te=ti”. (159) La Ia=i, poetul se afund[ ]n treburi cu optimism, =i num[rul h`rtiilor umplute cu pove=ti =i ]nsemn[ri spore=te ]n chip vertigi- nos pe masa de brad =i prin col\urile od[ii. De=i nu putuse merge la Berlin pentru doctorat, nu-l p[r[sise cu totul g`ndul acesta =i al prelegerilor kantiene, de vreme ce prin martie 1875 mai scria c`teva pagini de traducere din Critica ra\iunii pure. Era ]n afar[ de aceasta ]n coresponden\[ cu editorul Brockhaus din Leipzig, la al c[rui Conservations-Lexicon colabora, =i lucra la un Dic\ionar al limbii sanscrite, ceea ce d[ de b[nuit c[ voia s[ devin[ un indianist, spre a lua contact cu buddhismul prin textele originale (121; ms. 2255, f. 31). Tot acum ]=i face debutul ]n ]nv[\[m`nt la Institutul academic ! G. C[linescu din Ia=i, unde, pe toamn[, Xenopol ]l las[ s[ suplineasc[ cursul de logic[. Fusese numit ]n noiembrie =i ]ntr-o comisie examina- toare. Spiritul absolut al lui Eminescu se tr[deaz[ =i aci, ca =i ]n preg[tirea doctoratului, ca =i la bibliotec[. }n\eleg`ndu-=i datoria ]n chipul unei mari r[spunderi, el se pl`nge pe de o parte de lipsa mijloacelor pedagogice, pe de alt[ parte face preg[tiri excesive ]n vederea cursului, c[ut`nd s[ alc[tuiasc[ singur un manual de logic[ ce lipsea (192). De altfel, ]n afar[ de biografiile rom`nilor ilu=tri, pe care le preg[tea pentru enciclopdia lui Brockhaus (ms. 2255, f. 31), str`ngea material pentru un manual de lectur[ ce-i fusese cerut chiar de Maiorescu =i pe care nici vorb[ nu l-a f[cut (ms. 2306, f. 1 urm.). Nu mult dup[ aceea, ]n al doilea semestru al anului =colar 1874—75, deci c[tre prim[var[, Samson Bodn[- rescu, care preda limba german[ la institut, fiind, se vede, prea ocupat cu altele, l[s[ ]n locu-i pe Eminescu ca profesor de limba german[ la cursul superior. Institutul, care avea =coal[ primar[, gimnaziu, liceu =i internat, se afla ]n strada Muzelor, ]n casele ocupate mai t`rziu de +coala de fete “Oltea-doamna”, =i avea un corp profesoral compus din elemente distinse, ]n majoritate universitari =i junimi=ti, ca N.Culiano, P. Poni, Gr. Cob[lcescu, St. V`rgolici, A. D. Xenopol, ]n frunte cu I. M. Melik, directorul poreclit ]n Junimea =i Mirmilic. Eminescu, a=a de exigent fa\[ de el ]nsu=i ]nc`t ]=i surpa funda\iunea lucr[rii pentru a voi s-o sape prea ad`nc, p[=i ]n clas[ cu planul prestabilit de a scoate din elevii s[i germani=ti des[v`r=i\i. El nu era, cu toate pletele sale date pe spate, un bard declamatoriu =i vanitos, care se las[ lingu=it de tineri =i alunec[ repede la recitarea propriei opere, la cererea unanim[ a clasei. +colarii au sim\it aceasta numaidec`t. Meticulos, s`rguitor, naiv de nepedagogic ]n credin\a c[ tinerii ciraci urm[- reau ]n chip sincer s[ ]nve\e limba german[, cu ]nc[p[\`narea ]n lucrurile practice pe care o ar[tase =i cu prilejul serb[rii de la Putna, poetul se dovede=te, spre uimirea b[ie\ilor, un profesor de-o pedanterie barbar[. El ]=i f[cuse ]ntr-un caiet un catalog propriu Via\a lui Mihai Eminescu ! =i urm[rea mi=carea cursurilor ]n dubl[ contabilitate. }n caiet ]=i ]nsemna lec\iile pe care avea s[ le fac[ ]n cutare zi (d. p.: “Pentru mar\i conjugarea verbului auxiliar haben; pentru vineri sein”), lec\ia din care examinase pe fiecare elev, =i nu numai c[ distribuise materia ]n diferite zile ale cursului dup[ un anume program, dar ]mp[r\ise pe =colari ]n serii, dup[ aptitudini, d`nd la fiecare serie sau chiar individ altceva de preg[tit. Astfel, ]n clasa I superioar[, unde avea ca elevi pe numi\ii Albu, Alevra, Antoniade, Aposto- leanu, Apostolide, Buicliu, Cern[tescu, Cerne, Cincu, Condopolu, Criste, Desila, Dimitriu, Fotino, Frigator, Ionescu, Lambrino, Miclescu, Milicescu, Mitache, Nanu, Petrovan, Pilat, Pipi, Schabner, Stamate, Stamatiu, Str[jescu, Stroici, Tatovici, T[utu, Tulbure, Vincler, Vidra=cu, Voinescu, f[cea mar\i: gramatic[ =i exerci\ii de traducere; joi: citire cu ]ndeletniciri asupra citirii, iar s`mb[t[: gramatic[ =i exerci\ii din [manualul lui] Ahn. Pu\inii elevi din clas[ erau urm[ri\i cu str[=nicie =i, ca s[ nu uite cumva, Eminescu ]=i nota ]n carnet c[ ]ntr-o joi — de pild[ — avea s[ pretind[: I. Citirea curent[ a § 8 ]ntreg; II. Traducerea curent[ a §-ului II =i III. }nv[\area pe de rost a patru strofe din § 2. }n clasa a II-a supe- rioar[, unde preda luni =i s`mb[t[, avea vreo 25 de b[ie\i, pe P`cleanu, Nanu, Istrati, Theodor, Frey, Stati,Novleanu, Sigmund, Orleanu, V`rgolici, Milicescu, Negel, Melidonovici, Costinescu, Borisof, Stroici, Mo\oc, D. Matasaru, Mo\oc, Vasiliu, Naum, Cincu, M[nescu, Pruncu, Emanoil. Aici ]i ]mp[r\ise ]n slabi, mai ]nainta\i, =i mai ]nainta\i, d`ndu-le la cei slabi =i mai ]nainta\i partea I din Ahn, iar la ceilal\i, partea a II-a din Ahn =i traduceri din Schiller. P`cleanu, bun[oar[, traducerea din Schiller, Istrati numai din Ahn, I § 93, Emanoil din Ahn, p. II. Anul acesta a tradus pe c`t se pare =i actul II din Wilhelm Tell. Eminescu preda =i la cursul inferior ]n clasa a III-a, ]n care se aflau printre elevi =i viitorii gazetari =i oameni politici C. Mille =i V. G. Mor\un. Cu pu\inii =colari de aci se purta foarte energic =i era nemul\umit de ei. Mar\i =i vineri f[cea cu ei gramatic[ =i traducere, iar miercuri, citire =i exerci\ii. ! G. C[linescu }i examina des, \in`nd socoteal[ de lec\iile la care ]i ascultase =i not`ndu-i dup[ o scar[ prudent[ cu slab, mijlociu, bine (ms. 2269, f. 71-73). Dup[ c`t[va vreme de astfel de munc[ =i nota\ii, =colarii, ]n special cei din curs superior, mai to\i de familii bogate, ]ncepur[ s[ murmure. Eminescu era =i nervos, pedepsea =i d[dea note rele, =i acest fapt poate fi pus ]n leg[tur[ cu starea s[n[t[\ii sale. Suferea de o aprindere la ]ncheietura genunchiului, ce-l st`njenea ]n mi=c[ri. Dac[ leg[m acest accident de paralizia reumatic[ a m`inii drepte, de care, cu un an mai ]nainte, la Berlin, zicea c[ sufer[, de boala suspect[ de la Viena, de manifesta\iunile morbide de aceea=i natur[ ce-l vor cuprinde ]n cur`nd =i care presupun o cauz[ veche, ne vine s[ credem c[ unul din motivele inavuabile ce ]mpiedicau de la o munc[ statornic[ pe poet este infec\ia luetic[, ]nt`mplat[ ]n cursul acestor ani, poate chiar la Viena. Sc`nteia revoltei o form[ pedepsirea lui V. Dimitriu din clasa a II-a superi- oar[, viitor profesor universitar. Dup[ o scurt[ conjura\ie, insur- gen\ii din cursul superior se hot[r`r[ s[ se pun[ ]n grev[. +i c`nd, ]ntr-o diminea\[, la orele 8, Eminescu intr[ ]n clas[, nu g[si pe nimeni, deoarece to\i elevii, ]n chip demonstrativ, se baricadase ]n sala de gimnastic[, refuz`nd cu hot[r`re parlament[rile. Ei revenir[ ]ns[ la ora urm[toare a lui Culianu, spre a ar[ta direc\ia protestului lor. Imit`nd pe cei de la cursul superior, elevii din clasa a III-a inferioar[ f[cur[ =i ei demonstra\ii ostile, ie=ind unul c`te unul din clas[ la intrarea lui Eminescu, care, livid, uluit, privi defec\iunea cu lini=te ironic[, totdeodat[ =i amar[. Mirmilic, directorul =i =eful pedagogilor, Hurjui, umblar[ s[ ]n[bu=e cu asprime revolu\ia, dar elevii s-au \inut d`rzi trei zile. O ]ncercare de a-i decima prin foamete a r[mas infructuoas[, pentru c[ insurgen\ii au luat cu asalt m`ncarea din m`inile oamenilor de serviciu. Au urmat apoi elimin[ri, amenin\[ri, dar totul s-a potolit, cum era =i firesc. Institutul avea nevoie de b[ie\i-clien\i care s[ pl[teasc[, =i isp[=itorul fu Eminescu. }n semestrul urm[tor el fu ]nlocuit cu P. Paicu, scutind astfel =coala de prezen\a sa primej- dioas[ (231). Totu=i, la 18 iunie poetul nu ]ntrevedea acest Via\a lui Mihai Eminescu ! deznod[m`nt, fiindc[ lui Maiorescu, care-i propunea func\ia de revizor =colar, ]i r[spundea c[ e satisf[cut cu c`=tigul de l.n. 367, c`t lua de la Institutul academic =i de la +coala normal[, unde prin urmare, de asemeni preda lec\iuni (224, V). Nu trecu mult, =i o nou[ vicisitudine am[r] sufletul poetului. De cur]nd se prip[=ise la Ia=i D. Petrino, poet pe at`t de considerat ]n unele cercuri pe c`t de lipsit de talent, f[c`nd parte ]ns[ din ]nalta noble\e bucovinean[ =i primit din aceast[ pricin[ cu mult[ aten\ie ]n societatea bun[ ie=ean[. Era un t`n[r dezechilibrat, alcoolic, desfr`nat, care risipise o avere ]ntreag[ ]n petreceri =i \`ra prin saloane doliul — poate chiar sincer — al mor\ii so\iei sale, c`ntat apoi ]n versuri lugubre =i fade. De cur`nd familia sa primise de la ]mp[rat baronatul, dar t`n[rul, ]ntr-un elan de na\ionalism ce acoperea ]ns[ =i o disperare economic[, hot[r] s[ emigreze ]n \ar[. }n acel an, 1875, ]mplinindu-se o sut[ de ani de la conven\ia ce d[dea Austriei Bucovina, stabilirea lui Petrino ]n \ar[ lu[ propor\iile simbolice ale unui protest al noble\ei locale. Discursul vehement \inut de el la serbarea comemorativ[ organi- zat[ la Ia=i, reputa\ia de poet, manierele lui teatrale =i afectate de t`n[r blazat, dar mai ales rela\iunile ]n lumea de sus, la care trebuie s[ ad[og[m =i o mare doz[ de adula\ie, evident[ ]n dedi- carea poeziilor, f[cur[ din Petrino nu numai un personaj la mod[ ]n saloanele moldovene, dar =i un obiect al aten\iunilor oficiale. Pentru a i se da o sinecur[, ]i fu oferit[ direc\ia Bibliotecii centrale, de\inut[ de Eminescu, pe care o ceru — zice-se — ]ndemnat de Andrei Vizanti, liberal ]ngust =i p[tima=, suplinitor al catedrei de istorie =i literatur[ rom`n[ de la Universitatea ie=ean[ =i du=man ]nver=unat al lui Titu Maiorescu, din cauza unei noti\e ironice cu prilejul unei dedica\iuni compuse ]ntr-o latineasc[ fantezist[ (121). Titu Maiorescu a acceptat aceast[ machina\iune ce trebuia s[ izbeasc[ ]n “Junimea” =i a numit, drept compensa\ie, pe Emi- nescu, pe ziua de 1 iulie 1875, revizor =colar pe dou[ jude\e, Ia=i =i Vaslui, ]n locul lui Naum, sco\`ndu-l dintr-o func\iune tihnit[ =i propice studiilor =i d`ndu-l drumurilor de \ar[ =i incertitudinilor ! G. C[linescu luptei de partide. Petrino se bucura ]ns[ de simpatii largi ]n cercurile ie=ene, =i Maiorescu n-a putut face altfel sau a socotit c[ nu face r[u. Petrino nu avea motive s[ simpatizeze pe Eminescu =i pentru c[ acesta scrisese cunoscutul articol cu privire la bro=ura sa Pu\ine cuvinte..., =i fiindc[ reputa\ia cresc`nd[ a acestuia i-o primejduia pe a sa. De aceea, ]n chip insidios, ]=i lu[ concediu pentru dou[ luni =i rug[ pe Eminescu s[-l suplineasc[ ]n acest timp, pentru ca s[ preg[teasc[ — dup[ cum vom vedea — un motiv de acuza\ie ]mpotriva lui. Aceast[ ]nt`mplare a umplut de bun[ seam[ de am[r[ciune pe Eminescu, =i a=a, prin concep\ie =i boal[, deschis tuturor deprim[rilor. Neput`nd s[-=i manifeste fa\[ de lume sup[rarea, el ]=i v[rs[ focul ]n odaia lui neor`nduit[, la masa de brad, unde ]ncepu s[ injurieze cu vehemen\[ steril[ pe Petrino, ]ntr-o sum[ de diatribe versificate, ca (ms. 2261, f. 282): Petri-Notae Impresurat de creditori, se vede, +i neput`nd pl[ti cu rele rime, Te-ai strecurat pe la Cordon, sublime, S[ ne-am[ge=ti cu versuri centipede. Presupun`nd c[ nu te =tie nime, C[ e=ti martir ai vrut s[ faci a crede. Mai bine masca de paiazzo-\i =ede, C[ci ne-am convins de mult de-a ta m[rime... sau acestea ]n care se face aluzie la baronatul lui Petrino (Deme- trius baron de Trei-Sarmale, Le baron de Trois-Etoiles) =i la ]nrudirea lui cu bog[ta=ul Petrovici-Armis, care-i l[sase averea pierdut[ ]n petreceri (ms. 2289, f. 16, 24): De vre\i s[ =ti\i, lectori, ]ntreag[ spi\a Din care a ie=it poetul jalnic: N-a fost sc[ldat ]n floare de n[valnic, Nici l`ng[ tronuri nu-i s[dit[ vi\a. Via\a lui Mihai Eminescu ! Poemul legendar nu-i falnic, Bacalul Petcu s-au numit ml[di\a, Bulgar armeano-grec din Podgori\a, Pe care ru=ii l-au f[cut nacialnic. Din Chi=in[u trec`nd ]n Bucovina, C-un von austrieci-l suduir[ +i de l-au mazilit a lui nu-i vina. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Vestite Armis! faci ]n lume larm[, C[ci Armis e=ti, n[scut cu spad[-n m`n[... ori, ]n sf`r=it (ms. 2268, f. 18): Cunoa=tem noi mai bine cum vin astfel de poame: Tu te-ai fugit din \ar[ de creditori =i foame. }n vremea cea din urm[ nu =tiu de-ai fost s[tul, Pe c`nd tr[iai cer=indu-\i parale pe Raul. +i toat[ ziua-n col\uri p`ndeai pe la Pardini S[ vezi de nu e nimeni s[-\i dea doi fiorini etc. Cu tot scepticismul ]n privin\a tr[iniciei noii slujbe, Eminescu se a=eaz[ la lucru cu o str[=nicie a=a de lipsit[ de orice diletantism, cu at`ta clarviziune pedagogic[ =i social[ =i spirit administrativ, ]nc`t acest an reprezint[ pe o suprafa\[ mic[, ]n istoria ]nv[\[m`n- tului rural ]nainte de Haret, cel mai ridicat nivel al con=tiin\ei culturale na\ionale. Noul revizor avea atribu\iuni ]ndoite, admini- strative =i pedagogice, trebuia, ]ntr-un cuv`nt, s[ conduc[ cancela- ria revizoratului =i s[ fac[ inspec\iuni la =colile dependente de circumscrip\iile sale din jude\ele Ia=i =i Vaslui. Pentru aceast[ munc[ extins[, dar nicidecum odioas[ unui intelectual, Eminescu era retribuit cu salariul ]ndoit de c. 500 l.n. (212, 50 de fiecare jude\), sum[ considerabil[ pe acele vremuri. Orice aluzie, a=adar, la mizeria poetului ]n aceast[ epoc[, trebuie explicat[ prin alte pricini, cum ar fi incertitudinea, dec`t prin insuficien\a teoretic[ a mijloacelor de trai (117, 60). ! G. C[linescu Chiar ]n vara aceea — credem — s-au \inut sub supraveghe- rea lui Eminescu o serie de conferin\e pentru ]nv[\[torii din jude\ul Ia=i, conferin\e la care n-au luat parte dec`t 24 de in=i din 54, ceea ce noul revizor, spirit absolut =i neconcesiv, consemn[ cu asprime ]ntr-un raport oficial. }nc[ din august el porni pe drumu- rile de \ar[, ]n tr[sur[ sau c[ru\[, cum i-a fost la ]ndem`n[, s[ viziteze =colile din jude\ul Vaslui, ]n vederea reorganiz[rii ]nv[\[- m`ntului primar ce se preg[tea. Impresia general[ pe care i-o f[cu- r[ aceste =coli fu rea. Frecven\a mic[ a copiilor, abuzurile primari– lor, s[r[cia =i mortalitatea \[ranului, silit s[ presteze munci ]n natu- r[ spre a acoperi vechile datorii, toate acestea ]l f[cur[ s[ cread[ c[ =coala devenise un lucru de prisos. Filozoful social, preg[tit ]ntre Viena, Berlin =i Putna, avea naivitatea s[ ridice raportul pe care ]l ]naint[ peste vreo lun[ ministerului la nivelul unei adev[ra- te solu\ii sociale, preconiz`nd schimbarea sistemului de d[ri =i organizarea unui regim mai liber al muncii. Ceea ce te izbe=te aproape dureros ]n activitatea de func\ionar public a lui Eminescu este imensa lui bun[-credin\[ =i destoinicie administrativ[, capaci- tatea lui de munc[ inteligent[ =i practic[ totdeodat[, bunul-sim\ des[v`r=it ]n toate ac\iunile, care ar fi f[cut ]n alte ]mprejur[ri din el un mare organizator =i care totu=i ne apar ca =i ridicule de optimism, ]ntr-o vreme obscur[, ipocrit[, ]mp[timat[ de politici- anism. Dureros de ridicul este, deci, raportul revizorului sociolog, care depl`nge ]n el mortalitatea copiilor de v[rsat negru, anghin[ difteric[ =i alte boli, dup[ ce ]nsemnase ]n carnet =i unele leacuri ]mpotriva lor, pe care le-a recomandat probabil \[ranilor, ]mpotriva c[m[t[riei la \ar[ =i a proastei economii s[te=ti, d`nd solu\ii practice pe care n-avea cine s[ le citeasc[. Ca un adev[rat Pestalozzi r[t[citor, Eminescu str[b[tu furtunos drumurile jude\ene, aspru =i nemul\umit, asem[n[tor ]ntr-aceasta mult lui Gh. Eminovici, cu deosebire c[ acela era domn absolut pe mo=iile sale, ]n vreme ce el comanda c[lare pe un cal de z[pad[. La M`nje=ti se indign[, g[sind un singur =tiutor de carte, care deci costase pe stat 7.737 lei n. }nv[\[torul epileptic de la Dume=ti, fiind asuprit de primar, Via\a lui Mihai Eminescu ! e propus spre mutare ]n comuna Lazu. }n Scheia g[se=te =coala ]nchis[, la Z[podeni, o =coal[ ne]nc[p[toare. La Flore=ti admir[ frumoasa biseric[-m`n[stire neispr[vit[. Cu tr[sura a mers mai departe ]n Rediul, Brodoc, B[lteni, Rafaila, Dele=ti =i altele, d`nd instruc\iuni =i mustr[ri, recomand`nd sau permut`nd pe ]nv[\[- tori, nemul\umit c[ g[sea b[nci numai de form[, =coli f[r[ orolo- giu =i f[r[ clopo\el, copii pu\ini, lefuri nepl[tite, avertismente neexe- cutate (ms. 2306, f. 45 v; 60). Dup[ un scurt popas administrativ ]n Ia=i, Eminescu porni iar[=i ]n inspec\iuni, de ast[ dat[ ]n jude\ul Ia=i, cu acelea=i mijloace de locomo\iune =i poposiri ]n sate, care-i atr[geau glumele Junimii (152): Eminescule, poete, Ca nalt revizor =colar, Umblai ]n cabriolete Stai ]n gazd[ la primar Luni ]ntregi, din sat ]n sat, +i cu prim[ri\ele +colile de inspectat. }\i ]ncurcai i\ele. Idilele cu prim[ri\ele sunt, desigur, b`rfeli din partea “cara- cudei”, dar adev[rul este totu=i c[ revizorul rumina ]n cl[tinarea bri=cei amorurile sale inestinguibile pentru Veronica sau o oricare alt[ femeie, c[ci ]ntre un raport de inspec\ie =i o statistic[ compara- tiv[ de cheltuieli cu ]ntre\inerea =colilor, apar ]n caietul s[u de ]nsemn[ri fugitive versuri de dragoste pentru o femeie cu ochi limpezi: S[ mai pun ]nc[ o dat[ Apoi pe a ta gur[ M`nu\a ta la piept — S[ te s[rut cu foc +i-n ochii t[i cei limpezi +-apoi s[ plec ]n lume, S[ m[ uit lung =i drept. Copil f[r’ de noroc... pentru una cu ochi verzi: U=or este a-\i spune C[ cu a ta z`mbire C[ mult frumoas[ e=ti M[ farmeci =i m[ pierzi, Cu fa\a ta de cear[, C[-nveninat de-amoru-\i Regin[ din pove=ti. M[ uit ]n ochii verzi... 
! G. C[linescu sau, ]n sf`r=it, pentru o femeie fa\[ de care, ca un nou Arvers, ]=i t[inuise cu voluptate amar[ iubirea (ms. 2288, f. 2, 4, 6): Iubind ]n tain[ mi-am impus t[cere, G`ndind t[cerea c[ ]\i place \ie. Inspec\iile la =colile de \ar[ l-au f[cut pe Eminescu s[ cunoasc[ mai de aproape starea social[ a \[ranului, abuzurile arenda=ilor =i func\ionarilor administrativi, infiltrarea micilor capitali=ti ]n chip de c`rciumari =i c[m[tari, s[ str`ng[, prin urmare, un material sociologic, care, ]n alte condi\iuni de via\[, ar fi fost punctul de plecare al unei ]ntinse opere de sociologie na\ional[, iar a=a a fost numai informa\ia unor admirabile articole de gazet[ =i a unei conferin\e. Ca =i Caragiale, Eminescu a trebuit s[ vad[ c[ singura cale la ]ndem`na sa, greoaie, dar sigur[, de a corecta r[ul era propaganda satiric[ prin teatru. Pe imprimate de ale prefecturii jud. Vaslui, din vremea deci a inspec\iilor, sunt aruncate ideile unei comedii, Gogu-tatii (ms. 2254, f. 262 urm.), care vrea s[ ]nf[\i=eze mediul de \ar[ cu eroii s[i tipici: marele proprietar d-nul Subpapuc, t`n[rul proprietar Barbu Vultureanu, v[taful hr[p[re\ al celui din urm[, Pavel Intentationem, boieria veche ]n persoana lui Stratomir Frige-linte, fa\[ de noua genera\ie reprezentat[ prin Gogu-tatii, Napoleon P[t[rl[gic[, subprefectul pl[=ii Dezbr[- c[toreni, negustorul Leizer Solzangezind, st[p`nul birtului “La Birlicul de aur” =i al\ii asemenea. Un alt proiect de proz[ ironiza pe micii noi tirani ai satelor (ms. 2255, f. 188-194): pe popa Ermolachie Chis[li\[, zis =i Melesteu, fiu de porcar, be\iv =i prost, pe dasc[lul Pintilie Buchilat =i pe palamarul Nicodim Parpalac. Fa\[ de aceast[ lume monstruoas[, produs al unui liberalism nesincer =i pripit, se ridica ]n ]nchipuirea utopic[ a revizorului vechea boierime patriarhal[, asemeni aceleia ]n apropierea c[reia copil[rise la Ipote=ti. }ntr-un sat de pe valea Siretului, avea s[ ne descrie – ]ntr-o nuvel[ – via\a rural[ a b[tr`nilor boieri Vasile Creang[, Dr[gan Ciuf[ =i a familiilor lor s[n[toase, cu mo=ii Via\a lui Mihai Eminescu 

]ntinse, vite, slugi, pris[car, d[dac[-\iganc[, doctor de cas[, scriitora=, vechil, sufragiu, ]ntocmai ca la curtea lui Bal=, via\[ ]napoiat[, dar dup[ credin\a lui pe potriva moravurilor \[rii, mai prielnic[ pentru \[ran dec`t democra\ia hr[p[rea\[ =i neocroti- toare a statului burghez (ms. 2255, f. 162-167). }n vreme ce dragostea =i medita\iile sociale ocupau, ]n trapul cailor, mintea fanatic[ a lui Eminescu, satul se apropia =i revizorul se afla cu bri=ca ]n fa\a realit[\ilor. }n comuna +ipotele, plasa Bahlui, =colile erau ]nchise de =ase luni sub pretext de lips[ de lemne sau boal[ a ]nv[\[torului. }n localul =colii, notarul ]=i f[cuse locuin\a, zidind u=a tindei =i sp[rg`nd pentru b[ie\i o alta, de-a dreptul ]n zidul clasei, ]n care revizorul g[si, puse la p[strare, varza =i nutre\ul pentru vite ale domnului notar. }n vreme ce tot bugetul =colii era de 1.500 lei, salariul primarului se ridica la 2.400 lei anual. Eminescu propunea cu inocen\[ ministerului darea ]n judecat[ a ]nv[\[torului =i a primarului. La Ierbiceni (19 noiem- brie 1875), era satisf[cut de progresele =colarilor, la Totoie=ti ]ns[ r[spunsurile i se p[rur[ mecanice, f[r[ via\[. Copiii ]nv[\au pe de rost, f[r[ s[ priceap[, =i memorau defini\ii gramaticale ]nainte de a face exerci\ii de compunere. +i-ntr-o parte =i-ntr-alta recoman- d[ c[r\ile de lectur[ ale lui Creang[, cu care f[cuse nu demult cuno=tin\[ (ms. 2288, f. 1-1v). Chiar dac[ uneltiri politice de sfere mai ]nalte n-ar fi zdruncinat pe Eminescu din postul s[u, ]n cele din urm[ nemul\umirile micilor potenta\i jude\eni l-ar fi pr[bu=it. El ]=i ]ng[duie s[ resping[ numirile de ]nv[\[tori ce i se par nepotrivite, ridicule, ca aceea a unui copilandru, recomandat ca unul ce fusese energic ]n func\ia de monitor, s[ se pl`ng[ prefec\i- lor c[ pl[tesc un salariu prea mic ]nv[\[torilor sau c[ nu-l pl[tesc deloc, c[ au ]ndr[zneala s[ mute o =coal[ f[r[ ]nvoirea sa (60). }n aceast[ toamn[, Eminescu f[cu o c[l[torie la Cern[u\i, cu prilejul serb[rii inaugur[rii Universit[\ii germane =i al anivers[rii de o sut[ de ani de la “]ncorporarea” provinciei. Dincoace, la Ia=i, se f[cuse o contraserbare la Beilic, la care vorbise dl Petrino. Pe 
 G. C[linescu la sf`r=itul lui septembrie, Stefanelli se trezi cu Eminescu ]n ora=ul lui Aron Pumnul. Poetul adusese ]ntr-o lad[, sub un vraf de psaltiri, ceasloave =i biblii, un num[r ]nsemnat de exemplare dintr-o bro=ur[ antiaustriac[, alc[tuit[ pe baz[ de documente de Mihail Kog[lniceanu, cu scopul de a o r[sp`ndi clandestin, ceea ce =i izbuti s[ fac[, trimi\`nd-o chiar la c[peteniile serb[rii. Ora=ul era trist. Pe la dou[ dup[ miezul nop\ii, Stefanelli =i poetul auzir[ ]nfiora\i, ]n strad[, un cor de voci b[rb[te=ti c`nt`nd lent =i jalnic Un r[sunet al lui A. Mure=anu, pe muzica lui A. Pann. Eminescu ]ndeosebi fu impresionat: “Niciodat[ – zise – nu mi-a pl[cut c`ntecul acesta a=a de mult ca acuma”. Patriotismul ca =i ]n genere filozofia social[ a poetului c[p[tase o not[ de violen\[ dureroas[, fanatic[. La hotelul “Pajura neagr[”, unde merser[ s[ m[n`nce =i unde luau masa ]n chip obi=nuit mul\i rom`ni, imperialii se aflau ]n haine de gal[, ]n vreme ce rom`nii cu hainele de toate zilele evitau orice fraternizare. C`nd un avocat vru s[ invite pe tinerii judec[tori rom`ni de la masa lui Eminescu la petrecerea comun[, acesta d[du semne de irita\ie =i se pref[cu c[ ia pe numitul avocat, din cauza fracului, drept chelner. “Eminescu ]ncepuse a-=i mu=ca musta\a, semn c[ era iritat. Deodat[ vedem c[ ia paharul s[u golit de bere =i, ridic`ndu-l ]nd[r[t dup[ spate spre fa\a advocatului, ]i zise f[r[ s[ se ]ntoarc[ la d`nsul: — Kelner! un pahar de bere!” }nainte de a pleca din localitate, poetul d[du o ultim[ privire casei lui Pumnul =i od[i\ei ]n care petrecuse o vreme ca bibliotecar (214). E posibil ca tot acum s[ se fi repezit la Suceava, la cumnatul s[u Drogli, pe atunci inspector =colar districtual pentru jude\ele Suceava =i C`mpulung (82). Eminescu se sim\ea aci, ca =i la Putna, printre mormintele trecutului. Pe zidurile groase ale cet[\ii i se p[ru c[ vede umbrele mustr[toare ale falnicilor domni ai \[rii, pe Drago=-vod[: Via\a lui Mihai Eminescu 
 Drago=-vod[ cel b[tr`n C[ pe el merg cinci pe jos Pe Moldova e st[p`n +i au loc cu de prisos, +i domnind cu toat[ slava C[ merg trei c[l[ri al[turi +ade-n scaun la Suceava. +i mai au loc pe de l[turi, La Suceava l[udat[, Caii m`ndri s[ =i-i joace Cea cu zid ]nconjurat[, C`nd ]ncolo, c`nd ]ncoace... Zid de piatr[ nalt =i gros, (ms. 2256, f. 20) sau pe Istrate Dabija-voievod: Suisem noaptea la Suceava +i printre ziduri ]nnegrite Pe ziduri vechi cetatea unde-i, Suspin[ =oaptele ]ncete, Cum trece-n lume toat[ slava, }ncord sim\irile uimite Trecu=i. Sic transit gloria mundi. +i-aud un glas zic`nd: — Mi-e sete. (ms. 2261, f. 95) La re]ntoarcerea ]n Ia=i, poetul, contaminat de xenofobia unor junimi=ti, spumeg[ de indignare fa\[ de r[rirea elementului rom`nesc ]n Moldova de sus: “ — Auzi, ora=ul Suceava, ora= boieresc, cetate a sf`ntului +tefan cel Mare, cetate care a rezistat, la asalturile le=ilor =i ungurilor, cuibul zmeilor =i al vulturilor, ]n prada verminei...! Iar Ie=ul, scaunul lui L[pu=neanu =i at`tor domni rom`ni, de batjocura tuturor str[inilor de limb[ =i de neam!” (164) }n prim[var[ (1876), Eminescu face noi inspec\iuni. La 26 martie era la Roman, unde inspecta +coala de fete nr.1, asist`nd la lec\iunile mecanice =i moarte ale unei d-ne Z. Livescu, care, ]n realitate — descoper[ ironic =i, de fapt, nedrept ]n aceast[ privin\[ revizorul — se numea Lewici =i apar\inea “unei genera\ii bine determinate, bogate ]n cuvinte =i sterpe de idei”. La 26 aprilie inspecta =colile urbane din Vaslui. La =coala de fete, directoarea ocupase cu propria locuin\[ 6 camere din 8 =i ]n clasa a III-a nu era dec`t o banc[. La 29 aprilie se afla iar[=i pornit spre sate, la Lipova, unde se aflau =colari pu\ini din cauza ploilor, iar ]nv[\[torul nu era destul de “strict” la note. Inspec\iunea s-a urmat negre=it =i ]n alte comune, cu obi=nuitele observ[ri serioase, dispozi\iuni =i rapoarte. 
 G. C[linescu Un prim fulger al furtunii ce avea s[ ]ntunece ]n cur`nd cerul ap[ru sub forma unei ]ntreb[ri viclene din partea autorit[\ii superioare: de ce revizorul nu inspectase =colile rurale din jude\ul Ia=i ]n intervalul de la 15-31 martie. Eminescu r[spunde cu o violen\[, cu un sarcasm, admirabile ]ntr-un pamflet, primejdioase ]ntr-un raport: “Am fost cu drept cuv`nt surprins de ordinul d-voastr[ nr. 3.483, prin care sunt invitat de-a ar[ta: de ce ]n intervalul de la 15-31 martie a. c. n-am inspectat nici una din =coalele rurale ale jude\ului Ia=i =i ce m-a ]mpiedicat de a-mi ]ndeplini aceast[ datorie? Mai ]nt`i am c[utat a justifica acest ordin prin vreo gre=eal[ de adres[ a organelor de control din acel onorat ministe- riu, c[ci nu =tiu din care articol al legii instruc\iunii s-ar putea deduce regula c[ revizorul, care ]mpreuneaz[ toate activit[\ile unei cancelarii ]ntr-o singur[ persoan[, fiind curier, copist, registra- tor, administrator, examinator etc., trebuie s[ fie cu toate acestea =i vecinic ]n c[l[torie, ]nc`t la fiecare 15 zile s[ fac[ =i revizie, =i toate aceste ]n marginile a cei 2121/2 l. n. pentru fiecare jude\. Dac[ exist[ un asemenea revizor ]n \ar[, rog a m[ informa unde-i acel pre\ios individ, ca s[ apelez la vasta sa experien\[ =i s[ aflu ]n care mod — mai mult sau mai pu\in apostolic — ]=i ]ndepline=te sus-men\ionata datorie. Eu, din contra, =tiu c[ norma de p`n-acuma este ca revizorul s[ inspecteze de dou[ ori pe an fiecare =coal[. Consider`nd acuma num[rul de 152 =coli publice =i private din circumscrip\ia subsemnatului, ]mpr[=tiate pe o suprafa\[ de mai multe sute de kilometri p[tra\i (1.143.570 m), consider`nd minunatele c[i de comunica\ie dintre comun[ =i comun[, c[ am`ndou[ jude\ele nu sunt =ese, ci pline de dealuri =i p[duri, c[ pentru inspectarea lor sunt abia =ease luni lucr[toare, dac[ substragem s[rb[torile =i vacan\ele de peste an, consider`nd ]n urm[ c[ ]ntr-o zi nu se pot inspecta con=tiincios dec`t dou[ =coli, de vreme ce ziua =colar[ are numai 5 ore (ba joia numai 3), ve\i vedea, domnule ministru, c[ sarcina subsemnatului este de a in- Via\a lui Mihai Eminescu 
 specta de dou[ ori 152 =coli ]n timpul de 180 de zile, iar pentru lucrarea administrativ[ =i de cancelarie i-ar r[m`ne ]n acest timp 28 de zile. +i care este lucrul s[u administrativ? 500-600 de h`rtii intrate, care trebuiesc rezolvate, apoi o mul\ime de pl`ngeri verbale, toate aceste ]ngreuiate ]nc[ prin lipsa de autoritate fa\[ cu prim[riile =i subprefecturile =i prefecturile. Fiindc[ legile timpului =i a[le] spa\iului sunt apriorice =i nu suf[r nici o discu\iune, de aceea v[ ve\i convinge c[ ]ndatorirea de a inspecta =colile din 15 ]n 15 zile este o imposibilitate, asupra c[reia n-a insistat nici chiar ministrul, care-a emis ordinul respec- tiv.” (60) O asemenea izbucnire — ce dovede=te alterarea cresc`nd[ a temperamentului poetului, devenit din ce ]n ce mai sarcastic =i mai violent — putea fi ]ng[duit[ sub un guvern din care f[cea parte =i Maiorescu, afectat atunci de reformarea =i ]ntinerirea ]nv[\[m`ntului =i ]nv[p[iat la munc[ la limitele ]n\elegerii lui istorice p`n[ acolo ]nc`t s[ inspecteze cu Eminescu =colile din Ia=i (7). }ns[ Maiorescu fu silit de ]mprejur[ri s[ demisioneze, =i ]nsu=i guvernul Catargi c[zu ]n cur`nd. Nu se topise ]nc[ z[pada, =i junimi=tii ]n func\iuni publice tremurau =i cereau informa\iuni. “Domnule Negruzzi — scrie Eminescu — ]n ora= circuleaz[ zgomotul c[ ministerul ar fi c[zut. Acest zgomot ne nelini=te=te at`t pe mine, c`t =i pe Bodn[rescu. Dac[ =ti\i ceva pozitiv, v[ rog s[ ne spune\i =i nou[, c`t =i despre vreo nou[ combina\ie de care s-ar fi vorbind. Pompiliu =-a preg[tit geamantanele =i vrea s[ fug[ la Ma- gyiar-Orszag. Panu se plimb[ cu nelini=te prin Copou, de=i om[tul e p`n’ la br`u. Lambrior =ede t[cut ]n cafenea la Max, =i pe c`\i intr[ ]n cafenea ]i ]ntreab[ ce s-aude.” (188) Guvernul ]ntr-adev[r c[zu =i, la 1 iunie 1876, noul ministru de instruc\ie G. Chi\u, preg[tit prin intrigile lui Vizanti, destitui pe Eminescu. Lucrul produse asupra lui o disperare sumbr[ =i-i isc[ o ur[ crunt[ ]mpotriva liberalilor (123*): 
 G. C[linescu “Canalia liberal[ a nimicit ideile ce mi le f[urisem despre via\[! R[mas f[r[ o pozi\ie material[ asigurat[ =i purt`nd lovitura moral[ ca o ran[ care nu se mai poate vindeca, voi fi nevoit s[ reiau toiagul pribegiei, neav`nd nici un scop, nici un ideal. Crede-m[... c[ de azi sunt om perdut pentru societate. O singur[ fericire ar rena=te ]n sufletul meu, dac[ a= putea s[ ascund nedreptatea. Posteritatea nu vreau s[ afle c[ am suferit de foame din cauza fra\ilor mei. Sunt prea m`ndru ]n s[r[cia mea. I-am dispre\uit, =i acest gest e prea mult pentru un suflet care nu s-a cobor`t ]n mocirla vremurilor de azi.” Dar aceast[ lovitur[ nu fu singura. Cu o ur[ josnic[, vrednic[ de un om care avea s[ se expatrieze din cauza necinstei, Vizanti, ]n ]n\elegere cu nu mai pu\in odiosul Petrino, puse la cale un proces ]mpotriva lui Eminescu pentru pretinse sustrageri de c[r\i =i mobilier. }ntr-un raport c[tre ministru, veninosul =i desfr`natul poet se pl`nse c[ dl Eminescu se servise f[r[ justificare de mobi- lele bibliotecii pentru a-=i mobila “apartamentul d-sale particular”, l[s`nd institu\iunea ]ntr-o stare deplorabil[, c[ ]=i ]nsu=ise din acea bibliotec[ 50 de volume =i c[, din restituirea lor, mai r[m`neau neintrate ]n bibliotec[ un num[r ]nsemnat de volume ]mprumutate la diferite persoane f[r[ cau\iune =i forme ]n regul[. La parchet Petrino repet[ cu mai mult[ r[utate acelea=i acuza\iuni. La interogatoriile ce i se luar[ la 13 septembrie =i la 9 noiembrie, Eminescu r[spunse cu s`nge rece =i cu o modera\iune des[v`r=it[, redact`nd cu propria-i m`n[ procesul-verbal. }nscenarea era evident[. Lista c[r\ilor sustrase fusese alc[tuit[ dup[ ]nsemn[ri f[cute cu creion ro=u de poet ]n catalog, c[r\ile ]ns[ fur[ g[site ]n rafturile lor. Neputindu-se dovedi nici o vinov[\ie, dosarul fu ]nchis (121*). }n timp ce poetul era h[r\uit ]n acest chip la Ia=i, ]n Parlamentul \[rii numele lui devenea cap de acuza\ie ]mpotriva fostului guvern. O comisiune de dare ]n judecat[, din care f[cea Via\a lui Mihai Eminescu 
 parte ]n primul r`nd Andrei Vizanti, “membrul academiei madri- tense”, acuza pe prevenitul Maiorescu de risip[ ]n visteria statului, prin faptul c[ d[duse cu ]mprumut bani favori\ilor s[i, adic[ lui Eminescu =i Slavici, =i numise pe acela=i Eminescu revizor pe dou[ jude\e, pe acel primejdios Eminescu care, muritor de foame, cerea ]n septembrie Veronic[i Micle s[-i g[seasc[ un loc de pedagog, spre a-=i agonisi acea p`ine pe care “o dorea de dou[ zile =i n-avea cu ce s-o cumpere” (121*). Toat[ am[r[ciunea omului onest =i activ, care este ]mpiedicat, ]n virtitea aproape a unei legi naturale, ]n elanul s[u de munc[, de perfidia =i r[utatea semenilor s[i, se cuprinde ]n aceste r`nduri scrise de poet ca o replic[ la o adres[ a noului prefect liberal de Vaslui, care se pl`ngea c[ la prefectur[ nu este nici un tablou de =colile din jude\; r`nduri ce rezumau =i experien\a pedagogic[ a lui Eminescu (60): “Un om nu poate face nimic ]ntr-o \ar[ r[u ]ntocmit[ =i, m[car s[ tot porunceasc[, r[m`ne la vorba aceea: A poruncit c`inelui =i c`inele pisicii =i pisica =oarecelui, iar =oarecele =i-a at`rnat porunca de coad[. C`t despre tablouri, ce vor fi lipsind la prefectur[, chestiunea ]n sine nu m[ prive=te, m[ oblig eu ca ast[zi, c`nd nu mai sunt revizor =i nici am la dispozi\ie asemenea tablouri, s[-i comunic pe de rost dlui prefect =colile, ]nv[\[torii, ]nv[\[tura c`t[ o au ace=tia, num[rul copiilor, prevederile bugetelor comunale etc. Toate acestea ca un semn c`t de f[r[ grij[ =i nep[s[toare a fost administra\ia trecut[ fa\[ de =colile rurale. Tot atunci-i voi ]mp[rt[=i de ce multe =coli sunt neocupate, care desigur ast[zi se vor ocupa — dup[ acela=i sistem =i cu acela=i soi de oameni cu care se ocup[ mai toate func\iile la noi. Iar la f[g[duin\ele dlui prefect, vom spune =i noi vorba veche de ba=tin[ a mo=ului Terinte-Barb[-lat[, reze= =i el la Funduri ]n \inutul Vasluiului: T`n[rul spune c`te face, b[tr`nul c`te a f[cut, nebunul c`te are de g`nd s[ fac[. }n ]mprejur[rile [acestea] =colile din jude\ul Vaslui sunt cele mai bune posibile, precum lumea lui Leibniz, cu toat[ mizeria =i 
 G. C[linescu nimicnicia ei v[dit[, este cea mai bun[ lume posibil[, c[ci posibili- tate =i existen\[ sunt identice, =i ceea ce e posibil exist[. Precum soarele st[ locului de milioane de ani, oricare ar fi fost p[rerile omene=ti, fie geocentriste, fie heliocentriste, tot p[rerile oamenilor nu schimb[ nimic din mersul firesc, material al lucrului. P[rin\i mizeri =i vi\io=i, copii goi =i bolnavi, ]nv[\[tori ignoran\i =i r[u pl[ti\i, administratori superficiali, toate acestea ]ngreuiate de cre=terea impozitelor, menite a hr[ni aceast[ stare de lucruri, nu sunt condi\iunile normale pentru =coli bune, precum lemn de brad putregai, geal[u de plumb =i me=ter prost nu-mi d[ o mas[ bun[. +coala va fi bun[ c`nd popa va fi bun, darea mic[, subprefec\ii oameni ca s[ =tie administra\ie, finan\e =i economie politic[, ]nv[\[torii pedagogi, pe c`nd adic[ va fi =i =coala =coal[, statul stat =i omul om...” CUPRINS EMINESCU +I JUNIMEA M[rgina=ele =i umbritele cimitire de\in acum pe to\i contempo- ranii junimi=ti ai lui Eminescu. Dac[, prin urmare, ne este ]ntr-o m[sur[ greu s[ definim adev[ratele sim\[minte ale poetului fa\[ de Junimea, suntem pe de alta scuti\i de du=m[niile postume, care se ]nd[r[tnicesc s[ ne preschimbe opiniile prestabilite. Pentru evocarea acestei atmosfere trebuie s[ citim h`rtiile printre r`nduri, s[ tr[im pu\in via\a de cenaclu a litera\ilor, s[ nu socotim o ]n\ep[tur[ amical[ drept o repulsie principial[, nici o b`rfeal[ de r[sp`ntie drept ur[ inestinguibil[. Via\a de grup a scriitorilor este st[p`nit[ de mali\ie, de amor propriu, dar acestea sunt, ]n acea lume, sentimente labile =i superficiale, care nu rareori sunt o reac\iune a personalit[\ii ]mpotriva unei prea mari afinit[\i. Junimea n-a fost dec`t o reuniune ]nt`mpl[toare de oameni — ce e drept — cu multe aspira\iuni comune, dar desp[r\i\i printr-o infinitate de atitudini personale, a=a ]nc`t a subordona cu totul Via\a lui Mihai Eminescu 
pe Eminescu grupului sau a-l dezbina de el, cum fac unii, este o lucrare zadarnic[ =i p[tima=[. Ceea ce a trebuit s[ atrag[ de la ]nceput pe poet la Junimea este cultura serioas[ a celor mai mul\i dintre junimi=ti (Maiorescu, Negruzzi, Pogor, P. P. Carp, Lambrior, V`rgolici etc.), precum =i nuan\a germanist[ a studiilor acestora. Dar ligamentul central ]ntre poet =i cerc ]l formeaz[ Titu Maiorescu. Oric`te repulsii =i revolte s-ar surprinde la Eminescu ]mpotriva glacialului autor al Logicii, Maiorescu, l[s`nd la o parte orice considera\ie asupra ideologiei lui politice, filozofice =i estetice, era singurul intelectual de pe atunci, ]nrudit cu poetul nu numai prin cov`r=itoarea superioritate cultural[ asupra contemporanilor, dar =i prin direc\ia nu f[r[ erori a spiritului lor. +i Maiorescu =i Eminescu erau “metafizicieni” (ziceau adversarii), ]n fond filozofi ]ntemeia\i pe specula\iune ]n scopul de a ajunge la o teorie general[ asupra universului fenomenal, din care tindeau s[ derive un sistem practic omogen: o etic[, o estetic[, o politic[; g`nditori preocupa\i at`t de forma g`ndirii, c`t =i de con\inutul ei, cu at`t mai rari ]ntr-o vreme c`nd proasp[tul c[rturar rom`n era atras de aparen\e, de un dor enciclopedic. Spiritul filozofic face din Maiorescu =i mai pu\in din Eminescu doi conservatori “progresi=ti”, unul ataraxic, cel[lalt polemic; c[ci ra\ionalismul idealist pune adev[rul ]n conformitatea lui formal[ cu legile g`ndirii, care sunt finite, iar filozofiile materialiste pun adev[rul ]n func\iune de obiectul infinit al g`ndirii, adic[ de perceperea ]n ve=nic[ mi=care a universului. Sistemele “metafizice” descoperind o schem[ statornic[ ]n lume, fiind ]ntr-un cuv`nt absolute, dau spirite prudente, etice, primej- duite de incomprehensiune fa\[ de nou; dimpotriv[, sistemele materialiste, constat`nd multiplicitatea infinit[ a naturii, trezind ideea de progres, conduc la democratism, dar r[u ]n\elese la liberalism =i socialism utopic. Oameni care, asemeni lui C. A. Ro- setti, visau, cu at`ta bun[-credin\[, prefacerea p[m`ntului rom`- nesc, peste noapte, ]ntr-un leag[n al civiliza\iei europene, aveau ! G. C[linescu o posp[ial[ de cultur[ enciclopedic[ ce-i f[cea aproape mistici. Ei credeau ]n progres, fiindc[ ]=i ]nchipuiau c[ civiliza\ia =i cultura unei \[ri sunt o valoare cantitativ[, pe care ar fi putut-o spori prin institu\iuni =i legi noi, f[r[ prefaceri ]n structura economic[. Nici Maiorescu, nici Eminescu nu erau boieri sau mo=ieri, ca s[-=i apere prin conservatorism privilegiile clasei lor. Pe c[i deosebite, ei au fost adu=i la aceast[ doctrin[ politic[ prin natura speculativ[ a spiritului lor, care ]i f[cea s[ vad[ un ritm ra\ional ]n evolu\ia materiei, un paralelism ]ntre etapele g`ndirii =i acele ale naturii =i, mai la urm[ — f[r[ nici o apropiere de hegelianism — o lege general[, o filozofie a progresului, ce li se p[rea evident[, acolo unde simplitatea empiric[ a liberalului nu vede dec`t un fenomen simplu =i incondi\ionat al progresului. Din p[cate, progresul ra\ional, adic[ ]n fond f[r[ s[rituri, al lui Maiorescu, e o poli\ie impus[ naturii, a c[rei dialectic[ concret[ se exprim[ tocmai prin salturi. Oricum ar fi, Maiorescu, din simpla analiz[ a formei g`ndirii, adic[ din domeniul abstract al logicii, scoate imperativul concordan\ei ]ntre idee =i cuv`nt, cultur[ =i expresie, fond =i form[, stare social[ =i institu\iuni; de aceea Eminescu caut[ pe cale strict teoretic[ motivarea unui conservatorism politic =i cultural. “Interesul practic pentru patria noastr[ — scria el lui Maiorescu ]nc[ de la Berlin — ar sta acum ]n ]nl[turarea teoretic[ a oric[rei ]ndrept[\iri pentru importarea nechibzuit[ a unor institu\iuni streine, care sunt altceva dec`t organiz[ri speciale ale societ[\ii omene=ti ]n lupta pentru existen\[, ce pot fi de bun[ seam[ primite ]n principiile lor generale, a c[ror cazuistic[ ]ns[ trebuie s[ rezulte ]n mod empiric din ]mprejur[rile particulare ale fiec[rui popor =i ale fiec[rei \[ri. Nu e locul s[ m[ explic aici mai am[nun\it asupra acestui subiect, el ]ns[ mi-a ocupat cea mai mare parte din studi- ile =i din propria mea cugetare.” Aceast[ dispozi\iune spiritual[ comun[ a celor doi intelectuali ]i al[tur[ =i ]n domeniul cultural printr-o v[dit[ tendin\[ clasicist[, ]n ]n\elesul larg al acestui cuv`nt, care este preferin\[ pentru forma Via\a lui Mihai Eminescu 
cea mai des[v`r=it[ a culturii umane. Societatea contemporan[ era b`ntuit[ de setea instruc\iei extensive accelerate, lumea voia s[ =tie multe, citea mult =i f[r[ discern[m`nt, cita abundent =i amesteca ideile, c[uta, ]n sf`r=it, ]n lectur[ un stadiu inferior al culturii: informa\ia. Cu o preg[tire superioar[, c[p[tat[ din fraged[ tinere\e ]n mijlocul unei lumi ]naintate, Eminescu la Cer- n[u\i, Maiorescu la Viena, cei doi junimi=ti urm[resc ]n aspectele multiple ale artei, literaturii =i =tiin\ei un principiu unic, forma estetic[ sau logic[, frumosul sau adev[rul, sunt dar capabili de judec[\i de valoare, care-i aduc la selec\iune =i la aprofundare =i, bine]n\eles, la erori =i incomprehensiuni mai ales ]ntruc`t prive=te pe cel de-al doilea. “Direc\ia noastr[ — zice tot Eminescu — se caracterizeaz[ printr-o con=tien\iozitate c[reia nu-i ajung numai condi\iunile externe a ceea ce vrei s[ reprezin\i.” (60) +i ]ntr-adev[r, Eminescu, cu toat[ extensiunea planului s[u de lucru, a ar[tat toat[ via\a o astfel de ]nd[r[tnicie ]n a aprofunda, ]nc`t at`t ]n domeniul practic, c`t =i ]n cel teoretic el nu a putut s[ s[v`r=easc[ multe pentru a fi \inut cu orice chip s[ des[v`r=easc[, =i de la ]nceput =i-a ruinat o carier[ spre a nu face un doctorat pro forma. “Un titlu de doctor — g`ndea el — m-ar aranja cu lumea =i cu ordinea ei legal[, nu ]ns[ cu mine ]nsumi, care, deocamdat[, nu m[ satisfac pe mine. Tocmai aceast[ ]mprejurare concret[ mi-a ar[tat lim- pede seriozitatea sarcinii, iar motivul foloaselor ce mi s-ar oferi pe aceast[ cale nu biruie g`ndul datoriei.” (177) Mai destoinic s[ realizeze un plan de ac\iune, Maiorescu nu e mai pu\in st[p`nit de ideea profunzimii, =i dou[ din semnele acestei dispozi\iuni spirituale, ce-l apropie pe alt[ cale de Eminescu, sunt avara selec\iune a lecturilor =i sterilitatea. Am`ndoi admiratori ai lui Schopenhauer, Maiorescu =i Eminescu sunt nu propriu-zis pesimi=ti, dar — ]n forme aparent at`t de ]ndep[rtate — oameni cu crize de mizantropie. }ntunericul lumii schopenhaueriene ]l alc[tuie=te voin\a oarb[ de a tr[i, bestialitatea,  G. C[linescu iar lumina, anularea acestei voin\e prin contemplarea adev[rului =i frumosului. Mizantropia, sau mai bine zis dezam[girea de contem- porani a celor doi oameni consta ]ntr-o nobil[ oroare de patimi m[runte, ]ntr-un refugiu ]n domeniul abstractului =i al esteticului, Maiorescu ]n chip de r[ceal[ academic[, Eminescu prin ]naltul dispre\ fa\[ de vulgul burghez, al geniului eliberat prin contempla\ie de orice durere uman[, reintrat, asemeni Luceaf[rului, dispre\uit de filistini, ]n insensibilitatea fa\[ de temporal a intemporalului: Tr[ind ]n cercul vostru str`mt, Ci eu ]n lumea mea m[ simt Norocul v[ petrece, Nemuritor =i rece. Lovi\i am`ndoi ]n modul cel mai crunt de ura contemporanilor, ei au sim\it, f[r[ ]ndoial[, indiferent de putin\a de apropiere afectiv[ a sufletelor, afinit[\ile spirituale ce-i legau, =i Maiorescu ]=i va g[si tainic ]n Luceaf[rul o expresie a sufletului s[u de ghe\ar, iar Eminescu se va fi m`ng`iat cu iluzia c[ vreodat[ discordiile dintre oameni pot fi conciliate “]n marginile adev[rului”. }n sf`r=it, dovada istoric[ a acordului sufletesc dintre d`n=ii o formeaz[, din partea lui Maiorescu, prezentarea a=a de categoric[ a operei poetului ]n cadrul ]nsu=i al inten\iei ei: ascensiunea spre lumea ideilor =i prefacerea limbii, iar din partea lui Eminescu, formularea cu at`ta claritate =i c[ldur[, la Viena, a direc\iei maioresciene =i ap[rarea vehement[ a autorului Logicii ]mpotriva atacurilor unui ins obscur. Este, a=adar, principial absurd s[ ne ]nchipuim c[ Eminescu a putut s[ priveasc[ cu antipatie =i sil[ pe singurul om care l-a ]n\eles c`t putea s[-l ]n\eleag[ de la ]nceput, pe unul din pu\inii oameni cu care putea avea un dialog pe toat[ ]ntinderea vie\ii sale spirituale, =i de aceea credem c[ Eminescu, om cu deosebire supe- rior, va fi fost ]n stare de porniri de irita\ie =i ur[ ]mpotriva criticului s[u, de dispre\ ]ns[ niciodat[. C`nd va s[ zic[ Eminescu a descins la Ia=i =i a p[=it pentru ]nt`ia oar[ ]n salonul Junimii, el era pe de-a-ntregul junimist, adic[ Via\a lui Mihai Eminescu  maiorescian, nu ]ns[ familiar cu felul de a fi al fiec[ruia ]n parte. Maiorescu-omul avea purt[ri =i instincte fundamental opuse celor ale lui Eminescu, a=a ]nc`t dac[ sfera contemplativ[ a fiin\ei lor ]i punea de acord, cea activ[ d[dea na=tere unei discordii acute. Maiorescu era aulic, ceremonios =i glacial, l[s`nd chiar ]n \inutele sale cele mai familiare, spa\ii enorme ]ntre solitudinea sa inexpug- nabil[ =i nevoia de familiaritate a convorbitorului, ]ntocmai ca un Escurial trist, ap[s[tor de solemnitate. El era ]n chip firesc protector, isc`nd prin chiar bun[voin\a sa ideea dependen\ei de sine a celorlal\i =i jignind temperamentele susceptibile prin supe- rioritatea ce se desprindea din pre\uirea =i discreta sa ocrotire. }n afar[ de aceasta, Maiorescu, fie noroc, fie recunoa=tere timpurie a meritelor sale, face de t`n[r o carier[ str[lucit[, care-l pune nu numai ]n afar[ de nevoi, dar ]ntr-o sfer[ de existen\[ aristocratic[, dominatoare. Eminescu, intelectualice=te maiorescian convins, n-a fost omene=te prietenul lui Maiorescu. El era un spirit afectiv, c[ut[tor de prietenii str`nse, un temperament recalcitrant regulilor sociale =i, ]n sf`r=it, un om p[truns de valoarea sa =i doritor, deci, s[ capete o stare =i o considera\ie adecvate meritului s[u. F[r[ s[ produc[ du=m[nie adev[rat[, aceste ]mprejur[ri au dat na=tere la repulsii =i porniri de m`nie. Fiecare act de protec\ie din partea lui Maiorescu, pornit din chiar starea de mizerie social[ a lui Eminescu, trebuia s[-l umple de am[r[ciune. }n vreme ce Maiores- cu =i cei mai mul\i de la Junimea tr[iau ]n opulen\[, el era protejat cu o amabilitate jignitoare, ca un “poet” hot[r`t prin destine s[ sufere martiriul din care aveau s[ ias[ genialele c`nturi, =i Maiorescu ar fi mers p`n[ acolo ]nc`t ar fi intervenit ]n chiar via\a afectiv[ a poetului, ]mpiedic`ndu-l, dac[ lucrul este adev[rat, de a lua ]n c[s[torie pe Veronica Micle, pentru c[ cele dou[ talente literare nu ar mai fi pl`ns a=a de frumos ]n versuri! (123*) Noble\ea dovedit[ de Maiorescu, at`t cu privire la Eminescu, c`t =i fa\[ de al\i poe\i, nu mai las[ nici o ]ndoial[ asupra bunelor sale inten\ii, dar tocmai acestea erau de natur[ s[ adumbreasc[  G. C[linescu pe poet, pentru c[ din ele ie=ea obligativitatea mizeriei poetului =i a milosteniei patronului literar. O dovad[ izbitoare de naivitatea aristocratic[ a lui Maiorescu o formeaz[ aceste r`nduri: “A vorbi de mizeria material[ a lui Eminescu ]nsemneaz[ a ]ntrebuin\a o expresie nepotrivit[ cu individualitatea lui =i pe care el cel dint`i ar fi respins-o. C`t i-a trebuit lui Eminescu ca s[ tr[iasc[ ]n accep\iunea material[ a cuv`ntului, a avut el totdeauna. Grijile existen\ei nu l-au cuprins niciodat[ ]n vremea puterii lui intelectu- ale; c`nd nu c`=tiga singur, ]l sus\inea tat[l s[u =i-l ajutau ami- cii.” (114) C`t[ lips[ de ]n\elegere! Un om cu aspira\ii active ca Eminescu, care se dovedise cu at`ta r`vn[ pentru func\iile de r[spundere ca acelea de bibliotecar =i revizor, nu se mul\umea “s[ tr[iasc[ ]n accep\iunea material[ a cuv`ntului”, iar nevoia de a apela la prieteni sau la tat[-s[u i-a fost, cum este oric[rui om cu demnitate, cu deosebire dureroas[. Iat[ de ce, oferindu-i-se ]n plin[ maturitate o camer[ =i ]ntre\inere la Maiorescu, Eminescu a fugit. La v`rsta aceea el se credea s[ fac[ o munc[ util[, lucrativ[, nu s[ fie ospitalizat ca ]ntr-un azil de infirmi. Fire=te c[ nu putem ]nvinov[\i nici pe Maiorescu, nici pe cei de la Junimea de ni=te ]ntors[turi ale soartei de care nu erau vinova\i. Cheia bunei st[ri sociale era chiar ]n m`inile lui Eminescu, =i nu se poate spune c[ Maiorescu nu l-a ajutat s-o m`nuiasc[. Prejudecata infirmit[\ii sociale a poetului l-a ]mpiedicat ]ns[ pe critic de a cerceta de aproape sufletul lui Eminescu, ]n care s-a ]nmul\it ]ncetul cu ]ncetul buruiana veninoas[ a mizantropiei =i a ne]ncrederii ]n sine. Ne vine s[ credem chiar c[ at`t Maiorescu, c`t =i ceilal\i junimi=ti au l[sat s[ se ]ntrevad[ scepticismul lor ]n ceea ce prive=te capacitatea de lucru practic a lui Eminescu =i c[, atunci c`nd poetul venea cu hainele pulberificate =i ghetele ]nnoroiate, cu fa\a \epoas[ =i pleoapele violacee de oboseal[, ei exultau ]n tain[ de dulcea n[dejde c[ o nou[ floare de durere se n[scuse ]n lirica poetului. Din nefericire, ]ns[, prietenii aveau dreptate. Boala =i o atrofiere lent[ a energiei de a voi l-au f[cut pe Eminescu inapt pentru cucerirea Via\a lui Mihai Eminescu  posturilor ]naintate ale vie\ii, =i el, v[z`ndu-se os`ndit s[ fie un ve=nic ocrotit, s-a l[sat invadat de am[r[ciune =i ur[. Privind lucrurile ]n aceast[ lumin[, unele r`nduri, adev[rate sau apocrife, atribuite lui Eminescu, din care unii vor s[ trag[ o concluzie defavorabil[ lui Maiorescu, =i anume c[ nu el a descope- rit =i c[l[uzit geniul lui Eminescu, ne apar sau ca un efect al unei sup[r[ri trec[toare, sau ca o intrig[ de=[n\at[. Fraze ca acestea, luate ]n cuprinsul lor direct, ne-ar umple de uimire: “Tot acum pricep de ce Jaques Negruzzi ]mi da a-n\elege c[ d. Maiorescu m-a ajutat mult, f[c`nd s[ fiu cunoscut, adic[ un fel de celebritate, pe care eu n-am r`vnit-o nicic`nd, dar mai ales din partea dlui Maiorescu, care s-o fi l[ud`nd cu talentul meu, f[r[ s[ =tie c[ mie nu-mi prea place lauda d-sale lipsit[ de sinceritate, av`nd tot interesul s[ c`=tige cu numele meu un credit moral revistei Convorbiri literare... Am fost condus, cu toate c[ aveam dreptul s[ conduc, fiind superior multor din acel cerc literar... D. Maiorescu a c[utat s[-mi impuie modul s[u de a vedea, dar eu ]l priveam ]n ochi fix, a=a ca s[ cread[ c[-l ]n\eleg, pe c`nd de fapt zburam cu g`ndul ]n alte p[r\i... Din ]ndemnul lor n-am scris nici un r`nd, nici n-am fost inspirat... Acum, c`nd sunt departe, ]mi sun[ ]n urechi sfaturile spuse pe un ton dulce, ademenitor, cu scopul de a m[ atrage, ca p[ianjenul prada; apoi satisf[cut, dac[ se poate, prin umilire, iat[ cine e chemat s[ st[p`neasc[. M[rire, c`t se poate; prin ce mijloace nu-ntreba, sunt mai murdare =i mai negre dec`t glodul...” (120*) Dac[ Eminescu le-a scris ]ntr-adev[r, el era prada unei furii spumeg`nde, unei fobii maladive, scuz[ poate a unor atari violen\e =i ingratitudini. +i ]ntr-adev[r, pe m[sur[ ce boala poetului ]nainteaz[, caracterul omului se face tot mai b[nuielnic =i mai violent, sf`r=ind cu mania persecu\iei. Aceast[ ]mprejurare, c`t =i interven\ia Junimii ]n leg[turile poetului cu Veronica Micle explic[, a=adar, unele ie=iri p[tima=e, dar ]n st[rile sale potolite suntem ]ncredin\a\i c[ Eminescu vedea ]n Maiorescu nu un “p[ianjen”  G. C[linescu pr[dalnic, ci pe str[lucitul intelectual pe care ]l ap[rase la Viena de “scuipatul” lui I. Bumbac. +i totu=i, ]n aceast[ atitudine se ascunde un aspect al poetului neb[nuit de mul\i. Maiorescu =i al\ii ne-au ]nv[\at s[ vedem un Eminescu naiv ca un copil, nep[s[tor la laud[, ca =i la injurie, lipsit de orice vanitate de autor, p`n[ ]ntr-at`t ]nc`t s[ trebuiasc[ a i se smulge manuscrisul din m`n[ spre a fi publicat, senin, ]ntr-un cuv`nt, =i abstract. Imaginea este str`mb[. Eminescu nu era un vanitos m[runt, de felul celor care abund[ ]n lumea literelor, avea ]ns[ un sentiment ]naintat despre sine =i nu mai este ]ndoial[ c[ se socotea cel mai mare poet al vremii. P[rerea lui despre toat[ lumea literar[ ]nconjur[toare era detestabil[, iar critica ]l irita. +i dac[ el, din sentimentul superiorit[\ii, r[m`nea aparent rece la ironii sau atacuri, ]n h`rtiile sale ]=i v[rsa necazul ]n chip de epigrame: Critici voi, cu flori de=erte, E u=or a scrie versuri Care roade n-a\i adus — C`nd nimic nu ai de spus. Maiorescu c[dea, se ]n\elege, ]n primul r`nd, victim[ r[ut[\ii sale oculte (ms. 2262, f. 102 v.): Pe tine ast[zi, geniu! cu lir[-mi te serbez, Coroana nemuririi pe frunte \i-o a=ez, Pornind cu tine-n lume, te duc pe la icoane. Poetul se ]n[sprea ]n lini=tea od[ii sale ]mpotriva grozavei domina\ii culturale a lui Maiorescu, ce i se p[rea c[ absoarbe =i deviaz[ aten\ia opiniei publice de la opera sa creatoare la sterilita- tea plin[ de recompense a criticului =i, poate ]n r[t[cirea premer- g[toare mor\ii morale, g`ndea serios c[ str[lucirea aceluia =i a Convorbirilor se construise pe bazamentul poeziei sale. El ]n=ir[ ]n deriziune titlurile lui Maiorescu (ms. 2256, f. 74 v.); “Excelen\a Sa D. Titu Liviu de Maiorescu, Ministru secretar de Stat la Departamentul Cultelor =i Instruc\iei publice, Ministru plenipoten\iar al Maiest[\ii [sale] regelui Rom`niei pe l`ng[ Curtea Via\a lui Mihai Eminescu  Maiest[\ii Sale Imperatorelui Germaniei =i Regelui Prusiei, Coman- dor =i al Marelui Cordon al Stelei Rom`niei, in spe, Cavaler al Ordinului Benemerenti, clasa I, de facto, Dr. ]n filozofie =i magistru al artelor liberale, De utriusque iuris, Membru al Academiei Rom`ne, Rector magnificus al Universit[\ii din Ia=i, membru al Societ[\ii geografice din Paris, prezident al ilustrei societ[\i Junimea =i al multor alte ilustre =i ]nv[\ate Societ[\i membru, membru al Societ[\ii filosofice din Berlin, Redactor en-chef al jur- nalului Timpul, Director al Institutului pentru ]nalte ]nv[\[turi al Regelui Moldav Vasile Lupu, =ef al Partidului Conservator din Rom`nia, Director al r[sp`nditului organ european Convorbiri literare, profesor universitar de metafizic[, estetic[, logic[, moral[, psihologie =i istoria filosofiei, profesor de alt fel de istorii la =coala central[ de fete etc., etc., etc.” Despre P. P. Carp n-avea o p[rere mai bun[ (ibid.). Pe Iacob Negruzzi, om intrepid =i autor copios, ]l privea cu ]nchideri ironice din ochi =i, ]ntr-o vreme, chiar cu oarecare du=m[nie. Pu\ina pre\uire ce-i d[ ca scriitor se v[de=te din chiar rezerva ]ndr[znea\[ pe care o face asupra operei acestuia ]n coresponden\a sa cu el. Iar ]n c`te o ]n\ep[tur[ ]ncredin\at[ h`rtiei ironiza plagierea din spaniole=te f[ptuit[ de Negruzzi ]n Amor =i viclenie, pun`nd pe “Donna Diana”, eroina piesei spaniole plagiate, s[ se pl`ng[ (107): —Nici n-a= pl`nge, caro mio, Acolo m[ v[d pe mine De ar fi traduc\iune — Figur`nd sub nume — Elena, Rea ori bun[, ea nu schimb[ Iar pe Manuel il caro Comedie-original[: V[d c[ mi-l numesc Costic[ Viclenie =i amor. Dar[ cum c-a imitat-o Din valoarea mea intern[. Nici n-o spune, nici n-o scrie, Dar Negruzii, mio caro, Ci pe mine m[ sile=te El a scris o comedie, S[ recit la versuri rele. Dar, culme a spiritului de frond[, Eminescu dispre\uie=te p`n[ =i Convorbirile literare, care-i publicau poeziile (ms. 2262, f. 102 v.):  G. C[linescu Tu, revist[ agiamie, Convorbiri mult l[udate, O, tu, moar[ de palavre, ce lucrezi at`t de harnic, Contra oamenilor vrednici al t[u glas este zadarnic; Sumu\ind a tale javre, tu la cap[t n-o vei scoate. V`nt =i pleav-a ta =tiin\[, visul t[u e o n[luc[, R[t[ce=ti pe p`rtii veche vr`nd s[ sco\i din r[t[cire, Dar menit ]\i este capul, ton\ii sunt meni\i din fire Flori s[ poarte la ureche, =arlatani de nas s[-i duc[. C`t[ vreme a stat la Ia=i, poetul a fost totu=i nelipsit de la reuniunile societ[\ii, devenind st`lpul ei central. }n vara anului 1872, Panu, c[lc`nd pentru prima oar[ pragul Junimii, g[sea pe Eminescu familiar =i considerat. +edin\a se \inea atunci ]n casele lui Vasile Pogor — case mari boiere=ti, pierdute ]ntr-o gr[din[ f[r[ fund. Ferestrele toate luminate =i u=ile deschise d[deau locuin\ei un aer de ]nalt[ recep\ie. La intrare, Panu fu prezentat la doi tineri absorbi\i ]ntr-o discu\ie latent[: unul din ei, frumos, bine f[cut, era Eminescu. Cel[lalt, Bodn[rescu, era ]nalt, costeliv, pu\in adus din spate =i cu ochii stin=i. Pe c`t Eminescu era de ardent ]n anume ]mprejur[ri, pe at`t cel[lalt se pierdea ]n sfieli =i ceremonii, dove- dind un temperament pa=nic =i pasiv. Bodn[rescu ar[ta =i el ]ncli- na\iuni c[tre medita\ie, =i acestea, ad[ogate la bl`nde\ea firii sale, i-au atras de la ]nceput prietenia lui Eminescu. }n seara de care vorbim, poetul c[uta s[ conving[ pe bl`ndul bucovinean de o filozofie proprie a istoriei, bazat[ pe o serie de antinomii, cu miros de Kant =i Hegel. At`t Eminescu c`t =i Bodn[rescu, fie imit`nd stilul academic-maiorescian al unei p[r\i din Junimea, fie p[trun=i de vechimea =i importan\a lor ]n cerc, r[spunser[ la salutul lui Panu cu mult[ =i rece demnitate (164). Pogor, ]n schimb, era un om jovial =i lipsit de orice pedanterie, ba chiar de jen[, gata de a da o ]ntors[tur[ bufon[ chestiunii celei mai grave, de a bombarda pe musafiri cu perne =i a se ]ntinde cu picioarele pe canapele. Era un diletant, plin ]ntotdeauna de ultima carte, cam zeflemist =i pironian, incapabil de fanatism =i chiar de ]ncredere ]n puterile Via\a lui Mihai Eminescu  na\iei, sclav prin cultura sa enciclopedic[ culturilor str[ine, din care se mul\umea s[ traduc[. Eminescu ]ns[, apropiat prin con- struc\ia intelectual[ de Maiorescu, se sim\ea mai bine l`ng[ Pogor, pentru c[ acesta era =i un om bl`nd =i s[ritor, =i ]n diletantismul s[u se ascundea o mare doz[ de boem[ =i de dezordine amabil[. Eminescu, asiduu la =edin\ele Junimii, nu este un ins paralizat de modestii =i avid de priviri elogioase, ci, f[r[ agresivitate, el ar[ta mereu o rezerv[ m`ndr[, nu f[r[ ostenta\ie, o plictiseal[ critic[ de om con=tient de superioritatea sa. A=a dup[ cum opera sa poetic[ cuprinde sublimarea p`n[ la a cincea esen\[ a m`niilor =i dezgusturilor sale de ordin personal, fizionomia sa transform[ ]n indiferen\[ =i moliciune un dispre\ acut. Invitat de Pogor s[ citeasc[ ceva, Eminescu r[spunde cu un semn silnic al capului c[ n-are nimic, ceea ce nu e f[r[ semnifica\ie. Junimea era o soci- etate care cultiva ironia =i admitea calamburul =i anecdota, =i asta displ[cea lui Eminescu, temperament atrabiliar =i predispus la gravitate. }n afar[ de aceasta, se formase ]n s`nul ei un grup alimentat mai ales din caracud[, zis grupul celor opt, prezidat de N. Gane, =i care lua pozi\ie regulat ]mpotriva obscurit[\ilor filozofice din poezia lui Eminescu =i a lui Bodn[rescu, profes`nd deci claritatea. Cine cunoa=te literatura mediocr[ =i le=inat[ a lui Nicu Gane, zis Dr[g[nescu, nu se mai ]ndoie=te de dispre\ul cu care Eminescu trebuie s[-l fi privit. Maiorescu conducea dezbate- rile parlamentar, nu l[sa pe poet s[-=i citeasc[ singur poeziile =i nu ]ng[duia alunecarea discu\iei pe drumuri m[rgina=e criteriului estetic, ferind astfel pe lector de ironiile =i s[ge\ile celor opt, ale caracudei =i ale lui Pogor. Cel care se ad[postea mai des sub aripa ocrotitoare a lui Maiorescu era Samson Bodn[rescu, ale c[rui epigrame chinuite =i obscure sunt proverbiale. Eminescu, de=i prieten c`t de c`t cu el, nu-l pre\uia ca poet =i nu se sfia s[-=i arate opinia. C`nd, odat[, se citi Ce poate fi va fi, ]n indignarea caracudei =i mai cu seam[ a lui Pogor, care nu ]n\elegea rostul b[tr`nului disp[rut dup[ mii de ani de via\[ contemplativ[, ! G. C[linescu Eminescu ar fi ripostat (ceea ce nu concord[ cu estetica lui exprimat[ ]n Criticilor mei) ]n numele gratuit[\ii poeziei =i a sensului ei strict plastic: “— B[tr`nul este indiferent, rolul lui este indiferent, poetul a g[sit ocazie prin acest b[tr`n s[ fac[ ni=te versuri =i s[ pun[ ]ntr-]nsele o parte a imagina\iei sale. Ce voi\i mai mult?... O poezie nu trebuie ]n\eleas[ cu totul... c[ci dac[ to\i bucherii de la =coal[ o ]n\eleg, atunci nu mai este poezie.” Aceast[ ap[rare printr-o defini\ie a poeziei, discutabil[, dar curent[ atunci =i mai t`rziu, nu-l ]mpiedica s[ desconsidere pe Bodn[rescu ca poet: “... pe mine — zicea el lui Xenopol, despre aceea=i compunere — nu m[ preocup[ ]n\elesul, nu po\i s[ ceri aceasta de la toat[ lumea — eu-s nemul\umit fiindc[ versurile sunt proaste”. Cu Pogor, Eminescu avea =i alt m[r de discordie. Pogor, cosmopolit =i zeflemist, lua ]n r`s istoria rom`nilor, g`ndin- du-se c[, atunci c`nd Fran\a d[dea pe Molière =i pe Racine, rom`- nii erau ]ntr-o stare de barbarie complet[. La o astfel de afirma\ie u=uratic[, Eminescu se scul[ odat[, v`nat de indignare, =i spuse cu glasul grav cu care salutase Blajul: “— Ceea ce nume=ti, d-ta barbarie, eu numesc a=ezarea =i cumin\enia unui popor care se dezvolt[ conform propriului s[u geniu, ferindu-se de amestecul str[inului. Dup[ d-voastr[, atunci, Statele Unite sunt idealul unui popor, iar epoca cea mai glorioas[ a poporului nostru este a fanario\ilor?” (164) Cu toate c[ aceast[ deosebire de opinii ]l desp[r\ea de Pogor — numai ]n aparen\[, desigur, c[ci jovialul junimist era doar un copil teribil, doritor de a face s`nge r[u prietenilor — Eminescu ]l simpatiza totu=i, dar ]=i c[uta prieteniile printre junimi=tii cu idei patriotice ca el =i cu o doz[ de fanatism. De aceea ]l vedem ]n cur`nd leg`ndu-se cu filologul Lambrior, cu fugosul =i materi- alistul Conta =i ]n cele din urm[ cu primitivul Creang[, evit`nd ]ns[ pe Panu, care, de=i alc[tuind cu Lambrior =i Tassu frac\iunea celor trei rom`ni iubitori de trecutul \[rii, apar\inea ]n acela=i timp Via\a lui Mihai Eminescu 
grupului celor care nu ]n\eleg poezia filozofic[ =i era, pe deasupra, un spirit satiric, hipercriticist. Eminescu ]l cam evita sau se mira de indiferen\a lui filozofic[, cu comizera\ie (164): “—Bine, omule,... pe tine nu te intereseaz[ marea problem[ cum a ie=it lumea din haos, ce a fost ]naintea ei =i ce va deveni? Aceast[ idee nu te preocup[, nu te munce=te? — Nu m[ munce=te deloc. — Apoi atunci — r[spundea Eminescu — ]nseamn[ c[ nu ai capul t[iat pentru asemenea probleme.” Negruzzi, care cumula ]n Juminea o mul\ime de activit[\i — redactor, poet, nuvelist, organizator al banchetelor, umorist de ocazie, agent electoral =i depozitar al scriptelor cercului — schi\[ ]ntr-o poezie glumea\[ portretul lui Panu (152): }n timp ce Eminescu poezii ne cite=te, Invidiosul Panu prin col\uri se munce=te S[ iscodeasc[ intrigi; cu m`na lui ]n tain[ Pe Tassu, pe Verussi ]i trage ]ncet de hain[, Lui Lambrior, de-al[turi, din cap ]i face semne, Vroind la aprigi critici cu sila s[-l ]ndemne. +i c`nd din ei vreunul ]ncepe-a critica, Cu fa\a str[lucit[ abia poate-a=tepta Momentul c`nd cuv`ntul ]l ia, =i pr[p[de=te Pe junimistul timid ce lucrul s[u cete=te. Iar c`nd a lui ]ndemnuri zadarnice r[m`n +i-n undi\[ nu poate s[ prind-un alt rom`n, Plin de venin ]=i trage obrazul ce asud[, +i ]n dulce\i =i ap[ ]neac[ a sa ciud[. Eminescu era un admirabil cititor =i, dup[ stabilirea lui Maio- rescu la Bucure=ti (1874), el devenise lectorul oficial al Junimii. Glasul s[u vibrant =i melodios (152), caden\a ce d[dea versurilor, eleva\iunea inspirat[ a ochilor, pe care ]n r[stimpurile cezurilor ]i pironea ]n grinzile tavanului, creau o atmosfer[ liric[ poeziilor celor mai slabe =i biruiau prin melancolia lor profund[ veselia r[ut[cioas[ a asisten\ilor, ce sta s[ izbucneasc[, ]ncurajat[ de  G. C[linescu =treng[riile lui Pogor. }n aceste ]mprejur[ri, poetul a=tepta placid =i cu semne de plictiseal[ momentul c`nd putea ]ncepe lectura, pentru a se pierde apoi cu totul ]n ritmul de cantilen[ al lecturii, ]n desconsi- derarea total[ a pro=tilor =i a ignoran\ilor, care alc[tuiau dup[ el Junimea. Lectura nuvelei S[rmanul Dionis este memorabil[: “}ntr-o sear[ — ]=i aminte=te Panu — m[ duc la Junimea. Dl Pogor ne spune: — Ast[-sear[ avem lectur[. Eminescu cite=te o nuvel[. Maiores- cu, care a citit-o, spuse c[-i o capodoper[. Eminescu, r[sturnat ]ntr-un fotoliu, =edea plictisit =i indiferent la ce se petrece ]n juru-i. Dl Maiorescu sose=te: — Ei, Eminescule, zice dl Iacob Negruzzi, haide, vino =i ]ncepe. Eminescu ]=i trage un scaun l`ng[ mas[, scoate manuscrisul din buzunar =i ]ncepe a citi: “... =i tot astfel, dac[ ]nchid un ochi, v[d m`na mea mai mic[ dec`t cu am`ndoi. De-a= avea trei ochi, a= vedea-o =i mai mare, =i cu c`t mai mul\i ochi a= avea, cu at`ta lucrurile dimprejurul meu ar p[rea mai mari. Cu toate astea, n[scut cu mii de ochi ]n mijlocul unor ar[t[ri colosale, ele toate, ]n raport cu mine, p[str`ndu-=i propor\iunea, nu mi-ar p[rea nici mai mari, nici mai mici de cum ]mi par azi. S[ ne ]nchipuim lumea...” +i pe aceast[ tem[, Eminescu continu[, continu[ a citi. Noi ne uit[m unii la al\ii, cei opt deveniser[ treizeci, ne=tiind ce este aceasta =i unde are s[ ajung[. Tocmai t`rziu, Eminescu ]ncepe a ne da explica\ia acestei metafizice, citind c[ eroul lui, Dionis, era un copil orfan, ]mbuibat de teorii metafizico-astrolo- gice, locuind ]ntr-o cas[ ruinat[ =i av`nd de la p[rin\i o singur[ suvenire, un portret al unei figuri semib[rb[teasc[, semifemeiasc[, dar mai mult b[rbat dec`t femeie, de vreme ce era portretul tat[lui s[u mort t`n[r. Am respirat cu to\ii. “Iat[-ne, ne zicem noi, readu=i pe p[m`nt, de acum nuvela are s[ fie nuvel[, s[ ne a=tept[m la intriga ei, c[ci pe erou ]l cunoa=tem.” Via\a lui Mihai Eminescu  Aceste observa\iuni stupide pe care Panu le face asupra lui Eminescu evoc[ admirabil atmosfera ]n care poetul ]=i f[cea lectura =i nu constituie o pat[ pentru Junimea, deoarece oriunde se str`ng laolalt[ 100 de filistini, 90 reprezint[ cu autoritate ]ngustimea de vederi =i prostia. De altminteri, Panu nici nu e trecut ca prezent ]n procesul-verbal al =edin\ei de la 1 sept. 1872, de=i aceasta n-ar fi numaidec`t o dovad[ c[ a lipsit, mai ales c[ nici un contemporan n-a contestat prezen\a lui la lectura nuvelei. Dar de a fost sau nu de fa\[, Panu dezv[luie, prin p[rerile lui, atitudinea unui membru de seam[ al Junimii (224, VI). Caracuda, cei opt, cu pre=edintele lor Nicu Gane, n-aveau nici cultura filozofic[ trebuitoare, nici educa\ia estetic[ evoluat[ cu pu\in peste concep\ia nuvelei ca nara\iune pur[. Cu cea mai mare sinceritate, dar, ei tu=eau cu ]n\eles, ]=i mutau scaunele, comunicau ironic cu coatele =i cu coada ochilor, ]nt[rindu-se reciproc ]n convingerea c[ nuvela lui Emines- cu era o elucubra\ie. Iar aceia care aveau oarecare cuno=tin\e de specialitate c[utau s[ verifice din punctul lor de vedere tr[inicia compunerii, dep[=ind astfel criteriul estetic =i intr`nd ]n domeniul interminabil al discu\iunilor de principii. Spiritul critic degenera astfel ]n manie critic[, auditorii se f[ceau numai urechi pentru a prinde pe autor cu o eroare de documenta\ie sau cu o obscuritate, ]nchipuindu-=i c[ punctul de vedere al artei este nu via\a, ci informa\ia =i adev[rul abstract, dar alimenta\i din fundul con=tiin- \ei =i de secre\iunea v`n[t[ a invidiei. Eminescu citea, prin urmare, mai pentru o singur[ persoan[, pentru Titu Maiorescu, singurul capabil ]n acel cerc de a-=i da m[car seama de profunzimea cuget[rii poetului =i de a remarca numaidec`t c[ migra\iunea sufletului eroului de-a lungul epocilor istorice era o aplicare, cum pretinde poetul, a kantianei teorii a subiectivit[\ii no\iunilor de timp =i spa\iu. Este drept c[, filozofice=te vorbind, Eminescu f[cea o eroare grav[. Apriorismul formelor sensibilit[\ii nu pune univer- sul ]n dependen\[ de con=tiin\a individului, ci numai explic[ valoarea obiectiv[ a percep\iei. Epoca lui Alexandru cel Mare nu  G. C[linescu putea fi creat[ printr-o opera\ie magic[ de Dionis, pentru c[ acea epoc[ nu este un simplu efect al imagina\iei temporale a individu- lui, ci un lucru ]n sine devenit percep\ie, dup[ Kant, cu ajutorul formelor apriorice. +i nici m[car ordinea de timp a epocii sus- pomenite nu o putea schimba Dionis, pentru c[, odat[ ]nf[\i=at[ ]ntr-anume determina\ie temporal[ pentru un individ, epoca lui Alexandru cel Bun devine ]n chip necesar acela=i lucru hot[r`t =i ireversibil, adic[ obiectiv, pentru toat[ lumea. Imagina\ia lui Eminescu era posibil[ numai ]n sistemele platonico-kabalistice de tip umanist, reluate de Fichte =i Schopenhauer. Dar asisten\a Junimii nu-=i b[tea capul cu asta, c[ci pe ea o sup[ra tocmai problema filozofic[. Pe dat[ ce Eminescu venea la un punct simbolic, cum ar fi deschiderea de c[tre Dionis a c[r\ii de astrolo- gie, Nicu Gane s[rea ars: “Na, iar[=i filozofie” — filozofie fiind pentru el sinonim cu efort cerebral. Autorul Privighetoarei Socolei fu mai potolit c`nd crezu c[ ]ntre Dionis =i frumoasa fat[, de care se vorbe=te la o vreme, se iscase o leg[tur[ amoroas[. Dar nuvela ]=i continua, cum =tim, planul metafizic prin transportarea eroului ]n epoca lui Alexandru cel Bun. }ncuraja\i de str`mb[tura lui Pogor, asisten\ii d[dur[ drumul, ]n pauz[, observa\iilor =i r`setelor dispre\uitoare. Pogor ]nsu=i, a c[rui aciditate era mai mult mali\i- oas[ dec`t p[tima=[, nu ]n\elegea: “— Bine, — ]ntreab[ el pe Eminescu — ia s[ ne l[murim... Cele ce se petrec cu Dionis, desigur, le viseaz[?” “ — Da =i nu — r[spunse Eminescu, cu o lips[ de ironie indulgent[, ce dovede=te c`t de ignoran\i i se p[reau cei de fa\[. — Asta-i o teorie care-i greu de ]n\eles.” C`nd Eminescu ]ncepu s[ descrie casele, costumele, mediul de pe vremea lui Alexandru cel Bun, critica alunec[ pe o pant[ nou[. Nuvelistul descria un t`rg al vremii: “El ]=i gr[bi pa=ii p`n[ intr[ ]n t`rg, pe o uli\[ str`mt[, cu case vechi =i h`rbuite, a c[ror cate de sus erau mai ]nguste dec`t cele de jos, a=a ]nc`t jum[tatea catului de sus se r[zima pe st`lpi de lemn =i numai jum[tate pe Via\a lui Mihai Eminescu  cea de jos. Cerdacuri ]nalte, ]naintate sub =andra-male lungi, iar ]n ceardacuri =ed b[tr`ni” etc., etc. “ — Apoi, stai, c[ nu-i a=a — ]ntrerupse Lambrior — dumnea- ta descrii un ora= turcesc, arhitectura din veacul trecut. Sub Alexandru cel Bun, rom`nii nici nu veniser[ ]n contact cu turcii. Eminescu d[du din umeri =i-=i continu[ citirea. Ce-i p[sa lui de adev[rurile istorice!” (164) }n aceast[ atmosfer[ de hipercritic[, de plictiseal[ adev[rat[ la unii, simulat[ la al\ii, a durat toat[ lectura, dup[ care Titu Maiorescu, rectific`nd =i unific`nd opiniile, ]=i d[du sentin\a, cu oarecare observ[ri, favorabil[ (“Bizar... Dar...”) (224, II), ceea ce nu ]mpiedic[ pe ceilal\i s[ discute cu aprindere p`n[ dup[ miezul nop\ii, duc`nd pe uli\ele t[cute ale Ia=ului ecoul opiniilor lor. Iacob Negruzzi se ar[ta ]nfiorat la ideea c[ va trebui s[ publice nuvela ]n Convorbiri =i se v[ita: “Ce fac eu cu cetitorii Convorbirilor c`nd voi publica nuvela aceasta? Au s[-mi ]ntoarc[ to\i ]napoi revista.“ (164) Glumea ]ns[ =i se gr[bi s[ smulg[ foile din m`inile lui Emines- cu. Libertatea aceasta de a glumi =i de a critica cu orice pre\, atitudinea de permanent[ frond[ caracteristic[ Junimii, =i sus\inu- t[ ]ndeosebi de Vasile Pogor, nu conveneau poetului. C`nd era bine dispus, el se l[sa luat de valul veseliei =i se al[tura =i el corului ob=tesc, care, ]n glum[, intona poeziile sale mai scurte, poreclite, pentru ]nf[\i=area lor de roman\[, cantabili (152). Dar ]n dispozi- \iuni sumbre, ilaritatea ]l agasa, =i vedem, dintr-o scrisoare trimis[ lui Negruzzi de la Bucure=ti, c[ o vreme asta l-a ]mpiedicat de a mai publica versuri la Convorbiri literare. “Spun drept — zice acolo — c[ n-aveam de g`nd de a mai tip[ri versuri. Aceast[ cur[ radical[ de lirism o datoream Junimii din Ia=i, c[ci desigur c[ pentru convulsiuni lirice r`sul e mijlocul cel mai bun =i cel mai r[u. At`rn[ adic[ totdeauna de valoarea ce este-n ele =i de valoarea ce le-o d[ autorul. Acest din urm[ punct e mai cu sam[ important, nu pentru de=ert[ciunea personal[  G. C[linescu (departe de mine aceste), dar pentru convingerea c[ lucrezi sau nu ]n zadar. Eu sunt scriitor de ocazie =i, dac[ am crezut de cuviin\[ a statornici pe h`rtie pu\ine momente ale unei vie\i destul de de=erte =i de ne]nsemnate, e un semn c[ le-am crezut vrednice de aceasta. Dac[ forma pe care ele a-mbr[cat-o e vrednic[ de r`s, vei concede c[ nu aceasta a fost inten\ia mea =i c-atunci e mult mai bine ca s[ nu se publice niciodat[. }n orice caz, eu n-am vrut s[ le dau o form[ ridicol[ =i, dac[ sunt gre=eli, eu din parte-mi am c`nt[rit orice cuv`nt.” (Ms. 2255, f. 312—14.) Umoarea neagr[ ]mpotriva spiritului zeflemist al Junimii se str[vede =i ]n unele versifica\ii satirice, c[rora e cu putin\[ s[ le fi dat o circula\ie restr`ns[ printre prieteni, dac[ nu le-a preg[tit ]n vederea “bencheturilor” (ms. 2260, f. 25): +i tot mai bun[ soarta, dec`t la Convorbiri, Ca nimeni s[ citeasc[ a tale izvodiri. La ce s[ dai h`rtia cu =iruri num[rate Pe-a caracudei labe, p[roase, nesp[late, S[ pierzi a ta via\[ =i creierul s[-l storci Zv`rlind m[rg[ritare ]n troaca unor porci... sau o alta, ]n care ironiza incontestabilitatea junimi=tilor (ms. 2260, f. 23): [Mult a\i r`s de-a mele versuri] Doar s[ pot s[ v[ iau ochii Nici nu =tiu cum s[ v[-mpac, Cu icoane =i descrieri. Orice-ncerc ]n urma urmei Tot nu e pe-al vostru plac. Ci-n sf`r=it g`ndii ]n mine C[ ce-i simplu-i =i frumos — Pentru azi o noapte-ntreag[ Deci v[ dau ]n versuri simple Mi-am muncit s[rmanii crieri, Un tablou cuviincios. Tabloul cuviincios este ]ns[ de a=a natur[, c[ decen\a ne oblig[ s[-l t[cem. Ca de obicei ]n asemenea reuniuni, b`rfeala era reciproc[ =i, p`n[ la un punct, ]nsu=i agentul activit[\ii cercului. Prin stabilirea lui Maiorescu la Bucure=ti, =edin\ele ]ncepur[ a se \ine la Pogor Via\a lui Mihai Eminescu  =i c`teodat[ la Iacob Negruzzi acas[, ceea ce junimi=tii socoteau ca fiind o degradare. Indignarea lui Eminescu fu la culme c`nd =edin\a trebui s[ se \in[ la N. Gane (164): “ — Credeam — strig[ Eminescu — c[ am scobor`t ultima treapt[ c`nd ne-am adunat la Negruzzi. Iat[ c[ din cauza mizera- bilei politici suntem nevoi\i ca s[ ajungem la Nicu, m`ine-poim`ine poate vom fi obliga\i s[ ne adun[m la Burl[ sau la Gheorghiu.” Raporturile \epoase dintre membri, p[strate ]ndeob=te la un nivel amical, explodar[ odat[ ]ntr-o insurgen\[ subit[, urmat[ de defec\iune. La citirea satirei a III-a, pe care Maiorescu o adusese din Bucure=ti, Panu, care se orientase politice=te ]n afar[ de junimi=ti, se ridic[ furios din col\ul ]n care =edea =i, strig`nd: “Aceasta nu mai e satir[, este o murd[rie!”, amenin\[ cu retragerea din cerc, dac[ poezia se public[ ]n Convorbiri. Junimi=tii se b`rfeau ]ntre ei ]n =oapt[, dar sub ochii de o\el ai lui Maiorescu ei se ar[tau disciplina\i =i solidari, =i Eminescu ]nsu=i, a=a de recalcitrant, n-a p[r[sit niciodat[ Junimea =i n-a publicat versuri aiurea f[r[ autoriza\iunea lui Maiorescu. Eminescu era acum stimat la Juni- mea =i consolidat chiar ]n con=tiin\a celor care mai ]nainte f[ceau rezerve ]n tain[. Dup[ o t[cere de moarte, pref[c`ndu-se dar c[ n-au auzit protestul lui Panu, junimi=tii cerur[ din nou s[ li se citeasc[ Scrisoarea =i, ]n discu\iunea violent[ ce a urmat, luar[ ap[rarea lui Eminescu. Din seara aceea Panu n-a mai c[lcat la =edin\ele Junimii. }ntr-o singur[ ]mprejurare, b`rfeala, agita\iunea =i har\a critic[ ]ncetau la Junimea, =i anume c`nd venea Alecsan- dri. Intrarea pe nea=teptate ]n sal[ a plinului de sine b[tr`n, ]n vreme ce Eminescu citea, ne apare azi ca o ironie a destinelor literare. Turburarea respectuoas[ a tuturor, t[cerea morm`ntal[, supusa ascultare a glumelor =i compunerilor lui Alecsandri, satisfac\ia lui Maiorescu de a-l avea ]n s`nul Junimii, toate acestea pun ]ntr-o lumin[ =i mai fulger[toare izb`nda astrului cu plete lungi, a hipersensibilului Luceaf[r (152, 164). Eminescu a suportat, fire=te, ca junimist, =i vicisitudinile cercului, le-a primit cu mai mult[ sau mai pu\in[ sup[rare, a  G. C[linescu ]ncercat pe ici, pe colo c`te un proiect de r[spuns, dar n-a ripostat niciodat[, c[p[t`nd astfel reputa\ia unei insensibilit[\i la critic[ ce nu corespunde adev[rului, dec`t dac[ socotim t[cerea ca o dovad[ de superioritate =i convertirea injuriei ]n indign[ri abstrac- te, ca un fel de ]nvingere de sine. Farsa lui Hasdeu Eu =i ea fu citit[ ]n Junimea chiar de Eminescu, care d[du din umeri la terminarea lecturii, cu indiferen\[, f[r[ s[ poat[ ]nl[tura publica- rea ajutat[ de patosul citirii sale. De Mihail Zamfirescu, care-l ata- case ]n Muza de la Borta-Rece, nici nu voia s[ aud[, lu`nd ]n r`s orice produc\ie a acestuia. Cu toate acestea, acea compunere trivia- l[ trebuie s[ fi f[cut deliciile multora =i s[ fi r[corit multe invidii inflamate. }n afar[ de faptul c[ to\i junimi=tii erau caricaturiza\i ]n frecventatori turmenta\i de b[utur[ ai unei cunoscute cr`=me din Ia=i, la care, ce e dreptul, unii se cam duceau, Eminescu era prezentat ca un stric[tor al limbii literare =i pus s[ c`nte ]mpreun[ cu N[ut, adic[ Naum (164, 239): Noi suntem poe\i, m[i frate, +i-orice reguli consacrate Ce gramatic[ nu =tim Le c[lc[m, le nimicim. Versurile din S[rmanul Dionis sunt debitate ca ni=te aiur[ri, ad[ug`ndu-se dup[ ele comentarii umoristice ca acestea: Love=te-m[, lene,-n spate cu un bulg[re de iasc[ S[ =tie toat[ lumea din |ara Rom`neasc[ O umbr[ de reac\iune afl[m la Eminescu ]ntr-un sonet satiric, r[mas ofilit printre h`rtii, ]n care Ureche (Popovici-Alexandrescu) =i Pantazi, cel crescut “sub poalele Fanelii”, o c`nt[rea\[ francez[ de la o cafenea de peste drum de prefectura de poli\ie (211), erau ]mpun=i cu destul[, dar secret[ violen\[ (ms. 2260, f. 26): Pi=cat[-\i este m`na ta de streche, Dac-ai avea de spus ceva, ai scrie. De mi=ti ]n veci condeiul pe h`rtie Nimic nu po\i tu s[ ne zici, Ureche, Compune-un =ir, nu, fabric[ o mie — Cu Pantazi r[m`i ]n veci pereche — C[ e=ti un cap de prost e veste veche. Tu iscode=ti cel mult ce d`nsul =tie. Via\a lui Mihai Eminescu  |i-asem[n fruntea unei vii paragini, Zadarnic paiul sec al min\ii trieri, G`ndiri nu ai defel ’n-a tale scrieri: }n loc d-idei drap`ndu-l cu imagini — De zei lipsite sunt a tale pagini. De=ert e-n suflet =i izlaz ]n crieri. Eminescu, de obicei sumbru =i solitar, evita cafenelele frecven- tate de junimi=ti, =i numai arareori, ]n clipe de bun[ dispozi\ie, se ab[tea cu vreunul la un astfel de local, de pild[, la “Ch`teau- aux-Fleurs”, unde ]=i f[ceau partida de =ah A. D Xenopol, Burl[, Bodn[rescu, Panu. Societatea celor cu care nu era prieten de aproape ]l st`njenea =i preferin\ele sale mergeau ]ntr-alt[ parte dec`t spre localurile preten\ioase =i boiere=ti. La “benchetul” Junimii, ]ns[, lua parte ca la ceva oarecum obligator. Petrecerea era foarte vesel[, se ]ncepea cu o =edin\[ ordinar[, ]ns[ cu lecturi glume\e, pline de aluzii la toate aspectele Junimii, ]n care excela Iacob Negruzzi, =i se termina cu o mas[ copioas[. Spre a ne da seama de tonul “benchetului” e de ajuns s[ spunem c[ Vasile Pogor cump[rase odat[ o talanc[ de boi pentru conducerea dezbaterilor =i c[ ]nsu=i Maiorescu, temperament grav =i f[r[ umor, se sim\ea obligat s[ scrie c`te o compunere glumea\[ (152, 164). Pentru asemenea ]mprejurare, e posibil ca Eminescu s[ fi compus cupletele vesele, de tip goliardic, de c`ntat ]n cor, ce urmeaz[ (ms. 2260, f. 58): Iar Bodnarachi disperat Dar pentru el loc de popas Luat-a traista-n spete }n lumea asta n-a r[mas, +i-n lumea larg-a alergat O, Jesu! P`n-a dat de Sirete. La un pahar de vin, Eminescu se f[cea deodat[ limbut =i \an\o=, fraterniza cu oricine =i devenea sentimental. La un “benchet” fu surprins de Panu ]mbr[\i=`ndu-se =i pactiz`nd cu un junimist proasp[t =i obscur (164): “ — Eminescule drag[ — zicea necunoscutul — ]n s[n[tatea Venerei =i Madonei. — Las[ deoparte Madona, s[ ]nchin[m pentru Venere. — +i pentru poet =i pentru proletar. ! G. C[linescu — Bravo! Scumpe amice, =tii c[-mi placi! Apropo, cine e=ti =i cum te cheam[, drag[ prietene? — M[ cheam[ Ionescu. — Poate s[ te cheme =i Bandraburg[, po\i chiar s[ n-ai nici nume, tot prieten ]mi e=ti, s[ bem!” Ca junimist, poetul a \inut la 16 martie 1876, pe c`nd era ]nc[ revizor, =i o conferin\[, Influen\a austriac[, ultima dintr-un ciclu de conferin\e organizat de Junimea, ce avea ca scop ar[tarea dife- ritelor ]nr`uriri str[ine pe care le-a suferit poporul rom`n. Panu, care nu ascultase conferin\a =i care era o gur[ rea, pretinde c[ impresia produs[ a fost deplorabil[, iar o gazet[ local[ r[st[lm[- cea ideile lui Eminescu =i-l acuza de propagand[ politic[. Cine cite=te ]ns[ conferin\a, redactat[ =i publicat[ ]n Convorbiri literare, ]=i d[ numaidec`t seama de profunditatea compunerii poetului, care era totdeodat[ excurs istoric, istorie social[ =i filozofie poli- tic[ =i, ]n sf`r=it, temeiul ]ntregii sale activit[\i politice de mai t`rziu. Cu c`t un ins este mai profund, cu at`t scrupulozitatea sa formal[ este mai mare, ceea ce produce nu rareori o inaptitudine pentru manifest[rile exterioare, care cer ]ndr[zneal[, \inut[ inte- lectual[ mediocr[ =i mai ales o ignorare total[ a r[spunderii cu- v`ntului spus. Cuv`ntarea lui Eminescu fiind un adev[rat studiu de politic[ =i economie na\ional[, ce avea nevoie de respira\ii lente ale g`ndirii, nici nu putea fi o conferin\[ atr[g[toare. Debu- tant ]ntr-ale oratoriei, din fire sfios, intimidat =i de solemnitatea rigid[ pe care Junimea \inea s-o dea prelegerilor, cu sosiri neobser- vate ]n tr[sur[, cu intr[ri brusce la or[ fix[, cu debit[ri f[r[ text ]nainte, Eminescu, ]mpins pe la spate pe u=a rezervat[ conferen- \iarilor, s-a pomenit deodat[ ]n fa\a unui public preten\ios, compus ]n special din doamne, printre care trebuie s[ fi fost =i Veronica Micle. |inuta de duminec[ for\at[ ]i d[dea un aer u=or ridicul. Redingota — poate de ]mprumut — era cam ]nverzit[ de eroziuni, iar p[l[ria tare, neagr[, demi-\ilindru, ce-i va pl[cea s[ poarte, tremura st`njenit[ ]n m`ini. Junimi=tii ]n frunte cu Negruzzi tr[ir[ Via\a lui Mihai Eminescu 
probabil clipe de cataclism p`n[ ce Eminescu, a=ez`ndu-=i p[l[ria cu ]ngrijire pe m[su\[, cu fundul ]n jos, concentr`ndu-=i privirile r[t[cite asupra c[r\ii de vizit[ pe care-=i avea notate punctele esen\iale, ]ncepu cu o voce pl[p`nd[, sugrumat[, le=inat[. Dar apoi conferen\iarul, ]ncurajat =i de c`teva aplauze puse la cale de clic[ sau de oare=icare doamne duioase, o porni neted la drum, izbutind s[ capteze aten\ia auditoriului =i s[-l scoat[ din sudorile nelini=tii. Un ultim moment de panic[ mai avur[ prietenii c[tre sf`r=it. Epuiz`ndu-=i ideile ]nainte de ora academic[, Eminescu tr[gea de fraze impacientat, c[ut`nd s[ umple pr[pastia de timp ar[tat[ de ceasul pe care ]l muta nervos din buzunarul jiletcii pe mas[ =i viceversa. Dar, ]n sf`r=it, limba se opri la liman =i sala clocoti de aplauze. Poetul fu ]nconjurat de lume cu acte de sim- patie, iar seara prietenii ]l duser[ la Bolta-Rece, s[ stropeasc[ cu vin laurii de peste zi (13). Aceasta a fost ]ns[ prima =i cea din urm[ produc\ie oratoric[ a poetului. La Bolta-Rece, pare-se, a f[cut cuno=tin\[ cu Ion Creang[, ]ntr-un moment de euforie d[r`m[toare de grani\i suflete=ti, cam spre toamna anului 1875, ]nainte ]n orice caz de 1 octombrie 1875, c`nd apare ]n Convorbiri literare ]nt`ia poveste a lui Ion Creang[: Soacra cu trei nurori (132). Bolta-Rece era o cr`=m[ de mahala, ]n dealul S[r[riei, a=ezat[ ]n pivni\ele =i hrubele nesf`r=ite =i ad`nci ale unor case boiere=ti d[r`mate de mult, din care nu mai r[m[sese dec`t boltele subterane. Un grec, Amiras, f[cuse ]n ele depozite mari de vinuri =i pref[cuse ruin[tura ]ntr-un loc de b[utur[, devenit cur`nd faimos. Elemente comune suflete=ti ]m- pinser[ aci =i pe Eminescu, =i pe Creang[. Erau am`ndoi moldoveni dintr-o \ar[ cu podgorii, atra=i care va s[ zic[ de izul masiv al vinurilor curate din poloboace, vinuri pe care le beau mai bucuro=i dintr-o ulcea de p[m`nt p[str[toare de arom[, ]n r[coarea spir- toas[ a unei bol\i, dec`t din paharele boiere=ti inodore ale loca- lurilor de lux. La acest sim\ direct al vinului se ad[oga din partea  G. C[linescu am`ndurora o voluptate a priveli=tilor =i purt[rilor primitive, rurale, la Creang[, fiindc[ era \[ran obi=nuit s[ =az[ pe o lavi\[, s[ dea pe g`t o b[rdac[ de vin dup[ o prealabil[ adulmecare cu nasul =i s[ =tearg[ apoi ]n m`nec[ cu un geam[t de mul\umire totodat[ =i gura, =i nasul; la Eminescu, fiindc[ acesta tr[ise pe drumuri de \ar[ =i al[turi de aceea=i lume aspr[ =i pentru c[ un romantism social ]l cutremura de sim\ire la ideea c[ ]n asemenea hrube str[mo=ii moldoveni b[user[ vin, tr[ind \[r[ne=te, dar s[n[- tos, c`t[ vreme cerevizia str[in[ =i moravurile ei nu-i atinsese. Pentru a se folosi mai bine de aroma vinului, Eminescu ]=i adusese la Bolta-Rece o can[ anume, de sticl[ roz riglat[, cu capac de zinc, ca nu cumva aburul rece al b[uturii s[ se piard[ ]n v[zduh (149). }n aromirea liric[ pricinuit[ de golirea repede a c`torva c[ni din vinul lui Amiras, cei doi oameni de aceea=i ras[ sufleteasc[ s-au ]n\eles, \[r[ne=te, din ochi. +i dup[ ce s-au ]mbr[\i=at desigur =i s-au s[rutat plesc[it peste mas[, ]ntr-o mimic[ patetic[ din cele mai expresive, dup[ ce Creang[ =i-a dezlegat basmaua diaconeasc[ cu snoave =i zic[tori populare, spre deliciile cu lacrimi ale poetului, s-au hot[r`t ]ntr-o uitare total[ de sine s[ mearg[ la Junimea. }ntr-o s`mb[t[ seara junimi=tii se pomenir[ cu Eminescu \in`nd de bra\ un om gras, ]mbr[cat ]n haine aspre de =iac m`n[stiresc, av`nd ]nf[\i=are fumurie =i viclean[ de pop[ de \ar[, mai mult ironic ]n st`njeneala sa de \[ran sastisit dec`t realmente ru=inat. Am`ndoi erau aprin=i la fa\[ =i z`mbeau extatici din col\ul ochilor ]mp[ienjeni\i =i duhul lor mirosea cale de-o po=t[ a vin de la Bolta- Rece. Din seara aceea, ]n care intui\ia ni-l ]nf[\i=eaz[ pe Creang[ cl[tin`nd respectuos din cap la lecturi =i pe junimi=tii iubitori de anecdot[, ]n frunte cu nebunatecul Pogor, chicotind de haz, spre mul\umirea calm[ demonstrativ[ a lui Eminescu, soarta literar[ a lui Creang[ era pecetluit[ =i, odat[ cu ea, =i prietenia dintre cei doi b[utori de vin (152). Pentru a ]n\elege sl[biciunea lui Eminescu pentru Ion Creang[, trebuie s[ privim de aproape omul. Ca =i Eminescu =i spre deose- Via\a lui Mihai Eminescu  bire de Titu Maiorescu, Creang[, ridic`ndu-se prin relativa sa cultur[ =i prin puterea de expresie deasupra indivizilor din clasa sa, nu devine prin aceasta un burghez intelectual, ci r[m`ne mai departe un \[ran, ]ns[ un \[ran fabulos, m[rind ]n persoana sa elementele spe\ei p`n[ la monstruozitate. Deosebirea ]ntre Crean- g[ =i un \[ran din Humule=ti, ]ntre Eminescu =i un oarecare om tr[ind ]n mizerie, este c[ ]n vreme ce ace=tia din urm[ ]=i tr[iesc via\a lor pe atunci fatal descurajat[, cei doi junimi=ti ]=i fac din ea, ridic`ndu-se unul instinctual, al doilea ca filozof, =i un princi- piu estetic. Nu numai c[ existen\a rudimentar[ se potrive=te firii lor fiziologice =i morale, dar, exaltat[ prin con=tiin\[, fiin\a lor toat[ aspir[, pe versantul Ceahl[ului, ]ntoarcerea la m[re\ia vie\ii ]n plin[ geologie. Privi\i ]n cuprinsul clasei lor, am`ndoi sunt ni=te este\i rafina\i, c[ci ei caut[ pretutindeni puritatea stilului, ceea ce dovede=te pe deasupra func\ionarea unui instinct sigur tradi- \ional. |[ranul care ]=i pune peste c[ma=[ un ilic t[iat ]n chipul surtucului or[=enesc este un vulgar transfug spre mahalalele ora=elor, dar cine elimin[ din interiorul s[u orice element or[=e- nesc, adapt`ndu-se numai tehnicii moderne, printr-o priz[ electri- c[ ]n vatr[ =i un bec ]n opai\, este un fin colec\ionar de art[ rural[. Creang[ =i Eminescu sunt ni=te rafina\i ai volupt[\ilor aspre, animalice chiar, dar grosol[nia lor n-are nimic comun cu rusticita- tea grob[. Dac[ Creang[ fuge ]nspre mahalale s[ stea ]ntr-un bordei, care ar constitui pentru unii o protoistorie, o face aceasta nu din mizerie sau din neghiobie, ci din sentimentul intim al recon- struc\iei peisajului alpestru. Bojdeuca sa din mahalaua |ic[ului, zis[ =i Valea Pl`ngerii, sub o ulicioar[ pr[v[loas[, dosnic[, anume strada Sc[ricica, hazna de noroaie pe vremea ploilor =i dun[ de colburi vara, era o cocioab[ de sat s[rac, cu p[limar de sc`nduri ]n fa\[ =i alt cerdac de lemn ]n chip de uluci pe din dos. Ograda era n[p[dit[ de buruieni =i flori de \ar[, cum ar fi busioc =i rozma- rin =i, privind totul laolalt[, aveai sentimentul unui mu=uroi de p[m`nt, ]n care z[plazurile de sc`nduri putrede =i fumul de la  G. C[linescu co= sunt, ca pe =esurile triste de \ar[, str[b[tute ]n goana trenului, singurele semne de a=ezare omeneasc[. Era, dealtfel, o cas[ de \ar[ dep[rtat[ de orice zarv[ or[=eneasc[. Din cerdacul de din dos se vedeau dealurile Ciric =i Aroneanu, pe care coborau din c`nd ]n c`nd turme de oi, =i noaptea lini=tea des[v`r=it[ a marginii de ora= nu era turburat[ dec`t de l[tratul s[tesc al c`inilor. }nl[untru nu se aflau dec`t dou[ od[i\e desp[r\ite printr-o mic[ tind[ =i (pe atunci) lipite pe jos cu lut. Asta trebuie s[ fi pl[cut cu deosebire lui Creang[ =i, ca s[ ]ncerce fiorul p[m`ntului galben, credem c[ p[=ea prin cas[ cu piciorul descul\, asemeni oric[rui om de \ar[ pentru care clisa, iarba =i r[ceala mineral[ constituie delicii ale membrelor inferioare. Epiderma lui Creang[ se sim\ea b`ntuit[ de v`nt =i ne]nvelit[ ]n hainele u=oare or[=ene=ti. El ]=i f[cea haine aspre de postav de cas[ greu =i p[ros, de noaten, pe care =i-l aducea de la Humule=ti =i care, singur, izbutea s[-i apese pielea indurat[ =i s[-i dea sentimentul ]mbr[c[rii. Pielea acestui bivol n[molos nu se cutremura de fioruri =i m`nc[rimi dec`t de la un prag ]naintat al senza\iei. Vara, c`nd era cald, prietenii ]l g[seau t[v[lit pe o saltea ]n cerdacul cu uluci dinapoia casei ce da spre dealul Ciricului, ]n c[ma=[ =i cu o prostire ]n jurul g`tului, ca s[-=i =tearg[ diluvialele-i sudori, iar pentru locurile de pe groasa-i spinare, unde unghia sa lat[ nu biruia, avea o lop[\ic[ de lemn cu crest[turi pentru un sc[rpinat ce lua propor\iile frec[rii cu muget a unei vite de cump[na f`nt`nii. Organele enorme cu \esuturi mari ale lui Creang[ cereau, de asemenea, o alimenta\ie compact[, a=a dup[ cum vietatea s[n[toas[ a=teapt[ ner[bd[toare s[-=i cufunde capul =i n[rile ]ntr-un nutre\ ad`nc. “La mas[, Creang[ nu m`nca mai mult dec`t o oal[ de g[lu=te f[cute cu p[sat de mei =i cu buc[\i de sl[nin[, o g[in[ fript[ pe \igl[ de lemn =i undit[ cu mujdei de usturoi, iar pe deasupra =indilea cu o strachin[ de pl[cinte moldovene=ti, zise “cu poale-n br`u”, ]ns[ ca b[utur[ el se mul\umea cu o cofi\[ de vin amestecat cu ap[.” (90) Acest Gargantua moldav era mai mult un fabulos Fl[m`nzil[, Via\a lui Mihai Eminescu  =i boul ]ntreg ]n frigare, v[zut de Eminescu la serbarea de la Putna, ]i constituie o alimenta\ie posibil[ ]n ]nchipuire. El avea ]nclin[ri pentru m`nc[rile care aprind cerul gurii =i-l ]mbib[ cu mirosuri tari, verbi gratia sarmale moldovene=ti, cu care ]mbia ]ntr-o scri- soare pe Eminescu, pastram[ de capr[ fript[ pe spuz[, vin crud dat de du=c[ din oal[, totul ]n cantit[\i mari pentru ca sim\ul intern s[ prind[ de veste. Cu o ceat[ de prieteni, Ien[chescu, R[- ceanu, Mi=u, Nic=oi, Eminescu, colinda adesea cr`=mele, ie=ind spre ziu[ afar[ din ora=, cu s[niile iarna, =i duc`nd mai departe petrecerea, c`nd nu dospea l`ng[ vatr[ sau ]n cerdac frecat de un num[r incalculabil de pisici (40). Cu Eminescu ]ns[ apropierea nu era numai de ordin alimen- tar. Creang[ era un om plin de umor \[r[nesc, nu prea de=tept, dar viclean =i mu=c[tor, respectuos de c[rturari, dar gata s[ ]nv[luie pe convorbitor cu un potop de locu\iuni populare, fie dintr-un spirit critic obi=nuit unor \[rani, fie din instinctul de a-=i dezv[lui astfel de=tept[ciunea sa natural[ ]n fa\a celor ]nv[\a\i. Iar Eminescu, mare iubitor de expresii neao=e, adun[tor de produc\ii populare =i totodat[ sociolog al autenticit[\ii =i s[n[t[\ii ruralului fa\[ de p[tura superspus[, nu putea fi dec`t r[pit de acest geniu al bordeiului. Creang[ vorbea lui Eminescu a=a: “Te-am a=teptat la Cr[ciun s[ vii, dar... be=teleu, fe=teleu, c[ nu pot striga valeu, =i cuv`ntul s-a dus, ca fumul ]n sus”, sau, arz`nd scrisorile trimise poetului de admiratoarele sale: “Muiere, deschide ferestrele ca s[ ias[ fum din parfum, c[ci m[ cred ]n rai — f[r[ m[lai — ]n iad — f[r[ de Vlad — ]n cas[ f[r[ nevast[” — =i asta ]nc`nta pe Eminescu (123) =i-l tr[gea spre mahalaua |ic[ului, spre casa lui Creang[, unde a =i locuit o vreme c`nd a fost destituit din postul de revizor =colar. El ]l ]ndemna pe fostul diacon s[ pun[ pe h`rtie pove=tile (12), pe care le asculta l`ng[ vatr[, b`nd vin fiert cu scor\i=oar[ =i m[r domnesc, =i-i deschidea capul asupra meritului scrierilor sale. Cu Creang[, Eminescu era ]ntors din nou ]n lumea mo=ilor sf[to=i  G. C[linescu din vremea copil[riei =i a r[t[cirilor prin p[durile =i satele din jurul Ipote=tilor. Creang[ =i fratele s[u Zahei, cu care r[t[cea deseori, erau pentru el \[r[nimea naiv[, dar plin[ de tradi\ie fantastic[, societatea lor nu-l sup[ra, c[ci cei doi \[rani =ugube\i nu zeflemiseau pe poet ca junimi=tii, ci-l socoteau cu st`ng[cie “eminentul scriitor =i cel mai mare poet al rom`nilor”, iar Emines- cu t[cea numai =i sorbea umorul verbal al povestitorului. R[t[cirile lui Eminescu cu Creang[ sunt nu numai o ]nf[\i=are a leg[turii lor, dar =i o necesitate de natur[ psihologic[, pentru c[ numai afar[, la c`mp, la p[dure sau la cr`=ma cu mese de lemn prost, duhul lui Creang[ ]nf[\i=a realitatea unei clase sociale. Ei se mistuiau ceasuri =i chiar zile ]ntregi, cutreier`nd mahalalele, urc`ndu-se mai pe aproape pe dealul Ciricului, p`n[ la vremea mesei, sau prin T[t[ra=i, P[curari, Nicolina, Copou, Aroneanu sau Galata, ]nconjur`nd ora=ul, ori lu`nd drumul Sculenilor pe malul Prutului, spre a se sc[lda sau a se ]nfunda prin p[dure. Popasul ]l f[ceau ]ntotdeauna la o cr`=m[, de pild[ la aceea a lui |`ru, dincolo de barier[, ]n T`rgu=or sau la Costache cr`=marul, la Nico- lina. Pe lavi\[ sau ]ntin=i pe iarb[, dup[ ]mprejur[ri, ei beau vin =i m`ncau pastram[ cu m[m[lig[ rece, pastram[ pe care Creang[, apuc`nd-o cu degetele lui groase, o p`rjolea singur ]ntr-un ciob de strachin[ cu c`\iva t[ciuni, =i Eminescu era — poate — convins c[ a=a ]=i duceau via\a \[r[nimea =i boierimea veche, a c[ror necesitate istoric[ o contesta Pogor. Ei se ]ntorceau ]n ora= plini pe haine =i pe ciubote de colb =i de necur[\enii, obosi\i =i tra=i la fa\[, dar veseli =i mai cu seam[ tainici la g`nduri (75, 164). “ — Ce vorbe=ti tu tot timpul cu Creang[? — ]ntreba c`te un junimist pe Eminescu. Poetul z`mbea cu satisfac\ii retrospective =i ocolea r[spunsul: — Vorbim =i noi ce ne trece prin minte!” (164) C`nd Eminescu a plecat la Bucure=ti, Creang[ r[mase trist =i desperecheat, cu singura m`ng`iere a ]ntoarcerilor din c`nd ]n c`nd ale lui Eminescu. El ]l chema din toat[ fiin\a la Ia=i: “B[die Mihai, ce-i cu Bucure=tiul de ai uitat cu totul E=ul nostru cel Via\a lui Mihai Eminescu  oropsit... De Cr[ciun te a=tept[m s[ vii. Tinca a preg[tit de toate =i mai ales “sarmalele” cari \ie ]\i pl[ceau foarte mult... La E=i ninge frumos de ast-noapte, ]nc`t s-a f[cut drum de sanie. Ciricul parc[ e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vin[, c[ci f[r[ tine sunt str[in.” (40) Oric`t de hibrid[ ar p[rea imaginea, ]n sufletul lui Eminescu rudimentarul Creang[ se ]ntrege=te cu aulicul Maiorescu, spiritul de exactitate logic[ cu acela de coloare local[, basmul cu silogis- mul. +i Creang[ nu reprezenta pentru Eminescu o minune a expresiei populare dec`t pentru c[ era “]n marginile adev[rului”, adic[ ]ntemeiat ]n timp =i spa\iu ca un stejar b[tr`n. Epoca =ederii la Ia=i, ]n apropierea Junimii, a fost cea mai rodnic[ din via\a poetului din punctul de vedere al crea\iunii artistice, =i este aproape sigur, pentru cine a r[sfoit manuscrisele poetului, c[ aproape toat[ opera sa a fost parte scris[, parte g`ndit[ la 1877, compunerile dup[ aceast[ dat[ p`n[ la 1883 fiind relu[ri =i des[v`r=iri a idei mai vechi. Singur[tatea sa ]n mijlocul ne]n\elegerii junimi=tilor =i vicisitudinile deselor sale iubiri i-au trezit, f[r[ ]ndoilal[, ]nc[ de pe acum, ideea Luceaf[rului, c[l[toria ]n ora=ul pumnulean l-a indignat prin penetra\ia germa- nic[, =i de aci a r[s[rit Doina, ura ]mpotriva fac\iunii liberale, care ]l destituise, s-a transformat ]n satir[ direct[, personal[ la ]nceput, sublimat[ abia peste c`\iva ani, de aluziile prea str[vezii =i bru- tale la elemente alogene (ms. 2276 bis, f. 66 v.): Costacopol, Zevzecopol, Zaharia-Antoniade, Soutzos, Manos, Stavri, Kelos, Polichroniade. Acum (1875-77) ]l fr[m`nta g`ndul unui poem dacic, Sarmis sau Gemenii, unde avea s[ ne ]nf[\i=eze nunta regelui dac Brig- Belu, ]n sunetele cimpoaielor scitice =i dan\ul tinerilor, sub ochii zeului getic Zamolxe, precum =i pe nebunul frate al craiului, Boerebist, =i se ]ncerca s[ prefac[ ]n dram[ proiectul poemului Decebal. Teatrul l-a ispitit ]ndeosebi pe Eminescu ]n aceast[ vreme,  G. C[linescu =i multe ]nsemn[ri dovedesc c[ pl[nuia ]nf[ptuirea vechilor proiecte =i realizarea altora nou[. Dac[ ]nsu=i Creang[ mergea la teatru, e firesc s[ credem c[ Eminescu, tr[it ]n colbul culiselor, nu ocolea ]n ace=ti ani reprezenta\iile Teatrului Na\ional de sub direc\ia lui Th. Aslan =i grupa de operete a d-rei Keller sau spectacolele de var[ din gr[dina “Ch`teau-aux-Fleurs”. Dup[ destituirea din revizorat, Eminescu ]ncepe s[ fac[ la Curierul de Ia=i chiar cronica dramatic[, ceea ce ne ]ncredin\eaz[ pentru aceast[ vreme de contactul s[u cu teatrul. C`te o pies[ original[ slab[ ca Moartea lui Constantin Br`ncoveanu de Antonin Roques, vodeviluri de Alecsandri, melodrame ca Bastardul din Castelul Montluvier, operete ca La fille de madame Angot =i rar c`te o pies[ bun[ ca Revizorul de Gogol, acestea sunt piesele pe care a putut s[ le vad[ Eminescu, cu o sil[ =i un spirit ce ne sunt evidente din cronicile sale (60). Pe Eminescu ]l b`ntuia mai cu seam[ ideea unei drame istorice. Aci ]l vedem ]ncerc`nd a dialoga basmul ]mp[ratului =i ]mp[r[tesei care n-au copii, sau unind fabulosul cu istoricul ]n Cenu=otc[, ori introduc`nd un conflict sentimental ]ntr-un proiect de dram[ istoric[ cu ac\iunea pe vremea lui Alexandru L[pu=neanu, din care crezuse odat[ s[ fac[ un Macbeth rom`nesc. Figura Ringalei l-a atras, de asemeni. Diferite proiecte de piese ca Grue-S`nger, Cel din urm[ Mu=atin, Nunta lui Drago= s-au contopit ]ntr-o singur[ inten\ie, aceea a dramei istorice Bogdan-Drago=. La Viena — credem — premeditase o operet[, Arpad — regele ungurilor. Acum ]ns[ ]l surprindem cu inten\ii chiar de dram[ ori comedie antic[, cum ar fi V[duva din Ephes, dup[ o tem[ antic[ (Apuleius, Petroniu), tratat[ =i de Brantôme =i de La Fontaine, dar pe care a ]mprumutat-o cu siguran\[ din Lessing, sau traduc`nd c`teva scene din ]nt`iul act al piesei lui Shakespeare, Timon Atenianul. E de notat c[ am`ndou[ aceste teme au o not[ de mizantropie =i misoginism. +i figura mai modern[ a lui Mirabeau ]l oprise ]ntr-un proiect de pies[ ]n 4 acte, June\ea lui Mirabeau (Opera lui M. E., II—III). Via\a lui Mihai Eminescu  Oric`t de obtuz[ i se va fi p[rut lui Eminescu atmosfera de la Junimea, oric`te nemul\umiri =i am[r[ciuni r[sufl[ din h`rtiile sale, seara de s`mb[t[ a societ[\ii ]l atr[gea c[tre ea ca un loc de relativ[ potolire a zbuciumelor vie\ii =i de n[zuin\i contemplative. Lui Eminescu ]i pl[cea, cu tot z`mbetul dulce-amar din col\ul gurii, s[ citeasc[ la Junimea, =i c`nd se a=eaz[ la Bucure=ti el continu[ s[ frecventeze colonia junimist[ din casa lui Maiorescu. Pentru un spirit creator, lauda, ca =i ironia invidioas[ sunt ]mboldiri deopotriv[ de eficace la fapt[, =i numai spiritele mediocre evit[ societatea uman[, r[nite nu numai de r`sete, dar chiar de pre\ui- rile m[surate. CUPRINS EMINESCU +I DRAGOSTEA Poet popular prin roman\ele sale de dragoste, intrate pe coarda viorilor ]n con=tiin\a celor mai umile fete suburbane, Eminescu a fost adoptat de sufletul mul\imii ]n fiin\a lui istoric[, transfigurat =i idealizat dup[ chipul liricii sale. Foarte cur`nd, dar, s-a n[scut imaginea unui ]ndr[gostit nefericit de o femeie meduz[, care, nep[s[toare, ]l las[ s[ “degere” la geamurile sale =i-i ]mpietre=te inima cu ghea\a ochilor. Astfel privit[, dragostea eminescian[ este ]ns[=i erotica popular[, compus[ din ahturi =i suspine, din chem[ri sentimentale =i impreca\iuni. Biograful se g[se=te ]ncurcat ]n fa\a a dou[ tonuri deosebite de dat acestui capitol din via\a poetului. Dup[ unii, ]nr`uri\i de versiunea Junimii, Veronica era o femeie u=uratic[, nestatornic[ =i indiferent[ la dragostea poetului, dup[ al\ii, alimenta\i la sursa familiei, era un crin de z[pezi albe ofilit din cauza intrigii ]n paharul de cristal al virtu\ilor casnice. Orice a=ezare a istoricului de o parte sau de alta, sau chiar la mijloc, este o ne]ndem`nare biografic[, pentru c[ nu numai ne lipse=te orice element de judecat[, dar niciodat[ faptele unei femei nu pot fi m[surate altfel dec`t prin logica mi=c[toare a sensibilit[\ii ! G. C[linescu sale, care ]ns[ mai ]ntotdeuana ne scap[ printre degete. Dac[ cei care au tr[it ]n preajma femeii exaltate sau hulite au putut avea impresiuni a=a de potrivnice, cu c`t mai greu ne este nou[ s[ judec[m o fiin\[ =i o dragoste cu o fotografie ]nainte =i c`teva scrisori banale. Pentru a dovedi absurditatea unei ]ntreprinderi, ce dep[=e=te puterea de obiectivitate a istoriei literare =i intr[ ]n oglinzile cu mii de fe\e ale idiosincraziei, vom da o mic[ pild[. Dna Virginia Gruber, fiica Veronic[i Micle, scrie ]ntr-un memo- riu: “Mama a fost plin[ de via\[, plin[ de farmec, frumoas[, dansa perfect =i avea o voce superb[. }n societatea aleas[ pe care o vizita, din cauza acestor calit[\i superioare, f[cea umbr[ ]ntotdeauna ]n jurul celorlalte femei.” (123) Privim fotografiile poetei =i ne afl[m ]n fa\a unei femei aci gra\ioase, aci usc[\ive ]n tinere\e, cu proeminen\ele fe\ei acute, ]ngro=ate mai apoi =i trivializate, cu o o\[rire ]n toate liniile fe\ei, cu buze lungi, sub\iri =i supte, cu un v[l de lividitate =i melancolie, ce ur`\e=te fizionomia =i o face antipatic[. Iat[ dar femeia, plin[ de farmec, v[zut[ ]ntr-o simpl[ fotografie poate r[u executat[, cu subiectivitatea de ne]nl[turat a privitorului. Bizuindu-se pe scrisorile sale, un altul vedea ]n Veronica o fe- meie cuprins[ de fiorii dragostei mistice, “care s-a jertfit lui Emi- nescu”, ]n vreme ce noi citim cu nedumerire aceste r`nduri (123*): “Nu g[se=ti tu cuminte, din partea mea, ca dup[ ce mi-am jertfit copil[ria pentru aceast[ c[s[torie s-o sus\in p`n[ la sf`r=it ca s[ pot la o ocazie s[ am o via\[ lini=tit[, av`nd venitul meu?”, r`nduri foarte cumin\i, de bun[ seam[, dar care revel[ o femeie chibzuit[, terestr[, a=tept`nd r[bd[toare s[ r[m`n[ v[duv[, pentru ca cu pensia s[-=i dea apoi sufletului ni=te satisfac\iuni pe care v`rsta cu treizeci de ani mai ]naintat[ a so\ului ei nu i le ]ng[duia, nici- decum ]ns[ o Beatrice, o Laur[, o eroin[ pasional[ dintr-un roman de ciclu breton. C[ut`nd deci cu tot dinadinsul s[ facem portretul Veronic[i, os`ndind-o sau reabilit`nd-o, facem sau o mare nedreptate, sau Via\a lui Mihai Eminescu 
n[scocim o fiin\[ de fum menit[ s[ ]nv[luie ]n legend[ via\a simpl[ a lui Eminescu. F[ptura real[ a poetei nu are ce c[uta ]n i\ele existen\ei lui Eminescu, fiindc[ femeia nu tr[ie=te prin via\a ei proprie, ci prin procesul de transfigurare pasional[ al iubirii. Veronica este numai o cristalizare a modului erotic al lui Eminescu, f[r[ s[ fie singura, =i ceea ce intereseaz[ pe biograf este tocmai =i numai aspectul pasional al vie\ii acestuia. }nc[ din fraged[ copil[rie, din epoca Ipote=tilor, ]nainte de 16 ani, Eminescu ]ntre\inea — cum am v[zut — leg[turi de dragoste cu o fat[ de la Ipote=ti, cu care se ]nt`lnea noaptea sub un salc`m =i b[tea drumurile sentimentaliz`nd ca Paul cu Virginia. Sosit ]n Bucure=ti de la Blaj, urm[rea ]n Ci=migiu o fat[, iar din cu=ca sufleurului de la Teatrul Na\ional sorbea cu ochii =i diviniza o frumuse\e din loj[ (152). Dragostea regelui asirian pentru marmu- ra rece, care se crede a fi t`n[ra actri\[ Eufrosina Popescu, ne este cunoscut[. }n vremea studen\iei a avut, f[r[ ]ndoial[, leg[turi cu tinere femei facile, cum este acea Milly, care apare ]ntr-o glum[ versificat[ de la Berlin. Stabilit la Ia=i, Eminescu se ar[ta ]n ochii tuturor prins, ca un fluture de lamp[, ]n orbita blondei Veronica Micle. S-ar p[rea c[ de aici ]ncolo toate versurile poetului c`nt[ dragostea pentru t`n[ra femeie =i c[ numele lui Eminescu ]ndr[- gostit este indisolubil legat de acela al Veronic[i, cum e Francesca da Rimini de Paolo Malatesta. Cu toate acestea, lucrul nu poate fi, principial, a=a. “Cu toat[ inegalitatea temperamentului s[u — zice Caragiale — Eminescu avea dou[ coarde totdeauna egal de ]ntinse; ve=nic ]namorat =i ve=nic av`nd nevoie de bani — se putea altfel? =i poet =i s[rac... Ve=nic visa ni=te “m`ini sub\iri =i reci”, ve=nic v`na un c[m[tar, care s[-i cumpere pe nimica leafa-nainte cu c`teva luni.” (42) Opiniunea, a=adar, c[ Veronica Micle formeaz[ obiectul aproape unic al pasiunii lui Eminescu este cu totul gre=it[. Eminescu c[uta dragostea, nu femeia, victim[ mereu a improviza\iunii =i a absur- dului. El este str[fulgerat principial de orice femeie, pentru o  G. C[linescu actri\[ de varieteu sau pentru o t`n[r[ burghez[ de periferie, ]ntre- v[zut[ la un geam, o urm[re=te cu frenezia ]nt`iei iubiri, compune declara\iuni focoase sau versuri imploratoare =i r[m`ne mereu ]n aceea=i nelini=te creatoare, nesatisf[cut[. Eminescu nu are mistica transfigur[toare a marilor romantici, care-=i creeaz[ o femeie fictiv[ pe datele imperfecte ale realit[\ii =i absorb ]n contempla\ie orice nevroz[ sexual[, el nu vede ]ngeri suavi cu ochi incandes- cen\i, ca misticii medievali, care s[-l umple de turburare =i c[in\[ =i s[-l ]mping[ spre o claustralitate a spiritului, de=i accentele platonice sub forma tiraniei eternului ]n dragoste nu-i lipsesc. Pentru Eminescu iubirea este un leag[n de ging[=ii erotice, o nece- sitate spiritual[ =i afectiv[, bine]n\eles, dar =i fiziologic[, o nevoie natural[ de a tr[i via\a spe\ei cu toate deliciile de ordin sufletesc superior, pe care con=tiin\a le suprapune mecanismului reflex, dar ]n sf`r=it un instinct Ce le-abate =i la paseri de vreo dou[ ori pe an. El este un idealist, nici vorb[, un om cu m`ini ]ntinse spre fantasma femeii des[v`r=ite, pe care n-o va g[si niciodat[, pentru c[ dragostea este c[utare, ]ns[ idealitatea lui nu e simbol cu aripi, ci o apari\ie concret[ =i tangibil[, un minimum de cerin\i vitale, adic[ Nu e mic[, nu e mare, nu-i sub\ire, ci-mplinit[, }nc`t ai ce str`nge-n bra\e — numai bun[ de iubit[. }n vreme ce eroticii mistici dau pild[ de constan\[ metafizic[ pentru femeile lor ideale, lucru explicabil prin transcenden\a obiectului iubirii lor, Eminescu este ca om st[p`nit de o insatisfac- \ie erotic[, obi=nuit[ la indivizii normali =i invers propor\ional[ cu puterea de abstrac\ie pasional[. “S[ citesc — ]=i propunea el, dar poate ]n timpul bolii — din nou pe Casanova =i s[ duc via\a lui.” (M. E., I,3; ms. 2292, f. 50 v.) “}n ce m[ prive=te pe mine — ar fi zis chiar poetul — apoi de=i am fost de multe ori ]ndr[gostit, dar s[ v[ spun drept eu n-am iubit Via\a lui Mihai Eminescu  niciodat[. Eu m[ ]n=elam pe mine ]nsumi lu`nd drept dragoste dorin\a de dragoste, adic[ dorin\a aceea de a ]ngenunchea ]naintea unei femei frumoase, pe care mi-o zugr[veau imagina\ia =i sim\urile mele. Dar odat[ =i odat[ pare-mi-se c[ tot am iubit, c[ci de data asta am suferit mult, probabil din cauz[ c[ aceea pe care o iubeam nici n-a vrut s[ =tie de iubirea =i de speran\ele n[scute ]n sufletul meu. Ce am g[sit eu ]n acea fiin\[ — nu =tiu, nici nu vreau s[ m[ g`ndesc la asta. Nu analizez, =tiu una =i bun[, c[ ]ntreaga mea via\[ a= fi dat-o bucuros pentru d`nsa, =i, vezi, asta ]mi este ]ndeajuns.” (3) F[r[ ]ndoial[ c[ dac[ femeia adorat[ ar fi r[spuns dragostei poetului, acesta ar fi ]ncetat de a o mai iubi, smuls cu sufletul din pozi\iile idealului. Este evident ]ns[ c[ aceast[ “unic[ dragoste” nu fusese inspirat[ de Veronica Micle, fiindc[ aceea nu numai a r[spl[tit pe poet cu iubirea, dar l-a urm[rit cu excesul ei. Unele versuri chiar ]nl[tur[ aceast[ exclusivitate. A=a, de pild[, putem s[ ne ]ndoim c[: Iubind ]n tain[ am p[strat t[cere, G`ndind c[ astfel o s[-\i plac[ \ie, sonetul compus probabil la Ia=i, ]n vremea revizoratului, a fost scris pentru Veronica Micle, deoarece pentru aceasta iubirea lui Eminescu nu era de mult o tain[. Scrisoarea a IV-a pomene=te de idile z[d[rnicite de c[tre rude, de dificultatea unei intimit[\i pre- lungite. Nemul\umirea data din 28 august 1876 noaptea, c`nd Eminescu, iritat de vreun incident recent, arunc[ pe h`rtie indigna- rea sa, exprim`nd-o prin gura iubitei (ms. 2278, f. 27, 28): Nu am chip ]n toat[ voia/ }n privirea-\i s[ m[ pierd, Cum ]mi vine, cum ]mi place,/ Drag copil s[ te desmierd. S[ te-ntreb ]n toat[ tihna,/ Gur[-n gur[, piept la piept; “Tu pricepi ce-ntreb acuma:/ }\i sunt drag[? Spune drept!”  G. C[linescu Dar abia-mi ]ntind eu botul,/ Iaca sare cleampa-n broasc[. De m[tu=e =i rudenii/ Dumnezeu s[ te p[zeasc[. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Haide tata, haide mama,/ Dur la deal =i dur la vale, Ba c[ vremea e frumoas[,/ Ba c[ ploaie e pe cale. Iar[ tu suce=ti \igar[,/ Smulgi la fire din muste\i, +i-n vorbirea-nteresant[/ Torni c`te-un cuv`nt iste\. Tat[ =i mam[ care s[ ]mpiedice intimitatea ]ndr[gosti\ilor nu erau ]n cazul Veronic[i Micle, iar so\ul era un om neprih[nit =i moral, care se indigna ca Trahanache de “plastografii”. “Mai mul\i r[ut[cio=i mi-au trimis scrisori anonime, ]n care povestesc lucruri fantastice, doar ar putea s[-mi doboare ]ncrederea ce am ]n sinceritatea ei... Invidio=ii sunt cei mai sc`rbo=i oameni.” (123*) Maiorescu auzise de ni=te rela\iuni ale lui Eminescu cu dna Burl[, care umbla s[ se despart[ de so\, dar, chipurile, poetul le dezminte (224, V). Toat[ lumea =tie c[ Eminescu se ]ndr[gostise mortal, la Bucu- re=ti, de o doamn[ Cleopatra Poenaru, fiic[ a pictorului Lecca, cu vreo zece ani mai ]n v`rst[ dec`t poetul (11578), femeie lipsit[ de gra\iile fizice, dar ]nzestrat[ cu acelea ale spiritului (167). Idolul locuia ]ntr-o strad[ cu un nume vrednic de Luceaf[r, adic[ ]n strada Cometei, ]n apropierea unor plopi ce se cl[tinau: Pe l`ng[ plopii f[r[ so\ M[ cuno=teau vecinii to\i — Adesea am trecut; Tu nu m-ai cunoscut. Adora\ia lui Eminescu ]ncepea, de obicei, printr-un asediu al locuin\ei, deambulatoriu =i expectativ. El se plimba agitat prin fa\a casei, concentr`ndu-=i t[ria privirilor c[tre fereastr[, bine]n\eles seara, iar ]n cazul Cleopatrei se zice c[ ar fi p[truns ]n dependin\e, unde a stat ascuns o noapte ]ntreag[ pentru a se bucura “o oar[, =i s[ mor” de priveli=tea suav[ a iubitei (152): Via\a lui Mihai Eminescu  La geamul t[u ce str[lucea De c`te ori am a=teptat Privii at`t de des; O =oapt[ de r[spuns! O lume toat[-n\elegea — O zi din via\[ s[-mi fi dat — Tu nu m-ai ]n\eles. O zi mi-era de-ajuns. C[ aceasta era tactica preliminar[ ]n ofensiv[ a lui Eminescu =i c[ a practicat-o chiar pe vremuri grele de iarn[, f[r[ armisti\ii, o dovedesc, nu numai cutare amintire a unui prieten, c[ la Ia=i f[cea acela=i lucru cu Veronica, trec`nd des prin fa\a casei sale, dar chiar versurile poetului: C[ci nu mai am de obicei C`nd deger`nd at`tea d[\i Ca-n zilele acele, Eu m[ uitam prin ramuri S[ m[ ]mb[t =i de sc`ntei +i a=teptam s[ te ar[\i Din stele. La geamuri. O alt[ legend[ a=eaz[ plopii f[r[ so\ pe o ulicioar[ dosnic[ din T[t[ra=i, ]n fa\a unei case cu cerdac, =i denun\[ ca adorat[ pe o obscur[ burghez[ blond[ (184). Celebrele versuri: Pe aceea=i ulicioar[ Numai tu de dup[ gratii Bate luna la fere=ti, Vecinic nu te mai ive=ti nu par, dealtfel, nici ele scrise pentru Veronica . }n vremea c`nd au fost compuse (]nainte de 1 febr. 1879), nu putea fi vorba de o tr[dare a Veronic[i, nici de o ruptur[ ve=nic[, deoarece leg[turile dintre ei ]ncep cu profit abia ]n aceast[ epoc[. V`ntul tremur[-n perdele Numai tu de dup[ ele Ast[zi ca =i alte d[\i, Vecinic nu te mai ar[\i e, a=adar, o strof[ inspirat[ de alte geamuri dec`t ale Veronic[i. Nici unele elemente fizice frecvente nu trebuie s[ ne ]n=ele. Atributul m`inilor reci, care pare un am[nunt privind temperatura membrelor superioare ale poetei, este de fapt un factor tactil comun =i mental, fiindc[ ]l g[sim =i ]n versuri compuse ne]ndo- ielnic pentru altcineva, ca Pe l`ng[ plopii f[r[ so\:  G. C[linescu Ai fi tr[it ]n veci de veci Cu ale tale bra\e reci +i r`nduri de vie\i, }nm[rmureai m[re\... Cleopatra Poenaru a fost, ]ntr-adev[r, idolul de o clip[ al lui Eminescu, c[ci printre h`rtiile poetului afl[m ni=te r`nduri fugare ]n chip de scrisoare c[tre o Cleopatr[. E o declara\iune violent[ =i chiar brutal[, inspirat[ de o concupiscen\[ atroce. Poetul cer=e=te o zi, o or[ numai de dragoste. Pentru amorul lui nu exist[ dec`t o singur[ femeie, Cleopatra, care Cleopatr[ “nu mai este fat[ mare — zice — s[ aib[ [a]-=i pierde reputa\ia, nu mai este m[ritat[”, ci liber[ =i, dac[ nu e ]n stare s[ iubeasc[, ar putea avea cel pu\in mil[ (ms. 2277, f. 17). Din p[cate, nu numai Cleopatra era unica femeie a amorului s[u. }n prim[vara anului 1880 s-a produs o ruptur[ ]ntre Eminescu =i Veronica Micle, care =i ea era “via\a” poetului cu care “s-a ]nceput =i s-a ]ncheiat” (123). Explica\ia r[celii o g[sim ]ntr-alt[ ]nsemna- re. O stea str[in[ congelase inima lui Eminescu. La 6 mai constata- se c[ are o b[rbie admirabil[, la 9 mai descoperise adresa =i era gata s[-i aplice cunoscuta tactic[ a asediului casei, c`nd “un dobitoc” ]i ie=i ]n cale. “Abia o v[z, abia-mi ]nchipuiesc cu focul unei ne]n\elese patimi cum s[-ntreb unde =ade, vine dobitocul, ]n acel moment chiar, ]n care ]mi bag adresa ]n buzunar.” O explora\ie prin fa\a casei fu z[d[rnicit[ de un alt cunoscut sup[r[tor. “Cum o s[ ias[ nu =tiu”, se-ntreba acum ]ndr[gostitul ]ngrijorat (ms. 2276, f. 69). Zvonul dragostei lui Eminescu pentru Mite Kremnitz, cunoscuta publicist[ german[ =i cumnat[ a lui Maiorescu, de=i dezmin\it de unii din cauza absurdit[\ii lui, este tocmai prin aceasta foarte credibil. Toat[ via\a Eminescu a alergat dup[ un meteor feminin, chiar ]n vremea bolii, ador`nd fie o c`nt[rea\[ suedez[ la Bucu- re=ti, fie o enigmatic[ englezoaic[ la Floren\a (167). De altminteri, scriitoarea ]ns[=i ]n ni=te amintiri fugare ]nt[re=te aceast[ presupunere, nu p`n[ ]ntr-at`t ]nc`t s[ nu fim obliga\i s[ interpret[m o memorie v[dit =ov[ielnic[ =i un suflet de femeie Via\a lui Mihai Eminescu  vanitos. La ]nceput, Eminescu face asupra dnei Kremnitz, pe care avea dese prilejuri s-o vad[ ]n casa lui Maiorescu, unde ea locuia, o impresie defavorabil[. Neb[rbierit, prea c[rnos la fa\[, cu din\ii mari galbeni, cu hainele murdare =i mirosind a vechitur[, Eminescu o speria prin r`sul prea plin, “brutal”. Mai pe urm[ ]ns[ se sim\i atras[ spre el =i ]ncepu s[-i traduc[ versurile ]n nem\e=te. Dna Kremnitz, =tiind c[ Eminescu e poet mare, voia s[ se afle amestecat[ ]n crea\ia lui, s[ devin[ o prieten[ celebr[. De aceea este a=a de vesel[ c`nd poetul ]i dedic[ versuri =i pl`nge de emo\ie =i m`ndrie atunci c`nd Eminescu ]i aduce poezia: At`t de fraged[, te-asameni +i ca un ]nger dintre oameni Cu floarea alb[ de cire=, }n calea vie\ii mele ie=i... fapt[ ce indispune pe de alt[ parte pe Veronica (“... simt c[ o figur[, souverènement supérieure, m-a alungat afar[ din sufletul t[u...”) (123). Nici Veronica, nici Mite, ca poete — =i aci st[ nefericirea lui Eminescu — nu iubeau omul, ci gloria posibil[. Dna Kremnitz s-a purtat ]n a=a chip, ]nc`t Eminescu s-a sim\it autorizat s[ ]ndr[zneasc[. Lucrau am`ndoi la un dic\ionar etimologic al limbii rom`ne, ]mp[r\ind materialul ]n dou[zeci =i patru casete de lemn; “... =edeam ]ntr-o zi la masa mea, unul l`ng[ altul — zice Mite — eu cu tocul ]n m`n[, =i citeam ]n Convorbiri; copiam cuvintele, =i el, cu finul s[u sim\ al limbii, ]mi d[dea echivalentul german. Atunci, pe nea=teptate, nu ]ns[ ]ntr-o pasiune de moment, ci pe c`nd eu, ]ntoars[ spre el, vorbeam cu vioiciune, el m[ s[rut[, =i eu ]l l[sai f[r[ s[ m[ opun. }n odaia de al[turi, spre care u=a era deschis[, copilul se juca cu d[daca, a=a c[ nici m[car nu fuseser[m singuri, ca de obicei. Nu =tiu ce i-am spus dup[ acest moment surprinz[tor, =tiu numai c[ el m[ ]ntreb[ dac[ am un Dante, apoi se ridic[, ]l c[ut[ =i-mi citi foarte vesel celebrul pasaj din Infern.” Celebrul pasaj este scena s[rut[rii lui Paolo cu Francesca din c`ntul V:  G. C[linescu Quando legemmo il disiato riso Esser baciato da cotanto amante, Questi, che mai da me non fia diviso, La bocca mi baciò tutto tremante. Roman\ioasa Mite nu numai c[ nu s-a sup[rat, dar continu[ a “stimula” pe poet, c[ruia ]i permite odat[ s-o ridice ]n bra\e. “C`nd ne rev[zur[m, ]n t[cere hot[r`r[m s[ ne iubim unul pe altul ca doi copii, el ]mi spunea cum c-ar vrea s[ m[ r[peasc[ =i s[ m[ duc[ departe =i ce frumos ar fi dac[ am`ndoi am fi fost copii de \igan, liberi pe c`mpia ]nnegrit[...” (100) Dup[ cum ]ns[ aceast[ dulceg[rie platonic[ era pentru Mite un capriciu experimental ]n vederea unei poten\e mai mari de crea\ie a poetului, de care dealtfel era dezam[git[, socotindu-l mai pu\in inteligent, cu mai pu\in talent =i mai redus[ cultur[ general[ dec`t se a=teptase, dezam[gire pe care o exprim[ ]ntr-o nuvel[, tot astfel platonismul =i cochet[ria nu erau ]n vederile lui Eminescu, ]ndr[gostit ]n fond de Vronica. +i dac[ poate fi adev[rat c[ versurile: Cu m`ine zilele-\i adaogi, +i ai cu toate astea-n fa\[ Cu ieri via\a ta o scazi, De-a pururi ziua cea de azi... sunt scrise pentru Mite, cu prilejul anivers[rii zilei de na=tere, e problematic c[ poezia Te duci, =i ani de suferin\[ N-or s[ te vad[ ochii-mi tri=ti, pe care i-a citit-o acesteia, l[s`nd-o s[ ]n\eleag[ c[ i-o dedicase, e compus[ pentru ea. Tocmai atunci se desp[r\ise de Veronica, =i versurile se potrivesc ]mprejur[rii. Mite ]ns[=i se convinge ]n cur`nd de direc\ia afec\iunii poetului, care prezenta la toat[ lumea pe dna Micle drept logodnic[. Sf[tuit[ =i de Maiorescu, sup[rat c[ cumnata sa poate s[ ]nlocuiasc[ pe u=urateca Veronic[, Via\a lui Mihai Eminescu  =i mai degrab[ gelos, fiind el ]nsu=i ]ndr[gostit de ea (115), Mite Kremnitz se ]nchise ]n sine, jignit[, =i r[mase toat[ via\a cu ]ncredin\area c[ poetul o iubise odat[ =i o c`ntase ]n versurile lui. Pentru a ne da seama de structura eroticii lui Eminescu =i a ]n\elege astfel mai bine raporturile ce au putut s[ existe ]ntre el =i Veronica, versurile, mai mult dec`t scrisorile, sunt un document pre\ios. Aspira\iunile lui Eminescu sunt mai toate, am putea spune, la modul grec, =i consist[ ]n volupt[\i pe care le de\ine =i le simbolizeaz[ Cupidon: G`t =i umere frumoase, El le \ine-mbr[\i=ate S`nuri albe =i rotunde +i cu m`inile le-ascunde. Lipsa uneori des[v`r=it[ a castit[\ii — dac[ nu lu[m ca atare triste\ea =i contempla\ia liric[ — este aci caracteristic[, femeia fiind un obiect de onest[ concupiscen\[, ...o ve=nicie De-ucig[toare visuri de pl[cere. Eminescu nu se speria ]n poezie de viziunile carnale =i de apropierea “s`nilor”: Bra\ul ei at`rn[ lene= peste marginea de pat, De a v`rstii ei c[ldur[ fragii s`nului se coc... * }ndur[-te =i las[ privirea-mi s-o consol La alba str[lucire a g`tului t[u gol, La dulcea rotunzire a s`nilor ce cresc... * O, vino iar ]n al meu bra\, S[ razim dulce capul meu S[ te privesc cu mult nesa\, De s`nul t[u, de s`nul t[u! Visa ]n iubire — cu fondul liric al poporului ]ndeob=te — volupt[\i robuste =i ]ng[duite. Ar fi vrut, de pild[, ca iubita s[ stea pe genunchii s[i: ! G. C[linescu Pe genunchii mei =edea-vei, Vom fi singuri-singurei..., s[ i se anine de g`t: Cu bra\ele-am`ndou[ de g`tul meu te-anini... =i s[-l str`ng[ cu energie la piept: Mai aproape, mai aproape Noi ne-om str`nge piept la piept. Nesatisf[cut cu situa\iile obi=nuite, Eminescu combina savante pozi\ii =[galnice, de natur[ s[ fac[ mai suav[ apropierea iubitei: C`nd prin crengi s-a fi ivit Mi-i \inea de subsuoar[, Luna-n noaptea cea de var[, Te-oi \inea de dup[ g`t. * +i pe um[rul lui cade Al ei cap cu fa\a-n sus. * |i-aduci aminte cum pe-atunci, Te ridicam de subsuori C`nd ne primblam prin v[i =i lunci, De-at`tea ori, de-at`tea ori? }n “amorul” lui Eminescu s[rutarea intra drept element esen\ial =i era a=a de frenetic[ =i avid[, ]nc`t alc[tuia o copula\ie vinovat[ ca o ]nso\ire: +i g`ndind c[ dorm, =ireato, ape=i gura ta de foc Pe-ai mei ochi ]nchi=i; * L[s`nd prad[ gurii mele Ale tale buze dulci; * M`n[-n m`n[, gur[-n gur[; Via\a lui Mihai Eminescu 
* S[rut[ri erau r[spunsul La-ntreb[ri ]ndeosebi; * Cu s[rut[ri aprinse suflarea s[ \i-o-nec. * N-auzi cum frunzele-n poian[ Ce se s[rut[, se h`rjoan[ +optesc cu zgomotul de guri }n umbr-ad`nc[ de p[duri. Arden\a fiziologic[ a lui Eminescu, care ar fi voit ca ]ntr-o “lung[, lung[ s[rutare” “s[ bea” tot sufletul iubitei, este transpus[ asupra eroilor s[i, c[ci iat[ de ce cupiditate de p[ianjen fa\[ de musc[ este cuprins Dionis: “Sub alba hain[ de noapte de la g`t ]n jos se tr[dau boureii s`nilor, =i m`inu\ele =i bra\ele ei albe =i goale p`n[ la umeri se-ntinser[ spre d`nsul =i le inund[ cu s[rut[ri. Un moment, =i el s[ri prin fereastr[, ]i cuprinse g`tul ei gol, apoi ]i lu[ fa\a ]n m`ini =i o s[rut[ cu at`ta ardoare, o str`nse cu at`ta foc, ]nc`t i se p[rea c-o s[-i beie via\a toat[ din gura ei.” Prietenul lui Ion Creang[, fire zdrav[n[ =i \[r[neasc[, vrednic fecior ]ntr-asta al lui Gh. Eminovici, de=i hr[nit cu lecturi roman- tice, nu era — ]n afar[ de c`teva poze patetic roman\ioase =i unele evoc[ri ale vie\ii mondene, senzuale =i ele, dar nu lipsite de percep\ia luxului vestimentar — un cazuist al intimit[\ii erotice. Deliciul analizelor sentimentale, cultivarea eului pasional ]n sine, prin probleme =i experien\e afective, feti=ismul obi=nuit ]ndr[gosti- tului de tradi\ie medieval[, savoarea solitudinii =i a misticii sunt atitudini aproape necunoscute lui Eminescu, pentru care dragostea este exclusiv posesie =i amplexiune. Dar ]n acest mod el aduce o not[ deosebit[, grandios rustic[. Trupul s[u v`njos =i ]mp[ro=at, pe care ]l culcase pe p[m`nt =i ]n f`n, prin poduri =i ]n paturi tari de gazde, n-avea acuit[\i pentru senza\iile fine, =i nu c[uta pentru iubire interioruri fragile =i intime. El cheam[ — ]n poezia sa — femeia, ]n p[duri de fagi sau pe marginea apei, l`ng[ trestii =i  G. C[linescu r[chite, pentru ]mbr[\i=[ri =i s[rut[ri bucolice sub copacii ]n desfrunzire, atras de o evident[ voluptate ferin[ c[tre natur[, deoarece somnul define=te =i instinctul sexual, =i cine doarme pe p[m`nt =i calc[ cu piciorul gol ]n iarb[ ]=i duce iubirile prin f`ne\e =i p[duri. De aceea, Eminescu — p[g`n prin aceasta — creeaz[ un num[r de coresponden\e ]ntre femeie =i natur[, confund`ndu-le, asociind, de pild[, teiul cu femeia, ]ntr-o necesitate fizic[ unic[: +i dac[ se ]nt`mpl[ pe tine s[ te v[z, Desigur c[ la noapte un tei o s[ visez; Iar dac[ se ]nt`mpl[ s[ ]nt`lnesc un tei, Desigur toat[ noaptea visez la ochii t[i. }n aceste ]mprejur[ri, dragostea pentru Veronica Micle ni se pare un accident relativ discordant. Lui Eminescu — spirit erotic, dealtfel mereu insatisf[cut — ]i trebuia o femeie care s[ ]mpere- cheze inteligen\a cu s[lb[ticiunea =i cu fabulosul, adic[ ceea ce =i c[uta — “o suedez[”, “o englezoaic[”, o amazoan[ =i carnal[, =i obi=nuit[ s[ calce cu piciorul gol ]n ierburi, dar lucid[ =i ]n\eleg[- toare a aspira\iunilor intelectuale. Iat[ de ce Eminescu se ]ndr[gos- tea aprig de femei chiar f[r[ gra\ii fizice, dar intelectuale, ca Cleopatra Poenaru sau Mite Kremnitz, =i chiar dna Micle ]ndepli- nea aceast[ condi\ie, fiindc[ era poet[. Veronica Micle, n[scut[ Ana C`mpeanu la 22 aprilie 1850, fata unei moa=e din N[s[ud, cunoscuse ]ndeletnicirile lui Eros de la o v`rst[ foarte fraged[, pentru c[ la 14 ani se c[s[torise cu profeso- rul universitar +tefan Micle, mai b[tr`n dec`t ea cu 30 de ani =i care o luase de pe b[ncile =colii. C[s[toria fusese, a=adar, aproape un incest, ]ns[ Veronica nu pare s[ fi fost nepreg[tit[ pentru hymen, judec`nd dup[ spiritul de intrig[ sentimental[ pe care-l dovede=te ]ntr-un proces al lui Maiorescu. T`n[ra so\ie de 14 ani declar[ cu foarte mult[ dezinvoltur[, pus[ la cale poate =i de Micle, du=man al lui Maiorescu, c[, fiind elev[ ]n pensionatul +colii centrale din Ia=i, v[zuse pe Titu Maiorescu, profesor acolo, intr`nd Via\a lui Mihai Eminescu  ]n odaia unei d-re guvernante Rückert. Pe m[sur[ ce cu ajutorul func\iunii c[s[toriei se de=teapt[ la via\a sim\urilor, Veronica trebuie s[ fi sim\it lipsa adev[ratei dragoste, pe care nu i-o putea da b[tr`nul Micle. C`nd poetul era la Viena, t[n`ra femeie blond[ avea dou[zeci de ani, cam tot at`t c`t =i el. Aspira\iile vagi, relativa cultur[ =i eleva\iune social[ a mediului ]n care tr[ia o f[cuser[ roman\ioas[. Ea citise Venere =i Madon[ =i v[zuse, cu un fior, portretul lui Eminescu (123*): +i-acum m[-ntreb eu: sim\ire ad`nc[ C[ci nu v[zusem ochii t[i ]nc[, Cum de se na=te printr-un portret? +tiam at`ta, c[ e=ti poet! Compararea ]ntre t`n[rul =i falnicul poet =i b[tr`nul so\ astmatic se traduse ]n predispozi\ii c[tre idil[ =i preumbl[ri romantice prin Viena, Veronica fiind atunci tot at`t de nesatisf[- cut[ suflete=te ca =i ]n ziua c[s[toriei. Eminescu era, ]n mod romantic, un bun tovar[= de intimitate, prin ]nf[\i=area sa tipic[ de poet =i prin ]nsu=irea de a declama versuri cu mult[ sim\ire. V[zut[ prin perdeaua groas[ a rezervei pe care o impunea starea civil[, Veronica a trebuit s[ apar[, ca de obicei lui Eminescu, un astru de aur f[r[ raza c[ruia nu e dec`t moarte, =i a=a a continuat probabil s[ fie visat[ c`t[ vreme decen\a a \inut-o la oarecare dep[rtare. C`nd Eminescu s-a stabilit la Ia=i nu avea, se pare, vreo familiaritate deosebit[ cu Veronica =i ]ntrebuin\a ]n scrisori termeni foarte ceremonio=i, ca ace=tia (123*): “1874, noiembrie 8 Stimat[ doamn[, Asear[ v-am z[rit ]ntr-o loj[, pe care o ocupa\i la reprezen- ta\ia de binefacere dat[ ]n folosul s[racilor, ]n sala societ[\ii dramatice. Atunci mi-am amintit de invita\ia primit[, de a veni ]ntr-o joi la serata dv. literar[. Nu merit laudele aduse pentru poezia Epigonii. E o concep\ie pe care o f[urisem ]nc[ la Viena, ]ntr-un elan de patriotism.  G. C[linescu Trecutul m-a fascinat ]ntotdeauna. Cronicile =i c`ntecele populare formeaz[ ]n clipa de fa\[ un material din care culeg fondul inspira\iunilor. Cred c[ voi putea citi ]n salonul dv. o poezie, av`nd un subiect cules din acest material. Primi\i respectul meu. Mihai Eminescu” Poetul frecventa ]ntr-adev[r “salonul” dnei Micle, dealtfel ]mpreun[ cu Miron Pompiliu, Samson Bodn[rescu, Slavici =i al\ii, =i ]n afar[ de o ]ngrijire de exterior, excesiv[ pentru el, nimic nu tr[da o turburare sufleteasc[ deosebit[. Din epistole scrise ]ntre 5 noiembrie 1875 =i 28 mai 1876, ]ntr-o fran\uzeasc[ gra\ioas[, dar cu gre=eli de ortografie, c[tre Eugenia Frangolea, viitoarea so\ie a lui Simion Bodn[rescu, elev[ a Institutului pedagogic din Gotha, apoi la Berlin, vedem c[ Veronica oscila ]ntre snobism =i decep\ie. Evenimentele din Ia=i erau de soiul acesta: “le colonel Dabija a épousé M-elle Cozadini, Mr. le Dr. Peridi une autre M-elle Cozadini, Mr. Etienne Mandrea, M-elle Gheuca”, “un des Mrs Draghici épouse M-elle Predidici”, o “charmante ma]tresse” a c[pitanului Pruncu s-a otr[vit afl`nd c[ ofi\erul vrea s[ se ]nsoare cu alta. Domnul Leon Ghica, “un beau jeune homme de l’aristocratie c’est (sic) donné un coup de revolvére (sic) dans la poitrine”, f[r[ a se =ti pricina. Veronica =edea ]n cas[ c`te 15—20 de zile ]n =ir =i, ]n decembrie 1875, citea “les tragédies de Paris, un roman d’ailleurs assez fade”, dar “en vogue”. Invitat[ la balurile clubului, ezita a se duce. }i trebuiau 40 de galbeni pentru toalete =i se temea de acea lume “dont l’ élégance vous éblouit et qui regarde d’un oeil piteux la grenouille prolétaire qui se fourré dans son sein”. Tinerii scriitori mergeau, de asemeni, =i la doamna pe atunci Burl[, mai t`rziu Cugler-Poni (123). Eminescu ]ncepea, dar, s[ fie un poet cunoscut =i pare-se ]n cur`nd chiar adorat tainic de unele femei roman\ioase, care-i trimiteau p`n[ =i scrisori. +tefan Micle privea lini=tit, ca un patron al muzelor, aceste reuniuni literare, nu g[sea nimic ciudat ]n vizitele poetului =i socotea Via\a lui Mihai Eminescu  scrisorile anonime drept calomnii. Este evident ]ns[ c[ poetul iubea pe Veronica Micle =i c[uta a-i ar[ta aceasta prin diferite mijloace, ca poezii =i preumbl[ri dese prin fa\a casei. Numele femeii iubite ]l urm[rea necontenit, =i el c[uta la masa lui s[-i descompun[ sunetele =i s[ le refac[ ]ntr-un cuv`nt mai exotic =i mai tainic, precum urmeaz[: “Verona, Vreona, Voerna, Vnoera, Vanoer, Anoero, Arnoev, Aernov, Aornev, Anerov, Aronique, Enorvica, Vice- nora, Acivrone, Civranco, Neòciovra, Vranceoi, Narvice, Narvìocè” (ms. 2283, f. 1). Mijlocul esen\ial prin care tinerii ]ndr[gosti\i s-au pus ]n leg[tur[ este — credem — poezia. Multe versuri de dragoste compuse de poet pot s[-=i aib[ originea ]n aceast[ vreme, c`nd ]ntr-o plimbare ca din ]nt`mplare la Copou =i o convorbire ascuns[ ]n r[sunetul pianului, Eminescu ar fi dorit s[ se afle cu Veronica ]n p[dure, departe de lume =i se-n\elege... de +tefan Micle: Pe genunchii mei =edea-vei, Iar ]n p[r, ]nfiorate, Vom fi singuri-singurei, Or s[-\i cad[ flori de tei. (10 martie 1876) Luceaf[rul trebuie s[ fi fost conczeput =i obiect de convorbire chiar din ace=ti ani ]n momente de gelozie, deoarece Veronica Micle publica, ]n Convorbiri literare din decembrie 1875, versuri spirituale ]n stil de petite poésie, ]n care se ar[ta franc plictisit[ de luceaf[r =i atras[ de un alt ins, care i se p[rea soare: Darg mi-ai fost, mi-ai fost odat[! Dar apune =i dispare Dar ce-a fost n-a s[ mai fie. Soarele c`nd se ive=te... Am v[zut c-aceast[ lume F[r’ de tine nu-i pustie. Tu luceaf[r mi-ai fost mie Ce ]n zori de ziu[ luce +i luceaf[rul pe ceruri +i-ai apus; acum la soare Place mult cum str[luce=te... Eu privesc cu mai mult dulce. Poetul n-a publicat ]ns[ mai nici o poezie de dragoste, pentru acela=i motiv care ]l f[cea s[ p[streze ]n coresponden\[ o des[v`r- =it[ oficialitate: discre\ia. Veronica se pare c[ a ]mpins aceast[  G. C[linescu discre\ie — din socoteli practice — a=a de departe, ]nc`t a r[pit poetului o speran\[ pe care pe alt[ cale i-o d[duse. La plecarea din Ia=i, Eminescu nu putea deci vedea pe Veronica Micle, din pricini pe care i le explic[ aceasta ]ntr-o scrisoare (123*): “Nu e a=a c[ indiferen\a mea \i-a zdrobit inima, inima plin[ de fiin\a mea? Dar iau pe Dumnezeu de martur dac[ aceast[ indiferen\[ era adev[rat[; aceast[ r[ceal[ pref[cut[ nu era dec`t o contra- balansare a dragostei tale nem[rginite, ce o ar[tai f[r[ ]ncetare. Privirea ta, ]n fine ]ntreaga ta fiin\[, fa\[ de mine nu dovedea dec`t iubire. Erai a=a de pu\in st[p`n pe tine, ]nc`t cel mai prost om ]=i d[dea seama c[ e=ti ]ndr[gostit de mine; de aceea, nu trebuia oare ca s[ dau o dezmin\ire =i s[ ascund ochilor scrut[roti reciprocitatea unei dragoste tot a=a de mari?” }n cur`nd aceste m[suri chibzuite nu mai fur[ necesare. La 6 august 1879, b[tr`nul Micle r[pos[, l[s`nd o v[duv[ consolat[ =i ]ngrijat[ doar de pensie. De la plecarea lui Eminescu la Bucure=ti, rela\iile dintre cei doi ]ndr[gosti\i fuseser[ epistolare =i strict platonice, relativ ceremonioase din partea lui Eminescu, mai ]ndr[zne\e =i cu elanuri de intimitate din partea Veronic[i. +i pentru unul =i pentru cel[lalt, aceast[ coresponden\[ era un exerci\iu sufletesc necesar. Eminescu condensa ]n Veronica toate aspira\iunile sale afective, nerealizabile ]n via\a de toate zilele, preg[tindu-=i astfel =i sublim`ndu-=i materia poeziilor sale erotice; pentru t`n[ra d-n[ Micle scrisorile ]ntocmite pe furi=, ]n spaima de a fi spionat[, constituiau un ce roman\ios =i, ]n afar[ de aceasta, ca poet[, ea sim\ea negre=it o vanitate ascuns[ a se l[sa c`ntat[ =i de a sta ]n coresponden\[ cu un poet pe care-l b[nuia mare. De aceea, moartea lui Micle nu fu primit[ de Eminescu cu acea jubila\ie pe care am a=tepta-o dup[ o dragoste platonic[ de aproape un deceniu. }n scrisoarea ce-o trimitea Veronic[i ]n aceast[ ]mprejurare =i ]n care, pentru ]nt`ia oar[, o chema pe nume, c[uta Via\a lui Mihai Eminescu  s[ p[streze ]nc[ spa\iul de ce\uri ]ntre el =i femeia iubit[, evit`nd apropierea care dezv[luie =i dezam[ge=te. “Tu =tii — ]i scria el — dulce =i nobil[ amic[, c[ []n] sentimen- tul de care-\i vorbesc nu e nimic banal, care s[ aib[ ceva comun nici cu teoria pl[cerii, nici cu platitudinele unei tinere\i neconrupte. Nici tinere\ea, nici frumuse\ea ta, nici virtu\i suflete=ti, nici gra\ii fizice nu au fost cauza acelei sim\iri care a aruncat o umbr[ ad`nc[ asupra vie\ii mele ]ntregi. Adesea, exist[ enigme matematice, pentru a c[ror dezlegare ]\i trebuie o cifr[ cunoscut[; adesea, un complex de cazuri se dezleag[ prin o singur[ cauz[ necunoscut[. Astfel, via\a mea ciudat[ =i azi =i neexplicabil[ pentru to\i cunoscu\ii mei, nu are un ]n\eles f[r[ tine. Nu =tiu de ce e=ti o parte ]ntregitoare a tuturor g`ndurilor mele, nici m[ preocup s-o =tiu, c[ci nu mi-ar folosi nimic. Dar este o leg[tur[ cu tine neexplicabil[, de nu ]ntre via\a ta =i a mea, dar desigur, ]ntre a mea =i tot ceea ce te atinge pe tine, ]ntre a mea =i r[suflarea ta pe p[m`nt. Veronica — e ]nt`ia dat[ c[-\i scriu pe nume =i cutez a-l pune pe h`rtie — nu voi s[-\i spun, dar tu nu =tii, nici po\i =ti c`t te-am iubit, c`t te iubesc. At`t de mult, ]nc`t mai bine a= ]n\elege o lume f[r[ soare dec`t pe mine f[r[ ca s[ nu te iubesc.” (123*) Tonul eteric al acestor r`nduri, comparat cu purtarea lui Eminescu, dovede=te tocmai contrariul de ce a crezut c[ ]n\elege Veronica Micle. Veronica nu exista pentru poet dec`t ca un mit erotic, ca o necesitate sufleteasc[ ]n clipele de inac\iune sentimen- tal[. Veronica era o crea\iune a idealismului s[u pasional, =i el ar fi putut pune foarte bine scrisorile la cutie, f[r[ adres[, c`t[ vreme tumultul s[u afectiv era exprimat. Iat[ pentru ce Eminescu, alerg`nd mereu ]nfl[c[rat dup[ o “suedez[” sau “englezoaic[”, revenea totu=i ]n clipe de abatere la conversa\ia cu prietena ]ndep[rtat[, f[r[ s-o doreasc[ pe aproape. Pentru dna Micle, ]ns[,  G. C[linescu Eminescu reprezenta un liman de delicii sentimentale, dup[ o lung[ iarn[ casnic[. Nici dou[ s[pt[m`ni nu trecuse de la moartea lui Micle, =i a=tepta cu ner[bdare s[ alerge la Bucure=ti, ]n care scop ruga pe Eminescu s[-i g[seasc[ o locuin\[ “care s[ aib[ aparen\ele unei ]nc[peri visate”. }n cur`nd (prin septembrie sau octombrie), v[lul dep[rt[rii fu sf`=iat, =i Veronica cunoscu “be\ia divin[ =i nebuniile fericite” — cum zice ea ]ns[=i — ale dragostei vinovate. Asupra leg[turilor dintre cei doi aman\i plute=te o b[nuial[ penibil[. Abia ]ntoars[ la Ia=i, Veronica era ]nfrico=at[ de unele turbur[ri — poate ]nchipuite — ale s[n[t[\ii sale, ca =i de ciudatele scrisori ale lui Eminescu (dac[ sunt autentice): “La informa\iile care mi le ceri prin scrisoarea ta din urm[, nu pot s[-\i r[spund mai nimic, sunt lucruri care cu greu le-a= putea confia unei scrisori; dac[ r[ul n-a existat la tine, atunci e o ]nchi- puire a mea =i o fric[, care m-a f[cut s[-mi imaginez cine =tie ce, dac[ ]ns[ vreun r[u a existat, apoi pozitiv c[ s-a transmis; ]n tot cazul nu-i nimic, ]\i voi explica c`nd vom fi ]mpreun[ ce-i =i cum. }ns[, ca o afirma\iune a presupunerei mele =i a temerilor mele, primesc scrisoarea ta din 31 octombrie, care, iart[-m[, e o m[rtu- rie tainic[ a multor lucruri: via\a ta compus[ din suferin\i fizice =i rele morale, dore=ti ca amorul unui nenorocit ca tine s[ nu fi arun- cat o umbr[ ]n via\a mea senin[, iube=te-m[ =i-mi iart[ p[catele, ce ]nseamn[ toate acestea? +i eu, care descoperisem ceva, nu aveam dreptul s[ cred c[, de=i t`rziu, dar totu=i voie=ti a-mi dest[inui luc- ruri pe care din cine =tie ce cauze mi le-ai negat ]nainte?” (123*) Cu toate aceste sumbre auspicii, Veronica dorea cu arden\[ pe Eminescu, ]l ]mbia s[ vin[ la Ia=i, “s[ ne mai ]mb[t[m unul de altul”, =i ea ]ns[=i a mai vizitat la Bucure=ti pe Eminescu, c[tre sf`r=itul anului. Am`ndoi ]=i ]ngrijeau s[n[tatea, trat`ndu-se cu fier iodat — Eminescu cel pu\in av`nd ]n chip sigur trebuin\[ de aceasta (123*). Boala, dezam[girea, intriga junimi=tilor sau, ]n sf`r=it, o nou[ dragoste la orizont, ce se ]ntrevede ]n acest an, fac pe Eminescu s[ ]ncerce a rupe leg[turile cu Veronica. Dup[ inutile Via\a lui Mihai Eminescu  apeluri directe =i interven\ii prin Caragiale, dna Micle se hot[r[=te ]n sf`r=it s[-l abandoneze. “Monsieur — ]i scria ea cu pref[cut[ brusche\[ la 27 iunie 1880 — Vos lettres seront détruites d’aujourd’ hui en un mois. Je trouve parmi mes paperasses de vos poésies. Je me fais un devoir à vous les rendre. Agréez etc., Veronica.” (Ms. 2255, f. 315.) Se pare c[ afar[ de o incompatibilitate cu via\a =i dragostea organizat[, Eminescu ]ncepe s[ fie adumbrit =i de gelozie. Zvonul leg[turilor dnei Micle =i cu al\i muritori nu este dezmin\it de nimic, =i vedem din chiar scrisorile celor doi eroi c[ Eminescu avusese sau era pe cale s[ aib[ un conflict de onoare cu un ins care se l[uda la toat[ lumea c[ de\ine pe Veronica, oprindu-i =i coresponden\a. A merge mai departe pe calea insinua\iunilor biografice este un lucru inutil, cert fiind numai c[ prietenii lui Eminescu — adic[ junimi=tii — au socotit-o pe dna Micle drept o femeie u=uratic[, iar Eminescu s-a ar[tat c[tre sf`r=itul vie\ii din ce ]n ce mai misogin: C`nd vezi piatra ce nu simte nici durerea =i nici mila — Dac-un demon ai ]n suflet, feri ]n l[turi, e Dalila! Rela\iunile dintre ]ndr[gosti\i au fost reluate din nou, cu intimit[\i triste =i obosite din partea lui Eminescu, ardente =i oare=icum comune din partea Veronic[i, care numea pe Emines- cu “Mi\icule iubit =i dr[g[la=”, “Titi al meu”, “Micul meu, Mi\iculi- c[”, “Bebé”, “Bebelu=” =i cu alte asemenea apelative ]ncercate de dorin\i (123*). Ideea c[s[toriei s-a n[scut nu =tim cum ]n mintea lor, =i Eminescu umbla chiar s[-=i g[seasc[ un c[min potrivit =i, pentru a-=i pune c[snicia pe baze mai trainice, pl[nuia s[ treac[ la catolicism spre a face divor\ul cu neputin\[ (152, 167). Visuri naive! C`t de bine citise ]n fond Maiorescu ]n sufletul poetului, c`nd ]ntr-un chip autoritar ]l sf[tuise s[ renun\e la acest proiect nebun! Eminescu era pe atunci un om bolnav =i inapt func\iunii c[s[toriei, av`nd ]n vedere mijloacele rudimentare de pe vremea aceea de ! G. C[linescu combatere a infec\iei luetice. Veronica Micle nu i-ar fi dat nicide- cum lini=tea necesar[ activit[\ii cerebrale, ci l-ar fi sugrumat ceva mai cur`nd cu grijuri =i contrariet[\i, pe care poetul nu le-ar fi putut suporta. Nimic nu ]mpiedica pe Eminescu s[ devin[ un pa=nic burghez, c[s[torindu-se atunci c`nd avea o situa\ie relativ sigur[, =i nu e de crezut c[ a=tepta moartea problematic[ a lui Micle pentru a se c[s[tori cu o femeie pe care o iubea la ]nceput tot a=a de problematic. Eminescu nu era un individ nubil =i-=i d[dea seama foarte bine de aceasta. }n 1882, prin februarie, Vero- nica =ezu c`tva timp la Bucure=ti ]n str. Buze=ti nr. 5, ]mpreun[ cu Eminescu. Acesta r[mase pu\in ]nsp[im`ntat de urm[rile dragostei lui. Veronica voia s[ se c[s[toreasc[ numaidec`t =i s[ se stabileasc[ la Ia=i. Se s[turase de a mai a=tepta, zic`nd c[ e t`n[r[ =i via\a i-e deschis[ =i c[ vrea s[ mearg[ la Viena s[ petrea- c[. La multele scrisori cu mustr[ri, pe care Veronica le trimise poetului din Ia=i, acesta r[spunse ]n sf`r=it, plictisit (123*): “Bolnav, neav`nd nici o pozi\ie social[ sigur[ prin care s[-\i pot preg[ti un trai modest =i poate fericit al[turi de mine; s[rac precum bine =tii c[ sunt =i av`nd pururea grija zilei de m`ni, tu crezi c[ eu a= putea fi at`t de nelegiuit s[ pot veni l`ng[ tine =i s[ nu vreau s[ viu; crezi c[, ]n starea ]n care m[ aflu, ]mi abate a-\i face infidelit[\i, m[ crezi, ]n sf`r=it, de o sut[ de ori mai mizerabil de cum sunt ]n stare a fi... te-am rugat, femeie dulce =i fermec[- toare, s[ ier\i c[ am ]ndr[znit a te iubi, s[ ier\i c[ am aruncat aceast[ umbr[ de mizerie asupra vie\ii tale, care dup[ caracterul t[u trebuie s[ fie vesel[ =i luminoas[... Nu v[d nici o perspectiv[ deocamdat[ de-a tr[i ]mpreun[, pentru c[ nu mi s-a oferit p`n[ acum nimic ]n Ia=i cu care a= duce o via\[ convenabil[ cu tine, =i ]n mizerie nu voi s[ tr[ie=ti... Te s[rut dulce, femeia mea iubit[ =i drag[, =i dac[, dup[ toate cele zise, tot po\i s[ m[ mai iube=ti, iube=te-m[, dac[ nu, d[-m[ uit[rii, dar nu crede c[ vreodat[ te voi uita sau voi ]nceta de a te iubi.” Cu toate c[ prietenii binevoitori sau r[ut[cio=i ]i deschideau ochii asupra unor “purt[ri nedemne” ale dnei Micle, Eminescu se Via\a lui Mihai Eminescu 
hot[r] s[-=i caute o locuin\[ =i s-o aduc[ pe Veronica la Bucure=ti. Deoarece =edea ]ntr-o cas[ umed[ =i mic[ pe l`ng[ biserica Sf. Constantin, se ]nvoie=te ]n 1881 cu dna Slavici s[ ia dou[ camere ]ntr-un apartament care aceasta ]l luase cu chirie pe Podul Mogo=oaiei. Veronica a venit ]ntr-adev[r la Bucure=ti ]n 1882, dar c[s[toria nu s-a f[cut =i, dup[ c`teva zile, cei doi se desp[r\eau sup[ra\i. V[z`nd-o plecat[, Eminescu ar fi respirat u=urat, f[c`ndu-=i semnul crucii. “}\i mul\umesc, Doamne — am sc[pat ]n sf`r=it, pentru totdeauna.” (210) Nu sc[pase ]ns[. Gelozia ]l fr[m`nta ]nc[ la zvonurile infidelit[\ii Veronic[i, augmentat[ =i de faptul c[ aceasta din urm[ nu voia s[ vin[ s[ stea la Bucure=ti, adic[ “s[ ]mpart[ soarta rea... oricum... =i oriunde”. Aci, lu`ndu-=i “adio” ]n versuri, se ar[ta atins (ed. Botez, note): Cu ochii umezi =i fierbin\i Credeai c-o s[ m[ sco\i din min\i, De v[duv[ viclean[, S[rman[... aci simula o nep[sare, ]n care se sim\ea regretul: De ast[zi dar tu f[ ce vrei, C[ cea mai dulce-ntre femei De ast[zi nu-mi mai pas[ M[ las[. Iritat de boal[, de munca extenuant[ de la gazeta Timpul, de capri\iile dnei Micle, Eminescu izbucne=te cu o violen\[ amar[, care curm[ pentru totdeauna rela\iile pasionale cu poeta (M. E., III, 8; 24): “Doamn[, de mult joc un rol nevrednic de mine ]nsumi =i vrednic de sim\[mintele care le-am avut pentru d-ta, c[ci sper c[ nu le mai am. C`t ai fost dus[, am avut vreme s[ reflectez asupra st[rii mele =i s-o g[sesc nesuferit[. Doi ani de zile, doamn[, n-am mai putut lucra nimic =i am urm[rit ca un idiot o speran\[ — nu numai de=art[ — nedemn[. C[ci ]ntr-adev[r, ce am putut spera? Acum pentru ]nt`ia dat[ ai vorbit limpede cu mine, aceasta tocmai nezic`nd nici un cuv`nt, nescriiindu-mi nici o liter[, c[ci se vede c[ la m`n[stire nu-\i mai trebuie o manta, cum  G. C[linescu ]\i trebuia un om despre care unii-al\ii s[ presupun[ c[-l iube=ti, pe c`nd ]n realitate iube=ti pe cine =tie cine. +tiu multe de d-ta, eu care p`n-a veni ]n aceast[ \ar[ afurisit[ aveam inima curat[ =i minte de=teapt[. Nu i-ar putrezi oasele cui au dat fiin\[ acestor \[ri ]n care cuv`ntul nu-i cuv`nt, amorul nu-i amor.” Nu mult dup[ aceea, Eminescu ]nnebuni. Re]nt`lnirea lui cu Veronica are acum caracterul melancolic al rememor[rii trecutului, al unei reidealiz[ri a iubirii. Privit[ favorabil de unii, cu antipatie de al\ii, purtarea Veronic[i scap[ oric[rei judec[\i. Soarta a voit ca ea s[ moar[ pu\in timp dup[ Eminescu, d`nd astfel leg[turii dintre d`nsa =i poet o tr[inicie simbolic[ (77). }n aceast[ lume plin[ de gre=eli, la ce bun am r[scoli intrigile moarte spre a os`ndi un om am[r`t sau o femeie mai mult ]nsetat[ de via\[ dec`t nechibzuit[? Dac[ Eminescu a iubit sau nu pe Veronica, dac[ aceasta a meritat sau nu dragostea sa, r[m`ne un lucru de=ert fa\[ de legenda care a unit pe cei doi poe\i ]n via\[ =i ]n moarte. Nevoia de unificare a vulgului burghez face ca poeziile de dragoste ale poetului s[ aib[ mai mult[ semnifica\ie, iscate de iubirea =i necredin\a unei singure femei. Chiar prietenii, pu\in informa\i asupra celorlalte iubiri ale lui Eminescu, vedeau ]n dna Micle iubita legal[ a poetului =i, c`nd ]l z[reau ]mbr[cat cu mult[ ]ngrijire =i \ilindru pe cap, ]i strigau de departe: “A venit Veronica !” (159). Sub unghiul acestor consi- dera\ii simbolice, fa\a prelung[ cu buze sub\iri =i supte a Veronic[i, a=a cum ne-o arat[ unele fotografii, se lumineaz[ de un z`mbet interior, =i lividitatea ce-i ur`\e=te fizionomia aduce un v[l de suferin\[ care o face simpatic[. Via\a lui Mihai Eminescu  EMINESCU GAZETAR (1876 — 1883) CUPRINS R[mas pe drumuri, h[r\uit de r[utatea oamenilor =i cu o ne]ncredere ]n viitor, pe care ]mprejur[rile p[reau c-o ]ndrept[\esc, poetul alearg[ s[ se ad[posteasc[ pe la prieteni. Bojdeuca \[r[- neasc[ a lui Creang[ din mahalaua |ic[ului, unde noaptea l[trau c`inii ca la sate, ]l primi cu o voie bun[ care alin[ rana l[untric[ a lui Eminescu, r[scolit[ de cur`nd =i de moartea Raluc[i Emino- vici (15 august 1876). }n cerdacul de din dos al bojdeucii, Creang[ =i Eminescu dormeau — era var[ — sau vegheau, vorbind de str`mb[t[\ile lumii, de “canalia liberal[” =i sf`r=ind cu snoave =i recit[ri de versuri (123*). Eminescu suferea ]ns[ c`nd era vorba s[ cad[ pe spinarea altuia, oric`t de bun prieten i-ar fi fost, =i aspra m`ndrie c[ ]n aceast[ \ar[ merita s[-=i c`=tige onest existen- \a ]l umplea de turbare ori de c`te ori se vedea constr`ns s[ re- curg[ la serviciile cuiva. Junimi=tii ]i g[sir[, cu mult[ greutate, o ]ndeletnicire umil[, =i prost retribuit[, aceea de redactor-admi- nistrator =i corector al unei gazete intitulate Curierul de Ia=i, care era, ]mpreun[ cu Tipografia Na\ional[, proprietatea unei tov[r[=ii alc[tuite din Nicolae Gane, Alexandru Stoianovici, Iacob Negruzzi, Eugeniu Filipescu, +tefan V`rgolici, Teodor Balai= =i Anton Naum. Pentru 100 =i mai t`rziu 150 de lei pe lun[, redactorul coordona materia oficial[ a gazetei, ce nu era dec`t un buletin al publica- \iilor Cur\ii de Apel din Ia=i, =i alc[tuia =i pagina politico-literar[, f[c`nd cronica politic[, economic[, teatral[ =i celelalte (14). De=i munca la aceast[ gazet[, pe care poetul o numea ]n dispre\ “foaia vitelor de pripas” (M. E., 1, 2), era lipsit[ de orice satisfac\iuni morale =i materiale, Eminescu a scris articole a=a de pline de con=tiinciozitate =i de doctrin[, ]nc`t ne este penibil s[ ne g`ndim c[ o activitate at`t de remarcabil[ s-a irosit ]n coloanele unei foi obscure. La o mas[ simpl[ de redac\ie, cu foarfecele al[turi,  G. C[linescu Eminescu compila acum, abstras de orice zgomote ale str[zii, informa\iuni, cronici =i articole, lipea fragmentele t[iate din alte publica\iuni =i f[cea corecturi, st`nd ]n leg[turi str`nse cu duhul de cerneluri al Tipografiei Na\ionale. +i, culme a modestiei, nici acum =i nici mai t`rziu el nu-=i semneaz[ articolele, v[z`nd ]n ele o ]ndatorire, iar nu o satisfac\iune. El a scris aci la cronica extern[ =i intern[ o mil\ime de considera\ii politice asupra proble- mei rom`nilor de pretutindeni, ]n leg[tur[ cu probabilitatea tre- cerii armatelor ruse=ti prin \ar[, diferite article privitoare la chestiunea evreilor p[m`nteni, admirabile =i lucide articole de politic[ extern[, ]n care raportul Rom`niei cu statele ]nconjur[- toare era intuit cu agerime la momentul istoric respectiv (Planul unei confedera\iuni balcanice, Rom`nii =i Austro-Ungaria, Turcii =i Europa, Dualismul =i federalismul ]n Austro-Ungaria), comemor[ri na\ionale dep[=ind prin impetuozitate efemeritatea unui articol de gazet[ (Grigore Ghica-voievod), ]nsemn[ri economice, pe c`t de competente, pe at`t de organizate ]n chipul unei doctrine ]nche- iate (Industria na\ional[ rom`neasc[, Buna gospod[rie b[tr`neas- c[, }nstr[inarea industriei rom`ne=ti). Aci a publicat =i ni=te obser- va\iuni critice ]mpotriva d-rului Zotu, care recenzase aspru Logica lui Titu Maiorescu. }n afar[ de aceasta, Eminescu scria =i cronica teatral[ (60). }n vara anului 1876, juca ]n gr[dina “Ch`teau-aux- Fleurs” o trup[ rom`neasc[ cu Grigore Manolescu, Petre Ionescu, Mihail Arceleanu =i P. S. Alexandrescu, care =i-a urmat reprezenta- \iile =i ]n anul urm[tor (34). }ncep`nd de la 1 iulie, cronicile tea- trale, de=i nesemnate, poart[ ]ntip[rirea spiritului eminescian, prin stil =i vocabular, dar mai ales prin eleva\iunea punctului de vede- re =i r[ceal[ tehnic[ a pre\uirii actorilor. }n general, stilul artico- lelor lui Eminescu n-avea nimic din banalitatea =i improviza\ia gazet[reasc[, pentru c[ poetul, om cu principii politico-economice =i cu cultur[ filozofic[, punea pe h`rtie, ]n prilejurile pe care i le oferea gazeta, o doctrin[ organic[ ce s-a dovedit statornic[. }n afar[ de exerci\iul diurn al condeiului, Eminescu n-a folosit nimic Via\a lui Mihai Eminescu  de pe urma acestei activit[\i obscure. Celebritatea de o zi a artico- lului despre rusul sinuciga= Kuzminski se datore=te, f[r[ ]ndoial[, nu meritelor dramatice ale remarcabilei noti\e, care a atras spori- rea tirajului, ci interesului publicului ie=ean pentru ]nt`mplarea ]n sine (60,90). Cum Eminescu nu avea la aceast[ epoc[ dec`t vreo 27 de ani, v`rsta la care omul creator prive=te viitorul, legenda vie\ii proletare a lui Eminescu devine o problem[ psihologic[ =i biografi- c[ de oarecare curiozitate. Mai toate amintirile contemporanilor sunt n[scute din dorin\a de a explica nebunia poetului prin dezordinea vie\ii sau din mustrarea adus[ societ[\ii de a fi l[sat pe marele ei exponent intelectual s[ moar[ de foame. Dar de=i nu mai poate fi ]ndoial[ c[ mijloacele de existen\[ ale poetului erau foarte modeste, =i c[ societatea de atunci era nep[s[toare fa\[ de omul de cultur[, nici o schimbare esen\ial[ nu se f[cuse ]n via\a sa, care continua s[-=i urmeze legile ei proprii, expresie =i ele, ce-i drept, a condi\iilor sociale. Atunci c`nd nu lucra la redac\ie, poetul sta ]nchis ]n cas[, compun`ndu-=i operele literare ]ntr-o absen\[ des[v`r=it[ din lumea ]nconjur[toare. }n od[i\a de fund de ograd[, din care-l d[deau afar[ proprietarii, zic unii, din pricina nepl[\ii la vreme a chiriei, el ]=i f[cuse o pe=ter[ ]ndep[rta- t[ de oameni pentru g`ndurile sale l[untrice. Un pat de fier cu vergi, o mas[ de brad =i dou[ scaune a=ijderea, o doni\[ cu capac =i o can[ de ap[, adic[ obiectele unui interior primitiv, cu care era obi=nuit din copil[rie, acestea erau elementele nu ale mizeriei, ci ale rusticit[\ii sale (13, 90). Eminescu — spre deosebire de Slavici — era dintre acei oameni incapabili de cea mai mic[ ]ndem`nare =i ordine ]n treburile casnice, =i care, uita\i de vigilen\a bl`nd[ a unei femei sau a unui prieten, r[m`n cu zilele ]n impuritate, ca un copil ]n scutecele ude. }n afar[ de aceasta, m`hnirea =i ]ncordarea ]n munca intelectual[ scoteau pe poet din orice interes pentru igiena lumii de toate zilele, ]nstr[in`ndu-l sau s[lb[ticindu-l. Numai bucuria cu sora ei dragostea puteau  G. C[linescu da lui Eminescu acea voin\[ de reconciliere cu societatea, prin ]mbr[carea unei redingote, prin a=ezarea cu precau\iune pe cap a unui joben =i, ]n sf`r=it, prin reabilitarea rufelor la sp[l[toreas[. C[ci, oric`t ar p[rea de ciudat, poetul chema destul de des pe aceast[ purificatoare a vie\ii noastre corporale, ]nsemn`nd piesele consemnate printre ]ncerc[ri de versifica\ie =i de erudi\ie, probabil cu acea senza\ie, ultim reziduu al patriarhalit[\ii de la Ipote=ti, de a preda sp[l[toresei gunoi =i a primi un bra\ de crini. El deve- nise a=a de str[in de aceste volupt[\i, ]nc`t din faptul c[ printre rufele ]nsemnate, de pild[ batistele, unele apar\in altor persoane, ca Bodn[rescu sau dna Burl[ (ms. 2269, f. 74 v.), trebuie s[ deducem c[ adesea prietenii g[seau c[ e oportun s[-i ofere ceea ce-i lipsea. C`nd ]ns[ ne]ncrederea ]n viitorul s[u ori demonul inspira\iei ]l atr[geau ]n b`rlog, el redevenea ca ]ntotdeauna omul vegetativ, cu at`t mai nesim\itor de sine cu c`t nici o atribu\ie oficial[ nu-l silea s[ aib[ o \inut[ supravegheat[. Acum, ca ]ntotdeauna, baba care-i deretica prin cas[ ]nt`mpina o rezisten\[ d`rz[ c`nd voia s[ intre ]n odaie, iar prietenii care-l c[lcau din c`nd ]n c`nd r[m`neau o clip[ ]n prag, asfixia\i de fermenta\ia unui interior ermetic. C[r\i risipite pe jos, albituri murdare arun- cate dup[ sob[, pat nef[cut cu ruf[rie fetid[, ap[ ml[=tinoas[ ]n cof[, iar ]n mijlocul acestei descompuneri continui a elemente- lor, Eminescu, la mas[ sau pe marginea patului, sta absorbit, defunct ]n g`ndurile sale. }n jurul lui, coji de nuci =i ghemotoace de h`rtie aruncate revelau febrila ocupa\ie intelectual[ =i natura frugal[ a alimenta\iei (13, 90). }n aceast[ epoc[ de mizerie =i ]ndoial[, Eminescu a ap[rut mai mult ca oric`nd, contempo- ranilor, proletar =i boem. }n grija religioas[ de a-=i face la vreme articolele, Eminescu se ivea pe str[zi sau ]n redac\ie cu fa\a \epoas[ =i absent[, ascuns[ ]n gulerul ridicat al surtucului, sub care z[reai, exagerau cunoscu\ii, un guler soios. Hainele, albe de f[ina colbului sau ]n\ur\urate de glod vechi, erau lipsite de o parte din nasturi, =i ]nc[l\[mintea, pe care o p[stra uneori ]n pat, Via\a lui Mihai Eminescu  mustea, muced[ de noroaie. Pentru ca s[ acopere neajunsul pricinuit de lipsa nasturilor la pantalonii prea str`m\i, el ]=i tr[gea din c`nd ]n c`nd dinainte poalele redingotei vechi, de culoarea mucegaiului. Imaginea mizeriei e, desigur, mult dilatat[ de micul burghez cu oroare de fantazia oric`t de minim[ a dezordinii. Urm`nd un ]ndemn de rusticitate, el ]=i f[cu ]n cele din urm[, stimulat =i de Creang[, haine groase de =iac moldovenesc, care ]l ar[tau, cu un trup din fire ]ncheiat, masiv =i pietros. Astfel trecea ]n z`mbete pierdute spre Copou sau spre S[r[rie, cu p[rul cava- lin dat pe spate =i mu=c`ndu-=i sf`rcul muste\ii. C[ asemenea fel de via\[ ]=i avea ob`r=ia =i ]n subcon=tient, fiind f[r[ ]ndoial[ efectul unei ]ndelungi austerit[\i de ordin economic, o dovede=te faptul c[ Eminescu continua s[ doarm[ ]ncle=tat =i s[ m[n`nce cu poft[ mare ce se ]nt`mpla, nuci cu p`ine sau mere, ca un mistre\, care scurm[ cu nasul prin frunzele putrede ale p[durii (90). De=i cu atat de reduse nevoi materiale, aceast[ via\[ nu era pe placul poetului, pe care ]l nefericea nesiguran\a ei, r[pirea timpului de studiu printr-o munc[ searb[d[ =i lipsa mijloacelor de a-=i procura instrumentele activit[\ii intelectuale. Nevoia de independen\[ economic[ =i moral[ este poate ceea ce a ap[sat mai mult pe Eminescu, ner[bd[tor de a fulgera moravurile de atunci, de pe urma c[rora ]=i pierduse pentru totdeauna n[dejdea unei sinecure ce ar fi fost totu=i a=a de fructuoas[ pentru cultura \[rii. Aceast[ fire fu cauza unui conflict ce se ivi ]n cur`nd ]ntre Eminescu =i dl Mircea, directorul Tipografiei Na\ionale, unde se imprima Curierul. Dl Mircea, fiind legat prin interese profesionale de dl Pastia, primarul ora=ului, care era atacat ]ntr-o foaie lo- cal[, Steaua Rom`niei, rug[ pe poet, om cu condei, s[ scrie c`teva r`nduri de ap[rare pentru primar. To\i redactorii din lume au f[cut asemenea servicii inofensive prietenilor =i cunoscu\ilor. Eminescu, care era nevoit s[ se hr[neasc[ cu nuci, nu voi totu=i s[ fac[ aceasta =i r[spunse demn precum c[ nici nu cunoa=te pe dl Pastia, nici nu e cunoscut de d`nsul, =i fiind de pu\in[ vreme  G. C[linescu ]n \ar[, iar acela nu demult primar, nu poate emite nici o opinie nici bun[, nici rea asupr[-i, sub proprie semn[tur[. Dl Mircea propuse atunci s[ fac[ singur articolul ]n chestiune, dar s[-l sem- neze poetul, propunere la care acesta r[spunse, =i mai indignat, c[ nu ]n\elege ca stilul unui om care nu =tie s[ scrie s[ treac[ drept stilul s[u, c[ nu vrea s[ fie amestecat ]ntr-o troac[ cu oricine, adic[ cu dl Mircea, care este o nulitate, =i c[ mai ales nu \ine s[-=i ]nsu=easc[ gre=elile oric[rui avocat de m`na a treia, sau ale oric[- rui ins ce de ieri, de alalt[ieri \ine pana-n m`n[ pentru a ]nnoda dou[ vorbe rom`ne=ti (60). }n urma acestui conflict, Eminescu fu constr`ns s[ se retrag[ din redac\ia gazetei, dup[ un an de munc[ stearp[. }nc[ dinainte prietenii junimi=ti ]i propuser[ s[ vin[ la Bucure=ti, spre a i se da un loc de redactor la t`n[ra gazet[ conservatoare Timpul, dar Eminescu n-avea bani de drum. “...n-am cu ce veni — scria lui Slavici. Asta m-a f[cut s[-mi \in gura p`n[ acuma — 100 de fr. am pe lun[; din ce dracu s[ plec? Am =i bagaje: c[r\i, manuscrise, cioboate vechi, l[zi cu =oareci =i molii, populate la-ncheieturi cu deosebite na\ionalit[\i de plo=ni\e. Cu ce s[ transport aceste roiuri de avere mobil[ ]n sens larg al cuv`ntului?” (210) A=a scria la 12 octombrie 1877. Foarte cur`nd ]=i urca ]n tren h`r\oagele =i moliile =i pornea la Bucure=ti, unde-l a=teptau mizeria, boala =i, mai la o parte, moartea. La Bucure=ti, dup[ ce poetul se ad[posti ]n noiembrie ]n curtea M`n[stirii Caimata, Slavici ]i c[ut[ pe dat[ o locuin\[. }ntr-o uli\[ aproape de centru, dar totu=i dosnic[, strada Sperane\i, g[sir[ o c[su\[ cu pridvor de lemn, cu dou[ od[i, tind[ =i buc[t[rie, un fel de bordei r[s[rit, foarte asem[n[tor cu bojdeuca lui Creang[. Casa era prev[zut[ cu o bab[ care s[ aib[ grij[ de poet, ]n rarele sale accese de igien[. Totodat[ poetul fu prezentat redac\iunii, instalat[ ]n dou[ saloane mari =i o anticamer[ pentru servitori, ]n fundul de curte al catului ]nt`i din palatul Dacia, afl[tor pe Via\a lui Mihai Eminescu  Podul Mogo=oaiei (mai apoi Calea Victoriei), col\ cu strada Lipscani. }nd[r[tul meselor lungi pline cu jurnale =i h`rtii, poetul f[cu cuno=tin\[ cu Grandea, redactor p`n[ atunci la Timpul, cu Scipione B[descu, Ronetti-Roman =i Caragiale (210). Timpul fusese fondat la 15 martie 1876, ca organ al partidului conservator de sub preziden\ia lui Lasc[r Catargiu, pu\ine zile ]nainte de c[derea acestuia de la guvern. C`t[va vreme gazeta fu redactat[ de Gr. H. Grandea, care ]ns[ nemul\umea pe junimi=ti fiindc[ nu f[cea destul[ publicitate Convorbirilor literare, iar cu pu\in ]nainte de venirea lui Eminescu ea c[zuse cu totul pe bra\ele lui Slavici. Evenimentele de la 1877, grava inimici\ie, mai mult la suprafa\[, ]ntre liberali =i conservatori cereau o gazet[ cu v`sle bune =i schelet doctrinar solid. Junimi=tii au chemat a=adar pe Eminescu, care n-avea nevoie s[-=i ]nsu=easc[ o doctrin[ politic[ str[in[ de sine, ca gazetarii de profesiune, numai spre a-=i c`=tiga existen\a. Eminescu p[rea junimist =i conservator prin structur[, prin cultur[, prin cercul literar c[ruia ]i apar\inea =i prin ura ]mpo- triva liberalilor, care ]l l[saser[ pe drumuri. Spuma de indignare ce se str`nsese la gura sa ]=i g[si expresie ]n chipul cel mai firesc cu putin\[ ]n polemica de gazet[, =i cu a=a violen\[ ]nc`t dep[=ea limitele politicii conservatoare. La drept vorbind, ]n cur`nd sub latura aceasta Timpul deveni de fapt un organ de expresie al poe- tului, dup[ cum, din punct de vedere redac\ional, =edea, dup[ un an numai, pe umerii s[i. }nvinuirea, a=adar, c[ societatea conserva- toare cump[rase con=tiin\a poetului pentru o buc[\ic[ de p`ine este exagerat[, =i dovad[ de aceasta este c[ ]=i crease inimici\ii pentru libertatea sa de opinie chiar printre conservatori. Eminescu dezvolta acum cu violen\[ =i aplica\iuni la contingen\e vechea sa filozofie politic[, schi\at[ ]n conferin\a de la Ia=i, =i care se ]nrudea formal cu ideile maioresciene asupra raportului dintre fond =i form[. Ideea fundamental[ a redactorului era crearea unei vie\i de Stat naturale, ie=ite din n[zuin\a lent[ c[tre progres, prin contact cu civiliza\ia apusean[, adic[ un progresism moderat =i ! G. C[linescu f[r[ solu\ie cu trecutul, care s[ ]ng[duie coordonarea noilor institu\iuni cu sufletul na\iunii. Pentru acest conservatorism, liberalismul ]nf[\i=a o politic[ =i revolu\ionar[, =i demagogic[, fiindc[ voia s[ ]mbrace, ]ntr-o noapte, Rom`nia ]n haine ce nu i se potriveau. Partidul conservator pretindea a nu fi nicidecum reac- \ionar, =i ]nsu=i Eminescu respingea o atare insinua\ie. “S[ nu se ]n=ele nimeni — zicea; nu voim a ne ]ntoarce ]nd[r[t c[tre privile- giurile sf[r`mate de noi cu ]ns[=i m`na noastr[, nu cerem o reac- \iune spre trecut, cerem ]ns[ stabilirea echilibrului care nu mai exist[ pentru sus\inerea intereselor vitale ale \[rii. Dac[ nu voim atingerea libert[\ilor noastre cet[\ene=ti prin reac\iune, nu voim deopotriv[ paralizarea lor prin licen\a demagogiei.” Adev[ratul conflict dintre cele dou[ partide nu era at`t teoretic, c`t economic, pentru c[ liberalismul ]nf[\i=a interesele noii burghezii industri- ale pe cale de forma\iune, ]n vreme ce conservatorismul ap[ra interesele marilor proprietari de p[m`nt. De fapt, nici aceasta nu constituia o deosebire radical[, am`ndou[ partidele fiind burgheze =i urm[rind rota\ia la guvern, f[r[ atingerea intereselor partiza- nilor unuia sau celuilalt. Eminescu ]ns[, ca de altfel =i Maiorescu, pare a nu vedea dec`t un contrast de metode, deriv`nd din dou[ sociologii deosebite. Vede ]ns[ =i o chestiune patriotic[, =i prin aceasta trece peste cadrul programului conservator al gazetei Timpul. C`nd Eminescu sus\inea c[ liberalismul, introduc`nd aparatul complicat al vie\ii de stat industrial, a aruncat o povar[ pe umerii \[ranului, ]n vreme ce vechea a=ezare boieri-\[rani- bresle era mai spornic[ pentru puterile unei \[ri agricole s[rac[ ]n bani, asta f[cea pl[cere boierilor. De aceea cei mai b[tr`ni din partid, latifundiarii, protejau pe poet =i sus\ineau c[ combate bine. Ei, care tr[iau din exploatare, dar nu din profesiuni, trebuiau s[ se bucure c`nd Eminescu ataca pe noul burghez, slujba= al Statului ]n urma reformelor liberale, spre sleirea inutil[ a visteriei. “Ce caut[ — striga Eminescu — aceste elemente nes[n[toase ]n via\a public[ a Statului? Ce caut[ ace=ti oameni care pe calea Statului Via\a lui Mihai Eminescu 
voiesc s[ c`=tige averi =i onori, pe c`nd, Statul nu este nic[ieri altceva, dec`t organizarea cea mai simpl[ posibil[ a nevoilor ome- ne=ti? Ce sunt aceste p[pu=i, care doresc a tr[i f[r[ munc[, f[r[ =tiin\[, f[r[ avere mo=tenit[, cumul`nd c`te trei, patru ]ns[rcin[ri publice, dintre care n-ar putea s[ ]mplineasc[ nici pe una ]n deplin[ con=tiin\[?” Se schimb[ ]ns[ chestiunea c`nd, enun\`nd faimoasa teorie a p[turii superpuse, poetul sus\inea, pun`ndu-se pe terenul hazardat =i nedrept al originii etnice, c[ noua burghezie rom`n[ este de fapt de ob`r=ie str[in[. Foarte mul\i dintre conser- vatori purtau nume de o autohtonitate foarte ]ndoielnic[, =i ]nchi- puie-=i oricine cu ce ochi vor fi citit aceste r`nduri: “Dar ]n Bucure=ti =i ]n ora=ele de pe marginea Dun[rii s-a ivit un element etnic cu totul nou =i hibrid, care ne-a furnizat genera\ia actual[ de guvernan\i. Acestea sunt r[m[=i\ele haimanalelor de sub steagurile lui Pasvantoglu =i Ypsilant =i resturile numeroase ale cavalerilor de industrie din Fanar. Din aceast[ semin\ie nou[ fac parte oameni ca Giani, Carada, C. A. Rosetti, Pherekydis, Seru- rie =. al. Toat[ spuma asta de fanario\i novisimi, cari s-au prip[=it ]n \ar[ de 50-60 de ani ]ncoace, formeaz[ naturalmente elementul de disolu\iune, demagogia Rom`niei.” }n fond, Eminescu nu f[cea proces de origine, ci explica ]n aprinderea polemic[ nesinceritatea “democratic[” =i parvenitismul politicienilor, “fanariot” fiind sinonim, pentru el, cu aventurier neproductiv, tr[ind din vorb[rie steril[. Articolele lui Eminescu, p[str`nd ordinea de totdeauna a g`ndirii ]n stilul impecabil, se distingeau acum printr-o vehemen\[ spumeg[toare. Violen\a este de altfel, pe zi ce trece, coloarea sufle- tului eminescian, =i proza politic[, poeziile, scrisorile =i elocu\ia oral[ sunt ]ntret[iate de furie =i invectiv[ ]mpins[ p`n[ la mizantropie. “Ca un fel de refugiu — scria Eminescu dezgustat de contem- porani — de multele inconveniente ale vie\ii, Dumnezeu, ]n ]nalta sa bun[voin\[, a dat omului r`sul cu toat[ scara, de la z`mbetul ironic p`n[ la clocotirea homeric[. C`nd vezi capete at`t de vitreg  G. C[linescu ]nzestrate de la natur[ ]nc`t nu sunt ]n stare a ]n\elege cel mai simplu adev[r, capete ]n care, ca ]n ni=te oglinzi rele, totul se reflect[ str`mb =i ]n propor\ii pocite, f[c`ndu-=i complimente unul altuia =i numindu-se sarea p[m`ntului, ai avea cauz[ de a te ]ntrista =i de a despera de viitorul omenirii, dac[ n-ai =ti c[ dup[ o sut[ de ani, de pild[, peste am`ndou[ desp[r\[mintele geniilor contemporani, peste balamuc =i pu=c[rie, va cre=te iarb[ =i c[, ]n amintirea genera\iei viitoare, toate fizionomiile acestea vor fi pierit f[r[ de nici o urm[, ca cercurile din fa\a unei ape st[t[toare.” Eminescu atac[ ]nver=unat pe liberali chiar ]n chestiunea r[zboiului, ]nvinov[\indu-i c[ trimisese pe c`mpul de lupt[ solda\i goi =i fl[m`nzi, dintr-o nep[sare pentru p[tura \[r[neasc[: “+i pe c`nd ace=ti cumularzi netrebnici (adic[ liberalii), aceast[ neagr[ mas[ de grecotei ignoran\i, aceast[ plebe fran\uzit[, aceste lep[d[turi ale p[m`ntului, aceast[ lepr[ a lumii =i culme a tot ce e mai r[u, mai mincinos =i mai la= pe fa\a ]ntregului univers, face politic[ =i fanfaronad[ prin gazete =i se gereaz[ de reprezentan\ii unei na\ii ai c[rei fii aceste st`rpituri nu sunt =i nu pot fi, tot pe atuncea soldatul nostru umbl[ gol =i descul\, fl[m`nd =i bolnav pe c`mpiile Bulgariei, ]i deger[ m`ini =i picioare, de cad putrede de pe trupul viu al omului =i, veni\i ]napoi ]n \ar[, cad pe drumuri ]n \ara lor proprie de frig =i de hran[ rea.” (42) }n sf`r=it, ]n 1878, c`nd fu s[ se acorde evreilor, sub presiunea Congresului de la Berlin, un anume ]ndrept[\it regim de drepturi cet[\ene=ti, Eminescu, contrariat, ar fi declarat vocifer`nd c[ se va expatria ]n Asia sau ]n America (123, 206). +i totu=i, poetul nu era antisemit, scria limpede c[ era departe “de-a ur] pe evrei”, os`ndind violen\ele ]mpotriva lor, ci aplica doar o teorie sui-generis a muncii, rezultat[ dintr-o confuzie paradoxal[ de marxism =i conservatorism utopic, prin care os`ndea p[turile ce speculau capitalul f[r[ a produce sau exploatau munca altora. “C[ sunt =i evrei ce merit[ egala ]ndrept[\ire — cine o contest[?” Aceast[ combativitate f[cu du=mani poetului =i, cum se ]nt`mpl[, cei mai Via\a lui Mihai Eminescu  aprigi nu fur[ dintre cei mai de seam[, ci acei scribi f[r[ talent care priveau cu ochi r[i ascensiunea lui poetic[. C. A. Rosetti, “pocitura” cu “bulbuca\ii ochi de broasc[...”, pre\uia talentul lui Eminescu, citea — zice-se — cum ]i picau gazetele, ]n primul r`nd articolele lui =i, om cu experien\[, ]ncerc[ s[ atrag[ pe poet de partea sa cu propuneri discrete, pe care acesta le respinse, cer`nd ]n deriziune lega\iunea de la Roma. }n schimb, ]l atacar[ litera\i ca Macedonski =i N. Xenopol, care, mai mult sau mai pu\in, politice=te, ]n tab[ra ro=ilor, se sim\eau atin=i de invectivele ]mpotriva p[turii superpuse. La ]nceput criticile fur[ numai literare. }n Literatorul din 24 febr. 1880, poetul era \inta unor ironii =i sfaturi cu totul josnice. Coment`ndu-se poemul C[lin, se f[ceau sub semn[tura Rienzi observa\iuni triviale de soiul acesta (179): El s-a=eaz[ l`ng[ d`nsa, fruntea ei o neteze=te . . . . . . . . . . . . . . . Drept ]n cre=tet o s[rut[! “Curat parc[ i-ar fi turnat o cof[ cu ap[ rece ]n cap. Cum dracu-=i poate ]nchipui cineva c[ \in`nd la piept o femeie at`t de frumoas[ ca amanta lui C[lin, cu ni=te ochi at`t de gale=i, cu o gur[ at`t de rumen[, at`t de z`mbitoare — s[-i vie chef s-o s[rute drept ]n cre=tet. Oric`t de excentric ar fi gustul cuiva, oric`t de vagabond[ i-ar fi imagina\ia, astfel de du=uri nu sunt permise nici chiar metafizicului d-nu Eminescu. S-o s[rute ]n cre=tet! Pu\in dac[ mai scobora spre p[r\ile dorsale, te pomeneai c[-i venea gust s-o s[rute ]n ceaf[...” Mai apoi adversarii g[sir[ o arm[ bun[ de a r[spunde poetului, care le contesta calitatea de rom`ni neao=i; Eminescu ]nsu=i era venetic, =i anume bulgar. Al Macedonski strecur[ ]n revista sa Literatorul (1882, p. 533) o noti\[ perfid[, ]n care relata, dup[ R[zboiul rom`n, un pretins scandal pricinuit de locotenentul Matei Eminovici, fratele poetului: “Abateri grave s-au constatat contra numitului. El singur n-a putut nega c[ a intimidat, insultat =i b[tut  G. C[linescu pe locuitorii care nu se ]nvoiau cu armenii arenda=i ]n casa c[rora =ade =i m[n`nc[. A se pune un ofi\er ]n serviciul str[inului pentru ]mpilarea \[ranului este a nu fi rom`n. D-nul Al. A. Macedonsky afirm[ c[ este bulgar acest domn.” (150) Nicolae Xenopol, poreclit de Eminescu Xenopulos =i criricul literar al Rom`nului, f[c`nd =i el pe poet bulgar, ]l ]nf[\i=eaz[ cu cea mai murdar[ ur[: “Acest individ poart[ pantaloni vine\i, un ghieroc negru de ]mprumut =i o p[l[rie mare neagr[, ]ntocmai ca aceea a nem\ilor cari umbl[ cu fla=nete ]n spate; e pururea plin de noroi, =i fa\a =i m`inile sale poart[ nenum[rate urme de negreal[ violet[. Cizmele le ]nlocuie=te adeseori prin papuci, =i ]n acest hal i se ]nt`mpl[ uneori s[ intre la Hugues, spre a c[uta vreun st[p`n din ai s[i, care nu =tie s[rmanul unde s[ se ascund[ mai cur`nd, spre a nu fi v[zut de fostul gr[dinar. D[m aici signalmentul exact al acestui bizar personagiu, c[ci pe la ora mesei de-l ]nt`lnim pe strad[ e bine s[ te fere=ti de d`nsul.” Dup[ alte c`teva spirite neroade, autorul acestor r`nduri ]ncheia, pun`nd la ]ndoial[ s[n[tatea mintal[ a poetului: “...Aveam p`n[ acum pe omul care se crede coco=, pe acel care-=i ]nchipuie c[-i umbrel[ =i st[ toat[ ziua ]ntr-un ungher pentru a se usca... dar pe omul care se crede rom`n =i vorbe=te de s`ngele str[mo=ilor, fiindc[ =i-a schimbat termina\ia numelui din ovici ]n escu, aceasta nu s-a mai v[zut. Desigur c[ doctorul Maudsley, ]n vreo nou[ edi\ie a c[r\ii sale Pathology of Mind, va trage toate foloasele din exemplul ce-i aducem aici. Ne e team[ ]ns[ c[ Maudsley va r`ndui dlui Eminovici o cur[ ]ndelungat[ ]n vreun stabiliment, bun[oar[ la M[rcu\a...” (224) Aceste atacuri, oric`t de execrabile, nu ]nnegurau spiritul poetului =i, dac[ le r[spundea uneori, o f[cea numai pentru c[ g[sea prilej bun de a ilustra teoria p[turii superpuse. }n ce prive=te t[g[duirea meritelor sale literare, Eminescu r[m`nea rece, mul\u- mindu-se s[ ]n[bu=e ]n sine un dispre\ des[v`r=it pentru scribii contemporani. Ceea ce st[rnea am[r[ciunea lui era munca istovi- toare de redac\ie, ce-i r[pea deopotriv[ zilele =i nop\ile pentru Via\a lui Mihai Eminescu  un salariu ne]ndestul[tor =i nu la vreme pl[tit. Eminescu a luptat ani de zile aproape singur cu greut[\ile redac\ionale, scriind articole de fond, reportaje parlamentare, compil`nd informa\iuni, corect`nd =i pagin`nd. A=ezat la o mas[ lung[, plin[ cu jurnale, el lucra absorbit ceasuri ]ntregi, vara numai ]n c[ma=[ =i panta- loni, cu m`inile pline de cerneal[ violet[ =i fa\a obosit[ =i neor`n- duit[. Fiindc[ ]ns[ nu putea alc[tui articole mai de temei dec`t ]n lini=te, el se ]nchidea seara ]n odaia lui acas[, compun`nd noap- tea, la lumina oscilant[ a l[mpii cu petrol, pentru ca a doua zi, livid, nepiept[nat, s[ apar[ ]n tipografie cu un teanc de manuscrise. Nem`ncat sau nedormit, el sosea la redac\ie cu mare punctualitate, pentru c[, de=i lipsit de grija de sine, era de o con=tiinciozitate profesional[ inalterat[. Din p[cate partidul se afla ]n opozi\ie, latifundiarii erau avari cu averea proprie, fondurile erau pu\ine =i se str`ngeau greu, =i astfel redactorii r[m`neau nepl[ti\i cu luni- le. Eminescu se ]mprumuta ca s[ poat[ tr[i =i suferea de umilin\e =i str`mtorare (210). }n iulie 1879, de pild[, ia cu ]mprumut de la un C. Marcopol din Ia=i 300 lei, fie chiar la Ia=i, unde se va fi repezit, fie la Bucure=ti, unde va fi prins pe ]mprumut[tor (229). }n cele din urm[, salariile tot se pl[teau =i, cu oarecare chibzuin\[, un om ar fi putut duce pe acele vremuri o existen\[ mul\umitoare, ca aceea de pild[ a lui Slavici sau a lui Caragiale, gazetari =i ei. Dar Eminescu era om cu o logic[ economic[ particular[, tr[ia din nimic o vreme =i apoi, deodat[, se ]mprumuta cu sume mari, spre a putea s[ se ]nf[\i=eze ]n condi\iuni satisf[c[toare ]n fa\a ulti- mei femei care-i incendiase inima (42). }n cei =ase ani c`t a stat la Bucure=ti, Eminescu =i-a purtat ]n repetate r`nduri mobilele-i rudimentare =i l[zile cu c[r\i =i manuscrise pe la diferite gazde, ]n c[utarea unor ad[posturi singu- ratice =i t[cute. El nu era un om cu gustul interiorului, dar sim\ea pl[cere s[ stea acas[ ca s[-=i frunz[-reasc[ volumele, s[ scrie =i s[ transcrie. C[r\ile le \inea r`nduite pe nou[ lungi poli\e de brad, cam de patru metri lungime, iar restul h`rtiilor prin cufere =i pe  G. C[linescu masa de brad (234). Deoarece, lucr`nd, ]ntindea manuscrisele =i c[r\ile pe unde g[sea, spre a ]mpiedica invazia babei, care dintr-un spirit de ]ntust[ ordine ar fi risipit hrana g`ndurilor, ]ncuia u=a cu cheia la plecare, l[s`nd astfel totul s[ dospeasc[ ]n dezordine =i necur[\enie. }=i pl[tea, dealtfel, chiria regulat =i ]nainte, cru\`nd avutul s[u intelectual de orice popriri. Dintr-o chitan\[, de pild[, din 28 noiembrie 1878, lu[m cuno=tin\[ c[-=i pl[tise chiria cu dou[ luni ]nainte, c`te patruzeci =i cinci lei noi lunar, propriet[resei din str. Speran\ei (ms. 2255, f. 337). }n strada Speran\ei ]=i mutase “boarfele” din chilia scund[ din curtea M`n[stirii Caimata, unde le l[sase nemi=cate ]n paza p[ianjenilor =i a moliilor, deoarece supravegherea lor pe rafturi i se p[ruse obositoare. }ngrijora\i de existen\a poetului, prietenii vrur[ s[-i vin[ ]n ajutor. Dna Mite Kremnitz ]i oferi o camer[ ]n schimbul lec\iilor de limba rom`n[ ce le primea de la el, dar Emi- nescu se sfii s[ pun[ sub ochii intelectualei germane priveli=tea boemei sale. Folosindu-se de lipsa lui din Bucure=ti, Maiorescu puse de i se aduser[ toate terfeloagele acas[ la sine, ]n str. Her[s- tr[u nr. 27, ]ntr-o odaie curat[ =i luminoas[, rezervat[ anume pentru poet. Eminescu n-a putut sta la Maiorescu mai mult de dou[ s[pt[m`ni (210). R`nduiala aristocratic[ ce domnea ]n casa acestuia, mesele regulate, nevoia de a fi mereu ]ngrijit la ]nf[\i=a- re, neputin\a de a arunca rufe murdare dup[ sob[ =i ghetele ]n pat, datoria, ]n sf`r=it, de a-=i supune indiscre\iei altora, sub pre- textul cur[\eniei, pu\inele =i sordidele sale efecte de ]mbr[c[minte sc`rbir[ pe poet. }n afar[ de aceasta, m`ndria sa vedea o umilin\[ ]n faptul de a tr[i din ]ndurare: unui om c[ruia nu-i putea oferi nimic ]n schimb =i care ]=i ar[ta =i ]n acest chip superioritatea =i norocul s[u ]n via\[. Se ]ntoarse, deci, ]n str. Speran\ei, iar pe la 1879 un amic l-ar fi g[sit instalat ]n Calea Victoriei 107, ]n apropierea Ministerului Finan\elor. }n vara anului 1881, c`nd b[tr`nul Eminovici veni la Bucure=ti, Eminescu =edea ]n strada Enei nr. 1, ]ntr-o odaie mucegoas[ — pe c`t spun cei care au Via\a lui Mihai Eminescu  v[zut-o — cum erau, dealtfel, ]n genere cele pe care le locuia, la care avea acces pe o scar[ de lemn =i printr-un coridor (ms. 2255, ff. 342—44). Odaia reprezenta pentru el ]nt`i de toate un depozit pentru numeroasele sale c[r\i, din care, prin transporturi dese ]n l[zi sau pachete, se pierduse un num[r ]nsemnat. Poetul ]=i iubea c[r\ile =i era furios c`nd, ]mprumut`ndu-le, nu i se ]napoiau. D[duse cu umprumut c[r\i =i manuscrise lui Tiktin (ms. 2255, ff. 303) =i lui Gaster, de care acesta din urm[ s-a =i folosit ]n vestita Crestoma\ie. Od[ile pe care le ]nchiria erau mici, iar proprietarii, sperio=i de a=a calabal`c, ]nc`t Eminescu ]=i tr`ntea de obicei volumele pe du=umea sau le l[sa ]n l[zi, =i numai c`nd putea le ]n=ira pe rafturi de lemn. }ntr-un r`nd se b[tea cu g`ndul s[-=i cumpere de la hala de vechituri un dulap mare, =i ]n acest scop m[sura u=a s[ vad[ de va putea ]nc[pea prin ea (ms. 2255, ff. 303). Peste un an, ]n 1882, intr`ndu-i ]n cap c[ trebuie s[ se ]nsoare cu Veronica Micle, ]=i lu[ o cas[ goal[ cu dou[ camere =i intrare separat[, ]n str. Buze=ti nr. 5, pentru care isprav[ consult[ =i pe dna Slavici, la care locuia cu chirie cam din toamna anului 1881. Casa era ]ns[ umed[, =i Veronica ar fi putut s[ nu se simt[ bine ]n ea. De aceea, poetul continu[ s[ locuiasc[ la Slavici, pe Podul Mogo=oaiei, ]n apropiere de Biserica Alb[ (210). Cu Vero- nica nu s-a c[s[torit, =i Eminescu a r[mas ]n casa Slavici chiria= ]ntr-o odaie mare, cu pat simplu =i nelipsitele rafturi de c[r\i =i mas[ de brad cu scaune din acela=i lemn. Un lighean de p[m`nt ]ntr-un col\, un cuf[r jupuit =i ma=ina de cafea completau acest mobilier rudimentar, c[ruia atmosfera a=a de rigid[ a casei autorului Marei ]i ]mprumuta un aer de ordine =i de austeritate. Cineva =tie c[ Eminescu, st[tuse =i ]n strada Segmentului nr. 9, o jum[tate de an, dup[ o ipotez[ recent[ ]n 1880, la un domn Stelian Chiri\escu, ]ntr-un apartament gol, compus din dou[ od[i\e, fire=te tenebroase, pe care le \inea ferite de invazia eternei babe. Ni=te perdele de stamb[ galben[ acopereau mereu feres- trele pustii ale unei locuin\e, care, oriunde s-ar fi aflat, era prin  G. C[linescu firea =i mobilele locatarului mereu aceea=i (201). Vlahu\[ sus\inea c[ prin decembrie 1882 Eminescu avea domiciliul ]ntr-o “c[su\[ veche” din str. +tirbey-vod[. Slavici s-a mutat apoi lu`nd =i pe Eminescu, ]n Pia\a Amzei, la etaj, l`ng[ o brut[rie (210). }n odaia lui, ]n care se ascundea ]n r[gazurile redac\ionale =i nop\ile, spre a-=i lucra articolele =i a-=i pune la punct operele literare, prietenii ]l g[seau, ]n uitare de sine, ]mbr[cat, de pild[, ]n c[ma=[ de noapte =i cu surtucul deasupra. Eminescu avea concep\ie agitat[, rupea h`rtie mult[, se zv`rcolea prin camer[, iar c`nd citea, ca s[ se p[trund[ de ]n\elesul =i ritmul textelor, declama, ]nso\ind lectura de gesturi expresive =i zgomotoase. Deoarece medita\iile lui Eminescu se prelungeau departe ]n toiul nop\ii, Ioan Slavici, gazda, de=i om de litere, ar[ta semne de nemul\umire =i de irita\ie. Acrul autor al nuvelei Popa Tanda, auzind fo=net de h`rtie =i b`lb`ituri ]n odaia al[turat[, b[tea nervos ]n perete, strig`nd poetului s[ sting[ lumina =i s[ se culce. Acesta se potolea p`n[ ce socotea c[ Slavici a adormit, apoi aprindea din nou lampa =i continua =opoc[iala. Din aceast[ pricin[ leg[turile dintre cei doi prieteni se ]n[sprir[, cel mai nemul\umit p[r`nd a fi moroc[nosul Slavici, care-=i vedea tihna casnic[ tur- burat[. Gazda era ]ngrozit[ de ]nfr`ngerea legilor burgheze, ce se petrecea sub chiar acoperi=ul casei sale. Eminescu b`lb`ia noaptea =i nu ie=ea ziua din odaie, ]nvins de un somn ]ncle=tat, iar prin intersti\iile u=ii r[bufnea duhul gros de cafea =i spirt denaturat. C`nd, ]n sf`r=it, poetul ]=i p[r[sea b`rlogul, gazda g[sea du=umeaua plin[ de cocoloa=e de h`rtie, iar uneori, ]n cutia mesei, mezeluri mucede =i fetide, uitate cine =tie de c`nd (210). Ce compunea Eminescu la lumina incert[ a l[mpii cu gaz? O vreme, f[r[ ]ndoil[, versuri. Cea mai activ[ epoc[ a poetului a fost, cum =tim, aceea dintre anii 1874—1877, adic[ a =ederii la Ia=i, c`nd siguran\a relativ[ a existen\ei ]i ]ng[duia lucrul intelec- tual. Cele mai multe scrieri sunt des[v`r=ite sau meditate ]n ace=ti ani. Atunci tr[gea ]nc[ n[dejde s[-=i poat[ da doctoratul, =i de Via\a lui Mihai Eminescu  aceea o ultim[ oar[, ]n 1877, mai continu[ cu c`teva r`nduri ]nceputa traducere din Kant. Cu plecarea la Bucure=ti =i ]nh[marea la carul greu al unei gazete, aceste g`nduri l-au p[r[sit cu totul. Dar poetul era ]nc[ productiv, mai cu seam[ ]n primul an de redac\ie, 1877—78, c`nd munca sa era sus\inut[ de iluzii =i s[n[tate. O serie ]ntreag[ de poezii publicate ]n Convorbiri literare ]n toamna anului 1879 sunt produsul redact[rii definitive a proiectelor din anii imediat anteriori, str[b[tu\i ]nc[ de aspira\ia unei mari iubiri. Tot cam pe atunci, ]ntr-o clip[ de ]ntoarcere ]napoi a g`ndului, scria poezia O, mam[, la 1 ianuarie 1880, patru ani dup[ moartea Raluc[i Eminovici, de imaginea c[reia tumultele vie\ii ]l ]ndep[rtase. Scrisorile publicate ]n 1881 au fost g`ndite de mult, dar forma definitiv[ s-a ]nchegat acum, sub imperiul polemicii gazet[re=ti cu care sunt ]nrudite. De asemeni Luceaf[rul, Mai am un singur dor =i altele, scoase la iveal[ mai apoi de Titu Maiorescu, se v[d, la o cercetare a manuscriselor, a fi aruncate pe h`rtie ]n aceast[ vreme. }n ultimii doi ani de colaborare la Timpul (1881—1883), Eminescu n-a mai publicat nimic, =i ne vine s[ credem c[ nici n-a scris cu tot dinadinsul. Truda redac\ional[, boala care ]nainta cu tropot, sup[r[rile leg[turilor intermitente cu Veronica ]l r[pir[ tot mai mult de la masa sa de brad, =i poetul ]nsu=i se pl`nse cu imputare dnei Micle c[-i turburase tihna intelectual[: “De doi ani de zile, doamn[, n-am mai putut lucra nimic =i am urm[rit ca un idiot o speran\[ — nu numai de=art[ — nedemn[” (24). }n afar[ de poezii, Eminescu dovede=te acum ni=te preocup[ri ce s-ar p[rea curioase de n-am cunoa=te firea ]nsetat[ de absolut a poetului. }nc[ de la Viena el ar[tase interes pentru =tiin\e, ]ndeosebi pentru filozofie =i chimie. Nevoia intern[ de unitate ]n explicarea universului ]mpinsese pe acest spirit speculativ s[ caute abstrac\iunile necesare ]n =tiin\e, la ]nceput ]n =tiin\ele naturale, apoi ]n mecanic[ =i astronomie. }n caiete groase de =coal[, cump[rate de la Leon Alcalay, ]ncepuse s[-=i fac[ ]nsemn[ri dup[  ! G. C[linescu publica\iuni =tiin\ifice, s[ copieze bun[oar[ no\iuni despre plante dup[ Schleiden sau observa\iuni fizice asupra calorimetriei, a c[derii corpurilor, a legilor mi=c[rii, for\ei centrifuge =i alte aseme- nea probleme, dup[ Annale der Chemie und Pharmacie de Wöhler =i Liebig (ms. 2267). Aceste =tiin\e ]=i exprim[ legile ]n ecua\ii numerice, ceea ce determin[ pe poet s[ se ini\ieze ]n misterele calculului diferen\ial. Studiul matematicilor, ce-i fusese ]n copil[rie at`t de ur`t, i se p[rea acum u=or =i unic instrument de formulare a legilor cosmosului. C[ fantazia poetului m[rea preocup[ri abstracte c[tre care se sim\ea ]nclinat nu ]n calitate de cercet[tor, ci de contemplator, nu mai este ]ndoial[. Slavici avusese prilejul s[ afle ce-l fr[m`nta pe poet. “Ideea lui de predilec\iune — scrie acesta — era c[ tot ceea ce are via\[ e insola\iune, ceea ce l-a adus ]n cele din urm[ la convingerea c[ f[r[ matematic[ diferen- \ial[ nu suntem ]n stare s[ p[trundem adev[rata fire a lucrurilor”. (210) C`nd pentru ]nt`ia oar[ t`n[rul pe atunci Vlahu\[ p[=i ]n odaia de pe Podul Mogo=oaiei a lui Eminescu, acesta, numai ]n c[ma=[ de noapte =i surtuc, vorbi absorbit cu prietenul care adu- sese pe t`n[r despre un nou chip de a m[sura iu\eala apelor (234). Eminescu nu era ]ns[, hot[r`t, un om de =tiin\[ =i nici m[car un cunosc[tor sistematic al vreunei discipline, ci numai amator vag de profunditate. Cum ]ns[ o risipire a spiritului peste hotarele ocupa\iunii obi=nuite este un semn de ]mboln[vire, ne temem c[ aceste entuziasme pentru calculul diferen\ial sunt un preludiu al apropiatei boli. +i ]ntr-adev[r, atunci c`nd ]n vara anului 1883 Slavici g[sea odaia vecin[ plin[ de fi\uici cu calcule =i ecua\ii, paharul sub\ire al min\ii poetului era de cur`nd plesnit. F[r[ c[min propriu =i s[rac, Eminescu era silit, c`nd nu =edea acas[, s[ frecventeze birturile economice, pe Duro din strada Academiei col\ cu Doamnei, sau pe Enache, l`ng[ fostul Minister de Interne =i, c`nd n-avea ceva mai bun de f[cut, cafenelele. }n vechea cafenea Otetele=anu, unde veneau scriitori =i actori, Eminescu era v[zut din c`nd ]n c`nd singur, la c`te o mas[, citind Via\a lui Mihai Eminescu 
cu r`sete solitare reviste nem\e=ti sau copiind prin frecarea unghiei c`te un articol de jurnal cu o foaie de h`rtie alb[. Intra, de asemeni, ]n cafeneaua Labe=, de pe str. Lipscani, foarte c[utat[ pe atunci de gazetari =i care se afla ]n palatul ce a fost acum c`teva decenii al Soc. Na\ionala. Ca de obicei vorbea rar, z`mbea bl`nd =i cu g`ndul pierdut, =i numai arareori la o discu\iune ce-l interesa izbucnea declamatoriu =i aprins pentru ca s[ recad[ ]n z`mbet budhist =i-n t[cere (45). Lui Eminescu ]i pl[cea s[ se plimbe ]n tov[r[=ia vreunui prieten, de obicei ardelean (206), pe Podul Mogo=oaiei sau la +osea (37), cu care prilej vorbea despre ceea ce ]i ap[sa cugetul, de relele societ[\ii rom`ne=ti sau de sensul existen\ei. De=i Eminescu n-a avut ]n vremea s[n[t[\ii patima b[uturii, ca un adev[rat moldovean ce era =i prieten al lui Creang[, nu fugea de prilejurile ]n care putea s[ bea un pahar de vin bun. Cu c`\iva prieteni, Teodor Nica, Dionisie Miron, Costachi, Maroneanu =i al\ii, Eminescu petrecea ore ]ntregi consum`nd Lacrima Christi (210) sau alte vinuri, evit`nd de obicei pe cele albe ca av`nd “plumb”, acas[ sau ]n vreo c`rcium[ ori gr[din[ cu l[utari (167). }n 1873,un grup de studen\i rom`ni, fo=ti colegi la Viena, ]nr`uri\i de nuvela lui Leon Negruzii, V`ntul soartei, hot[r`ser[ cu jur[m`nt s[ se ]nt`lneasc[ la o petrecere comun[ din cinci ]n cinci ani. Cu o zi ]nainte de 15 august 1878, sosir[ ]ntr-adev[r din Moldova austriac[ Th. Stefanelli =i Vasile Morariu. La Bucure=ti se aflau Eminescu, Slavici =i Chibici- R`vneanul. Cei doi moldoveni, c[l[uzi\i de Chibici, f[cur[ o descindere la redac\ia Timpului din Palatul Dacia. Acolo, trec`nd printr-o odaie ]n care, c[lare pe un fel de cal de lemn, Caragiale ]=i scria articolul, d[dur[ de Eminescu ]n c[ma=[ =i f[r[ cravat[, asud`nd la un articol pentru ziar pe o mas[ mare plin[ de h`rtii =i mu=c`nd din c`nd ]n cand, ca pe vremea Blajului, din c`te un m[r pe care-l lua dintr-un talger. “— Mizerie, b[ie\i, vecinic[ mizerie — declam[ Eminescu la ]ntrebarea ce mai face — am ajuns jurnalist, adic[ calic.”   G. C[linescu Dup[ ce prin sunarea unghiei degetului mare de spatele unui dinte poetul se ]ncredin\[ c[ prietenii aveau bani, se ]ndreptar[ c[tre gr[dina La idee, local original, unde alimentele erau botezate cu nume noi, m[m[liga — m`ndrie na\ional[, cu\itul — Bismarck, cafeaua neagr[ — taifas cu cealma =i a=a mai departe. }ntr-o plimbare pe Podul Mogo=oaiei, poetul dezv[lui amicilor, z`mbind, adev[rata sa stare, declam`nd din Goethe (214): Arm am Beutel, krank am Herzen Schleppt’ ich meine langen Tage. La ebrietate, Eminescu, ]nduio=at de soarta omenirii, devenea generos =i \inea s[ ]mbrace pe s[raci cu ve=mintele sale unice. Astfel, ]ntorc`ndu-se ]ntr-o zi cu Slavici, cam turmentat, de la dr. Teodor Nica, unde b[user[ cam multi=or, z[rir[ ]n col\ul str[zii Doamnei cu strada Col\ei, unde se ridica o bina, un om descul\, merg`nd prin lapovi\[. Rezem`ndu-se de mormanul de c[r[mizi, poetul d[du s[ se descal\e. “— Ai c[piat, omule?! \ip[ Slavici. O s[-i dai tu ghetele tale, dar r[m`i ]nsu\i descul\. — Eu!? — r[spunse el. De mine s[ nu-\i pese. Eu pot s[ umblu =i descul\: dar el, s[racul!?” (210) Prieteni prea mul\i Eminescu nu avea. Slavici era un om posac, Caragiale, coleg de redac\ie, ]i devenise nesuferit prin spiritul s[u de zeflemea =i prin =iretenia cu care ]l provoca la discu\ie ca apoi s[ se bucure de aprinderea sa (204). El se ]nt`lnea totu=i cu junimi=tii bucure=teni, care f[cuser[ ]n casa lui Maiorescu o filial[ a Junimii, ce continua s[ se adune =i la Ia=i. Scrisoarea a III-a, care a provocat retragerea lui Panu din Junimea, a fost adus[ de Maiorescu ]nsu=i la Ia=i. Se citea =i la Bucure=ti, \in`ndu-se =edin\e regulate ]n fiece vineri. }mpreun[ cu junimi=tii, Eminescu era frecventator asiduu ale concertelor, ca de pild[ ale lui Sarasate, pe care le g[sea admirabile, sau al reprezenta\iilor de teatru italian cu marele actor Ernesto Rossi: Via\a lui Mihai Eminescu   “Junimii de aici — scria el la Ia=i lui Negruzzi — i s-a stricat rostul cu Rossi. P`n’ la venirea acestui genial actor, \ineam regulat vinerile =edin\[ ]n care s-a citit aforismele lui Schopenhauer, epistolele lui B[lcescu, o nuvel[ a lui Slavici, Gura satului, o traducere ]n versuri a lui Ruy Blas (Ol[[nescu]), apoi versurile mele ce vi le trimit, c-un cuv`nt, Junimea de aici a mers p`n-acum strun[. De la venirea lui Rossi, serile toate ale s[pt[m`nii sunt prinse.” (Ms. 2255, f. 312—14.) Maiorescu mai avea obiceiul s[ ias[ din c`nd ]n c`nd la iarb[ verde, la Cernica, la Pas[rea, ]n p[durea de la Tunari, la C[ld[ru- =ani sau la Snagov ori |ig[ne=ti. Alteori mergeau mai pe aproape =i pe jos la B[neasa, Her[str[u, Dude=ti sau M[gurele. La aceste preumbl[ri luau parte, pe l`ng[ Maiorescu cu so\ia, Th. Rosetti, de asemeni cu so\ia, dna Mite Kremnitz, care era cumnata lui Maiorescu, nu rareori consulul german Griesebach, ]n r[gazurile sale poet valoros, =i pe deasupra Eminescu =i Slavici, care se sim\eau bine ]n aceast[ atmosfer[ germanizat[. La M[gurele, mic Tivoli rom`nesc, unde se afla vestitul castel Otetele=anu, pus pe un d`mb ]n fa\a unui lac ce colecteaz[ apa c`torva izvoare domolite ]n f`nt`ni =i mici cascade, excursioni=tii poposeau p`n[ la miezul nop\ii, ]ntorc`ndu-se pe lun[, cu tr[surile. Acolo, credea — f[r[ temei — Slavici c[ s-ar fi inspirat Eminescu c`nd a com- pus Scrisoarea IV (208): St[ castelul singuratic, oglindindu-se ]n lacuri, Iar ]n fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri; Se ]nal\[ ]n t[cere dintre rari=tea de brazi, D`nd at`ta ]ntunerec rotitorului talaz. Rela\iunile cu aceast[ societate i-au atras poetului oarecare nepl[ceri. }nt`i de toate, stima pentru talentul s[u =i depl`ngerea s[r[ciei ]n care tr[ia se pref[ceau la ace=ti oameni odihni\i ]ntr-o nobil[, dar jignitoare pentru Eminescu protec\iune. Dna Mite Kremnitz, foarte sim\itoare pentru soarta profesorului ei de limba rom`n[, =i pentru care acesta pare s[ fi avut o vag[ ]nclina\iune,   G. C[linescu crezu c[ ]i poate veni ]n ajutor oferindu-i 200 de lei drept onorariu. Eminescu, ]nro=indu-se p`n[ ]n v`rful urechilor, r[spun- se cu un r`s nervos: “Nu mi-a= fi ]n chipuit c[ o doamn[ at`t de inteligent[ ca d-ta nu e ]nstare s[-=i dea seama c[ m[ jigne=te c`nd crede c[ eu ]n vederea unui c`=tig material ]mi dau ostenea- la de a o ]nv[\a rom`ne=te pentru ca s[ poat[ citi scrierile noastre, ]ntre altele =i pe ale mele. Drept dovad[ de sinceritate nu ai s[ te superi pe mine dac[ rump ]n buc[\ele mici aceste h`rtii.” Ceea ce =i f[cu sub ochii ului\i ai sus-numitei doamne (210). Titu Maiorescu, care, ca om de cultur[ oficial, \inea foarte mult la buna opinie a cercurilor de sus, ]n urma citirii la palat a uneia din Scrisori, g[si cu cale s[ vorbeasc[ reginei Elisabeta despre Eminescu =i s[ ]nlesneasc[ acestuia o audien\[. Eminescu se ar[t[ furios =i ]ncerc[ ]n zadar s[ dea bir cu fugi\ii. Timid =i ironic ]n sinea lui, str`ns ]n haine adunate pentru circumstan\[, poetul nu f[cu impresie prea bun[ asupra maiest[\ii-sale. Nemul\umirea a fost — dealtfel — reciproc[, =i Eminescu a stat mult[ vreme sup[rat pe Maiorescu (167). }ntr-acestea, poetul ]ncepea s[ fie cunoscut ]n public =i mai ales ]n tinerime. +colarii de liceu ]l citeau ]n b[nci, trec`ndu-=i din m`n[ ]n m`n[ Convorbiri literare, =i c`nd poetul p[=ea pe drum cu priviri absente =i z`mbetul uitat ]n col\ul gurii, \in`nd ]n m`na plin[ de cerneal[ violet[ un ghiozdan mare, ros la margini, unii tineri ]=i d[deau cu coatele =optind: “Uite Eminescu!” Epigonii ]ncepur[ a se str`nge ]n jurul lui, ]nt`iul printre ei fiind Alexandru Vlahu\[, cu care poetul se ]ntre\inea din c`nd ]n c`nd la c`te o cafenea. }n versurile lui C. Mille, fost elev al s[u la Ia=i, poetul vedea iar[=i o f[g[duin\[ ce nu s-a \inut. Eminescu trebuie s[ fi ap[rut tinerilor cu at`t mai tulbur[tor cu c`t aura poeziilor sale se potrivea cu via\a lui elevat[ =i abstract[, legendar[, chiar ]n ceea ce putea fi un semn de apropiat[ furtun[. Astfel, ]ntr-o sear[, uit`nd pe masa din odaia lui Vlahu\[, unde se urcase s[ a=tepte Via\a lui Mihai Eminescu   ]ncetarea ploii, o garoaf[ oferit[ de acesta, poetul se ]ntoarse ]n toiul nop\ii, cu ve=mintele ude, spre a =i-o relua (236). Eminescu, ]n ace=ti doi ani, era ]ns[ evident bolnav. Ulcere hidoase ]i acopereau picioarele (210) =i capul ]i ap[sa greu pe umeri de dureri l[untrice. Leg[turile cu Veronica ]i erau ap[s[toare =i din pricina aceasta, de=i aceea, con=tient[ de existen\a r[ului, nu se ar[ta ]nsp[im`ntat[. Boala cauza poetului o cople=ire =i o sil[ de sine =i de via\[, dobor`ndu-l ]n cele din urm[ sub deprima- toare turbur[ri psihice. Visa, de pild[, c[ l-a lovit apoplexia, care-l ]mpiedica s[ se ridice din pat, ]ntr-o agita\ie grozav[ a inimii (123). O ]ncercare de nuvel[ din aceast[ vreme dezv[luie ebuli\i- unea de valuri ]nfuriate =i ]nvine\ite a s`ngelui. Eroul, Ioan Vestimie, impiegat monoton, circul`nd zilnic ]ntre c[su\a sa, cancelarie, birt economic =i cafeneaua cu jurnale ilustrate, simte deodat[ o turburare ]nl[untrul s[u, prevestit[ prin pulsa\iuni =i b[t[i ale inimii tot mai neregulate. Memoria, p`n[ atunci a=a de str[lucit[, ]l p[r[si deodat[, ]nc`t pentru a g[si numele unei “feti\e blonde, pe care o iubea cu credin\[ de 16 ani”, trebui s[-l caute ]n dic\ionar. }ncepu s[ cread[ c[ fusese lovit de o afazie sau c[ o tumoare sub oasele craniului ]i apas[ creierul. Toat[ existen\a lui Vestimie, este, dealtfel, pierdut[ ]ntr-o ]nvolburare a spiritului, ce-l afund[ ca ]ntr-un pu\ ad`nc ]n visuri grele, concentrice, cu pier- derea distinc\iei ]ntre subiect =i realitate (ms. 2255, f. 268—80). Suferin\ele lui Vestimie sunt, f[r[ ]ndoial[, acelea ale lui Eminescu. Versurile, coresponden\a, actele ne dezv[luie ]n ace=ti ani un om violent =i sarcastic, b[nuitor de comploturi morale =i mizantrop, ]ngrijorat =i ne]ncrez[tor ]n viitor, misogin =i urm[rit totu=i de o luxurie chinuitoare, ce-l pune c`teodat[ ]n situa\ia penibil[ de a fi r[scump[rat de prieteni din captivitatea femeilor de noapte (3). Dorin\a de moarte se face tot mai puternic[, este ]nveninat[ de obsesia h`d[ a decesului, care ]l \intuie=te mai cu seam[ ]n vis:   G. C[linescu Ce vis ciudat avui, dar visuri Cu o f[clie-n m`na-i slab[, Sunt ale somnului f[pturi, }n alb[ mantie de domn. A nop\ii minte le scorne=te, Le spun a nop\ii negre guri. +i ochii mei ]n cap ]nghea\[, . . . . . . . . . +i spaima-mi seac[ glasul meu, Prin tristul zgomot se arat[, Eu ]i rup v[lul de pe fa\[... }ncet sub v[l, un chip ca-n somn, Tresar... ]ncremenesc... sunt eu. (Vis) Boala era ]nr[it[ =i de munca istovitoare de redac\ie, care nu-i d[dea r[gaz. El era nevoit s[ r[m`n[ ]n Bucure=ti =i vara, pe c[lduri, spre a redacta o gazet[ pe care patronii latifundiari uitau s-o subven\ioneze. }n vreme ce mai to\i — Maiorescu ]ndeosebi — plecau la b[i ]n str[in[tate, poetul, str[b[t`nd zilnic trotuarele ]ncinse, se ]nfunda ]n duhul de cerneluri al redac\iei =i uneori al tipografiei. “— Uf, nu mai pot, nu mai pot — se pl`ngea c`teodat[ vre- unui prieten — a= vrea s[ m[ duc undeva la \ar[, s[ m[ odihnesc vro dou[ s[pt[m`ni... — De ce nu te duci? — Dar unde s[ m[ duc? Cu ce s[ m[ duc? Pe cine s[ las ]n locul meu?...” (234) }n anul 1878, fiind v[zut ]n starea aceea =i ]n urma sfaturilor d-rului Kremnitz, care nu g[sea — lucru curios — nimic suspect ]n ulcera\iile de care am pomenit, Eminescu fu invitat de Nicolae Mandrea, prieten conservator, s[ stea la mo=ia acestuia, Flore=ti, din valea Gilortului. I s-a dat =i un onorariu de c`teva mii de lei — mai mult ca o ]n[bu=ire a susceptibilit[\ilor — spre a traduce ]n rom`ne=te un volum din colec\ia de documente a lui Hurmuza- chi. La Flore=ti poetul a stat singur ]n tot conacul =i era foarte mul\umit. R`urile, codrii, =esurile, dealurile oltene=ti, mun\ii ]n dep[rtare, totul i se p[rea foarte frumos =i era hot[r`t, de i se mai trimitea vreo sut[ de lei, s[ c[l[toreasc[ la Turnu-Severin =i prin ]mprejurimi. R[nile de pe picior ]i trecuse =i mergea mai bine, ]ntr-at`t acest om al naturii se sim\ea ]nzdr[venit afar[ din ora=e, Via\a lui Mihai Eminescu   la drumul de \ar[. C`nd Slavici trecu =i el pe la Flore=ti, g[si pe poet s[n[tos =i vesel nevoie mare (210; ms. 2262, f. 89), cum reiese, dealtfel, =i dintr-o scrisoare mai mult sau mai pu\in indecent[ c[tre colegii de redac\ie (“M[i oameni buni, Caraieli =i Ronetti-Roman”, unde e vorba de “fata popii cea oche=ic[”.) (Ms. la I.I.L.F.) Din p[cate redac\ia ]l a=tepta implacabil[ la Bucure=ti, =i r[ul l[untric nu se potolise prin simpla contemplare a lan\ului de mun\i ce-l desp[r\ea de locurile de hoin[rie ale tinere\ii sale. }n cele din urm[, fie c[ voiau s[ u=ureze pe poet, fie mai ales c[ erau nemul\umi\i de chipul r[zle\ cum b[tea drumurile conservatoare (I. A. Cantacuzino se pl`nse odat[ lui Maiorescu c[ Eminescu a f[cut din Timpul “l’organe personnel de ses antipathies”) (24, V), conservatorii de la conducere ]i mai d[dur[ un colaborator, pe care nu-l ceruse =i pe care nu-l stima, N. Basarabescu, redactor la Poporul. Ca =i la Curierul de Ia=i, Eminescu vesti, iritat =i pripit, c[ nu poate primi solidaritatea cu scriitori “cari cred c[ se [pot] dispensa =i de talent, =i de cuno=tin\e, =i de idei, numai dac[ vor vorbi ]ntr-un mod incalificabil de persoana regelui, p`n[ ]n momen-tul c`nd m`na monarhului semneaz[ cu dispre\ vreun decret de decorare sau de numire ]n func\ie” (ms. 2255, f. 304). Demisia pe care =i-o ]naint[ nu-i fu primit[, dar gestul dezv[luie independen\a, p`n[ la distrugerea sim\ului de conservare, a lui Eminescu. Ar fi r[mas desigur pe drumuri, fiindc[ o catedr[ de limba german[, pe care o spera la Ia=i, se dovedise vis de=ert. O dezn[dejde surd[ =i un dezgust de oameni, =i mai cu seam[ de junimi=ti — pentru care se zb[tuse at`ta — ]l cuprinse, =i cuvintele pe care le scria la Ia=i (1882), probabil Veronic[i Micle, sunt zguduitoare =i pline de furtuna apropiat[: “Tu trebuie s[-\i ]nchipuie=ti ast[zi sub figura mea un om foarte obosit, de vreme ce sunt singur la negustoria asta de principii =i peste acest (sic) bolnav, care ar avea nevoie de cel pu\in =ase luni de repaus pentru a-=i veni ]n fire. Ei bine, de =ase ani aproape o   G. C[linescu duc ]ntr-o munc[ zadarnic[, de =ase ani m[ zbat ca ]ntr-un cerc vicios ]n cercul acesta, care cu toate acestea e singurul adev[rat; de =ase ani n-am lini=te, n-am repausul senin, de care a= avea at`ta trebuin\[ pentru ca s[ mai pot lucra =i altceva dec`t politic[... Eu r[m`n cel mai am[git ]n afacere, c[ci am lucrat din convin- gere =i cu speran\a ]n consolidarea ideilor mele =i un mai bun viitor. Dar nu mai merge. }n opt ani de c`nd m-am ]ntors ]n Rom`nia, decep\iunea a urmat la decep\iune =i m[ simt at`t de b[tr`n, at`t de obosit, ]nc`t degeaba pun m`na pe condei s[-ncerc a scrie ceva. Simt c[ nu mai pot, m[ simt c[ am secat moralice=te =i c[ mi-ar trebui un lung repaus ca s[-mi vin ]n fire. +i cu toate acestea, ca lucr[torii cei de r`nd din fabrici, un asemenea repaus nu-l pot avea nic[ieri =i la nimeni. Sunt strivit, nu m[ mai reg[sesc =i nu m[ mai recunosc. A=tept telegramele Havas, ca s[ scriu, iar scriu de meserie, scrie- mi-ar numele pe morm`nt, =i n-a= mai fi ajuns s[ tr[iesc.” (66) Munca =i boala ]ndep[rtase pe Eminescu de rude, precum ]l ]nstr[inase de iubire. La nunta fratelui s[u Matei, ofi\erul, ]n aprilie 1880, nu se dusese =i nici m[car nu-i scrisese c`teva =iruri de prietenie. La chemarea surorii sale Henrieta, r[spundea obosit c[-i este peste m`n[, c[ nici m[car nu poate f[g[dui, lumea fiind schimb[cioas[ =i n[dejdile din pulbere, c[ ]n sf`r=it se sim\ea b[tr`n, foarte b[tr`n =i ar fi voit s[ moar[. “E mult de atunci, Hariet[, de c`nd eram mici detot =i ne spuneau mo=negii pove=ti. Pove=ti sunt toate ]n lumea asta.” (33) Ceva ]ns[ ]n leg[tur[ cu Ipote=tii se fr[m`nta ]n capul lui Eminescu. }=i f[cea socoteala c[ ar fi putut sc[pa de povara gazet[riei cultiv`nd p[m`ntul \[r[nesc, cu tat[-s[u? Voia s[ salveze mo=ia p[rinteasc[ dintr-un sentiment de tradi\ie familial[? Probabil =i una =i alta. De aceea poetul rumega fel de fel de planuri spre a recupera Ipote=tii: s[ se ]nsoare, s[ ia bani cu ]mprumut pentru b[tr`n de la +tirbei (?) sau de la creditul funciar, urm`nd ca dob`nzile s[ le pl[teasc[ el (ms. 2266, coperta 2). Un frate al Via\a lui Mihai Eminescu  s[u, Nicu, se ]mboln[vise ]n 1883, =i Eminescu fu v[zut de prieteni procur`nd, nu se =tie de unde, suma de 2000 de lei spre a o trimite fratelui; dar se poate ca banii s[ fi avut =i alt[ ]ntrebuin\are ]n leg[tur[ cu proiectele economice asupra Ipote=tilor (210; ms. 2255, ff. 333, 347). }n aceste dispozi\iuni de sil[ de via\[ =i de ur[ amar[ ]mpotriva oamenilor suspu=i, Eminescu porni ]n vara anului 1883, la sf`r=itul lui mai sau ]n iunie, la Ia=i (unde avea s[ fie, ]n ziua de 5 iunie, serbarea dezvelirii statuii lui +tefan cel Mare), ]n calitate de corespondent al gazetei Timpul. }nainte de a descinde la Ia=i, sau dup[ aceea, e foarte posibil ca poetul s[ fi trecut, ]n acest an, pe la Boto=ani, Ipote=ti =i ]n fine la Pom`rla, unde prietenul s[u Samson Bodn[rescu ]i f[cu surpriza de a transporta din livada liceului privat “Anastase Ba=ot[”, al c[rui director era, =i replanta ]n fa\a locuin\ei sale un enorm castan complet ]nfrunzit =i ]nalt de =apte metri. }n capitala Moldovei, Eminescu ]=i reg[si prietenii, pe Creang[, Miron Pompiliu =i ceilal\i =i colind[ cu ei, ]n cele c`teva zile c`t st[tu acolo, =tiutele cr`=me. }n =edin\a ad-hoc a Junimii, ]n casa lui Iacob Negruzzi, el citi cu glasul s[u grav =i muzical, ]ntristat acum =i amar, ]n aplauzele zgomotoase ale celor de fa\[, faimoasa Doin[, conceput[ credem de mult, ]n fond ]ndreptat[ ]mpotriva afacerii Stroussberg, potrivit[ pentru ]mprejurare: +tefane, m[ria-ta, Las[ grija sfin\ilor Tu la Putna nu mai sta, }n seama p[rin\ilor, Las’ Arhimandritului Clopotele s[ le trag[ Toat[ grija schitului Ziua-ntreag[, noaptea-ntreag[. La dezvelirea monumentului ]ns[ n-a mers. }n vreme ce lumea se zdrobea ]n ]nv[lm[=eal[ =i pia\a urla de discursuri =i urale, Eminescu sumbru, la Bolta-Rece, bea vin de Cotnar, z`mbindu-=i singur. O presim\ire surd[ ]l ]nsp[im`nta, =i boala ce-l p`ndea nu-i era cu totul str[in[ de con=tiin\[, c[ci ]ntrebat de ce nu citise !! G. C[linescu Doina la serbare, cum ]i fusese g`ndul, r[spunse c[ nu se sim\ea bine =i era chinuit de temerea ca nu cumva s[ zic[ ori s[ fac[ ceva nepotrivit cu ]mprejur[rile, ]nc`t lumea s[ r`d[ de d`nsul. Fobii, timide deocamdat[, ]l ]ncol\eau, =i Creang[ privi cu cl[tin[ri de cap pe poet c`nd acesta, vr`nd s[ se culce, puse pe m[su\[ un revolver, zic`nd c[-i era fric[ s[ nu-l ucid[ cineva (75). }ntors ]n Bucure=ti, Eminescu ap[ru prietenilor din ce ]n ce mai ab[tut =i mai ruinat suflete=te. O singur[ dat[ surprindem la el, chiar ]n acest an, o tres[rire de bucurie =i de ]ncredere ]n oameni, dar aceea ca un termen pentru a m[sura cu mai mult[ am[r[ciune =i ironie nep[sarea societ[\ii rom`ne=ti. Oferind lui Iosif Vulcan, directorul Familiei, cel care ]i d[duse cei dint`i fiori ai publicit[\ii, c`teva poezii spre publicare (S-a dus amorul, C`nd amintirile, Ce e amorul, Pe l`ng[ plopii f[r[ so\, De-acum), cu prilejul venirii lui Vulcan la Bucure=ti, acela ]i trimise, ]ntors acas[, un mic onorariu. Eminescu, vr[jit, lu[ condeiul =i-i a=ternu o scri- soare recunosc[toare, dar de o volubilitate dureroas[ (187): “Mult stimate domnule =i amice, Mul\umesc pentru onorariul trimis — cel dint`i pentru lucr[ri literare pe care l-am primit vodat[-n via\[. }n Rom`nia domne=te demagogia =i ]n politic[ =i ]n literatur[; precum omul onest r[m`ne aci necunoscut ]n via\a public[, astfel talentul adev[rat e ]necat de buruiana rea a mediocrit[\ilor, a acelei =coli care crede a putea ]nlocui talentul prin impertinen\[ =i prin admira\ie reciproc[. Iart[-mi, stimate amice, acest ton polemic, dar te asigur c[ a fost pentru mine o rar[ m`ng`iere de-a m[ vedea remunerat dintr-un col\ at`t de dep[rtat al Rom`niei, din Oradea-Mare — c`nd ]n \ara mea proprie nu voi ajunge nicic`nd s[ ]nsemnez ceva, excep\ie f[c`nd de cercul restr`ns al c`torva amici. +-apoi s[ nu fiu pesimist?” etc. }ncepeau ]n cur`nd c[ldurile verii, c`nd lumea, ]n frunte cu patronii conservatori, fugea din Bucure=ti, iar poetul r[m`nea singur Via\a lui Mihai Eminescu !
s[ asude asupra mormanelor de corecturi =i s[-=i alc[tuiasc[ informa\iile pentru gazet[ p`n[ t`rziu ]n noapte. Spiritul obosit =i blazat al lui Eminescu, ]nvr[jbit de un s`nge veninos =i \inut pe loc de o v`rto=ie trupeasc[ ]nn[scut[, mai lupt[ c`t[va vreme ]mpotriva destinelor, apoi r[ul se dezl[n\ui, =i coardele maestrului plesnir[. CUPRINS AGONIA MORAL{ +I MOARTEA (1883—1889) }ntocmai ca un dig de lemn putred, care-=i mai propte=te pieptul dospit de acreala umidit[\ii ]mpotriva mugetelor navalnice ale m[rii, l[s`ndu-se str[puns ici =i colo de mici suli\i de ap[, con=tiin\a lui Eminescu, obosit[, mai lupt[ c`t[va vreme ]mpotriva asaltului tumultuos al imagina\iei ce voia s[ rup[ z[gazul ra\iunii. Nelini=tit de spumegarea l[untric[ =i de ideea unei cabale urzite ]mpotriv[-i, acum c`nd to\i ]l p[r[seau spre a pleca la b[i, poetul se prinse cu m`inile de Slavici, care, =i el bolnav, se preg[tea s[ se duc[ la Viena. }i f[cu mustr[ri amare c[-l p[r[se=te ]n ]mpreju- r[ri grele pentru el =i ]ncerc[ s[-l ]nduplece s[ r[m`n[ pe loc. Spre a sc[pa de el, Slavici ]l rug[ s[ se duc[ la Maiorescu cu un bilet din parte-i. Maiorescu citi ]n scrisoare b[nuiala lui Slavici c[ poetul ar fi greu bolnav, dar v[z`nd pe Eminescu lini=tit =i z`mbitor, nu crezu nimerit s[-l iscodeasc[ mai departe (210, 214, V). }n fond, era ]ncredin\at c[ mintea lui Eminescu se clatin[, c[ci acesta, lu`nd masa cu el, cu c`teva zile ]nainte, se ar[tase, ]n nepotrivire cu firea sa, \an\o=, declar`nd c[ ]nva\[ limba albanez[ =i c[ vrea s[ se fac[ monah (224, IV). }n sufletul poetului ]ns[ ultimul z[plaz al judec[\ii se pr[bu=ise =i ]nchipuirea n[v[lea clocotitoare. }ntre omul din ajun =i cel de acuma nu era nici o deosebire. G`ndurile =i sentimentele erau acelea=i, numai sim\ul compatibilit[\ii imagina\iei cu realitatea fusese distrus. Iat[ de ce ! G. C[linescu putem p[=i mai departe la cercetarea firii =i concep\iei eminesciene chiar pe acest teren sumbru =i aburos. Eminescu ]=i d[du numaidec`t seama c[ durerile sale erau un ecou stins al suferin\elor ob=te=ti, c[ acestea fuseser[ pricinuite de de=[n\area demagogic[ a liberarilor, care s[r[ciser[ \ara cu reformele lor, =i cum regele era simbolul noilor st[ri de lucruri, fa\[ de patriarhalitatea vechilor domni s[raci, solu\ia se impunea, putem spune, de la sine: regele trebuia ]mpu=cat. Poetul se duse, a=adar, la cafeneaua Cap=a =i ]ncerc[, vocifer`nd din ce ]n ce mai tare, s[ conving[ de acest silogism impecabil pe dna Cap=a, care =edea — ]nsp[-im`ntat[, ca orice burghez[ pa=nic[ — la cas[. Apoi scoase revolverul din buzunar, hot[r`t s[ se \ie de cuv`nt. Gr. Ventura, care se afla acolo, se ar[t[ cucerit numaidec`t de aceast[ idee =i propuse poetului s[ mearg[ ]mpreun[ cu tr[sura la Cotroceni, unde, desigur, regele nu se g[sea. }ntorc`ndu-se pe splaiul D`mbovi\ei, lui Ventura ]i veni ideea c[ o baie ar fi prielnic[ lui Eminescu, =i de aceea ]l l[s[ la baia Mitraszewski (54), ]n str. Poli\iei nr. 4. Poetul uitase acum de neajunsurile regalit[\ii =i, v[z`ndu-se ]n ap[, fu n[v[lit de dorin\a talazurilor marine =i de voluptatea somnului ve=nic pe \[rmul m[rii (220): Mai am un singur dor: S[ m[ l[sa\i s[ mor }n lini=tea serii, La marginea m[rii... Crez`ndu-se, probabil, decedat, el continu[ s[ stea culcat ]n ap[, sub curgerea etern[ a robinetelor, p`n[ ce, sp[rg`ndu-se u=a ]n prezen\a comisarului C. N. Nicolescu de la sec\ia 18, a lui Const. Sim\ion, V. Siderescu, G. Oc[=ianu =i a altora, fu readus la suferin\i. Sub impresia unei idei funebre =i solemne, ceru lui Siderescu “o pereche de pantaloni negri, negri detot”. }n minte ]i veni acum stingerea fericit[ a c[lug[rului Euthanasius =i via\a f[r[ prihan[ a lui Ieronim din Cezara =i, cum =tia c[ aceste personaje nu sunt dec`t alte fe\e ale persoanei sale, binecuv`nt[ pe toat[ lumea, =optind rug[ciuni pentru fericirea ei (152, 224, IV). Via\a lui Mihai Eminescu ! Dna Catinca Slavici, n. Szöke, ]n casa c[reia, din Pia\a Amzei nr. 6, locuia poetul, ]nsp[im`ntat[ de turbulen\a lui, scrisese, ]n zorii zilei de mar\i, 28 iunie/10 iulie 1883, lui Titu Maiorescu un bilet care tr[deaz[ o sil[ ]ndelung st[p`nit[ =i o oroare burghez[, lipsit[ de orice eufemism: “Dl Eminescu a ]nnebunit. V[ rog face\i ceva s[ m[ scap de el, c[ci e foarte r[u”. (221) Dac[ Ion L. Caragiale pl`nse c`nd auzi grozava =tire (224, IV), ziarele vesteau pe scurt =i cu cruzime un eveniment pe care foarte mul\i ]l socoteau inevitabil, bizuindu-se pe manifest[rile artistice... nes[n[toase ale poetului: “Dl Mihail Eminescu, redactorul ziarului Timpul, a ]nnebunit. Dl Paleologu va lua direc\iunea sus-zisului ziar”. (73) Poate nu mai crud[ fu nefericita =i seaca epigram[ a lui Al. Macedonski, care ]ns[ atrase autorului indignarea unanim[ (112): Un X... pretins poet — acum Destinul s[u n-ar fi mai bun, S-a dus pe cel mai jalnic drum... C[ci p`n[ ieri a fost n[uc L-a= pl`nge dac[-n balamuc +i nu e azi dec`t nebun. Chiar Veronica Micle, aflat[ de Iacob Negruzzi ]n societatea unui t`n[r ofi\er, ar fi primit =tirea cu nep[sare =i ironie (152). Prietenii, ]n frunte cu Titu Maiorescu, care pl[ti 300 lei (224, IV), ]l internar[ pe dat[ ]n Sanatoriul “Caritas” al d-rului +u\u, din strada Plantelor, pentru ca profe\ia poetului s[ se ]ndepli- neasc[: Unde-s =irurile clare din via\a-mi s[ le spun? Ah! organele-s sf[rmate =i maestrul e nebun! }n schimb, Gh. Eminovici, venit la Bucure=ti, declar[ c[ las[ asupra lui Maiorescu “toat[ ]ngrijirea material[ =i moral[“, iar un frate, probabil Matei, smulse criticului ceasornicul de aur al poetului (224, IV). La ospiciu, unde fusese transportat ]n chip brutal =i nu ]n ve=mintele sale, r[mase ]n apa b[ii, Eminescu se p[r[si tot mai mult ]n voia fantasmelor, con=tient totu=i ]n r[stimpuri c[ sc[pase fr`nele din m`ini =i c[ arm[sarul logic zburase. Nu recuno=tea ! G. C[linescu pe prieteni sau se pref[cea, l[s`nd ochii ]n jos, c[ nu-i cunoa=te, manifest`ndu-=i credin\a c[ boala nu-i va trece niciodat[. Dar boala lui nu era =i aceea pe care =i-o ]nchipuiau prietenii. El ]=i sim\ea memoria strivit[ de acea ap[sare ]n jurul craniului =i se plimba n[valnic ]n c[utarea versurilor =i rimelor ce-i populase mintea p`n[ atunci (221). }ndurerat c[ uitase s[ vorbeasc[ toate limbile ce crezuse a =ti p`n[ atunci, adic[ latin[, italian[, spaniol[, rom`n[, francez[, german[, englez[, albanez[, lituan[, paleoslav[, ruseasc[, polon[, bulgar[, s`rb[, greac[, neogreac[ =i turceasc[ (ms. 2255, f. 375), ]=i f[cea un r[boj al lor. Apoi, ca s[-=i ]ncerce memoria, declama din Homer sau din Virgil (210, 206), bun[oar[ din Odiseea: Spune-ne, muz[ divin[, de mult iscusitul b[rbat ce Lung r[t[ci dup[ ce-au d[r`mat Troada cea sf`nt[, Multe cet[\i de oameni v[zu =i daturi deprinse, Multe-n urma lui sup[r[ri pe mare avut-au, Chibzuind pentru sufletul lui, alor s[i ]nturnare, Dar pe tovar[=i el nu m`ntui cu toat[ a lui grij[ etc. (ms. 2281, f. 76) p`n[ ce, ]ntunec`ndu-l uitarea, alerga pe goale hexametre, ]n vanitatea celei mai inextricabile elucubra\ii. Impulsiunile sale suflete=ti r[m`neau nestr[mutate. Un biet nebun “bulgar”, care ]i scutura ]n ne=tire o cutie de chibrituri la ureche, ]l arunc[ ]n toate furiile. I se p[rea nemaipomenit, de neiertat ca un “bulgar” s[-=i ]ng[duie at`ta familiaritate fa\[ de d`nsul, care ve=tejise pe adversarii xenofobi ]n privin\a lui, denun- \`ndu-i ca nu mai pu\in alogeni: Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman, Toat[ greco-bulg[rimea e nepoata lui Traian. Deoarece =ederea la Sanatoriul “Caritas”, unde-l tratase cu cloral, morfin[, vezic[toare, b[i ale membrelor inferioare, nu folosi lui Eminescu, Maiorescu puse la cale, ]n toamn[, c`nd se ]ntoarse Via\a lui Mihai Eminescu ! din str[in[tate, trimiterea lui la Viena, ]n sanatoriul d-rului Obersteiner de la Ober-Döbling, unde fusese internat =i Lenau. D`ndu-i-se ca ]nso\itor cel mai bun prieten, Chibici-R`vneanul, coleg de =coal[ =i de universitate, Eminescu fu suit ]n tren cu ]nt`ile ploi de toamn[. La 2 noiembrie 1883 sosi, rev[z`nd, dup[ o trecere de 12 ani, ora=ul celei mai frumoase tinere\i, cu mintea ]ntunecat[ =i chinuit[ de n[luci (86): Unde-i vremea aurit[, C`nd l-aceea=i =coal[ nalt[ Oare c`nd s-a fi ]nturs? Vizitam acela=i curs. }n gar[, amintindu-=i poate c[ acolo luptase pentru ]nf[ptuirea unit[\ii morale a rom`nilor ]n preg[tirea =tiutului congres de la Putna, strig[, ]n clipa cobor`rii din tren: “Rom`nia liberat[! Rom`nia liberat[!”, l[s`ndu-se sprijinit de dr. C. Popasu, nepotul lui Titu Maiorescu (205). Viena era plin[ de amintirea visurilor de tinere\e, de chipul dulcii Baudius sau al necunoscutei blonde cu p[r de aur, al d-rei Rezi =i, poate, al Veronic[i. De aceea, ]n tot timpul mersului de la gar[ la sanatoriu, Chibici a avut de luptat cu poetul, c[ci acesta trimitea s[rut[ri tuturor femeilor de pe drum, voind s[ sar[ din cupeu. A=ezat ]n marginea Vienei, ]n mijlocul unui mare parc cu flori =i arbori, sanatoriul era o vil[ elegant[ =i auster[, ]n stil neoclasic, cu peron central sprijinlt pe =ase coloane zvelte, cu aripi simetrice de o parte =i de alta, terminate prin c`te un mic fronton grec. Ferestrele mari, sec\ionate ]n zone geometrice, un imens gazon ]n fa\[ =i masivuri verzi de tufe, tonul cenu=iu al tencuielii, toate acestea d[deau un aer de lini=te des[v`r=it[ =i de p[r[sire. Sub peronul acestei cl[diri se opri cupeul lui Eminescu, fiind primit cu mult[ =i psihiatric[ deferen\[ de d-rii Obersteiner =i Leidesdorf, care aflaser[ c[ pacientul era socotit drept unul din cei mai de seam[ poe\i rom`ni (86). La ]nceput, sub imperiul otr[vii din s`nge, Eminescu, delir`nd, se l[s[ ]n voia halucina\iilor min\ii sale, care ]ns[ sunt, precum ! G. C[linescu vedem, o re]ntoarcere pe drumul vechilor deprinderi morale =i intelectuale. A=a, de pild[, botez[ pe cei din juru-i cu nume regale =i ilustre ca regele Norvegiei, regele iudeilor, ]mp[ratul Chinei, Heinrich Heine, din interesul l[untric pentru Nord, Extremul Orient =i literatura german[ ce-l ar[tase intotdeauna, c`t =i din nevoia de a tr[i ]n mijlocul unei lumi alese. Cu un =tergar legat ]n jurul capului =i suit pe un scaun, conjura duhurile prin formula “Abra Kadabra”, a=a cum, ]ntr-o nuvel[ senza\ional[ din tinere\e, v[zusem c[ face un erou al s[u, ori predica iritat, merg`nd necontenit prin odaie =i tr`ntind u=ile, aprins ]nc[ de indignarea foiletoanelor =i Scrisorilor din ultimii ani. Apoi, devenit sentimen- tal, c`nta ne]ntrerupt, ca ]n clipele de bun[ dispozi\ie, de bun[ seam[ din repertoriul s[u favorit, adic[ Frunz[ verde de piper sau Eu sunt Barbu L[utarul. Mintea ]i era ]nc[ ap[sat[, r[spundea greu la ]ntreb[ri =i f[r[ leg[m`nt (86). Odat[, ]ns[, preocupat mereu de ideea na\ionalit[\ii noastre, g[si de cuviin\[ s[ demonstreze regelui Iudeii, adic[ lui Obersteiner, zis =i H. Heine, poate dintr-o asem[nare ce i se p[ru b[t[toare la ochi, c[ limba rom`n[ e cea mai veche, deoarece se trage din graiul dacic. Mersul ne]ntrerupt prin odaie, c`ntecul =i oratoria ]l extenuase, dar logica era impla- cabil[, c[ci Eminescu se socotea asemeni unui ceas ]ntors ce nu se mai poate opri din proprie putere. Subtilitatea min\ii se dovedea, a=adar, oric`nd. C[ci cu ce oare po\i mai nimerit compara o minte ]n aiurare dec`t cu roti\ele delicate ale unui ceasornic ce alearg[ p`n[ la istovire, prin ruperea piedicii basculante ce le opre=te ritmic =i le d[ un sens? (221). }n cur`nd, datorit[ ]ngrijirilor medicale, scripetul min\ii poetu- lui ]=i ]ncet[ rostogolirea, =i bucuriile libert[\ii incon=tiente se mistuir[. Din ianuarie 1884, poetul se potoli deodat[, devenind pe m[sura ]nsenin[rii mai t[cut =i mai trist. Nu mai c`nta. +tia acum c[ cei din jurul lui nu sunt regi =i citea c`te ceva ca o ]ncercare a min\ii. La 12 ianuarie veni s[-l viziteze Maiorescu, care ]ns[ nu st[tu dec`t vreo c`teva clipe, primit sumbru =i cu Via\a lui Mihai Eminescu ! ne]ncredere de poet (86). P. P. Carp, de asemenea, ]l v[zu, apoi Th. Rosetti. F[r[ s[-=i aminteasc[ de ]nceputul bolii, Eminescu ]=i d[dea seama acum de ceea ce se ]nt`mplase cu sine =i era totodat[ ru=inat =i ]ngrijorat de viitor. Nu =tia cine-i pl[te=te pensiunea =i asta ]l sup[ra, date fiind obi=nuitele sale susceptibilit[\i. Pe de alt[ parte, vedea viitorul ]naintea sa c[scat ca o pr[pastie. +tiindu-l nebun, nimeni nu i-ar fi dat vreo ]ntrebuin\are =i el ar fi r[mas pe drumuri. Totodat[ ]i era foame, o foame n[prasnic[, ce mic=ora dimensiunile alimentelor =i care poate fi o form[ posibil[ a bolii de care suferea, dar f[r[ ]ndoial[ =i o strigare a trupului s[u zdrav[n =i v`njos. Fiindc[ se pl`ngea de neajungerea alimente- lor, d-rul Leidesdorf ]l invit[ la mas[, dar el se sfii s[ mearg[, sub cuv`nt c[ hainele sale nu erau curate. Primi, ]n sf`r=it, s[ ia masa cu Obersteiner. Acum citea — din Hebbel — discuta cu doctorul asupra literaturii germane =i f[cea c`te o mic[ plimbare ]n tr[sur[ prin Viena cu nepotul lui Maiorescu. Este de re\inut c[ poetul, cu toate aten\iunile de aici, dorea s[ se ]ntoarc[ c`t mai grabnic ]n \ar[, ]mboldit de instinctul sigur de patrie al celor ce se simt pe sf`r=ite (221). C`nd se socoti ]ndeajuns de ]nchegat la minte, compuse o scrisoare c[tre prietenul Chibici, care, ca toate cele scrise ]n epoca aceea turbure, tr[deaz[ o chibzuin\[ ]ndelung[ asupra tuturor punctelor, o grij[ caligrafic[ deosebit[, o =ov[ire =i o temere ca nu cumva un fir rupt al frazei s[ dea de g`ndit asupra s[n[t[\ii sale mintale. “Iubite Chibici — scria acolo. Nu sunt deloc ]n stare s[-mi dau seama de boala cumplit[ prin care am trecut, nici de modul ]n care am fost internat aici ]n ospiciul de aliena\i. +tiu numai at`t c[ boala intelectual[ mi-a trecut, de=i fizic stau destul de prost. Sunt slab, r[u hr[nit =i plin de ]ngrijire asupra unui viitor care de acum ]nainte e f[r[ ]ndoial[ =i mai nesigur pentru mine dec`t oric`nd”. Dup[ ce ]ntreb[ de soarta c[r\ilor sale de la Bucure=ti =i de ceasornicul de aur d[ruit de tat[-s[u =i r[scump[rat de la un ! G. C[linescu anume Sim\ion, unde ]l amanetase, se ruga de Chibici =i de prieteni s[-l scoat[ odat[ de acolo: “Fii bun, iubite Chibici, =i r[spunde-mi cum stau lucrurile cu mine. Doctorii de aici ]mi vorbesc de d. Maiorescu =i de tine. Eu =tiu despre tine c[ n-ai mijloace pentru a ]ngriji de mine ]n starea ]n care sunt. }mi sunt, dar, necunoscute m[surile pe care d. Maiorescu va fi binevoit s[ le ia ]n privire-mi =i v[d de pe alt[ parte c[ doctorii de la institut nu =tiu asemenea nimic, ci se m[rgi- nesc a-mi cita numele d-sale =i al t[u, ceea ce — ]n izolarea ]n care m[ aflu — nu e de natur[ a m[ satisface. +i ]n adev[r, nu-\i po\i ]nchipui starea ]n care un om se afl[ ]ntr-un institut de aliena\i dup[ ce =i-a venit ]n fire. Neav`nd nimic de lucru, ]nchis al[turi c-un alt individ, hr[nit r[u precum se obi=nuie=te la spitale =i l[sat ]n prada celor mai omor`toare griji ]n privirea viitorului, mi-e fric[ chiar de a-mi pl`nge soarta, c[ci =i aceasta ar fi interpretat ca un semn de nebunie. Astfel, f[r[ speran\[ =i plin de amare ]ndoieli, ]\i scriu, iubite Chibici, =i te rog s[-mi l[mure=ti pozi\ia ]n care m[ aflu. Eu a= vrea s[ scap c`t se poate de cur`nd =i s[ m[ ]ntorc ]n \ar[, s[ m[ satur de m[m[liga str[mo=easc[, c[ci aici, de c`nd m[ aflu, n-am avut niciodat[ fericirea de-a m`nca m[car p`n[ la sa\iu. Foamea =i demoralizarea, iat[ cele dou[ st[ri continue ]n care petrece — Nenorocitul t[u amic — M. Eminescu”. (221) Maiorescu, dup[ sfatul medicilor, nu g[si nimerit[ ]ntoarcerea a=a de timpurie acas[, =i cu o nobil[ =i rece solicitudine hot[r] trimiterea pentru c`tva timp a poetului ]n Italia, pentru ca cei din urm[ nouri ai furtunii trecute s[ se mistuie ]n uitare. Cu banii str`n=i de Junimea =i ]nso\it iar[=i de Chibici-R`vneanul, Eminescu porni ]n ziua de 26 februarie c[tre Italia. }nainte de a p[r[si sanatoriul, d[rui doctorului Obersteiner volumul s[u de poezii cu dedica\ie scris[ ]n litere gotice: “Dem hochgeehrten Herrn Dr. Ober- steiner zur gütigen Erinnerung an M. Eminescu”. Volumul acesta ]l alc[tuise, dup[ cum se =tie, Maiorescu, mai mult ca s[ justifice ]n fa\a poetului, b[nuielnic =i m`ndru, izvorul cheltuielilor f[cute cu boala sa (86). Via\a lui Mihai Eminescu ! Poetul, care c`ntase, dup[ Gaetano Cerri, a=a de lapidar moarta Vene\ie, ]nc`t numele ilustrei cet[\i de pe Adriatic[ este pentru mul\i din noi str`ns legat de al s[u: S-a stins via\a falnicii Vene\ii. N-auzi c`nt[ri, nu vezi lumini de baluri; Pe sc[ri de marmur[, prin vechi portaluri P[trunde luna ]n[lbind pere\ii..., p[=i ]n re=edin\a dogilor cu sufletul stins =i obosit. Sosit noaptea =i dus de la Ponte di Ferro, ]n gondol[, spre hotel, Eminescu, a c[rui inim[ ar fi trebuit s[ tresalte de emo\ie, fu cuprins de nelini=te =i fric[ la pleosc[itul surd al valurilor, la strig[tul lop[ta- rilor =i la tremurarea ]ntoars[ de lumini =i umbre. F[r[ s[ vrea s[ vad[ pe c`ntatul San-Marc, nici s[ p[=easc[ m[car de dou[ ori printre porumbei, ]n fa\a Procura\iilor =i a Campanilului, el ceru chiar din acea sear[ s[ plece dis-de-diminea\[ la Floren\a, ceea ce se =i ]nt`mpl[. Nici Floren\a lui Dante =i a lui Michelangelo, cu palatele sale de piatr[ grea =i cu verzuia clopotni\[ a lui Giotto, nu pare s[-l fi atras mai de aproape. G`ndurile sale toate erau pentru o englezoaic[ de care se ]ndr[gostise =i a c[rei urm[ o pierdu (167). Neafl`nd-o, se hot[r] s[ se ]ntoarc[ ]n \ar[. +tiind c[ Rom`nia este la r[s[rit, ie=i afar[ din Floren\a, r[t[cind o zi ]ntreag[. Noaptea t`rziu, plin de r[ni la picioare, se ]ntoarse la Pensione Pera (221), unde locuia cu Chibici-R`vneanul. “Nu mi-ai spus tu — se scuz[ — c[ de aici \ara noastr[ se las[ drept la r[s[rit? Am mers =i eu spre r[s[rit”. (145, 149). }n \ar[, prietenii se sf[tuiau ce rosturi s[ fac[ poetului la sosire. Timpul sta s[-=i ]nceteze apari\ia, iar Eminescu ar mai fi avut nevoie de odihn[. B[tr`nul Eminovici murise de cur`nd, murise sinucis =i fratele Nicolae; Matei, ofi\erul, t[cea la R. S[rat, numai sora Henrieta se mai interesa de soarta fratelui Mihai (33). Th. Rosetti oferi lui Eminescu g[zduire la Sculeni, la mo=ia sa, al\ii se g`ndir[ la Creang[ sau la preotul En[chescu din Ia=i, c[rora Junimea le-ar fi dat o desp[gubire (221). Oricum, Maiorescu 
! G. C[linescu medita ]n chip foarte serios la existen\a poetului, pentru care agonisise, din cotiza\ii, fondul unor ajutoare lunare, p`n[ la g[sirea unui post. Eminescu nu voia s[ stea ]ns[ la \ar[, =i nici la Ia=i nu dorea s[ mearg[. La 17/29 martie, c`nd porni ]nspre patrie, poetul era hot[r`t pentru Bucure=ti, de=i n-ar fi vrut s[ dea acolo ochii cu Slavici. Dup[ o =edere de c`teva s[pt[m`ni la Bucure=ti, ]n a=teptarea g[sirii unui rost (Slavici pretinde chiar c[ au petrecut “]mpreun[“, adic[ s-au ]nt`lnit, dac[ nu cumva e vorba de g[zduire, fiindc[ lucrurile lui Eminescu trebuie s[ fi r[mas la el), poetul se duse s[ se stabileasc[ la Ia=i, unde pre=e- dintele Caracudei, Miron Pompiliu, ]l g[zdui ]ntr-o mic[ od[i\[ ]n centrul ora=ului (210, 221, 91 b). Prietenilor li se ]nf[\i=[ un Eminescu surpat suflete=te, cu ochii ve=teji, p[r[si\i de g`nduri, greoi la fapt[ =i la cugetare, monosi- labic ]n r[spunsuri, f[r[ nici o vlag[ =i de o senilitate, de o ]ntu- necare trist[ a oric[rei dorin\i de via\[, zguduitoare (167). Se socotea un om os`ndit, “ein aufgegebener Mensch”, incapabil de a mai face ceva bun pe aceast[ lume, =i c`nd, arunc`nd ochii pe o carte, ]=i sim\ea creierul ap[sat de st`nci grele, descurajarea lua chipul unui dureros oftat. De aci sumbra mu\enie cu care ]nt`m- pina ]ntreb[rile unor prieteni =i lipsa oric[rui impuls la fapt[. Spre a-l scutura din iner\ie =i a-i da ]ncredere ]n puterile proprii, prie- tenii ]i propun s[ fac[ inventarul unor documente istorice. El merse ]ntr-adev[r s[ le vad[, le r[sfoi ]n sil[ =i apoi, ]nvins de greutatea de a le aduna, declar[ c[ manuscrisele erau lipsite de orice valoare (221). }n cur`nd fu nevoit s[ se mute la Burl[, dar aici ]l sup[ra comunitatea locuin\ei, de=i ar fi putut foarte bine s[ ia cu chirie o odaie mobilat[ pe seama sa. Se f[cuse ]ns[ zg`rcit, din acea fric[ de viitor ce-l st[p`nea de c`\iva ani =i pentru c[, e drept, nu vedea nici o situa\ie neted[, d`ndu-=i totodat[ seama c[ n-ar fi ]n stare s[ ]ndeplineasc[ nici o munc[ lucrativ[. Cu greu ]l ]nduplecar[ prietenii ca din cei 1.500 de franci, pe care ]i \inea str`n=i bine, Via\a lui Mihai Eminescu 

s[-=i cumpere haine =i cele de trebuin\[. Ace=ti bani proveneau din edi\ia poeziilor de la Socec, din restul sumei ce i se ]ncredin\ase pentru c[l[toria sa ]n Italia, c`t =i din ceea ce, lunar, primea prin Chibici de la Junimea. Ajutoarele, ]n loc s[-l consoleze, ]l ]mpie- treau de ru=ine =i dezn[dejde. S[ nu fii ]n stare s[ scrii sau s[ munce=ti, s[ vegetezi ]ntr-o lini=te f[r[ sens, ]nv[luit[ ]n comp[- timire =i dispre\, acestea erau g`ndurile ce munceau pe poet atunci c`nd Vlahu\[ veni s[-l vad[, prin iunie 1884. +ederea zadarnic[ =i tr`nd[via min\ii ]l ]ngr[=aser[ ]ntr-un chip penibil, ]nce\o=`ndu-i ochii. C[r\ile sale, pe care nu se hot[ra s[ le cear[, erau ]ntr-o lad[ la Bucure=ti, un post de subbibliotecar prin demisia lui Philippide nu devenise ]nc[ vacant, revizoratul pe care ]l dorea mai cu drag[ inim[ nu i se oferea, astfel ]nc`t, m`hnit de z[d[rni- cia zilelor sale, dorea s[ moar[ c`t mai cur`nd (221). Fie curiozitatea, fie ]ndemnul sincer de a aduce o raz[ de lumin[ ]n sufletul ]nnegurat al poetului, unii prieteni luar[ pe Eminescu =i-l duser[ pe la vestitele cr`=me periferice cu vin bun, printre care Bolta-Rece. Prinz`ndu-se ba cu profesorii de liceu Dogaru, V`rgolici, +tefan Cerchez, ba cu Petre Grigoriu, poate =i cu Creang[, poetul sc[pa de sub supravegherea vigilent[ a junimi=- tilor dietetici =i disp[rea ca-n vremurile bune prin cr`=mele m[rgina=e, iar toamna prin vii pe la Socola, hoin[rind toat[ ziua, dormind ]n f`n ca la Putna. Odat[ Miron Pompiliu trebui s[-l aduc[ cu birja de la Socola, unde ]l r[piser[ amicii. Dac[ pentru s[n[tatea fizic[ aceste petreceri erau d[un[toare, ]n sufletul poe- tului se rupse deodat[ un nour negru, =i bucuria ]ncepu s[ str[bat[. }ntr-adev[r, prin august 1884, Missir, raportorul c[tre Junimea bucure=tean[ a st[rii poetului, ]l g[si pe acesta mult mai sprinten =i mai bine dispus, exprim`ndu-=i ]ndoielile amare de alt[dat[ ]n form[ glumea\[ =i resignat[ =i resping`nd sfaturile igienice cu amenin\area derizorie c[ se va face c[lug[r sau se va omor] cu stricnin[. Se ar[ta chiar dispus s[ lucreze dac[ cineva l-ar fi ]ndemnat cu tot dinadinsul la aceasta. Dus la b[ile Repedea din apropiere, nu voi s[ fac[ hidroterapie (221). Se preumbla des prin 
 G. C[linescu ora=, din centru c[tre ]mprejurimi, ie=ind din strada L[pu=neanu spre P[curari, la r[sp`ntia acestei str[zi, care domina R`pa Galben[, cu strada Ci=meaua P[curari, unde se afla o stinghie de lemn. Rezemat cu coatele de ea, privea ]ndelung priveli=tea dealu- rilor ]nconjur[toare, Galata, Cet[\uia sau Repedea, ]ntr-o mut[ contempla\ie, apoi se ]ntorcea, absorbit, spre ora= pe l`ng[ zidul caselor, netezindu-=i din c`nd ]n c`nd lunga sa coam[ (169). Poetul frecventa, dealtfel, =i Junimea ie=ean[, care a mai r[mas acolo, cu Convorbirile, p`n[ la 1885, c`nd s-a mutat definitiv la Bucure=ti, dar aici n-avea nici ce citi, nici ce spune, scufundat ]n obi=nuita sa apatie, ce p[rea muta ]nf[ptuire a Glossei: Tu r[m`i la toate rece, Te ]ntreab[ =i socoate De te-ndeamn[, de te cheam[; Ce e r[u =i ce e bine; Ce e val, ca valul trece, Toate-s vechi =i nou[ toate: Nu spera =i nu ai team[; Vreme trece, vreme vine. }n jurul acestui om petrificat, Creang[, om simplu, dar ad`nc, se ]nv`rtea cu cl[tin[ri din cap =i iubire evlavioas[. }n bordeiul din strada |ic[ul de Sus, Eminescu mai suia =i acum s[ stea pe patul de sc`nduri din cerdac, dar f[r[ volubilitatea confesional[ ce f[cea farmecul ]nt`lnirilor de alt[dat[ (46). La banchetul de la Hotel Traian, cu prilejul centenarului mor\ii lui Horia (21 oct. 1784—1884, dar amintirea ori serbarea ]ns[=i se bizuie pe o eroare, c[ci Horia a murit la 28 februarie 1785), la care luar[ parte =i cei doi tovar[=i, dup[ cuv`nt[ri entuziaste =i ]nchin[ri de pahare ]n s[n[tatea tuturor bunilor rom`ni, =i ]ndeosebi a celor de peste mun\i, ]n toiul petrecerii, c`nd capetele erau mai ]nfier- b`ntate, m[t[h[losul fost diacon se urc[ pe mas[ =i \inu cu glas tare =i ap[sat aceast[ mustrare: “D-apoi bine, domnilor, s-a b[ut ]n s[n[tatea cut[ruia... =i cut[ruia... S[-mi da\i voie s[ amintesc c[ numai ]n s[n[tatea aceluia care a f[cut poezia (=i cit[ o cunoscut[ compunere ]n stil popular) nu s-a b[ut. Beau deci ]n s[n[tatea lui Mihai Eminescu”. Aplauze =i urale furtunoase zguduir[ deodat[ sala, =i to\i ]ncepur[ s[ strige: “Tr[iasc[ Eminescu! Eminescu... Via\a lui Mihai Eminescu 
 Eminescu s[ vorbeasc[“. Dar Eminescu, nep[s[tor, ca =i c`nd ar fi asistat la un spectacol str[in, ]ndep[rtat, ]ncre\i de c`teva ori fruntea ]ntr-un z`mbet silnic =i r[mase placid, cu privirea pironit[ ]n farfurie. }n cele din urm[ se ridic[ =i, ]n ova\iile celor de fa\[, b[u pentru \[r[nimea rom`neasc[ (66, 169). Acum locuia ]ntr-un fel de pod al unei =uri de piatr[, ce se afla ]n curtea hanului lui Bacalu (atunci Hotel Rom`nia, mai apoi Pastia). Era ceva f[cut parc[ anume pentru autorul S[rmanului Dionis: o odaie de pod joas[ =i larg[, cu o singur[ u=[-fereastr[, la care urcai pe o scar[ de lemn repede =i exterioar[. Un pat, o mas[ =i un scaun de brad, c`teva c[r\i =i jurnale pe jos erau uneltele casnice de totdeauna ale poetului (66). Din cauza petrece- rilor tot mai dese, starea fizic[ se ]n[sprise, vermina ulcerelor reap[ruse pe picioare, de=i mintea ]i era a=a de limpede, ]nc`t el putea a=terne pe h`rtie r`nduri clare =i pline de ascuns umor ca aceste (149,221): “Drag[ Chibici, de vreme ce residez la [H]otel Rom`nia (vechiul han al lui Bacalu), ]ntr-o hulub[rie pu\in recomandabil[ din orice punct de vedere, e lesne de-n\eles c[ nu am unde pune lucrurile mele, ]nc`t ar fi foarte bine dac-ai p[stra tu ]nc[ c`tva timp a=a- numita mea lad[, de=i presupun c[ acest lucru nu e tocmai pl[cut. S[n[tatea mea sc`r\`ie ]ntruna, ca o moar[ de mult stricat[, ba poate ireparabil[. S[pt[m`na aceasta am avut friguri =i dureri de cap; c`t despre picioare — ele sunt ]ntr-o stare a=a de pl`ns, precum erau ]n Bucure=ti. O trist[ iarn[ m[ a=teapt[ =i o trist[ via\[. Te rog dar s[ iei tu lada de la Sim\ion, dac[ nu mai e cu putin\[ s[ stea acolo p`n[ ce starea mea se va-ndrepta, dac[ e cu putin\[ s[ se-ndrepte vrodat[“. Cer`nd s[ suplineasc[ orele vacante de istorie la =coala comercial[, ]i fur[ date orele de geografie =i statistic[, al c[ror program se compunea “dintr-un dic\ionar de nume proprii =i de cifre”. Cum n-avea c[r\i de specialitate =i putere de munc[, ]ns[rcinarea aceasta i se p[rea o “belea”. A profesat totu=i un an =colar, de la 1 oct. 1884 la 1 sept. 1885 (125, 221). 
 G. C[linescu }n aceast[ toamn[ spiritual[, cu cea\[ sub\ire =i ploaie trist[ =i m[runt[, petrecu Eminescu ]nc[ un an. }n vara urm[toare, 1885, ]l g[sim la Andrejevsky, Liman, l]ng[ Odesa, trimis de prieteni prin cotiza\ii s[ fac[ b[i la stabilimentul d-rului Jachimowicz. La Odesa nu fusese dec`t pentru medicamente =i tutun, aci se plictisea de moarte. V`ntul =i valurile lacului ]i m[surau cu fream[tul lor golul zilelor, care i se scurgeau “uniforme =i monotone ca b[t[ile unui ceasornic de perete”. Aci nu cuno=tea pe nimeni, to\i vorbind ruse=te sau le=e=te, =i singura-i lectur[ era o edi\ie a lui Heine, r[t[cit[ prin terfeloagele doctorului secundar. B[ile de n[mol sp[lar[ ]ntruc`tva de ulcere pe acest Iov al poeziei, care cerea acum, de la prieteni, spre a se ]ntoarce acas[, vremea devenind ploioas[, nervus rerum, adic[ bani (221). La 2 septembrie scria din Odesa, unde tr[sese la un hotel de m`na a treia, “Hotel Strassbourg”. Pe ziua de 24 septembrie 1884, i se d[duse lui Eminescu postul de subbibliotecar, p[r[sit de A. Philippide (M. O., nr. 142 din 30 sept. 1884), ]n aceea=i Bibliotec[ a Universit[\ii unde cu zece ani mai ]nainte fusese bibliotecar. Superiorul s[u era acum I. Cara- giani. Aci =edea la biroul s[u din fund, ]n fa\a intr[rii =i, dup[ ce ]mp[r\ea cele c`teva c[r\i cerute, se cufunda, ca orice om cuminte, ]n lectur[. Din scripte rezult[ c[ func\iona mai ales la serviciul de ]nregistrare, ]ndeplinind =i unele m[runte sarcini birocratice (R. F., VI, 2, 1939). }ntr-o zi de prim[var[ fu v[zut cobor`nd pe stradela Universit[\ii ]nspre strada Alecsandri, ]n haine curate de doc alb =i cu must[\ile rase. Tr[s[turile masive ale fe\ei, mai rotunde acum, buzele c[rnoase =i pletele date pe spate ]i alc[tuir[ atunci o fugitiv[ masc[ de ]n[l\are sever[ asupra lucrurilor =i de lini=te l[untric[, ce ]l ]ntinerea ]n ochii privitorilor. Dar nu fu dec]t o privire de soare ]n amurg, c[ci must[\ile rec[zur[ iar[=i obosite, pe un rictus amar baudelairian. Se pretinde iar[=i c[, de s[rb[torile Cr[ciunului 1885, Emines- cu ar fi fost la Cern[u\i, la sora sa Aglae Drogli, =i cu acest prilej ar fi fost luat de prietenii locali =i la Suceava, la +tefan Dracinski, Via\a lui Mihai Eminescu 
 directorul gimnaziului, care ]=i serba ziua onomastic[. Erau de fa\[ prieteni =i cunoscu\i de mult: A. Daskievici, Vasile Bumbac, +tefureac, C. Mandicevski, I. Isopescul, dar Eminescu r[mase mereu ]ntunecat =i cu gura ]ncle=tat[, chiar atunci c`nd catihetul gimnaziului, Scharnagel, d[du ca etimologie a numelui Eminescu cuv`ntul “eminere”, “a se ridica deasupra altora”, ceea ce era adev[rat =i prin talent, =i prin suferin\[ (82). }mprejurarea de a cobor] zilnic pe o scar[ ca de cote\ =i cu un picior =ov[ielnic f[cu ca, ]ntr-o bun[ zi — dup[ versiunea cea mai veridic[ de crezare, pe vreme de iarn[ — Eminescu s[ alunece pe ghe\u= =i s[-=i fractureze piciorul. L-au dus la Spitalul Sf. Spiridon, unde a stat c`teva s[pt[m`ni, vizitat des de prieteni, de Pompiliu, Burl[ =i Humpel ]ndeosebi, =i juc`nd =ah (66).Este posibil ca aceast[ ]nt`mplare s[ fi fost ]n noiembrie 1884, c`nd I. Caragiani raporteaz[ c[ poetul era internat la Sf. Spiridon, unde ar fi trebuit s[ stea p`n[ la Anul Nou. Cu un =uier a pagub[ popular ]=i exprim[ ne]ncrederea ]n vindecarea sa: “Hei, hei, nu mai calc[ iarb[ verde piciorul lui Eminescu”, dar ]n genere era resemnat, lini=tit p`n[ la umor,de un umor care prevestea o nou[ abandonare ]n voia spumelor demen\ei. C`nd a ie=it de acolo, a fost dus de prieteni ]ntr-o nou[ locuin\[, pl[tit[ din contribu\iile lor, o od[i\[ la etajul al III-lea din casele Lep[datu de pe str. L[pu=neanu, simpl[ ca toate celelalte prin care ]=i purtase os`nda (77). Se mai vorbe=te iar[=i de o mansard[ a caselor Iby-Succesori (48), unde avea ca vecin[ pe o b[tr`n[ pianist[ englez[, ce f[cea s[ r[sune podul de ruladele ei sentimentale (159). Poetul fusese p`n[ aci numai un om cu mintea ]ntunecat[ la r[stimpuri =i cu chinul surd al acestei nefericiri. Dar pe ]ncetul \es[tura fin[ a instinctelor morale se destram[, =i bolnavul alunec[ pe pov`rni=ul lung al ]njosirilor. Bea f[r[ cump[t =i, ]mpins de un instinct erotic congenital, b`ntuia caféurile-chantante, pierz`nd nop\ile =i istovind ultimele energii suflete=ti. L[sa biblioteca cu u=ile deschise ]n voia ]nt`mpl[rii, nu ]nsemna c[r\ile eliberate ]n registru =i-=i ]nsu=ea garan\iile b[ne=ti pentru c[r\i. Ba cerea bani 
 G. C[linescu — dintr-o teroare l[untric[ de lipsuri — nu numai prietenilor, ci =i necunoscu\ilor (221). }mbr[cat ]ntr-un palton, livid, din buzu- narele c[ruia — veche obi=nuin\[ de vagabond — scotea alune spre a le ron\[i — =i cu o p[l[rie ]nalt[ pe cap, era v[zut asediind femeile, de pild[, pe curtezanele germane de la Hotelul Vanghele, pe care le implora pe nem\e=te: “Fräulein...Fräulein, machen sie auf”, a=a cum chemase odat[, cu versuri de foc, femeia ideal[: Vino! Joac[-te cu mine... cu norocul meu... mi-arunc[ De la s`nul t[u cel dulce floarea ve=ted[ de lunc[. Dar cum femeile nu-i aruncau dec`t oc[ri =i expedi\iile se terminau cu interven\ia poli\iei, vechiul misoginism al poetului se traduse ]n acte reale, =i Eminescu alerga s[ pedepseasc[ pe Dalila, apuc`nd pe doamne de turnura ]nvoaltelor lor rochii, convins probabil, dup[ o logic[ abscons[, c[ rochiile lungi erau un semn al min\ilor scurte, precum ]n versurile: A=adar, c`nd plin de visuri urm[re=ti vreo femeie, Pe c`nd luna, scut de aur, str[luce=te prin alee +i p[teaz[ umbra verde cu fantasticile-i dungi: Nu uita c[ doamna are minte scurt[, haine lungi. . . . . . . . . . . . . . . . C`nd vezi piatra ce nu simte nici durerea =i nici mila, Dac-un demon ai ]n suflet, feri ]n l[turi, e Dalila! Toate g`ndurile =i impulsiunile lui de alt[dat[ g`lg`iau acum ]n prezent, ca apa turburat[ a unui pu\, scoas[ afar[ de un tr[snet. Cerea vin =i c`nta cu sentiment Cucuruz cu frunza-n sus, b[tea cu bastonul ]n z[plazuri =i ziduri sau sp[rgea ulcelele ]n=irate de o b[tr`n[ pe parii unui gard (90), f[r[ ]ndoial[ din nevoia interioar[ de a vedea dac[ lumea pe care o tr[ie=te e aievea sau este o pro- iec\ie a fantaziei sale somnambulice. La teatru se ]ntindea pe banc[ spre a figura efectul firesc al unor atari spectacole =i f[cea zgo- motos =i obstinat observa\ii critice, determinat numai de instinctul drept[\ii eterne (52, 77, 221). +i, cu toate acestea, g`ndurile lui Via\a lui Mihai Eminescu 
 erau mereu limpezi, dar c`nd voia s[ ia parte la discu\ii, roti\ele min\ii ]i sf`r`iau m[runt ]n cap =i se ]ncurcau, ]mping`ndu-i s`ngele ]n obraji, =i atunci poetul, ]ntristat, se l[sa ]n voia memoriei =i declama cu ochii ]n tavan din versurile sale (46): +i privind painjeni=ul din tavan, de pe pila=tri, Ascultam pe craiul Rhamses =i visam la ochi alba=tri. Mintea sub\iat[ de cultura german[ ]=i g[sea mai repede expresia ]n nem\e=te, pentru care motiv poetul intra ]n magazinul de muzic[ al lui Kaufmann-Gala\i, unde putea schimba c`teva vorbe nem\e=ti =i asculta roman\e pe versurile sale (159). O trist[ notorietate ]nv[luia pe omul bl`nd, z`mbitor, cu plete pe spate. Sergen\ii de strad[ ]l t`rau ca pe un Christ domol, c`nd ordinea public[ li se p[rea primejduit[ (68, 221). Lumea =i copiii se \ineau droaie, =i poetul tindea s[ devin[ un fel de atrac\iune a urbei. C`te un burghez profita atunci de aceast[ scen[ — care-i r[scolea vechi orori — spre a face didactic o demonstra\ie moral[ odraslei sale: “Uite a=a p[\esc — zicea — to\i cei care fac poezii, ]nnebunesc ca d`nsul” (52). Firea sa idilic[, re]ntoars[ prin ac\iunea bolii, ]i redob`ndea repede buna dispozi\iune, =i un somn pe canapeaua desfundat[ a comisariatului =i o \igare ]i redau z`mbetul luceferian =i regatul de himere. }ntr-acestea ]ns[ gloria, ajutat[ de nefericiri, se ridica puternic[ pe orizontul zilei. Poeziile poetului, a=a de semnificative, profetice chiar, pentru via\a sa, circulau prin b[ncile liceelor =i nu to\i tinerii priveau tragedia lui Eminescu din simpl[ curiozitate. Nicolae Iorga, elev ]n clasa a VI-a la liceul din Boto=ani, citea cu colegii s[i Poeziile (97), iar cei de la Liceul Na\ional din Ia=i, unde era director Vasile Burl[, vedeau cu bucurie pe omul cu palton vechi m`nc`nd alune de la dugheni\a lui Ghi\[ Olteanu de l`ng[ liceu, fiindc[ el c[p[ta pentru ei de la prietenul s[u Burl[ ]nvoirea de a merge la teatru (52). La =colile de fete reputa\ia era cu at`t mai mare, cu c`t fetele, mai duioase, g[seau ]n versurile sale un ali- 
 G. C[linescu ment sentimental d[t[tor de fiori. C`te una ofta ]n versuri naive de dorin\a de a-l cunoa=te (77): Ah! unde e=ti, poete, s[-\i spun adev[ratu! C[ tu cu-a tale versuri e=ti tainic adoratu! Odat[ Miron Pompiliu duse pe poet la o expozi\ie a +colii centrale de fete, la care acela preda limba rom`n[, =i-i prezent[ pe una din adoratoare, autoarea versurilor de mai sus. }naltul poet, privind aspru =i distrat fata, mirat[ pu\in de dezordinea hainelor lui p[tate =i bo\ite, dup[ c`teva observa\iuni asupra alb[strimii ochilor =i a luciului de aur al p[rului, ]ntreb[ sever dac[ avea turnur[, urm[rind sever =i implacabil pe Dalila (77). Peste var[, Eminescu fu dus iar de prieteni la b[ile Repedea de l`ng[ Ia=i (224, V). Purt[rile sale du=m[noase fa\[ de femei d[inuir[ =i aici, ]ndrept[\ite ]n parte de teroarea admiratoarelor de felul cunoscutei Riria, care ]l urm[rea cu asiduitatea ei, ]n fraze convertite, apoi ]n astfel de proz[ ritmic[: “Poetul: — Hai s[ trecem peste punte; n-auzi cr`ngul cum te cheam[? Ca s[ mergem ]nspre d`nsul inima nu te ]ndeamn[? }n p[durea ]nverzit[ =i sub coama ei cea deas[, \i se =ade mult mai bine ca-n aceast[ str`mt[ cas[, unde stai cu to\i la vorb[ =i te ui\i pe tine toat[, =i la=i s[ se iroseasc[ g`nd =i inim[ bogat[. Riria: — Te ]n=eli, zilele acestea am vorbit vorbe pu\ine; am visat =i zi =i noapte, tot g`ndindu-m[ la tine; dar izvorul =i p[durea, cu to\i c`nt[re\ii s[i, m[ ademeneau ]ntruna s[ m[ duc iar[=i la ei. Pl`ngeau frunzele cu dor, c[ci lipsea poetul lor!” Eminescu dovedi o luciditate deosebit[, r[spunz`nd admira- toarei inoportune cu aceste ironice incoeren\e hamletiene: “Fru- mos glas ai. Nu cumva e=ti Mama-P[durii, care ai ]mprumutat glasul vreunei z`ne, s[ vii s[ ademene=ti strigoii?” (180) }n noiembrie, noile atentate ]mpotriva doamnelor =i stricarea a vreo dou[ felinare or[=ene=ti hot[r`r[ pe p[rin\ii urbei s[ interneze pe poet ]ntr-un ospiciu (61). }n urma unui raport medical Via\a lui Mihai Eminescu 
semnat de d-rii Iuliano =i Bogdan, poetul fu predat de un gardist din Ia=i, ]n ziua de 9 noiembrie 1886, Ospiciului de aliena\i de l`ng[ M[n[stirea Neam\ului. I. Caragiani se gr[bi s[ cear[ ]nlocuirea lui din postul de subbibliotecar (19 noiembrie). A. Vlahu\[ vizit[ spitalul patru ani mai t`rziu =i-l g[si curat =i ]n ordine, sub ]ngrijirea casierului Bont[=, a=ezat ]ntr-o veche zidire de vreo 20 de ]nc[peri cu cerdac, ]n spatele m`n[stirii, ce servise pe vremuri de tipografie. }n curtea mare, verde, ]mprejmuit[ cu z[plazuri, =i pe s[li, se ]nv`rteau vreo 60 de pacien\i, contempla\i, ]n lipsa ]ndelung[ a medicului, de ochiul vigilent al unui mo= Balomir, alienist improvizat =i n[stru=nic (234). Pacien\ii, rom`ni, \igani, evrei, mistici, epileptici sau furibunzi, se ar[tau ]n toat[ ]mpestri\area lor la mas[, pe care, la sunarea unui clopot, o luau fie ]n refectoriu, fie afar[, ]n gr[din[, dup[ anotimp. O can[ pentru ap[ =i o lingur[ de lemn alc[tuiau tac`mul fiec[rui pacient (217). Aci petrecu Eminescu vreo cinci luni, ]ngrijit ]ns[ cu mai mult[ b[gare de seam[, medic fiind un dr. Ursulescu. Leon Onicescu, casier administrator, ]n lipsa c[ruia intrase, ]l g[si ]n haine ospitalice=ti =i cu bonet[ pe cap ]ntr-o camer[ cu ]nc[ unsprezece aliena\i, unii furibunzi, =i f[r[ nici o excep\ie de tratament. Poetul era totu=i mul\umit =i vesel, ned`ndu-=i socoteal[ unde se afl[. }n primele luni de iarn[ fu agitat, av`nd perioade de furie, cu lovituri de pere\i =i alte incon=tien\e mai joase, pentru care motiv i se decret[ ca diagnostic delirium tremens, suferin\[ ce =tim c[ este o urmare a alcoolismului. Din ianuarie se ]nsenin[ ca prin farmec, =i scrisorile sale sunt o dovad[ de aceasta. C`nd poetul se dezmetici, ar fi fugit ]ntr-un sat din apropiere, ]n hainele spitalului. Fusese adus la m`n[stire ]ntr-o complet[ lips[, ]ntr-o “mizerie de nedescris”. Burl[ ]i d[duse un palton lung p`n[ peste genunchi. Casierul, spre a distra pe poet, ]l puse s[ copieze ni=te tabele de nutriment, =i Eminescu m[rturisi disperat c[ a gre=it, amestec`nd maz[rea cu fasolea. Ca =i c`nd nici un v[l nu ar fi trecut asupra min\ii sale, Eminescu scria limpede, plin de lini=tit[ ! G. C[linescu demnitate, lui Vlahu\[, s[ ]nceteze de a-l mai umili prin subscrip- \iile publice (190): “Nu te pot ]ncredin\a ]ndestul c`t de odioas[ e pentru mune aceast[ specie de cer=etorie, deghizat[ sub titlul de subscrip\ie public[, recompens[ na\ional[ etc. E drept c[ n-am bani, dar aceasta e departe de a fi un motiv pentru a ]ntinde talgerul ]n public. Te rog, dar, s[ desistezi cu des[v`r=ire de la planul t[u, oric`t de bine inten\ionat ar fi, de a face pentru mine apel la public. Mai sunt destule alte mijloace onorabile pentru a-mi veni ]n ajutor, iar cel propus de voi e desigur cel din urm[ la care a= avea vreodat[ recurs”. Totodat[ se observ[ la poet o redob`ndire a voin\ei de a scrie, care nu l-a mai p[r[sit. E adev[rat c[ poezia De ce nu-mi vii, pe care o trimite de aci la Convorbiri literare, nu poate fi scris[ acum, prin ]nsu=i con\inutul ei lini=tit-erotic. Poetul punea pe h`rtie versuri vechi, =tiute pe dinafar[, spre a da lumii iluzia produc- tivit[\ii sale, f[ptuind prin aceasta o ]nduio=[toare fraud[ (188). Pe la ]nceputul lunii februarie ]l vizitar[ Creang[ =i Mor\un. Om[tul era gros “de o palm[ domneasc[”. Povestitorul v[zuse, ]n zorii zilei, din arhondaricul m`n[stirii, un curcubeu spre r[s[rit, ce i se p[ru semn de schimbare ]n bine (40273). La 10 aprilie 1887, Eminescu p[r[si M`n[stirea Neam\ului, dar ]n loc s[ se duc[ la Ia=i, unde postul de subbibliotecar nu-l mai a=tepta, =i din ru=inea poate de a mai da ochii cu lumea care ]l v[zuse ]n gesturi nechibzuite, nimeri (condus de un G. Buzescu p`n[ la Pa=cani) la Boto=ani, la sor[-sa Harieta. Acolo, ]ntr-o c[su\[ mic[, ]n fund de ograd[, ]n strada Sf. Niculai, nr. 8 (109, 227), acea fat[ b[tr`n[, oloag[, spijinit[ =i ]mpiedicat[ totdeauna ]n mers de ni=te “ma=ini... ]n greutate de 5 oca, de fier”, tr[ia din venitul a 5.000 de lei, l[sa\i de b[tr`n (61). Era o femeie de o de=tept[ciune natural[, de=i ]nv[\ase singur[ s[ scrie, cu o curiozi- tate de a cuno=ate, ce-i da o umbr[ de u=oar[ scrinteal[, pesimist[ =i ea ]n felul ei =i sarcastic[; cu fa\a dur[, l[ptoas[, buze groase Via\a lui Mihai Eminescu 
virile, cu un aer ambigen, ]ntr-un cuv`nt, de mascul evirat. Harieta nutrea pentru Eminescu poetul un respect religios =i agresiv =i, c`nd acesta p[=i pragul casei sale, ea crezu c[ fusese aleas[ de providen\[ s[ redea omenirii pe marele creator ]ntunecat. Abia ajuns la Boto=ani, Eminescu fu din nou ]nv[luit ]n ce\urile ce se ridicau din s`ngele lui infectat cu lues =i pe care mijloacele primitive de atunci nu ajungeau s[-l limpezeasc[. Acum demen\a misogin[ =i furibund[ disp[ruser[ dar le luase locul o abulie grav[, n[uc[, ce pironea pe poet cu ochi inexpresivi ]ntr-un punct mort, f[c`ndu-l s[ m[n`nce sau s[ se mi=te, mut, numai la ]ndemnul altora. Iov se umpluse iar de r[ni pe picioare, =i o cunun[ grea de dureri pe cap ]l f[cea s[ b[nuiasc[ una =i la creier. Doctorii reco- mandar[ internarea pacientului la Spitalul Sf`ntul Spiridon din localitate (103), ]ns[ cur`nd trebuia s[-l ]ntoarc[ acas[, fiindc[ nu voia s[ se hr[neasc[ sau s[ ia medicamente dec`t din m`na surorii sale. De la ]nceputul lui mai, deci, Henrieta ]=i lu[ ]n serios func\iunea de infirmier[ — de care era foarte m`ndr[ — =i ]ncepu — ]n conformitate cu prescrip\iile medicilor — s[-l adape pe bolnav cu iod, s[-l scalde ]n b[i de romani\[ =i s[-l frece de istov cu mercur vreme de o lun[ de zile, ]n care poetul fu =i ]n primejdie de a arde din cauza unui foc grozav ce a izbucnit atunci ]n ora= (61). C`nd A. C. Cuza =i Miron Pompiliu venir[ la Boto=ani s[ vad[ pe poet, asistar[ la o scen[ =i ]nduio=[toare, =i grozav[. Sosi\i la miezul nop\ii, merser[ de-a dreptul la casa poetului, ]n u=a c[reia b[tur[. O jum[tate de ceas a=teptar[ apropierea unui zgo- mot surd de fier[rie =i de trup t`r`t. Henrieta se trudise s[-=i pun[ fiarele la picioarele moi din pricina c[rora, strigat[ noaptea de bolnav, se t`ra pe br`nci p`n[ la patul lui. A doua zi Eminescu ]i privi n[uc, f[r[ s[-i recunoasc[, =i n-avu dec`t un mic fulger ]n ochi atunci c`nd Cuza ]i citi una din poeziile scrise ]n ne=tire, din memorie, pe buc[\i de h`rtie ghemuite =i apoi azv`rlite pe jos (66). }n cur`nd ]ns[, mul\umit[ ]ngrijirilor doctorului Isac, fu mai bine =i putu s[ scrie — a=a cel pu\in pretindea Henrieta, iar noi  G. C[linescu credem s[ ]n=ire pe h`rtie, ca de obicei, versuri din memorie — =i s[ ias[ la plimbare, pe c`mp, la bra\ cu sor[-sa (61,97). Or[=enii ]l v[zur[ din nou p[=ind pe strad[ cu ]nf[\i=are de s[n[tate =i veselie, pricinuit[ mai mult de fa\a neted[, ras[, ]mbr[cat ]n haine groase de aba, de=i era cald, =i tr[g`nd cu voluptate din cr`mpeiul unei \ig[ri. C`nd ie=ea singur, b[tea locurile m[rgina=e ori aleile din gr[dina V`rnav =i se oprea s[ asculte ciripitul p[s[rilor sau s[ culeag[ c[r[bu=i =i g`ng[nii de pe jos, pe care apoi le \inea ]n palm[ p`n[ ce-=i luau zborul, viet[\ile acestea m[runte p[r`ndu- i-se poate cunoscute de atunci de c`nd le c`ntase ]n C[lin: }n ve=m`nt de catifele, un bondar rotund ]n p`ntec, Somnoros pe nas ca popii gl[suie=te-ncet un c`ntec; O coji\[ de alun[ trag locuste, podu-l scutur, Cu mustea\a r[sucit[ =ede-n ea un mire flutur; Fluturii mul\i, de multe neamuri, vin ]n urma lui un lan\, To\i cu inime u=oare, to\i =[galnici =i berban\i. Vin \`n\arii l[utarii, g`nd[ceii, c[r[bu=ii, Iar mireasa vioric[ i-a=tepta-nd[r[tul u=ii. Deoarece Eminescu se ]nt`lnea cu Scipione B[descu, prieten de redac\ie, aflat acum la Boto=ani, care putea s[-l atrag[ la un pahar de vin, Henrieta, vigilent[, se t`ra adesea la bra\ul lui, poposind din c`nd ]n c`nd pe un scaun cerut la vreo dughean[ (61). Existen\a lui Eminescu ar fi fost o problem[ grav[ dac[ prietenii =i admiratorii nu s-ar fi g`ndit s[-i trimit[ bani. }nc[ de pe c`nd se afla la M`n[stirea Neam\ului, Eminescu fu rugat de un num[r de tineri din Ia=i, elevi ai =colii de pictur[, s[ dea ]nvoirea facerii unei colecte. Poetul nu r[spunse nimic, sim\ind oprobriul unei atari ajutor[ri. Lu`nd t[cerea ca o aprobare, inimo=ii tineri lansar[ 500 de liste de subscrip\ie, pe care fiecine era obligat s[ subscrie numai zece bani. Mul\i au refuzat s[ dea =i acest gologan, dar s-au str`ns totu=i c`teva mii de lei, nu f[r[ a se da o publicitate penibil[ nefericirii poetului. Dou[ concerte organizate la Ia=i, ajutoare personale din partea lui A. C. Cuza =i a lui V. A. Mor\un mai alc[- Via\a lui Mihai Eminescu  tuir[ o sum[ de peste o mie de lei. Ace=ti bani fur[ trimi=i pe m[sura agonisirii =i contra chitan\[ Henrietei Eminescu, la Boto- =ani, care ]i ]ntrebuin\[ pentru nevoile poetului. Sufletul acestei ini\iative era de fapt Cornelia Emilian, femeie autodidact[ =i ambi- \ioas[, pe care se pare c[ o ]mpingea la fapta cea bun[ =i dorin\a de a face ]n ciud[ Veronic[i Micle, pe care n-o putea suferi. Nici Henrieta nu mistuia, dealtfel, pe “b[l[uca”, pe “berecheta”, astfel ]nc`t din ura a dou[ femei se n[scu pentru poet o asisten\[ str`ns[ =i ap[s[toare. Henrieta chivernisea banii =i-i ascundea grijuliu pentru ni=te socoteli de via\[ ]mpreun[ cu fratele-s[u ce =i le f[cea, iar pe de alt[ parte b[nuim, dup[ anume contradic\ii ]n confirma- rea sumelor, c[ poetul primea c`te o sum[ de bani pe care o dosea. Lupt[ tragic[ ]ntre doi neferici\i ]n dorin\a de mai bine (61). Fa\[ de interesul pe care ]l ar[tau gazetele pentru starea lui Eminescu (Rom`nia liber[ din Bucure=ti a lui Laurian reproducea din c`nd ]n c`nd buletine dup[ Curierul rom`n boto=[nean, redactat de Scipione B[descu), amorul propriu al vrednicilor cet[\eni ai urbei Boto=ani fu zg`nd[rit, =i 60 de in=i semnar[ c[tre Consiliul general jude\ean acest strig[t de iubire (27 mai 1887): “Cet[\eanul ilustru, b[rbatul virtuos, poetul suav =i neimitat: Mihai Eminescu, se afl[ de c`teva s[pt[m`ni ]n ora=ul nostru, ]n casa surorei sale d-ra Henrieta Eminescu. Mult[ lume aicea cunoa=te suferin\ele extreme de care e atins[ sora poetului =i pu\ini s-au g`ndit p`n[ la ce semn prezen\a nepre\uitului oaspe apas[ din aceast[ cauz[ existen\a acestei fiin\e. Lipsit[ aproape definitiv de libertatea pasului, ea vede cu durere c[-i e peste putin\[ a prodiga spre u=urarea scumpului ei frate toat[ ]ngrijirea de care l-ar ]nconjura dac[, pe l`ng[ bog[\ia afec\iunilor ce o leag[ de fratele s[u, s-ar sim\i ]nt[rit[ =i de vigoarea s[n[t[\ii. }nchipui\i-v[ o sor[ devotat[ =i iubitoare, pironit[ pe ni=te picioare artificiale curs de 10 zile =i 10 nop\i ]naintea unei figuri pierdute =i mute, dinaintea unui frate ce refuz[ a m`nca, ce nu articuleaz[ o singur[ silab[ =i ve\i avea icoana sf`=ietoare a celor ce se petrec ]n casa bunei d-re Henrieta Eminescu.”  G. C[linescu Peti\ia se ]ncheia cu aceast[ superb[ tirad[: “Boto=anii, care dup[ veacuri va veni cu certitudine necontesta- bil[ s[ recupereze onoarea c[ satul Ipote=ti din apropierea ora=ului au dat na=tere omului genial, are azi dreptul =i datoria nem[rginit[ de a p[=i ]n fa\a sa =i cu lacrimile ]n ochi a-i zice: “Copil al nostru! Product din s`ngele acestor locuri! Nu voim ca viitorul s[ arunce asupr[-ne v[lul ru=inei =i un oprobiu f[r[ margini. E=ti fala noastr[ =i nu te-om p[r[si” etc.” Onoratul Consiliu jude\ean, ce se ]ntruni peste vreo dou[ s[pt[m`ni (14 iunie 1887), g[si lucrurile mult mai ]ncurcate. Dl C. Leca, ]ngrijorat de soarta patriei, zise c[ Eminescu era prea mare pentru jude\, c[ci el a servit \ara, c[ ar fi incorect s[ i se dea ajutor, c[ s-ar crea precedent =i c[ ]n sf`r=it trebuiesc “c[z[- rme”. Mult mai prudent, dl Savinescu propuse a se da bani poe- tului “precomp[nit”, nu o dat[ c`t ]i trebuie, ci dup[ mijloacele bugetare, la care dl Leca r[spunse c[ admite ]n principiu a se da ajutor, “]ns[ s[ nu se precipiteze”, ci s[ se lase pe toamn[. Prefectul, Th. Boldur-L[\escu, a sf[tuit atunci pe consilieri s[ nu ajung[ “la un diapazon str[in de anima\iune”, s[ nu r[m`n[ surzi =i mu\i =i ]n ]ntuneric, pentru c[ Eminescu fiind “o idealitate ]n carne =i ciolane trebuie s[ m[n`nce”. }n urma acestui argument hot[r`tor, se vot[ un ajutor de 120 lei lunar, din iulie 1887 p`n[ la 1 aprilie 1888, din care s-au ordonan\at, abia ]n ianuarie 1889, 1.000 de lei, restul refuz`ndu-se sub cuv`nt c[ poetul “product din s`ngele acestor locuri” c[p[tase pensie de la stat (159). Pentru c[ s`ngele cel r[u erumpea pretutindeni pe trup, Eminescu fu adus la Ia=i, acas[ la +tefan Emilian, unde un num[r de medici (Otremba, Bottez, Filipescu, Negel =i Riegler) consultar[ pe poet ]n ziua de 14 iulie =i recomandar[ tratamentul antiluetic ]ntr-o localitate potrivit[. }n cele din urm[, r[mase ca poetul s[ plece la Hall, pentru b[i. }nso\it de doctorul Foc=a, Eminescu porne=te din nou spre str[in[tate, ]ntov[r[=it p`n[ la Vere=ti de Henrieta, =i se opre=te la Viena o clip[ pentru un consult medical cu d-rii Neumann, Nothnagel =i Meinert (57). C`nd pe la ]nceputul Via\a lui Mihai Eminescu  lui septembrie poetul se ]ntoarce cu o n[ucire de huruitul trenu- rilor =i oarecare friguri, Henrieta r[mase ]ncredin\at[ c[ lipsa ]ngrijirilor sale ]l “calicise” (61). De acum ]ncolo ]ns[ Eminescu era limpezit la cap =i putea s[ scrie. Multe din scrisorile Henrietei c[tre dna Emilian sunt compuse de poet =i numai semnate de Henrieta, care se sim\ea m`ndr[ de secretarul ei. Iat[ de pild[, ce g[sea cu cale s[ r[spund[ ]n stil ]ntr-adins naiv, pentru sor[-sa, d-rei Emilian, care se afla la Paris: “Regret c[ nu sunte\i cu totul mul\umit[ ]n Paris, afar[ dec`t de arte. }mi scrie\i c[ francezii sunt superficiali =i fal=i, ]n adev[r chiar eu, care n-am nici o cultur[, am ]n\eles c[ francezii nu sunt n[scu\i pentru a fi oameni de caracter, oric`t de mare este, ]ndealmintrelea, ]nsemn[tatea lor pe terenul artelor =i al =tiin\ei. C[ unele dame sunt bigote e dup[ p[rerea mea bine, c[ci mai cu seam[ ]n nenorociri aceasta este mai sigur[ m`ng`iere. Am auzit c[ ]n Francia nu sunt sobe, ci numai c[minuri; din cauza asta, se vede, dormitoarele sunt ca ni=te termometre. La noi ]n \ar[ temperatura e foarte aspr[ =i a ajuns ]n unele zile chiar la 24 grade sub zero. Ca nout[\i politice v[ pot comunica c[ la noi ]n Boto=ani opozi\ia n-a reu=it defel. }n Ia=i, majoritatea celor ale=i e din opozi\ie, ]ns[ tot ea e pu\in numeroas[.” (61) Dorind s[ lucreze, Eminescu rug[ pe Maiorescu s[-i trimit[ c[r\ile =i h`rtiile ce se aflau la d`nsul. Dar acesta — dintr-o ]nalt[ pruden\[ de arhivar — nu r[spunse nimic, ceea ce sup[r[ pe poet. El pl[nuia s[ fac[ o a treia edi\ie a poeziilor, =i ]n acest scop ]=i cump[rase dou[ caiete groase, legate ]n marochin =i ferecate am`ndou[ cu dou[ broa=te cu cheie (159). Ar fi lucrat la o dram[ Trei flori albe (174) =i ar fi voit, de asemeni, s[ sf`r=easac[ dic\ionarul de limb[ sanscrit[ pe care-l l[sase la Biblioteca din Ia=i. Traducerea din Lais ar fi fost ]nceput[ sau f[cut[ aci. C[ ar fi lucrat ]ns[ cu tot dinadinsul ceva e greu de crezut. Poezia Kama- deva, pe care o g[se=te A. C. Cuza pe jos, ]n odaia lui Eminescu,  G. C[linescu =i o d[ Convorbirilor spre publicare, era, pe c`t se pare, un lucru mai vechi. O iubire pentru vreo doamn[ Elena din Boto=ani, pe aceste vremuri de dezn[dejde, nu pare cu putin\[, =i c`teva versuri de dragoste aflate ]ntre h`rtiile sale au o rezonan\[ trist[ de demult (66): O dat[ te-am v[zut Te v[d a doua oar[, +i-am stat ]ncremenit, +i glasul t[u l-ascult, +i crud-a fost durerea — +i =tiu numai at`ta — Cu care t-am iubit. C[ te-am iubit prea mult. Devenise ]ns[, f[r[ ]ndoial[, mai sociabil, ie=ea pe strad[ cu capul plecat, salut`nd sfios chiar pe necunoscu\i (109) =i lua parte la c`te o petrecere ]n casa vreunui prieten, =ez`nd mai tot timpul t[cut ]ntr-un col\ de canapea =i bucuros c`nd putea vorbi nem\e=te cu cineva. }ntr-o asemenea ]mprejurare vorbi despre Faust al lui Marlowe, al lui Goethe =i al lui Lenau, g[sindu-l superior pe cel din urm[ =i depl`ng`nd soarta nefericitului Niembsch (174). C`te un “bonjurist” r[pea din c`nd ]n c`nd pe Eminescu la un pahar de vin — spre ciuda Henrietei (61). }n vreme ce Eminescu se plictisea ]n glodosul Boto=ani, Harieta, ]n coresponden\[ deas[ cu dna Emilian, pl[nuia s[ str`ng[ bani din subscrip\ii, spre a cump[ra o cas[ ]n Boto=ani, ]n credin\a c[ poetul va voi s[ =az[ cu ea. }n acest scop ]ncepuse chiar unele tocmeli. Stimulat[ de aceast[ speran\[, f[cuse cereri de pensie pentru frate-s[u c[tre regin[ =i c[tre guvern =i lega banii ]n zece noduri (61). De=i nu reiese de nic[ieri din scrisorile Henrietei c[ Eminescu s-ar fi aflat la un moment dat f[r[ mijloace de trai, afar[ poate de o stagnare temporar[ a colectelor, Eminescu se t`nguia c[ de un an nu dispune “de un ban m[car”, c[ a ajuns ]ntr-o mize- rie at`t de amar[ =i deplin[, ]nc`t nu e condei care ar putea-o descrie: “p[r[sit de to\i ca o corabie care se ]neac[”. Circulau atunci liste lansate de C. Mille =i al\ii (ceea ce r[m`ne ]n veci o pat[ pentru guvernele de atunci, nep[s[toare de soarta marilor Via\a lui Mihai Eminescu  creatori), dar Eminescu declara c[ nu primise nimic, cel pu\in “direct”. Convingerea noastr[ este c[ pl`ngerile lui Eminescu sunt ne]ntemeiate =i pricinuite numai de groaza de mizerie de care suferea =i c[ Harieta dosea banii, cum m[rturise=te dealtfel, spre a-=i cump[ra cas[. De aceea, scrisoarea alc[tuit[ de poet c[tre Mor\un, la 10 noiembrie 1887, unde vorbea de “lipsa aproape absolut[ de mijloace de subsisten\[” ]n care se afla, cer`nd ajutor grabnic, c[ci “cea mai neagr[ mizerie” ]l amenin\a, trebuie citit[ cu toat[ rezerva cuvenit[ produsului unui om zdruncinat. De asemeni r[t[cit[ este =i declara\ia poetului c[tre un prieten, c[ merge cu palton =i galo=i pe ar=i\[, fiindc[ n-are nici haine, nici ghete (227) — care aminte=te obiceiul poetului de a umbla vara cu galo=i... spre a nu-=i cur[\a ghetele. }n aceste zile chiar, un comitet organizase ]n benefeciul lui o serat[ literar[ =i muzical[ ce produsese vreo 600 lei (106). }n vederea str`ngerii de bani =i a c[p[t[rii unei pensii, Scipione B[descu f[cea ]n Curierul rom`n rela\ii ]nfrico=[toare, ce nu corespundeau realit[\ii, fiindc[ poetul era relativ bine (103, 106): “Corpul s[u e un adev[rat putregai. R[nile ce-i acoperiser[ mai tot corpul =i care au disp[rut momentan, sub influen\a curei suportat[ la Hall, s-au redeschis din nou =i ]nc[ cu mai mult[ furie ca mai ]nainte. Nenorocitul e la starea cea mai disperat[, neput`nd p[r[si patul de s[pt[m`ni ]ntregi deja. (}n realitate se interzicea poetului s[ ias[ din cas[ pe vreme rea.) +i nici un ajutor de nic[ieri! Ce timpuri, ce societate, ce barbarie!” }n acela=i timp, B[descu f[cea o publicitate umilitoare ofrande- lor de c`\iva lei sau fiorini, care picau de la c`te o persoan[, mai ales din provincia de origine a Eminovicilor.}n urma acestor lamente s-a format =i la Boto=ani un comitet, care organiz[ ]n beneficiul poetului o reprezenta\ie de teatru cu trupa de pribegie a lui Eminescu, =i anume Fanny Tardini-Vl[dicescu (15 dec. 1887).  G. C[linescu Via\a lui Mihai Eminescu  ! G. C[linescu Beneficiul, ]n sum[ de lei 646, a fost consemnat poetului, parte ]n numerar, parte, spre a nu-i risipi, ]ntr-o chitan\[ a Casei de economii =i ]mprumut din localitate (106). C`teva luni poetul se duse s[-=i ridice banii de la cas[, =i o dat[ fu v[zut de cineva d`nd t`rcoale prin fa\a intr[rii, ]n ploaie, =i codindu-se cu m`na pe clan\[ dac[ s[ intre ori nu (159). }n cele din urm[, la 2 aprilie 1888, mul\umit[ st[ruin\elor, Camera lu[ ]n considerare acordarea unei pensiuni de 250 de lei — nu f[r[ 5 infame bile negre — pe care Senatul o admise abia la 23 noiembrie 1888, decretul fiind isc[lit de rege la 12 februarie 1889, curm`nd epoca ru=inoas[ a colect[rilor (61). Revederea poeziilor sale a trebuit s[ readuc[ ]n sufletul lui Eminescu toat[ dragostea pentru Veronica, cu at`t mai suav[, ]ntotdeauna, cu c`t era mai ]ndep[rtat[. Poetul i-ar fi scris f[r[ =tirea Harietei: “Drag[ Veronic[, uit[ totul. Nenorocirea care m-a lovit e destul[ pedeaps[ c[ n-am voit s[ te ascult. Ce via\[ dezordonat[ am dus; toate sfaturile tale erau a=a de sincere, a=a de bune, a=a de drepte, ]nc`t dac[ ]ndeplineam o parte din ele, azi n-a= z[cea pe patul de suferin\i. Amintindu-mi de bun[tatea inimii tale, simt remu=c[ri de faptele din trecut. Ar fi o zi de s[r- b[toare, ar fi o mare pl[cere ca s[ vii la Boto=ani, s[ m[ vezi unde sunt bolnav =i din minut ]n minut ]mi a=tept sf`r=itul, c[ci pentru societate sunt de mult mort.” (123*) Veronica veni pe nea=teptate, spre ciuda Harietei, care privea cu indignare cum “]ndr[cita” i-aduce ]n cas[ “o droaie de nesp[- la\i” =i se ]nchide singur[ cu Eminescu ]n odaie, =opoc[ind planuri de evadare. +i ]ntr-adev[r, ]ntr-o bun[ zi, Eminescu =i cu Veronica plecar[ la Bucure=ti, l[s`nd pe Harieta cu blesteme la gur[. Visurile ei de a cump[ra cas[ =i a tr[i din pensia poetului zburar[ ]n v`nt, =i de sup[rare se ]mboln[vi, ar[t`nd simptome de oftic[. }n septembrie 1888, Harieta mai v[zu o singur[ dat[ pe frate-s[u la Bucure=ti, unde ]l descoperise, dup[ ce mult[ vreme poetul ]i ascunsese adresa, apoi r[nit[ ]n suflet de prezen\a l`ng[ poet a Via\a lui Mihai Eminescu 
acelei femei care venea s[ ridice chiar banii datora\i lui Eminescu la Boto=ani, ce i s-ar fi cuvenit ei pentru osteneli, c[zu greu bolnav[ (61), =i cur`nd dup[ moartea poetului se stinse =i ea ]n mizerie =i p[r[sire, dus[ fiind la morm`nt ]ntr-o birj[, de oameni nevoia=i =i str[ini. La Bucure=ti, Eminescu veni ]mbiat a-=i re]ncepe activitatea de gazetar, pe care o p[r[sise de cinci ani, colabor`nd la gazeta conservatoare Rom`nia liber[, care-i oferea 200 de lei pe lun[, mai mult ca ajutor. Articolele ce se b[nuiesc a fi de Eminescu (de pild[ Iconarii dlui Beldiman, semnat cu ini\ialele M. E.) arat[ mult[ chibzuin\[ a judec[\ii =i o lini=te, ]n sf`r=it, a concep\iunii, ]nc`t nimic nu te-ar face s[ b[nuie=ti c[ sunt scrise de un om care p`n[ mai deun[zi privea lumea cu ochii r[t[ci\i. }n redac\ia gazetei din Pasajul Rom`n venea ca pe vremuri s[ se a=eze la mas[, dar, ]n loc s[ scrie articole, visa de=tept cu foi de h`rtie ]nainte, pe care scria caligrafic litere asiriene =i chaldee — ziceau prietenii — oricum orientale, ]mpins de acea reverie lingvistic[ asiatic[, ce-l f[cuse s[ se intereseze de gramatica sanscrit[ =i de caracterele arabe (220). Locuia ]ntr-o od[i\[ la etajul al III-lea al unei case de raport din Pia\a Teatrului, d`nd ]ntr-un coridor ]ntunecos, od[i\[ la fel cu toate cele pe care le avusese (70), =i mergea ]n haine mistuite, cu ]nc[l\[minte desfundat[ =i p[l[rie cu orificii, de=i, trec`nd cu vederea trista condi\ie de a tr[i din mila altora, ]n nici un chip nu este credibil[ legenda mizeriei poetului, deoarece =tim sigur c[ era urm[rit pas cu pas de prieteni, =i N. P[tra=cu era ]ns[rcinat de Junimea s[-i a\in[ calea =i s[-i dea numai at`\i bani c`\i ]i erau de trebuin\[ (167). Eminescu mergea la teatru =i pe la cafenele =i declama uneori prietenilor pasaje ]ntregi din Eneida lui Virgiliu, ]nlocuind astfel cu ]nv`rtirea automat[ a memoriei procesul g`ndirii spontane (206). Din vechea personalitate ]i r[m[sese mi=c[ri intelectuale subcon=ti- ente. Se ]nchidea, a=adar, ]n cas[ =i citea mai toat[ ziua cronici =i scrieri istorice, fiindc[ avea ]ncredin\area c[ trecutul nostru este  G. C[linescu un =ir ne]ntrerupt de martiri. Aceasta o spunea =i lui Panu, care =edea ]n aceea=i cas[ din Calea Victoriei, deoarece acolo se aflau redac\ia =i tipografia gazetei Lupta. }ns[ la masa lui Panu, zgomo- toas[ de prezen\a colaboratorilor, nu se ducea dec`t rar =i f[r[ bucurie, ]nt`i pentru c[ ]mpotriva lui Panu avea o rezerv[ de c`nd cu ]nt`mplarea lecturii Scrisorii a III-a =i al doilea fiindc[ masa era g[l[gioas[ de prea mult[ lume =i nu-i pl[cea s[ se expun[. }n afar[ de c`te o ]nt`mpl[toare ironie sau alt asemenea semn de vioiciune, =edea mut, cufunadt ]n abis (164). }ncetul cu ]ncetul, se produce ]n Eminescu o re]nviorare a puterilor spirituale, pe at`t de nea=teptat[, pe c`t de iluzorie. Poetul ]ncepea s[ p`lp`ie de arden\a literar[, reac\iona cu mai mult[ impulsivitate la opi- niile adverse, f[cea planuri de lucr[ri =i ]n cele din urm[ toat[ lumea afl[ c[ poetul scrisese o pies[ de teatru. }ntr-o zi luminoas[ de toamn[, Eminescu, ]mbr[cat cu ]ngrijire =i ]n \inut[ solemn[, se a=ez[ la masa de lectur[ a Junimii din casa lui Maiorescu =i citi cu glas vibrant =i bine scandat piesa ]n versuri Lais, spre uimirea, turburarea =i ]nduio=area tuturor (167). Dar era o am[gire, c[ci piesa Lais, cump[rat[ de direc\iunea Teatrului Na\ional cu 50 de lei (126), nu era dec`t o traducere dup[ Le joueur de flûte a lui Émile Augier =i o dovad[ de confuziunea min\ii poetului, dac[ ]ntr-adev[r a prezentat-o ca original[. +tiind sau ne=tiind aceasta, prietenii manifestau o bucurie superlativ[, chemau pe poet din toate p[r\ile la petreceri, de=i el prefera s[ mearg[ cu ardelenii la birtul +erb[nescu din Hanul Kiriazi, unde cu capul ]ntre m`ini c`nta doine de jele din Ardeal, ]n ahturile celor de fa\[. El era dealtfel mai apropiat de cei nevoia=i, =i iubi- rea lui de proletar se revela acum ca =i alt[dat[ ]n unele gesturi nechibzuite, dar cu ]n\eles, ca acela de a-=i scoate paltonul slinos, lung, =i a-l pune pe vreme de ninsoare pe umerii prietenului ce nu avea asemenea ve=m`nt, sau de a ]ntinde unui cer=etor ple=uv propria sa p[l[rie (41, 159). Pentru acest motiv, poate, ]l cultiva pe socialistul C. Mille, p`n[ la locuin\a c[ruia din casa Steiner ]n Via\a lui Mihai Eminescu  str. Academiei urca cu paltonul s[u prea lung, cu pa=i ]ngreuia\i de mari galo=i (119). Pe iarn[, un num[r de tineri gazetari (Al. Hodo=, D. M. Marinescu-Marion, L. Gh. Nicoleanu-Fix, I. Popescu, N. Procopiu, I. S. R[dulescu-Gut, N. |incu-Tall, Cesar Colescu-Vartic, Dionisie Miron =i al\ii), ]nduplecar[ pe poet s[ le patroneze o revist[ de informa\ie cultural[, F`nt`na Blanduziei, cer`ndu-i un singur articol. Eminescu, consim\ind, le f[g[dui colaborare regulat[, =i nu numai le d[du articolul de deschidere cerut, Fond =i form[, dar ]nv`rti el ]nsu=i cu entuziasm =i exces roata ma=inii tipografice, ]n noaptea de 3 spre 4 decembrie, c`nd ap[ru cel dint`i num[r (67, 154, 220). Pe frontispiciul gazetei, de format jurnal, este numele facsimilat al lui Eminescu, dat ca fondator, =i un moto din versurile sale: “Unde vei g[si cuv`ntul, Ce exprim[ adev[rul”. Mul\i socotir[ gazeta ca fiind a lui Eminescu =i o primir[ cu interes. }ns[ “me=terul”, cum ]l numeau ciracii, ]n afar[ de dou[ articole de fond cu caracter teoretic de politic[ european[ =i tendin\e antidecep\ioniste foarte cumin\i, nu mai fu ]n stare s[ dea dec`t lucruri ne]nsemnate. De el este urm[toarea traducere din Mark Twain (67): C`nd ]ncepe trenul zborul Pentru cursa care cost[ Vine-ndat[ conductorul Treizeci e biletul v`n[t. +i, sco\`nd perforatorul, Clan\, f[c`nd perforatorul Face-o gaur[-n bilet. Face gaur[ ]n bilet. Pentru cursa care cost[ Chor Zece bani biletu-i alb, Clant! cu to\ii, fra\i iubi\i, Pentru cursa care cost[ Face\i g[uri unde =ti\i. Dou[zeci biletu-i verde, Aceste nevinovate versuri st`rnir[ indignarea cuiva din Moldo- va, care, nev[z`nd cuv`ntul bort[, crezu c[ poezia este o insinua\i- une indecent[, spre r`sul, ultimul r`s al lui Eminescu (154). De Cr[ciun se ]njgheb[ o petrecere a colaboratorilor ]n casa lui C. B[rc[nescu, cu care prilej poetul a mai c`ntat, ca o leb[d[ presim\itoare de moarte, un c`ntec j[lalnic (9).  G. C[linescu Apoi zidirea m[cinat[ de ape =i \inut[ ]n loc de c`teva ori cu slabe proptele se curm[ deodat[ de la mijloc =i se n[rui ]n pulberi pentru totdeauna. Mintea lui Eminescu se risipi din nou, =i vechile porniri revenir[. C`nta din senin roman\e nem\e=ti, vorbea cu suspin despre o c`nt[rea\[ vienez[, “cu p[rul galben ca de aur =i cu glasul ca clopotul” (167) =i frecventa Coloseul Oppler ]n vederea unei c`nt[re\e “suedeze”, pe care o salut[ ]ntr-o zi, urc`ndu-se pe mas[, cu un =ervet oriental ]n jurul capului =i strig`nd formidabil: “Suedeza!” (220). }n cur`nd fu nevoie s[ fie ap[rat de privirile vulgului =i, ]n acest scop, prietenii, sco\`ndu-l de la M[rcu\a, unde fusese dus ]nt`i ]n februarie =i unde nu voiau s[-l \in[, ]l internar[ din nou ]n Ospiciul “Caritas” al d-rului Al. +u\u din strada Plantelor, nr. 9, ]n care poetul petrecu c`teva luni de visare dement[ euforistic[ =i viziuni paradisiace, unice clipe de adev[rat[ fericire ]n via\a sa zbuciumat[. }n seara de 31 martie 1889, Mihai Chintescu, ]ntr-o conferin\[ la Ateneu, populariza, cu o lips[ regretabil[ de discre\ie, pr[bu=irea poetului (44): “Doamnelor =i domnilor, fie din s[r[cie, die din indifereren\[, fie poate din am`ndou[ sau =i din alte cauze, Eminescu e cuprins de o manie ciudat[, care se termin[ prin o nou[ nebunie, =i ]ngrijirile deosebite din partea sorei sale nu-i servesc la nimic. Atunci a fost internat la M`n[stirea Neam\u. Dup[ ce se face mai bine, vine ]n Bucure=ti, unde tr[ie=te mai lini=tit p`n[ la sf`r=itul anului trecut, c`nd un nou atac de nebunie ]l cuprinde, tocmai c`nd traiul material ]i era asigurat, c[ci Camera ]i votase o pensie de 250 de lei pe lun[. }n fine, cea din urm[ coard[ a acestei fermec[toare lire s-a rupt, =i maestrul e cu des[v`r=ire =i poate pentru totdeauna nebun.” La 13 aprilie 1889 se decise instituirea unei curatele, ]n urma cererii unui consiliu compus din Titu Maiorescu, Dem. Laurian, +t. Mih[ilescu, I. L. Caragiale, I. Gr. Valentineanu =i Mihail Br[neanu, acesta spre a se putea primi, prin tutor, pensiunea de la Stat. Via\a de r[spundere moral[ a poetului ]ncetase (182). Via\a lui Mihai Eminescu  Eminescu p[=i pragul ospiciului ]ng`ndurat =i sobru la vorbire. Locurile acestea le mai v[zuse, dup[ cum cuno=tea chiar pe unii bolnavi (232) =i, fire=te, pe d-rul +u\u, “un b[tr`n cu o barb[ mare, murd[rit[ de tutun, putred[ parc[, cu un mozolit nesuferit de gingii pustii”. El sim\ea c[ aci are o misiune mare de ]ndeplinit, =i de aceea cerea de m`ncare =i b[utur[, ca unul ce “nu m`ncase de mult”, =i mesteca cu mult[ poft[ alimentele, asemeni zidarului care e pe cale de a se urca pe schele. Cercet[rile sale =tiin\ifice asupra mecanicii lumii trebuiau duse aici, ]n lini=te, mai departe. Aplic`nd abstrac\iile matematice la probleme spirituale, voia s[ g[seasc[ principiul vie\ii, fiindc[ descoperise c[ misterul mi=c[rii =i al vie\ii st[ ]n “mutarea consecutiv[ a punctelor de gravita\ie”, adic[ ]n “distan\area consecutiv[ ]ntre cele dou[ puncte”. Odat[ pus pe drumul cel bun, ]ncepu s[ n[scoceasc[ diferite demonstra- \iuni =i aparate, cu scopul de a capta for\a universului, ca, de pild[, o sfer[ de gumilastic, o cump[n[ =i mai cu seam[ o \eav[ metafi- zic[ (ms. 2255, ff. 386, 418): “O \eav[ cu ap[ at`rnat[ drept la mijloc. Oriunde ai atinge \eava, acul se suie ]n partea opus[. }n \eav[ o m[rgea de plumb pe un fir de s`rm[ reprezent`nd puterea gravita\iei =i ni\el aer. Echilibru? Am`ndou[ una peste alta. Dezechilibru? Am`ndou[ fug ]n p[r\i opuse.” Pe coli mari de h`rtie, el a=ternea s`rguincios ecua\ii =i formule, ca un om de =tiin\[ care =tie c[ timpul este scump (47). Este evident c[ asemenea cercet[ri nu se pot face dec`t prin consulta- \iuni vaste, din care pricin[ Eminescu ]=i ]nsemna numele autori- lor c[rora le datora ceva, ca Schopenhauer, Kant, Laplace, Pytha- gora, Ueberweg, Goethe, Tyndall, Robert Mayer, Hartmann etc. (ms. 2255, ff. 351—433; M. E., I,2). Toate aceste nume ]i =edeau c`t[va vreme lini=tite ]n minte, apoi, ca spi\ele ro\ilor de locomo- tiv[, care de prea mult[ rota\ie se transform[ ]ntr-un disc incert, se amestecau febril. “Ah! — zicea atunci poetul vreunui cunoscut ce-l vizita. — Ia uite-te cum seam[n[ Pasteur cu Maiorescu! +i tu  G. C[linescu semeni cu Kant! Bietul Kant! Mare om! Am ]nv[\at la el, la Heidel- berg... Te rog s[-mi aduci toate volumele lui... Eu sem[n cu Schiller =i cu Faust, al lui Goethe. Am s[ m[ sinucid... A=a a f[cut =i Hamlet!... Mare om e Shakespeare! Ce tragedian!... Dar Kant!... Unde mai g[se=ti un Kant!... A murit la 1885!... Am s[ vorbesc cu el!... Da, am s[ m[ sinucid =i eu ca Hamlet!... Am s[-mi prefac via\a ]n nimic =i s`ngele ]n vin de Dr[g[=ani!... S[ mor!... +i apoi — cu vinul s[ m[ vindec!... Ce mare om e Kant!” (65) +i continua astfel, cu aceast[ subtil[ =i voluptoas[ asociere ]ntre sugestia be\iei =i a nimicului, a tragediei =i a lucrului ]n sine, ]n care se stre- curau antipatii =i repulsii =i erori mai vechi: C. A. Rosetti =i Cara- da. Inep\ia lui Macedonski era dovedit[ matematic: “Dac[ progre- sul ar fi infinit =i nu numai o reparti\ie inegal[ dup[ timpi, Homer ar fi trebuit s[ fie un m[gar =i Macedonski un geniu, =i tocmai contrariul e adev[rat regres – grad, progres + grad.” (Ms. 2255, f. 386; M. E., I, 2.) Interesul de odinioar[ pentru limbile orientale (sanscrit[, arab[) =i slave era mai mare ca oric`nd, f[r[ ca, de- altfel, s[ fie neglijate literaturile clasice =i ]ndeletnicirile artistice. Declama =i acuma din Homer, Hora\iu =i Virgil =i compunea versuri originale, ]ntr-o manier[ pur[, lipsite de orice zgur[, dialectice =i sonore de un aer aurifer, ca, bun[oar[: At`ta foc, at`ta aur Peste-ntunericul vie\ei +-at`tea lucruri sfinte, Ai rev[rsat, p[rinte... sau alte improviza\iuni luminoase pe tema Gloriosul voievod (235). Merg`nd tot a=a ne]ntrerupt, ]ntr-un palton lung, cu galo=i mari ]n picioare =i m`inile la spate, ]n preocuparea colosalei lucr[ri ce se c[dea s[ fac[, era, desigur, cuprins de oboseal[ =i de dureri de cap. Dar avea clipe de odihn[ =i umor, c`nd ]n lungul salon al ospiciului observa cu ironie de analist pe “colegi” =i p[rea vizitato- rilor s[i Eminescu cel de totdeauna. La ]nceput, c[uta s[ nu piard[ contactul nici cu prezentul =i, ]n acest scop, cerea gazete =i c[r\i, ca, de pild[ Coresponden\a lui Jules Goncourt (Lettres) (170, 235). Via\a lui Mihai Eminescu  Lipsit toat[ via\a de avu\ie, el visa acum o bog[\ie imens[, feeric[. Descoperi ]n pietricelele, buc[\elele de h`rtie =i de lemn de pe jos bog[\ii mari, pe care ]ncepu s[ le str`ng[ ]n scopul de a scoate din ele diamante. Nu-i sc[p[ din vedere nici valoarea incalculabil[ a frunzelor din copaci, pe care le evalua la milioane =i miliarde, ]nsemn`nd pre\ul pe ele. |inea o contabilitate str`ns[ de comorile sale pe ulucile =i zidurile ospiciului, pl[nuind s[-=i cumpere mo=ii, bine]n\eles =i Ipote=tii, =i chiar lumea ]ntreag[ ]mpreun[ cu institutul, al c[rui proprietar se socotea de fapt. Greut[\ii ap[s[toare din cap el ]i g[si o explica\iune luminoas[ =i — ]ntr-anume fel figurat — adev[rat[: avea ]n cap diamante care ]i at`rnau greu (232). Deoarece ]ns[, l[s`nd bog[\iile, el ]nf[\i=a =i tradi\ia autohton[, fiind Matei Basarab re]ncarnat, regele puse la cale un atentat printr-un pacient, Petre Poenaru, care, juc`ndu-se ca din ]nt`mplare cu pra=tia, ]l izbi ]n frunte cu o petricic[. Eminescu consemn[ aceste fapte judec[torului Brusan, care venise s[ ]ncheie raportul medico-legal, ]n vederea curatelei, ]n ziua de 12 iunie (182): “— Cum te cheam[? — Sunt Matei Basarab; am fost r[nit la cap de c[tre Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus s[ m[ ]mpu=te cu pu=ca umplut[ cu pietre de diamant c`t oul de mare. — Pentru ce? — Pentru c[ eu fiind mo=tenitorul lui Matei Basarab, regele se teme s[ nu-i iau mo=tenirea. — Ce-ai de g`nd s[ faci c`nd te vei face bine? — Am s[ fac botanic[, zoologie, mineralogie, gramatic[ chine- zeasc[, evreiasc[, italieneasc[ =i sanscrit[. +tiu 64 de limbi.” }ntrebat cine era atentatorul, declar[: “ — Un om bogat, care are 48 de mo=ii, 48 de r`uri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate =i care are 48 de milioane.” Contrariu zvonurilor melodramatice (47), Eminescu n-a suferit prea mult de pe urma a=a-zisului atentat, care ]i pricinuise o simpl[  G. C[linescu zg`rietur[, =i nu pare s[ fi avut st[ri de agita\iune a=a cum scrie, cu o vulgar[ declama\iune, Scipione B[descu (105): “}ndat[ ce-l dezleag[, rupe tot cu o putere de fiar[ =i strig[ de produce un ecou ]ngrozitor.” }n realitate, sl[bit de marile preocu- p[ri intelectuale =i de erizipelul, de altfel vindecat, ce i se iscase pe fa\[ din cauza m`njirii cu necur[\enii a locului zg`rieturii, se sim\ea ostenit =i doritor de o lung[ lini=te. Totodat[ inima ]i era tumefiat[ mai demult de o endocardit[, provocat[ de marile ei b[t[i. }n privin\a clipei pe care a ales-o providen\a spre a re]ntoarce pe Eminescu ]n eternitate, =tirile sunt destul de contradictorii, unele d`nd ziua de joi 15 (232), altele de vineri 16 iunie (65). Aproape sigur[ este aceea de joi 15 iunie, ]n zorii zilei, cum arat[ actul de deces =i cum, de altfel, s-a s[pat pe piatra morm`n- tului. Miercuri seara, Eminescu, cu o ultim[ lic[rire de con=tiin\[, chem[ pe b[tr`nul doctor =i i se pl`nse de mari dureri ]n trup. R[mas singur, se ]ntinse pe pat =i, c`nd limba sor\ii sale ajunse pe pragul al doilea al vie\ii, inima se opri =i poetul trecu ]n univers. Diminea\a, g[sindu-l mort, l-au dus la Spitalul Br`ncovenesc pentru autopsie, unde, c`nt[rindu-i-se creierul, ]n stare de ramoli- \ie, se g[si c[ are 1.400 de gr. cam at`t c`t al lui Schiller (157, 159). Doi servitori ai spitalului fur[ trimi=i s[ declare decesul de moarte al dlui Mihail Eminescu, poet, cei doi ne=tiutori de carte puneau pecetea degetelor lor b[t[torite: REGISTRU ST{RII CIVILE PENTRU MOR|I Bellu Ortodox-Rom`n Mihail No. 2935 Din anul una mie opt sute opt deci =i nou[ luna iunie Eminescu dio[ septe spre dece ora dou[spredece’ meridiane. de 43 ani ’ Act de morte’ ’ a D-lui Mihail Eminescu de patru deci =i poet ’ trei de ani, poet, necasatorit, nascut ]n comuna Boto=ani nec[s[torit fiul Decedatului Mihail Eminovici alte am[nunte nu sa pu- Via\a lui Mihai Eminescu  tut luoa decedat... la cinci spre dece corent ora trei ante me- ’ ridiane, ]n casa din strada Municipala No. 14 Suburbia Doamna Balasea. Martori au fost: Dl. Iordache Munteanu de ani trei deci de profesie servitor, din acel spital =i D. Ion Stirbu de ani’ dou[ deci =i cinci de profesie servitor din strada aceia=i No. 14 de la ’ acel spital cari au subscris ]mpreun[ cu noi acest act dupe ce li s-au cetit. Cazul mor\ii s-a constatat de noi prin doctoru verificator d-l Sutzu care a =i eliberat certificatul cu No. 161. F[cut de noi Nicolae Hagi Stoica fiu consiliar al comunei Bucuresci =i oficiar de stare civil[. Martori n-au =tiut subscri. Martori (ss) + I. Munteanu (ss) + I. Stirbu Offiiciar (ss) H. Stoica fiu (Din Registru pentru mor\i pe anul 1889 [7] Prim[ria Comunei Bucure=ti. Oficiul st[rei civile.) Gazetele Adev[rul, Constitu\ionalul, Rom`nul, Democra\ia pome- nir[ toate de aceast[ pierdere, =i revistele avur[ cuvinte de jale. “Na\iunea mea, ]mbrac[ doliu! — se t`nguie Vulcan ]n Familia. — Literatura noastr[ jele=te! Poezia rom`n[ pl`nge! Vi s-a d[r`mat o column[, vi s-a stins un luceaf[r, vi s-a r[pit o podoab[... Genialul poet Mihai Eminescu a ]ncetat din via\[.” (65) B. P. Hasdeu, ]n Revista nou[, mustr[ pe contemporani ]n mod bombastic (88): “El va tr[i, de=i a murit nebun. +i cum oare s[ nu ]nnebu- neasc[? }n toate epocele au fost poe\i, pe care fl[m`nda s[r[cie, uneori numai de=ert[ciunea, pentru o tic[loas[ poman[ ]nso\it[ de o mai tic[loas[ laud[, ]i ]ncovoia t[m`itori dinaintea celor puternici. }n toate epocele s-au v[zut ]ns[ =i de acele firi seme\e, ]nalte, vrednice de solia ce le-a dat-o dumnezeirea, care niciodat[ n-au ]ntins o m`n[ cer=itoare c[tre vreo m[rire p[m`nteasc[, c[tre ! G. C[linescu acei ce uit[ c[ nu s[racii sp[lau picioarele lui Isus, ci Isus a sp[lat picioarele s[racilor. A=a poet a fost Eminescu.” Publicul v[zu s`mb[t[ ]n biserica Sf. Gheorghe-Nou chipul descompus, surpat =i ]mp[ro=at al poetului, cu ochii scufunda\i de ad`nc[ oboseal[. Un bandaj negru ]n jurul capului, ce acoperea linia sec\ion[rii craniului (201), fu probabil pentru unii dovada grozav[ c[ Eminescu murise ucis, a=a cum Harieta ]ns[=i, \intuit[ departe, crezu. }n dup[-amiaza zilei de s`mb[t[, 17 iunie, la orele 6, cortegiul ]nso\it de un num[r mare de studen\i, gazetari =i prieteni, ]n fruntea c[rora se aflau primul ministru Lasc[r Catargiu, Titu Maiorescu, M. Kog[lniceanu, Th. Rosetti, Aug. Laurian =i al\ii, porni spre cimitirul Bellu, trec`nd pe Calea Victoriei, Calea Rahovei =i c`mpia Filaretului. O ploaie m[runt[ pica din cerul peste tot acoperit de nouri. Pe drum, ]n dreptul Universit[\ii, =i la morm`nt, se \inur[ cuv`nt[ri ]ndurerate =i banale, dup[ care, pe ]nserat, co=ciugul fu cobor`t ]n groap[, ]ntre tei =i un brad (157). Astfel se stinse ]n al optulea lustru de via\[ cel mai mare poet pe care l-a ivit =i-l va ivi vreodat[, poate, p[m`ntul rom`nesc. Ape vor seca ]n albie, =i peste locul ]ngrop[rii sale va r[s[ri p[dure sau cetate, =i c`te o stea va vesteji pe cer ]n dep[rt[ri, p`n[ c`nd acest p[m`nt s[-=i str`ng[ toate sevele =i s[ le ridice ]n \eava sub\ire a altui crin de t[ria parfumurilor sale. CUPRINS MASCA LUI EMINESCU Privesc chipurile lui Mihai Eminescu, ]n=iruite dinainte-mi: acela astral =i pletos din tinere\e, cel u=or sub\iat de g`nduri =i de o ]nfrigurare sentimental[, de la 30 de ani, fa\a placid[ =i adipoas[, cu ochi ]mp`nzi\i de o cea\[ alburie, ]n ciuda unui z`mbet copil[ros =i somnolent, din epoca ]nt`iei c[deri, masca nietzscheean[, ]n sf`r=it, din ultimii ani, pustiit[, surpat[ ca un Via\a lui Mihai Eminescu 
crater stins, cu ochii ]nfunda\i =i st[tu\i. Privindu-le, omul cel adev[rat pare c[ r[sufl[ aievea. Eminescu era un rom`n de tip carpatin, dintre aceia care, tr[ind ]n preajma mun\ilor, mai cu seam[ ]n Ardeal =i Moldova de Sus, sub greaua coroan[ habsburgic[, cresc mai v`njo=i =i mai aprigi =i arat[ pentru ]ncerc[rile de smulgere a lor din p[m`ntul str[bun lungi r[d[cini fioroase, asemeni acelora ce apele curg[toare descoper[ ]n malurile cu copaci b[tr`ni. El avea ca atare un suflet etic, sim\itor la toate ideile =i sentimentele, care, alc[tuind tradi\ia unei societ[\i, sunt ca grinzile afumate ce sus\in acoperi=ul unei case, nefiind lipsit totdeodat[ de viziunea unui viitor mai drept. Nu nutrea nici o aspira\ie pentru sine, ci numai pentru poporul din care f[cea parte, fiind prin aceasta mai mult un exponent dec`t un individ. Deoarece nu urm[rea un folos propriu, ci unul social, n-avea ]nsu=irea de a alerga repede pe treptele vie\ii, spre a ie=i sus ]n fruntea sc[rii, dar era cu at`t mai ]nd`rjit =i mai mu=c[tor ]n lupta pentru idei. R[zvr[tit, cu o lips[ de pref[c[torie ruin[toare pentru om, Eminescu a fost un patriot ]nfl[c[rat =i un denun\[tor al mizeriei muncitorului rural, industrial =i intelectual, ]ndr[zne\ ]n numele ideii, sfios =i blazat ]n numele s[u. Din aceast[ pricin[, dac[ avea umor, era totu=i un om lipsit de ironie. Spiritul critic e o ]nf[\i=are rectilinie, care nu are nimic sf`nt afar[ de expresia cea mai ]nalt[ a adev[rului. Patriotismul, tradi\ia, ideologia sunt pentru omul ironic locuri comune, b[t[tura arid[ de at`ta c[lc[tu- r[, vatra ]nnegrit[ de funingine, tot ce st`njene=te prin vechime =i respect zv`cnirea vie\ii noi. Acestea ]ns[ erau scumpe lui Eminescu, care nu le considera ca o crust[ peste r`ul vital. +i c`nd un graeculus ca I. L. Caragiale, cu linii sub\iri =i nestatornice de mali\ie, ]ncerca s[ atrag[ pe poet ]n jocul alunec[tor =i ]ntortocheat al sofisticii, piciorul s[u sufletesc solid se ]mpleticea iritat, obi=nuit s[ se a=eze lat =i neted ]n hora sublim[ a principiilor. Eminescu cel lipsit de ironie c[uta pe Creang[ sau pe ardeleni, care, cum =tim, se fr[m`ntau pe loc, neputincio=i ]n fa\a iu\elii valahe, dar  G. C[linescu petreceau cu lacrimi de ]nduio=are ]n duhul g`ndurilor grave =i religioase. }n via\a afectiv[, Eminescu nu se ridic[ dec`t prin expresie deasupra norodului, cuprinsul esen\ial al sufletului s[u fiind un sentiment de jele, fie c[ ]n iubire, departe de orice educa\ie analitic[, ]=i chema iubita ]n codru verde, fie c[ g`ndul mor\ii i se ]nf[\i=a cu toate m`ng`ierile unei ]ngrop[ciuni dup[ datini =i triste\ile unei vie\i nelumite. Inteligen\a ]i era limpede, ]ndreptat[ numaidec`t la \int[, dar mijlocie, ca o ap[ curg[toare f[r[ ochiuri ad`nci. }n schimb, puterea de a oglindi prezentul ]n vis, f[c`nd din el un cer ]ntors =i f[r[ fund, este enorm[ =i ]mpiedic[ pa=ii tere=tri. Eminescu era un lunatec sublim, ]n sufletul c[ruia visele cre=teau ca nalba, acoperind =i color`nd priveli=tea orizontal[. Starea sa normal[ era cea vizionar[ =i ac\iunea politic[ a fost, desigur, o latur[ care, mai la urm[, s-a dovedit alterat[ de vis =i utopie, r[m`n`nd nu mai pu\in un protest metaforic ]mpotriva relelor contemporane. Tr[ind ]n universul s[u, Eminescu n-a fost nicic`nd atras de luminile marilor ora=e, de moliciunile =i estetismul claselor de sus. Hoinar din fire, nu numai a tr[it, de nevoie, ]n haine destr[mate =i sub tavane scunde =i co=covite de apa ploilor, dar a ]nceput a sim\i o pl[cere nu lipsit[ de am[r[ciune ]n a cultiva propria mizerie, confund`nd volupt[\ile simple ale naturii cu noroaiele =i cu bure\ii vie\ii. Dar dac[ n-avea m`ndria fizic[, o avea pe acea moral[. P[truns ]n lini=te de valoarea personal[, ar[ta, dup[ ]mprejur[ri, fie simplitate grav[, fie dispre\ ]nalt, pre\uindu-se singur =i cu r[ceal[ ]nainte ca lumea s[-l pre\uiasc[. De aci un sentiment al r[spun- derii, un scrupul ]n toate actele, obstinat, improductiv, care ]l fac inapt pentru via\a public[, nepre\uit pentru cea intelectual[. }n sf`r=it, sufletul s[u era alc[tuit din roate enorme =i greoaie, ce, odat[ puse ]n mi=care, se ]nv`rteau cu duduit grozav =i impla- cabil. Era plin de violen\[ =i de statornicie ]n dragoste =i du=m[nie, =i spumele urii sale au fost adesea nedrepte =i nem[surate. Via\a lui Mihai Eminescu  Eminescu a fost, ]ntr-un cuv`nt, un om ]nzestrat s[ exprime sufletul jalnic sau m`nios al unei mul\imi ]n primejdia de a fi strivit[ de puterile ]nd`rjite ale lumii vechi, s[ o ]nvioreze cu vehemen\[ =i s-o ]mping[ ]nainte, ar[t`ndu-i viitorul ]n chipul unui trecut idilic, =i pe care soarta l-a aruncat ]ntr-o societate p[r`nd entuziast[ de a-=i lep[da ve=mintele vetuste, dar hot[r`t[ a nu abandona nimic din privilegiile ei. Azi, ]ns[, c`nd poporul rom`nesc, dup[ o lung[ robire din[un- tru =i dinafar[, a luat con=tiin\[ de sine, chipul lunar =i amar z`mbitor al poetului ]=i reg[se=te puterea asupra sufletelor noastre, =i el ne apare drept cel mai ]n stare s[ dea expresie sim\irilor moderne =i rom`ne=ti, =i cu fluierul s[u poetic s[ duc[ n[zuin\ele noastre sociale pretutindeni, Peste ape, peste pun\i, Peste codrii de pe mun\i.  CUPRINS BIBLIOGRAFIE EMINESCIAN{: VIA|A }n=ir[m aci studiile =i articolele cu referin\e la via\a lui M. E., c`te am putut cunoa=te la data termin[rii acestei edi\ii. Lipsesc din prezenta list[ unele articole f[r[ nici o valoare informativ[, unele reedit[ri =i lucr[ri cunoscute =i studiile publicate prin reviste, dac[ au fost apoi adunate ]n volum (ex.: I. Slavici, I. R[dulescu-Pogoneanu). Pentru o orientare general[ bibliografic[ =i pentru a controla materialul ce n-am g[sit de cuviin\[ a cita, cercet[torul va consulta: N. ZAHARIA, Mihai Eminescu, Buc., “Socec”, 1923 (ed. a II-a m[rit[). B.A. R., I. 69. GH. ADAMESCU, Contribu\iune la bibliografia rom`neasc[, Fasc. I, Buc. “Cartea Rom.”, 1921, p. 116—119; fasc. a II-a, Buc., “Tip. Rom. Unite”, 1923, p. 153—165; fasc. a III-a, Buc., “Casa +coalelor”, 1928, p. 122—126, B.A. R. S.d. 1., XXI, f. 18, 19 =i 20. DACOROMANIA, Buletinul Muzeului limbei rom`ne condus de Sextil Pu=cariu, Cluj: Revista Periodicelor pe anii 1921 [An. II, 1921-22], 1922 [An. III, 1923], 1923 =i 1924 [An. IV, 1924—26], 1925 =i 1926. [An. V., 1927—28], B.A. R., S. d.1, III, A, 26—27, 29 =i 30. IOACHIM CR{CIUN, Istoriografia rom`n[ ]n 1925 =i 1926. Repertoriu bibliografic [Extras din Anuarul Institutului de istorie na\ional[], Cluj, IV (1926— 1927), Buc., “Cartea Rom.”, 1928, B.A. R., S.d.1., XXI, f. 23. ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE NA|IONAL{, Cluj, III (1924—1925) =i IV (1926—1927), B.A. R., S. d. 1., XXI, A.S. De un interes capital este publica\ia: MIHAI EMINESCU, L[muriri pentru via\a =i opera lui Eminescu, redactate cu concursul lui Gh. Bogdan-Duic[ =i G. Ibr[ileanu de Leca Morariu, Cern[u\i, an I. (1930), an. II (1931), an. III (1932), an. IV (1933), an. V (1934), an. VI (1935), an. VII (1936), an. VIII (1937). Nu cit[m deosebit numeroasele studii =i noti\e din aceast[ revist[, ci indic[m numai anul =i fascicula, de pild[ a=a: M. E., I, 1. }n toate manuscrisele eminesciene ale Acad. R. se pot g[si orient[ri cu privire la via\a poetului, fie =i numai prin datarea unei compuneri. Ele se afl[ sub numerele: 2254, 2255, 2256, 2257, 2258, 2259, 2260, 2261, 2262, 2263, 2264, 2265, 2266, 2267, 2268, 2269, 2270, 2271, 2272, 2273, 2274, 2275, 2275 bis, 2276, 2276 bis, 2277, 2278, 2279, 2280, 2281, 2282, 2283, 2284, 2285, Via\a lui Mihai Eminescu  2286, 2287, 2288, 2289, 2290, 2291, 2292, 2306, 2307, 2308. Cf. =i Autografe Iacob Negruzzi, passim =i ]n special plicurile 51 (Eminescu), 52 (Veronica Micle) =i ms. 3215. 45 scrisori inedite ale lui Gh. Eminovici la autorul acestei c[r\i (ms. G. E.). Achizi\ii 1957, nr. 95, 195, 197, 217; achizi\ii 1958, nr. 1 (Veronica Micle). Alte documente la I.I.L.F. MONIT. OF., 29 aug. 1874; 22 aprilie 1877; 30 sept. 1884; 31 oct./12 noiembrie 1892; 5/17 noiembrie; 17/29 noiembrie; 7/19 noiembrie; 15/27 aprilie 1894; 9/21 dec. 1894; 17/29 dec. 1894; 16 febr. 1895; 27 iunie 1895; 24 martie 1898; 25 iulie 1898; 13 martie 1901; 23 noiembrie 1913. ARHIVELE STATULUI, Buc., Minist. Instruc\iei, 1875—76, numeroase rapoarte ale lui Eminescu, ]ndeosebi dos. nr. 3063, 3188, 3220 (copii Elena Piru). 1. Actul de botez al lui Eminescu, ]n Luceaf[rul, 1904, p. 126 =i, ]n facsimil, ]n Aug. Z. N. Pop, Contribu\iuni..., 1962, Fotografie la I.I.L.F. 2. Almanach literar pe anul 1903, Cern[u\i, 1903, [Patru scrisori ale lui Em., comunicate de Filimon Taniac, p. 43—48.] 3. ZAMFIR C. ARBURE, Din dragostele lui Mihai Eminescu, ]n Facla, II, nr. 41 din 8 oct. 1911, p. 293, B.A. R., P.I, 2665. 4. ZAMFIR C. ARBURE, Din amintirile mele. C`teva p[reri ale lui Miahil Eminescu, ]n Diminea\a din 18 oct. 1911. 5. NIC. V. BABOEANU, Iubire-Durere, Scrisori..., Buc., “Biroul Universal”, Ath. I. Ni\escu, 1905, B.A. R., I. 14. 101. 6. E. BAICAN, Trei duhuri sfinte la Ia=i, ]n Liberalul, Ia=i, VIII, nr. 2 din 3 martie 1906, B.A. R., P. IV. 997. 7. I. BAICAN, Din via\a lui Eminescu, ]n Conv. lit., 1914, p. 604—608. 8. TEODOR B{LAN, Serbarea de la Putna, 1871, Cern[u\i, 1932. 9. C. B{RC{NESCU, O! yes, yes, yes!, ]n F`nt. Bland., nr. 10 (s. II-a) din 3—10 dec. 1889. 10. IERONIM G. BARI|IU. Mihail Eminescu, Reminiscen\[, ]n R`ndunica, foaie literar[-belestristic[, Sibiu, I, nr. 1 din 30 martie 1894, p. 5 =i 22 din 10 aprilie 1894, p. 17—18, B. A. R., P. II. 419. 11. IERONIM G. BARI|IU, Amintiri despre Eminescu: Eminescu la Viena [reprodus dup[ R`ndunica, 1894], ]n S[m[n[torul, Buc., II, nr. 17 din 27 aprilie 1903, p. 238—60. 12. I. A. BASSARABESCU, Cine a ]ndemnat pe Creang[ s[ scrie, ]n Conv. lit., febr. 1930, p. 3—5. 13. N. A. BOGDAN, Amintiri despre Eminescu, ]n Familia, Oradea-Mare, XXXVIII, 1902, p. 92—93. 14. N. A. BOGDAN, Eminescu, redactor la “Curierul de Ia=i”, 1876—78, ]n M. Eminescu, Nuvele, Ia=i, “+araga”, =i Familia, 1890. 15. G. BOGDAN-DUIC{, Primul amor al lui Eminescu [Conferin\[ la Cluj, 12 febr. 1923], ]n }nfr[\irea, Cluj, III, nr. 726 din 14 febr. 1923, B. A. R., P. IV, 4812.  G. C[linescu 16. G. BOGDAN-DUIC{, Trecerile lui Eminescu prin Ardeal, ]n Tribuna, 18 noiemv. 1924, =i Aurora, 14 noiemv. 1924; cf. Mi=carea literar[, 1924, nr. 2. 17. G. BOGDAN-DUIC{, Titu L. Maiorescu =i Mihail Eminescu [Documente din Blaj], ]n Societ. de m`ine, I. 1924, p. 304—305. 18. G. BOGDAN-DUIC{, Multe =i m[runte despre Eminescu, I-IV, ]n Via\a rom`neasc[, 1924, v. LIX, p. 52—54, 153—156; v. LX, p. 383—393. 19. G. BOGDAN-DUIC{, Multe =i m[runte despre Eminescu, V. De la Viena, ]n Via\a rom., 1925, v. LXI, p. 80—83. 20. G. BOGDAN-DUIC{, Multe =i m[runte despre Eminescu: Eminescu la Teatrul Na\ional, ]n Mi=carea literar[, Buc., II, nr. 47 din 3 oct., 1925, B. A. R., P. IV. 1445. 21. G. BOGDAN-DUIC{, Multe =i m[runte despre Eminescu: Eminescu ]n Societatea “Orientul”, ]n Cosinzeana, Cluj, IX, 1925, p. 307—308; Mihail Eminescu =i ]ntemeierea “Rom`niei June”, ]n Cosinzeana, X, nr. 29—30 din 25 iulie 1926, B. A. R., P. II, 3077, III. 22. G. BOGDAN-DUIC{, Multe =i m[runte despre Eminescu: Un amic al poetului, ]n Omagiu lui I. Bianu, Buc., “Cult. na\.”, 1927, B. A. R., II. 93.839. 23. G. BOGDAN-DUIC{, +i iar[=i =i iar[=i Eminescu, ]n Societ. de m`ine, II, 1925, p. 231—232. 24. G. BOGDAN-DUIC{, M. Eminescu =i V. Micle, ]n Societ. de m`ine, II, 1925, p. 109. 25. G. BOGDAN-DUIC{, Eminescu la Berlin, ]n Flamura, Craiova, nr. 6 din iunie 1925, p. 179, B. A. R., P. I. 6655, II. 26. G. BOGDAN-DUIC{, Eminescu (conferin\[), ]n Societ. de m`ine, III, 1926, p. 84. 27. G. BOGDAN-DUIC{, Fragmente din Eminescu, ]n Cele trei Cri=uri, Oradea, VII, iunie-iulie 1926, p. 91, B. A. R., P. II. 6156, I. 28. G. BOGDAN-DUIC{, Despre M. Eminescu (conferin\[), ]n Cosinzeana, X, 1926, p. 58—59. 29. CORNELIU BOTEZ, Unde s-a n[scut poetul Eminescu?, ]n Mihail Emines- cu — Literatur[, Ia=i, 1904, p. 76—78, =i Ateneul, Boto=ani, num[r festiv, febr. 1904. 30. CORNELIU BOTEZ, Pentru istoriografii vie\ii lui Eminescu =i a Veronic[i Micle. Precizarea c`torva puncte, ]n Adev. lit. =i art., nr. 100 din 27 oct. 1922. 31. DR. V. BRANISCE, Izvodul de zestre al p[rin\ilor lui Mihail Eminescu, ]n Conv. lit., LVIII, 1926, p. 44—48. 32. DR. V. BRANISCE, Dou[ certificate =colare ale lui Mihail Eminescu, ]n Conv. lit., LVIII, 1926, p. 241—248. Via\a lui Mihai Eminescu  33. DR. V. BRANISCE, Scrisori inedite de la =i relative la Mihail Eminescu, ]n Conv. lit., LVIII, 1926, p. 669—677. 34. THEODOR T. BURADA, Istoria teatrului ]n Moldova, v. II, Ia=i, 1922, B. A. R., S. d. I., A. 17. 35. +TEFAN CACOVEAN, Eminescu ]n Blaj, ]n Luceaf[rul, 1904, p. 71—74. 36. +TEFAN CACOVEAN, Eminescu la Bucure=ti, ]n a. 1868/69, ]n Luceaf[rul, 1905, p. 59—64. 37. +TEFAN CACOVEAN, Amintiri despre Eminescu, ]n Almanahul presei rom`ne, Cluj, 1926, B. A. R., P. I. 7436. 38. G. C{LINESCU, Eminesciene, ]n Cuv`ntul, iulie, 1931. 39. G. C{LINESCU, Un portret inedit al lui Eminescu =i Adev[ratul portret al lui Eminescu, ]n Adev[rul literar =i artistic, nr. 904 din 3 aprilie 1938 =i nr. 913 din 5 iunie 1938. 40. G. C{LINESCU, Via\a lui Ion Creang[, Buc., Editura Funda\iilor, 1938. 41. CAN., Paltonul lui Eminescu. O amintire, ]n Viea\a, Buc., II, 1895, nr. 8 din 2 aprilie, B. A. R., P. II. 233. 42. I. L. CARAGIALE, }n Nirvana. Ironie. Dou[ note. Din carnetul unui sufleur, ]n Momente, schi\e, amintiri, Buc., “Minerva”. 43. ILARIE CHENDI, Preludii, Buc., “Minerva”, 1903, B. A. R., A. 27.409. 44. MIHAIL CHINTESCU, }ncerc[ri asupra poetului Eminescu (conferin\[), ]n Revista oltean[, II, 1889, p. 85—100, B. A. R., P. I. 832, II. 45. AL. CIURCU, Eminescu, Din amintirile mele, ]n Adev[rul, XXIV, nr. 7937 din 17 oct. 1911. 46. Maria COST{CHESCU, }nt`lnire cu Mihail Eminescu, ]n Mihail Eminescu — Literatur[, Ia=i, 1903, p. 28—29. 47. Cum a murit Eminescu. Ultimele lui ceasuri, povestire de un martor ocular, ]n Univesrul, nr. 146 din 28 iunie 1926. 48. A. C. CUZA, Kamadeva, Amintiri, ]n Neamul rom`nesc literar, 1909, p. 497—501. 49. DR. E. D{IANU, Eminescu =i Blajul, ]n Familia, 1902, p. 301—302. 50. DR. E. D{IANU, Eminescu ]n Blaj, Sibiu, 1914. 51. ANGHEL DEMETRIESCU, Mihail Eminescu, ]n Literatur[ =i art[ rom`n[, 1903, p. 539 urm., B. A. R., P. II. 931. 52. STATE DRAGOMIR, Amintiri despre Eminescu, ]n Mihail Eminescu — Literatur[, Ia=i, 1903, p. 6—7, 24—26, 41—42. 53. AUREL DUMBR{VEANU, Fapte =i documente din trecut, ]n Adev. lit. =i art., II, nr. 28 din 15 iunie 1921. 54. CONSTAN|A DE DUNCA-SCHIAU, Amintiri din copil[rie. Botezul lui Eminescu, ]n Telegraful rom`n, Sibiu, LXII, nr. 61 din 14/27 iunie 1914, B. A. R., P. IV. 556, III. 55. CONSTAN|A DE DUNCA-SCHIAU, R[spuns la parte din r[va=ul calenda- rului “Asocia\iunii”, ]n Transilvania, III, 1921, p. 186—190.  G. C[linescu 56. MIHAIL EMINESCU, Poezii complete, Ia=i, “+araga”, B. A. R., I. 102.018. 57. MIHAIL EMINESCU, Diverse, cu o prefa\[ de I. L. Caragiale. Ia=i “+araga”, B. A. R., I. 102.021. 58. MIHAIL EMINESCU, Poezii, cu o noti\[ biografic[ de C[pitanul Eminescu, fratele poetului M. E., Buc., “L. Alcalay”, [Bibl. p. to\i, nr. 195—196], B. A. R., I. 101.830. 59. M. EMINESCU, Opere complete, I. Literatur[ popular[, Buc., “Minerva”, 1902, Prefa\[ de I. Chendi. 60. MIHAIL EMINESCU, Scrieri politice =i literare, vol. I (1870—1877), Buc., “Minerva”, 1905, B. A. R., II. 101.194. 61. HENRIETTE +I MIHAIL EMINESCU, Scrisori c[tre Cornelia Emilian =i fiica sa Cornelia, Ia=i,“+araga” (1893?), B. A. R., I. 75.075. 62. [MATEI EMINESCU], Memoriu asupra lui Eminescu, ]n F`nt. Bland., 1889, nr. 27. (Reprodus =i ]n M. E., Diverse, Ia=i.) 63. MATEI EMINESCU, Noui informa\ii despre familia Eminescu, ]n Junimea literar[, Cern[u\i, 1924, p. 4—8. 64. VICTOR EMINESCU, Geneza primelor versuri ale lui Mihail Eminescu, ]n Mihail Eminescu — Literatur[, Ia=i, 1904, p. 73—75. 65. Eminescu a murit!, ]n Familia, nr. 26 din 25 iunie — 7 iulie 1889. 66. Eminescu comemorativ. Album artistic-literar, ]ntocmit de Octav Minar, Ia=i (1909), B. A. R., II. 17.719. 67. F`nt`na Blanduziei, Buc., 1888—1889. [Diferite noti\e passim.] 68. I. [POP] FLORANTIN, Amintiri despre Eminescu, ]n Universul literar, nr. 43 din 24 oct. 1911. 69. Fotografii ale familiei Eminovici, ]n Junimea literar[, Cern[u\i, VI, 1909, p. 129. 70. TEODOR FR~NCU, Preumbl[ri ]n Bucure=ti, XXIX, ]n Gazeta Transilvaniei, Bra=ov, nr. 185 din 14/27 aprilie 1902, B. A. R., IV. 51.111. 71. ECON. D. FURTUN{, Eminescu la Boto=ani, ]n Cuget clar, nr. 34 din 3 martie 1938; Alte =tiri despre revizoratul lui Eminescu, ]n Cuget clar, nr. 17 din 4 noiembrie 1938. 72. GALA GALACTION, }n gr[dina V`rnav din Boto=ani, ]n Flac[ra, Buc., VII, 1921, p. 437—438. 73. GALA GALACTION, Via\a lui M. Eminescu, Buc., Bibl. “Diminea\a”, nr. 12 [1924]. 74. GALA GALACTION, Un con=colar al lui Eminescu, ]n Adev. lit. =i art., V, 1924, nr. 184. 75. EM. G~RLEANU, Ion Creang[ =i Mihail Eminescu, ]n Luceaf[rul, 1909, p. 295—297. 76. MARIA DR. GAVRILESCU, Poetul M. Eminescu [poezie], ]n Mi=carea, Ia=i, nr. 242 din 24 oct. 1925, B. A. R., P. IV. 2463. Via\a lui Mihai Eminescu  77. MARIA DR. GAVRILESCU, Amintiri despre Eminescu, ]n Mi=carea, Ia=i, nr. 245 din 29 oct. 1925, nr. 246 din 30 oct. 1925, nr. 248 =i 249 din 1 =i 2 noiemv. 1925. 78. DR. VASILE GHERASIM, }n satul Eminovicenilor, ]n Conv. lit., LIV, 1922, p. 834—835. 79. VASILE GHERASIM, Iar[=i origina lui M. Eminescu, ]n Revista Moldovei, Boto=ani, III, nr. 5 din sept. 1923, p. 1-11, B. A. R., P. I. 6350. 80. VASILE GHERASIM, Familia Eminovici [C`teva preciz[ri cu privire la originea lui M. Eminescu], ]n Conv. lit., 1923, p. 185—188. 81. VASILE GHERASIM, Eminescu la Viena, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923, p. 374—379. 82. VASILE GHERASIM, George Drogli, nepotul lui Eminescu (Sf`r=itul unui calvar), ]n Adev. lit. =i art., IV, nr. 149 din 14 oct. 1923. 83. N. D. GIURESCU, C`nd s-a n[scut Eminescu?, ]n Conv. lit., 1892, p. 183—185. 84. PETRU GR{DI+TEANU, “Convorbiri literare” =i “Revista contemporan[”, ]n Revista contemporan[, 1873, p. 384—400, B. A. R., P. I. 24. 85. I. GR{MAD{, Societatea academic[ social-literar[ “Rom`nia Jun[” din Viena (1871—1911), Arad, 1912, B. A. R., II. 42.093. 86. I. GR{MAD{, Mihail Eminescu, Heidelberg, 1914. [Extras din Mitteil, des rumän, Instituts zu Wien], B. A. R., II. 41.390. 87. ED. GRUBER, Duscurs la inaugurarea bustului lui Eminescu, ]n Arhiva, Ia=i, 1891, p. 196. 88. B. P. HASDEU, Eminescu (necrolog), ]n Revista nou[, Buc., II, nr. 6 din 15 iunie 1889. 89. TRAIAN ICHIM, Copii de documente ale familiei lui Eminescu, ]n Via\a rom., 1921, v. XLV [la Miscellanea]. 90. IOAN S. IONESCU, Pove=ti. Anecdote. Impresii de c[l[torie... Ia=i, 1905 [Din via\a lui M. E., p. 109—113], B. A. R., II. 3072. 91. COLONEL IONESCU-DOBROGEANU: a) Reminiscen\e, ]n Analele Dobrogei, 1921, II, p. 53—68, B. A. R., P. I. 4838; b) Cum am cunoscut pe Mihail Eminescu, ]n Preocup[ri literare, I, nr. 2 din 1 febr. 1936. 92. C. IORD{CHESCU, Eminescu la Boto=ani, ]n Junimea Moldovei de Nord, I, 1919, nr. 8—10, p. 11, B. A. R., P. II. 5008. 93. C. IORD{CHESCU, Eminescu =i Macedonski p`n[ ]n iunie 1883, ]n Adev. lit. =i art., IV, 1923, nr. 155. 94. C. IORD{CHESCU, Epigrama contra lui Eminescu, ]n Adev. lit. =i art., nr. 158 din 16 dec. 1923. 95. C. IORD{CHESCU, Locul =i data na=terii lui Eminescu, ]n Adev. lit. =i art., IV, nr. 217 din 1 febr. 1925. 96. C. IORD{CHESCU, Eminesciene [Locul na=terii lui Em.], ]n Rev. Moldovei, Boto=ani, V, 1926, nr. 4, p. 13—15. ! G. C[linescu 97. N. IORGA, }n amintirea lui Eminescu, ]n Neamul rom`nesc literar, 1909, p. 503—507. 98. Isc[litura lui Gheorghe Eminovici, tat[l lui Eminescu, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923, p. 232. 99. [DR. SAMUEL ISOPESCU], Momente din via\a lui M. Eminescu, comunicate de..., ]n Adev. lit =i art., 1923, nr. 125, p. 5. 100. MITE KREMNITZ, Amintiri fugare despre Eminescu, ]n Conv. lit., ian.,febr., 1933. 101. P. L., Casa lui Aron Pumnul de v`nzare, ]n Universul, XLIII, 1925 nr. 60. 102. La cine sunt manuscrisele lui Eminescu?, ]n Familia, XXXV, nr. 26 din 27 iunie 1899, p. 310 =i p. 333—334 =i ]n Mihail Eminescu, 1889—1899, Buc., 15 iunie 1899. Num[r comem. [ed. de revista Floare albastr[, I, 1898—1899], B. A. R., P. III, 217. 103. BARBU L{Z{REANU, Din via\a lui Eminescu, ]n M`ntuirea, III, nr. 692, din 20 aprilie 1921, B. A. R., P. IV. 4600. 104. BARBU L{Z{REANU, Cazul Macedonski-Eminescu, ]n Lupt[torul din 1 mai 1921. 105. BARBU L{Z{REANU, Agonia lui Eminescu, ]n Adev[rul, XXXIX, nr. 13.044 din 27 iunie 1926, B. A. R., P. IV. 571. 106. BARBU L{Z{REANU, Eminescu =i Fanni Tardini, ]n Adev. lit. =i art., 1923, nr. 133 [Dup[ Curierul rom`n, Boto=ani, 1 =i 17 oct. 1887]. 107. BARBU L{Z{REANU, Amor =i viclenie, Polemica Eminescu—Negruzzi, ]n Excelsior, Buc., I, nr. 20 din 18 aprilie 1931. 108. BARBU L{Z{REANU, Mizerie =i risip[, ]n Vremea, Buc., IV, nr. 192 din 21 iunie 1931. 109. EMMA L{Z{RESCU, Amintiri despre Henrieta Eminovici =i Veronica Micle, ]n Conv. lit., LVIII, 1926, p. 49-51. 110. Masca lui Eminescu, ]n Via\a literar[, Buc., III, nr. 90 din 20 oct. 1928. 111. AL. MACEDONSKI, Sf`r=itul unei legende: Chestiunea Eminescu, ]n Litera- torul din 15 dec. 1898, p. 3. 112. AL. MACEDONSKI, Epigram[, ]n Literatorul, 1883, p. 413, iulie, nr. 7. 113. TITU MAIORESCU, Not[ asupra zilei =i locului na=terii lui Eminescu, ]n Critice, III, Buc., “Minerva”, 1915. 114. TITU MAIORESCU, Eminescu =i poeziile lui [1889], ]n Critice, III, Buc., “Minerva”, 1915. 115. TITU MAIORESCU, }nsemn[ri zilnice, I (1855—1880), Buc., “Socec”, 1937. 116. RADU MANOLIU, Locul unde s-a n[scut Eminescu, ]n Arhiva, Ia=i, XVII, 1906, p. 315—319. 117. M. C., Din via\a lui Eminescu, ]n Adev. lit. ilust., VIII, nr. 2178 din 24 aprilie 1895, B. A. R., P. III. 121. Via\a lui Mihai Eminescu 
118. C. MILLE, Dinu Milian, ed. a 3-a, Buc., “Adev[rul”, 1909. 119. C. MILLE, Letopisi\i, II, Buc., 1908, p. 268—269. 120. OCTAV MINAR, Veronica Micle, Dragoste =i poezie, Buc., “Socec”, 1923, B. A. R., II. 82.504. 121. OCTAV MINAR, Eminescu ]n fa\a justi\iei, Buc., “C. Sfetea” [1914?], B. A. R., I. 37.885. 122. OCTAV MINAR, Veronica Micle, Buc., “Flac[ra”, 1914. [Rom`nii celebri, nr. 3.] 123. OCTAV MINAR, Cum a iubit Eminescu, Buc., Bibl. “Lumina”, nr. 22—23. 124. OCTAV MINAR, Conacul de la Ipote=ti unde a copil[rit Eminescu, ]n Adev. lit. =i art., X, nr. 540 din 12 aprilie 1931. 125. [GH. MITRU], Anuarul pe 1922—1923 [al +colii com. elem. de b[ie\i din Ia=i], Ia=i. 126. CORNELIU MOLDOVEANU, Cel mai nefericit poet, ]n Univ. lit. din 3 martie 1913. 127. LECA MORARIU, Folcloristul Eminescu, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923, p. 53. 128. LECA MORARIU, Eminescu =i Fanni Tardini, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923, p. 126. 129. LECA MORARIU, Ob`r=ia lui Eminescu, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923, p. 394—395. 130. LECA MORARIU, Sentimentalism — sau =tiin\[?, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923, p. 395—96. 131. LECA MORARIU, Coinciden\e, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923, p. 396. 132. LECA MORARIU, Data imprietenirii lui Eminescu cu Creang[, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923, p. 456. 133. LECA MORARIU, Eminescu ini\iator al serb[rii de la Putna, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923, p. 456—457. 134. LECA MORARIU, Data =i locul na=terii lui Eminescu, ]n Revista Moldovei, Boto=ani, II, nr. 9 din 1 ian. 1923, p. 13—21. 135. LECA MORARIU, Gheorghe Eminovici, tat[l lui Eminescu, ]n Glasul Bucovinei, V, 1922, nr. 1156—57. 136. LECA MORARIU, Eminescu copil, ]n Glasul Bucovinei, VI, 1923, nr. 1197, 1198. 137. LECA MORARIU, Eminescu elev, ]n Glasul Bucovinei, 1923, VI, nr. 1210, 1212, 1213, 1214, 1215, 1216, 1218, 1219, 1220, 1221. 138. LECA MORARIU, Fr[\inii Eminescu, ]n Glasul Bucovinei, VI, 1923, nr. 1360—1363. 139. LECA MORARIU, Iar[=i ob`r=ia Eminovicenilor, ]n Glasul Bucovinei, VI, 1923, nr. 1252. 140. LECA MORARIU, O contribu\ie uitat[ pentru istoriografia lui Eminescu, ]n Jun. lit., Cern[u\i, 1924, p. 64—65.  G. C[linescu 141. LECA MORARIU, Idolul celei dint`i iubiri a lui Eminescu, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XIII, 1924, p. 452. 142. D. MUR{RA+U, Eminescu ziarist =i scriitor politic, ]n M. Eminescu, Scrieri politice. Clasici rom. comenta\i, Craiova, “Scrisul rom`nesc” [1931]. 143. D. MUR{RA+U, M[rturii ]n leg[tur[ cu originea lui M. Eminovici, Buc., Colec\iunea “Prietenii istoriei literare”, 1931. 144. [MUR{+ANU AUREL A.], Mihai Eminescu =i ]ntemeierea “Rom`niei June”. 1868—71, Bra=ov. A. Mure=ianu; Branisce, 1926. Cf. =i Cosinzeana, X, 1926, p. 290. 145. IOSIF N{DEJDE, Din viea\a lui Eminescu, ]n Diminea\a din 7 oct. 1911. 146. GRIGORE NANDRI+, Familia Eminovicz ]n Polonia, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923, p. 86—90. 147. GR. NANDRI+, Aspecte din Polonia contemporan[, ]n Adev. lit. =i art., 1923, nr. 121. 148. I. NANDRI+, Amintiri despre Ioan Gr[mad[: Din tinere\ea romantic[ a lui Eminescu =i a lui P. P. Carp, ]n Adev. lit. =i art., IV, 1923, nr. 128. 149. C. NARLY, Un muzeu Eminescu la Seminarul pedagogic universitar din Ia=i, Ia=i, 1925, B. A. R., II. 82. 738. 150. Na\ionalitate, ]n Literatorul, 1882, p. 533. 151. [I. NEGRUZZI], Dic\ionarul Junimei, ]n Conv. lit., 1924, p. 862. 152. IACOB NEGRUZZI, Amintiri din Junimea, Via\a rom., (1921), B. A. R., I. 62. 148. 153. GH. NICOLAIASA, H`rtii de la tat[l lui Eminescu, ]n Conv. lit., LVI, 1924, p. 807—810. 154. L. GH. NICOLEANU, Eminescu =i “F`nt`na Blanduziei”, ]n F`nt`na Blan- duziei, S. II, 1 oct. 1889, nr. 1. 155. L. GH. NICOLEANU, Un an... de 4 dec. 1889, ]n F`nt. Bland., nr. 10 (s. II) din 3—10 dec. 1889. 156. Noti\[ despre trupa Fanni Tardini la Bra=ov, ]n Telegraful rom`n, Sibiu, XIII, 3/15 iunie 1865, p. 170. 157. Noti\[ ]n jurul mor\ii lui Eminescu, ]n Adev[rul, I, 1889, nr. 252 din 18 iunie [Ultime informa\ii] =i nr. 253 din 20 iunie [}nmorm`ntarea lui Eminescu] =i ]n Constitu\ionalul, I, 1889, nr. 3 din 17 iunie =i nr. 5 din 20 iunie. 158. Noti\[ despre artista Augusta Wilbrandt-Baudius, ]n Adev[rul, nr. 14. 501 din 8 aprilie 1931 (ultima pagin[). 159. Omagiu lui Mihai Eminescu. Comitetul Comemor[rii. Gala\i, Buc., 1909, B. A. R., II. 14. 883. 160. IACOB ONEA, Eminescu ]n Blaj, ]n Tribuna, Sibiu, 1902, nr. 45, =i Epoca, Buc., VIII, nr. 1973—71 din 15 martie 1903, B. A. R., P. IV. 667. 161. I. GR. OPRI+AN, Meleagurile lui Eminescu, ]n Universul, nr. 146 din 28 iunie 1926. Via\a lui Mihai Eminescu  162. RAMIRO ORTIZ, Eminescu, il poeta romeno della foresta e della polla, ]n Mihail Eminescu, Poesie, prima versione italiana a cura di R. O., Firenze, G. C. Sansoni, 1927 [Bibl. Sansoniana straniera]. 163. P., }ngroparea r[m[=i\elor poetului Eminescu, ]n Constitu\ionalul, Buc., I, nr. 5 din 20 iunie 1889, B. A. R., P. IV. 668. 164. GEORGE PANU, Amintiri de la Junimea din Ia=i, Buc., “Adev[rul”, 1908, B. A. R., S. d. I, IV. B. 52—53. 165. I. V. P{TR{+CANU, M. Eminescu student la Berlin, Buc., Colec\. “Prietenii istoriei literare”, 1931. 166. H. PETRA-PETRESCU, Din june\ea lui Eminescu. Aminitiri, ]n Familia, XXXVI, 1900, p. 6—7, 13—14 =i ]n Anuarul III al soc. p. crearea unui fond de teatru rom`n pe anii 1899—1900, Bra=ov, 1900, B. A. R., A. 20.982. 167. N. PETRA+CU, Mihail Eminescu, studiu critic, Buc., “Socec”, 1892, B. A. R., I 69.408, =i ]n Conv. lit., 1890—1891. 168. EUFR. PETRESCU, Eminescu la Crasna [Bucovina], ]n F[t-Frumos, Sucea- va, IV, 1929, p. 11—12. 169. GH. POPA R{DOI, O amintire din via\a lui Eminescu, ]n Arhiva, Ia=i. XI, 1900, p. 283—284. 170. ION POPESCU, Peste groap[, ]n F`nt. Bland., nr. 10 (s. II) din 3—10 dec. 1889. 171. MIHAIL N. POPESCU-COLIBA+, Data na=terii lui Eminescu, ]n Conv. lit., 1904., p. 1018—1020. 172. I. POP-FLORANTIN, Cincantenarul “Rom`niei June”, ]n Adev. lit. =i art., 27 mai 1923. 173. Po=ta redac\iunei a rev. Familia, 1866, nr. 6, 8, 10, 17, 34. 174. O. PURSCH, Amintiri, ]n Ramuri, Craiova, IV, 1909, p. 509—510. 175. DR. SEXTIL PU+CARIU, O scrisoare inedit[ a lui M. Eminescu, ]n Ramuri, Craiova, IV, 1909, nr. 11 din 1 iunie, p. 492—494. 176. SEXTIL PU+CARIU, Scrisorile lui Eminescu... [la Cronic[], ]n Jun. lit., Cern[u\i, VI, 1909, p. 157—158. 177. I. A. R{DULESCU-POGONEANU, Studii, Buc., 1910. 178. N. R{UTU, Istoria liceului Laurian din Boto=ani, 1859-1909, Boto=ani, 1909, B. A. R., II. 16.084 (M. E. =i Gimn. din Boto=ani, p. 25—27). 179. RIENZI, Frunze g[site prin volume, ]n Literatorul, I, nr. 6 din 24 febr. 1880, p. 82—86. 180. RIRIA, Ultima raz[ din via\a lui Eminescu, ]n Familia, 1902, nr. 10—14. 181. I. N. ROMAN, O pagin[ inedit[ din via\a lui Eminescu, ]n Adev. lit., =i art., X, nr. 535 din 8 martie 1931. 182. RADU D. ROSETTI. Tragedia lui Eminescu. Documente inedite, ]n Adev. lit. =i art., III, nr. 95 din 17 sept. 1922. 183. RADU D. ROSETTI, Eri, Buc., Universul, 1931.  G. C[linescu 184. V. SC~NTEE, M. Eminescu, ]n Adev[rul, XXIV, nr. 7937 din 17 oct. 1911, =i Arta, Ia=i, 1 aprilie 1904. 185. DR. RADU I. SBIERA, Aminitri despre Eminescu, Cern[u\i, 1903, B.A. R., A. 27.801. 186. [M. E.], Scrisoare c[tre I. Negruzzi, ]n Conv. lit., XXV, 1891—1892, p. 903— 906. 187. O scrisoare inedit[ a lui Eminescu, ]n Familia, XXXV, nr. 26 din 27 iunie 1899, p. 301—302. 188. Scrisori de la Mihail Eminescu, ]n Conv. lit., XXIII, 1899, p. 1—10. 189. O scrisoare a lui Eminescu c[tre sora lui Henrieta, ]n Educatorul, Lugoj, 1/14 martie 1914, =i Drum drept, Buc., II, 1914, p. 111—112, B. A. R., P. I. 4028. 190. O scrisoare autograf[ a lui M. Eminescu [c[tre A. Vlahu\[], ]n Universul literar, nr. 24 din 16 iunie 1913. 191. I.A.R., Dou[ scrisori de la Eminescu =i Creang[, ]n Conv. lit., XXXIX, 1905, p. 1150. 192. I.A.R., Dou[ scrisori ale lui Eminescu, ]n Conv. lit., 1919, p. 393—398. 193. Trei scrisori ale lui Eminescu, ]n S[m[n[torul, II, nr. 39 din 28 sept, 1903. [Reprodus dup[ F. Taniac.] 194. Patru scrisori inedite ale lui M. Eminescu, ]n Jun. lit., Cern[u\i, VI, 1909, nr. 7 =i 8. 195. Scrisorile lui Creang[ [2 c[tre Eminescu], ]n Flac[ra, Buc., IV, nr. 9—10 din 20 dec. 1914, p. 58—59. 196. O scrisoare inedit[ a lui Mihail Eminescu, ]n Prietenii istoriei literare, buletin informativ, nr. 1, Bucure=ti, 1933. 197. ION SCURTU, Din copil[ria lui Eminescu, ]n Sem[n[torul, II, v. III, 1903, p. 153—154. 198. ION SCURTU, Eminescu ]n Banat, ]n Sem[n[torul, II. v. III, 1903, p. 524— 526. 199. ION SCURTU, Portretele lui Eminescu, Buc., Minerva, 1903 [extr. din Calendarul Minervei]. 200. IOAN SCURTU, Mihail Eminescu’s Leben und Prosaschriften, Inaugural- dissertation, Leipzig, 1903, B. A. R., II, 50.225. 201. S. SECULA, Aminitiri despre Eminescu, ]n Familia, XXXV, nr. 26 din 27 iunie 1899, p. 311. 202. AL. +ERBAN, Eminescu despre dl Maiorescu, ]n Flac[ra, Buc., III, nr. 31 din 17 mai 1914. 203. AL. +ERBAN, Dl V. G. Mor\un =i Eminescu, ]n Flac[ra, Buc., III, nr. 35 din 14 iunie 1914, p. 293—294. 204. AL. +ERBAN, Eminescu =i Creang[, ]n Flac[ra, Buc., 1914, p. 311. 205. Serbarea Rom`niei June, ]n Foaia diecezan[, Caransebe=, 1923, nr. 4, p. 6, B.A. R., P. II. 236. Via\a lui Mihai Eminescu  206. AUG. B. S~NCELEANU, Amintiri despre Eminescu, ]n Neamul rom`nesc literar, 1909, p. 686—688. 207. ION SLAVICI, Eminescu =i ardelenii, ]n Tribuna, Arad, XIII, nr. 129 [citat de N. Zaharia]. 208. ION SLAVICI, Castelul singuratec, ]n Adev. lit. =i art., 1923, nr. 155. 209. IOAN SLAVICI, Un r[spuns. [Am[nunte despre ]nfiin\area Rom`niei June], ]n Rom`nia Jun[, 1871—1921, Cartea Semicentenarului [1925], p. 152— 156, =i ]n Adev. lit. =i art., VI, nr. 244 din 22 martie 1925, p. 7. 210. IOAN SLAVICI, Amintiri, Buc., “Cultura na\ional[”, 1924, B. A. R., I. 80.567. 211. IOAN SLAVICI, Cel din urm[ arma=, Buc., “Cultura na\ional[”. 212. SPANCIOC [V. G. MOR|UN], Mihail Eminescu, ]n Dacia viitoare, Bruxelles, 1 aug. 1883. 213. [T. V. STEFANELLI], Din via\a lui Eminescu [necrolog] ]n Revista politic[, Suceava, IV, nr. 15 din 1 august 1889, =i Mihail Eminescu, Buc., 15 iunie 1899 [ed. Floare albastr[, I, 1898—1899]. 214. TEODOR V. STEFANELLI, Amintiri despre Eminescu, Buc., [Sfetea], 1914, B. A. R., I. 35.707. 215. M. STRAJAN, Amintiri despre Eminescu, ]n Ramuri, Craiova, IV, 1909, p. 526. 216. DR. A. +UNDA. Nevroza lui M. Eminescu [Extras din Spitalul, nr. 13, 1905], Buc., 1905, B. A. R., II. 1687. 217. RUDOLF +U|U, Eminescu la M-rea Neam\, ]n Arhiva, Ia=i, XVII, 1906, p. 257—259. 218. CARLO TAGLIAVINI, Michele Eminescu, ]n L’ Europa orientale, III, 1923, nr. IX-XI, p. 745—801. (Studi sulla Romania). 219. Teatrul na\ional ]n Bra=ov, ]n Familia, nr. 3 din 25 iunie, 7 iulie 1865, p. 43—44. 220. D. TELEOR, Eminescu intim, Buc., colec\ia “Lumen”, nr. 8. B. A. R., I. 12.308. 221. GH. TEODORESCU-KIRILEANU, C`teva date asupra lui Eminescu, ]n Conv. lit., XV, 1906, p. 995—1016, 1089—1094. 222. P. TOMASCHEK, Die Abstammung Eminescu’s, ]n Czernowitzer Morgenblatt, VI, nr. 1449 din 8 mai 1923. 223. P. TOMASCHEK, Cercet[ri noi referitoare la originea lui Mihail Eminescu, Siret, B. Fleischer, 1925. [Extr. din Anuarul X al Liceului de stat din Siret.] 224. I. E. TOROU|IU, Studii =i documente literare. Buc., “Bucovina” I (1931), II, III (1932), IV (1933), V (1934), [Junimea], VII (1936) [S[m[n[torul]. 225. Tragedia lui Eminescu, ]n Adev. lit. =i art., 1922, nr. 97. 226. Trupa lui M. Pascali ]n Ardeal, ]n Familia, 1868, nr. 14, 15, 16, 17, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 30.  G. C[linescu 227. ANDRONIC N. |{RANU, Cum l-am cunoscut pe Mihail Eminescu, ]n Revista Moldovei, III, nr. 2-4, iunie-august 1923, p. 14—17. 228. PETRE UILACANU, Amintiri despre Eminescu, ]n Familia, 1902, p. 537— 538. 229. DANA VASILIU-VOINA, Un mic document eminescian, ]n Adev. lit., =i art., nr. 904 din 3 aprilie 1938. 230. VERAX, Eminescu judecat =i condamnat, ]n Evenimentul literar, Ia=i, 1, 8, 22 august 1894. 231. EUGENIU VINCLER, Eminescu profesor, ]n Albumul serb[rii de revedere dintre fo=tii elevi ai Inst. Acad. din Ia=i..., Buz[u, 1914, B. A. R., III. 41.260, p. 6—7, =i ]n Adev. lit. =i art., nr. 28 din 5 ianuarie 1921. 232. DR. V. VINE+, C`teva date asupra ultimelor zile ale poetului Mihail Eminescu, Extras din Rom`nia medical[, Buc., 1931, B. A. R., I. 108.052. 233. VASILE V~RCOL, Amintiri despre Eminescu, ]n Via\a nou[, I, 1906, p. 58- 60. 234. A. VLAHU|{, Din goana vie\ii, v. III [Amintiri despre Eminescu, 1889], Buc., “Alcalay”, “Bibl. pt. to\i”, nr. 59, =i “Socec”, 1909. 235. A. VLAHU|{, Curentul Eminescu =i o poesie nou[, Buc., 1892, B. A. R., I. 69.811. 236. A. VLAHU|{, Amintiri despre Eminescu, ]n Luceaf[rul, 1909, p. 291—292. 237. IOSIF VULCAN, Suveniri de c[l[torie, ]n Familia, 1868, nr. 30-45. 238. IOSIF VULCAN, Mihail Eminescu, ]n Familia, XXI, 1885, p. 14 [nr. 2 din 13/25 ian.]. 239. [M. ZAMFIRESCU], Muza de la Borta-Rece, bufonerie literar[ liric[ ]n trei acte de Henri Meilhac =i Ludovic Halévy. Muzica de I. Offenbach, Buc., “Rev. contemp.”, 1873, B. A. R., A. 24.949 [Numai actul 1.] 240. P. ZARIFOPOL. Not[ la un inedit al lui Eminescu, ]n Conv. lit., iunie, 1933. 241. DR. ZOSIN, Substratul patologic ]n pesimismul contimporan, Bucure=ti, 1900 [Eminescu, p. 152—159], B. A. R., A. 21.521. 242.DR. ZOSIN, Nebunia lui Eminescu, ]n Spitalul, Buc., 1903, nr. 11. 243. DR. P. ZOSIN, Nebunia lui Eminescu, ]n Convorbiri =tiin\ifice =i filozofice, Buc., I, v. I, nr. 2, aprilie 1912, p. 17—19. 244. N. XENOPOL, Portret, ]n Literatorul, 1882, p. 240—241. 245. G. C{LINESCU, Istoria literaturii rom`ne, compendiu, ed. a II-a, Buc., “Na\ionala Mecu”, 1946, p. VI, not[. 246. G. C{LINESCU, +erban Eminovici, ]n Na\iunea, II, nr. 424 din 24 august 1947. 247. G. C{LINESCU, Material documentar, ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor, III, 1954. 248. G. C{LINESCU, Eminesciene, ]n Contemporanul, nr. 3 din 24 ianuarie 1958. 249. G. C{LINESCU, Despre biografie, ]n Contemporanul, nr. 4 din 31 ianuarie 1958. Via\a lui Mihai Eminescu  250. G. C{LINESCU, Realistul =i fantastul, ]n Contemporanul, nr. 5 din 7 februarie 1958. 251. G. C{LINESCU, Baletul de la Leningrad, ]n Contemporanul, nr. 6 din 14 februarie 1958. 252. G. C{LINESCU, Castanul replantat, ]n Contemporanul, nr. 8 din 28 februarie 1958. 253. AUREL VASILIU, Bucovina ]n via\a =i opera lui M. Eminescu, Cern[u\i, 1943. 254. GH. UNGUREANU, }ndrum[tor, ]n Arbivele Statului, Ia=i, I, Ia=i, 1947. 255. MIRCEA +TEFAN, Mihai Eminescu, revizor =colar, Buc., Ed. de stat didactic[ =i pedagogic[, 1956. [Excelent studiu, neaduc`nd din punct de vedere biografic nimic nou peste documenta\ia noastr[.] 256. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribi\ii documentare la biografia lui Mihai Eminescu, Buc., Ed. Acad. R., 1962 [necitat de noi, dar folosit ]n unele detalii]. 257. Postfa\a la edi\ia a III-a a acestei c[r\i, Buc., 1938. Pentru ]nlesnirea cercet[torului am dat dup[ fiecare articol sau studiu =i cota Bibliotecii Academiei R.(B.A.R.), pentru ceea ce am consultat acolo. Pentru revistele [P = Periodice] mai des utilizate, d[m mai jos cota o dat[ pentru totdeauna: Adev[rul (P. IV. 571), Adev[rul literar =i artistic (P. IV. 5517), Arbiva, Ia=i [A. D. Xenopol] (P. I. 184), Convorbiri literare (P. I. 20, II), Diminea\a (P. IV. 1557), M. Eminescu, Ia=i, 1903 (P. I. 1721), Familia, Pesta (P. II. 155), F`nt`na Blanduziei (P. IV. 489, III), Flac[ra (P. II. 3053), Glasul Bucovinei, Cern[u\i (P. IV. 4716), Junimea literar[, Cern[u\i (P. I. 1643, II), Litera- torul (P. I. 697, II), Luceaf[rul (P. II. 1505), Ramuri (P. I. 1808), S[m[n[- torul (P. I. 1332), Societatea de m`ine (P. II. 7401), Timpul (P. IV. 96), Universul (P. IV. 734), Universul literar (P. III. 735, IV), Via\a rom`neasc[ (P. I. 1947).  CUPRINS APRECIERI L-am cunoscut ]ndeajuns pe dl C[linecsu pentru a-i presim\i talentul, dar cu mult prea pu\in pentru a-i putea m[car b[nui elasticitatea =i ambi\ia ce se ascundeau ]nd[r[tul unor atitudini inegale, basculate ]ntre adeziune =i rezerv[. }n ultima lui faz[, Sbur[torul a avut, a=adar, ocazia de a publica numai dou[ sau trei din poeziile sale cu rezonan\e italiene, ]ncrustate de durit[\i barbiene, =i c`teva d[ri de seam[ cu siguran\[ de judecat[ =i facilitate de expresie. Tocmai c`nd luam act de prezen\a unui nou talent, d. C[linescu nu se mai afla printre noi =i, formal, era chiar ]mpotriva noastr[. La baza acestei atitudini am ]n\eles de la ]nceput c[ se g[sea dorin\a legitim[ a afirm[rii ]n independen\[. Cum ]ns[ afirmarea se putea concepe =i f[r[ reac\iuni de ostilitate, mai ales ]n s`nul unei grup[ri cunoscute prin liber- tatea sa spiritual[, graba de a realiza prin semne ne]ndoioase r[m`ne ]nc[ o problem[ de temperament. Fapt este c[ dup[ c`\iva ani d. C[linescu =i-a c`=tigat situa\ia ]n critica noastr[ cuvenit[ nu numai independen\ei sale, dar chiar =i susceptibilit[\ii ei. Anul trecut, cu prilejul ini\iativei unei reviste de a fixa amintirea celor cincizeci de ani ai mei, domnia-sa a contribuit cu un studiu asupra fizionomiei literare =i chiar asupra evolu\iei activit[\ii mele critice, dus[ p`n[ ]n pragul Istoriei civiliza\iei rom`ne moderne, adic[ p`n[ ]n momentul precis al condens[rii tuturor virtualit[\ilor dogmatice de p`n[ atunci ]ntr-o ideologie social[ =i literar[ coerent[. Oric`t a= c[uta s[ m[ obiectivez, s[ m[ istoricizez, dup[ cum se exprim[ d-sa, adic[ s[ m[ desprind din amplexiunea contingentului, n-a= putea t[g[dui c[ studiul s[u mi-a f[cut pl[cere, nu numai prin inten\ii, ci, mai ales, prin calitatea realiz[rii ]n planul crea\iunei artistice. Nu e ]n obliga\ia mea de a-l discuta, ]ntruc`t, raport`ndu-se la acela=i obiect al forma\iei mele spirituale, unele din paginile acestor memo- rii con\in de la sine =i punctele de interferen\[ =i cele de ]ndep[rtare ale atitudinilor noastre respective. Ceea ce nu pot s[ nu o recunosc e remarcabilul s[u talent, cu o flexibilitate destins[ de la o viziune de ordin pur literar, Via\a lui Mihai Eminescu  sus\inut[ liric =i amplificat[ cu virtuozitate, p`n[ la o acuitate de analiz[ care, izol`nd un element prim, devine din nou creatoare prin posibilitatea construc\iei de arborescen\e ideologice, gratuite sau nu, dar consolidate ]n organisme independente de trunchiul ce le-a produs. Prin u=urin\a cu care se mi=c[ ]n dialectica ideilor d. C[linescu e un critic, dar prin mobilitatea, sensibilitatea =i capacitatea fix[rii ei ]n ritm =i ima-gine, e =i un artist, f[r[ s[ putem prevedea dac[ aceste dou[ fiin\e vor intra ]n conflict sau se vor armoniza ]ntr-o sintez[ superioar[ de crea\ie critic[ pe un plan ]n care situa\ia de fapt a literaturii noastre ]i deschide, din nefericire, posibilit[\i restr`nse =i satisfac\ii mediocre. Cu alte cuvinte, =i f[r[ a m[ feri de preciz[ri, i se va pune =i d-sale problema ce mi s-a pus ]n ]nceputurile activit[\ii mele, c[ci nu este exclus ca pentru ochiul obiectiv, dinafar[, orbitele destinelor noastre literare s[ aib[ similitudini de traiectorie, ce-l ]ndeamn[, succesiv, la apropieri sau respingeri dictate de ]ns[=i con=tiin\a acestui horoscop. Eugen LOVINESCU, Siluete de critici: 1. T. Vianu — 2. G.C[linescu, ]n vol. Memorii. Textele alese =i postfa\[ de Nicolae Balot[, colec\ia “Arcade”, Editura Minerva, Bucure=ti, 1976, p. 170—172. Am citit cartea dlui C[linescu ]ndat[ ce a ap[rut =i ]nc[ nu m[ pot desp[r\i de ea. O \in pe l`ng[ mine, recitesc unele pagini ori capitole ]ntregi, pentru faptele relatate, pentru modul ]n care autorul le poveste=te, pentru imaginea ce =i-a f[cut-o d. C[linescu despre poet, pentru frumuse\ea limbii =i a stilului — =i-mi spun mereu: exist[, dar nu ]n ]n\elesul pe care, cu exces de modestie, autorul ]l d[ acestui cuv`nt ]n postfa\a sa. Mirarea mea — c[ci aceasta e starea de suflet pe care m[ ]ncerc s-o exprim aici — este c[ biografia poetului, a=a cum o merit[ el =i care mi se p[rea irealizabil[ ]n condi\iile actuale ale istoriografiei noastre literare, o am aici, pe mas[, dinaintea mea. Cartea dlui C[linescu ]\i ]mbog[\e=te cuno=tin\ele despre Eminescu, ]\i d[ o imagine complet[ a lui =i pl[cerea de a ]ncerca s[ o retu=ezi — te ]nc`nt[ ca o oper[ de art[, fiindc[, ]n limitele genului ei, este o oper[ de crea\ie, =i ]n sf`r=it are calitatea eminent[ de a te face s[ g`nde=ti. Este, dup[ umila mea p[rere momentul cel mai impun[tor ce s-a ridicat p`n[ ast[zi lui Eminescu. [...] Critica lietrar[ (=i, cu at`t mai mult, istoria literar[ care, ]n bun[ parte, este critica literaturii de alt[dat[) apare t`rziu ]n cultura unui popor. Este con=tiin\a ce se ]ntoarce asupra ei ]ns[=i. +i c`nd ]nc[ nu aveam genurile literare mature, ca romanul ori drama psihologic[, cu at`t mai pu\in am fi putut avea critic[ literar[.[...] ! G. C[linescu Acum a venit =i timpul criticii literare =i, dac[ nu ne ]n=el[m, d. C[linescu e acela care marcheaz[ mai cu putere aceast[ dat[ ]n cultura noastr[. D. C[linescu e un critic, adic[ un om de gust, ]nzestrat cu o serioas[ cultur[ estetic[ =i literar[, care ia contact direct cu opera de art[, liber de orice alte considera\ii afar[ de valoarea operei, un om despre care nu =tii dinainte — dup[ “=coala” din care face parte scriitorul din titlul articolului s[u — c[ o s[ fie favorabil sau defavorabil, ori, ]n cazul cel mai bun, c[ o s[ precupe\easc[ laudele unui scriitor din alt[ tab[r[ =i o s[ cople=asc[ cu elogii copioase pe scriitorul din tab[ra sa. Iar cu Via\a lui Eminescu, d. C[linescu =i-a f[cut debutul ]n istoria literar[, =i l-a f[cut ]n chip str[lucit. [...] D. C[linescu =tie s[ utilizeze izvoarele. D-sa este st[p`nul =i nu sclavul lor. Cu o remarcabil[ sensibilitate intelectual[, =tie s[ aleag[ esen\ialul =i caracteristicul. Adesea, ]ntr-o singur[ fraz[, d-sa tope=te excelent mai multe izvoare, valorific`ndu-le unul prin altul, =i ]nviind faptul prin viziunea sa =i prin stilul s[u personal. E una din reu=itele cele mai impresionante ale dlui C[linescu. E, ]n mic, ceea ce d-sa face ]n mare: tot ce se =tia despre Eminescu =i tot ce =tie numai d-sa — combinat ]ntr-o viziune unic[, organic[, ]n imaginea unui om. [...] Dar d. C[linescu a compensat, pe c`t posibil, penuria izvoarelor =i nesiguran\a m[rturiilor prin cercetarea manuscriselor poetului. [...] D. C[linescu n-a cercetat manuscrisele numai ca bibliotecar ori ca editor, =i nici numai ca istoric literar, ci =i — mai cu seam[ — ca psiholog. +i desigur =i ca estetician =i critic. [...] D. C[linescu asediaz[ pe eroul s[u din toate p[r\ile, metodic — a= fi tentat s[ spun: strategic —, ca s[ str[bat[ ]n psihologia lui, =i re]nvie totul, personalitatea poetului ca =i atmosfera ]n care s-a dezvoltat. [...] Cartea dlui C[linescu nu este o colec\ie de locuri comune, de idei r[suflate, ca s[ se poat[ ]mp[ca oricine cu ea pe de-a ]ntregul. Este o oper[ original[, =i ca atare d[ de g`ndit. +i c`nd ]ncepe g`ndirea, ]ncepe =i divergen\a. Afar[ de asta, Via\a lui Eminescu nu este o ]n=irare de fapte =i de explica\ii, este realizarea concep\iei dlui C[linescu despre Eminescu. +i este imposibil ca doi oameni s[-=i fac[ aceea=i “idee” despre un om, despre un eveniment =i chiar despre un simplu obiect ne]nsufle\it. Exist[ tot at`\ia Napoleoni, tot at`\ia Victori Hugo, c`\i istorici, biografi =i romancieri au scris despre ei, =i tot at`tea Vene\ii c`\i c[l[tori-arti=ti au zugr[vit-o. [...] +i desigur vor exista totdeauna tot at`\ia Emine=ti c`\i cercet[t[rori se vor mai ivi. +i consider ca o datorie fa\[ de o oper[ capital[ s[-i aduc unele obiec\ii. +i dac[ nu s-ar ]nt`mpla ca unele din ele s[ fie ]ndrept[\ite — ]ntruc`t Via\a lui Mihai Eminescu 
obiec\iile de concep\ie pot fi ]ndrept[\ite — aceasta nu ar mic=ora ]ntru nimic valoarea excep\ional[ a acestei opere, care inaugureaz[ la noi biografia ade- v[rat[. E natural ca o asemenea oper[ s[ provoace discu\ii. P`n[ acum, dac[ nu m[ ]n=el, afar[ de rari excep\ii, n-a avut parte dec`t de laude goale =i atacuri nes[buite — un alt aspect caracteristic al criticii =i, ]n genere, al culturii noastre ]nc[ ]ncep[toare. Garabet IBR{ILEANU, G.C[linesu — Via\a lui Eminescu ]n vol. G. Ibr[ileanu, Eminescu, Colec\ia “Eminesciana”, Editura Junimea, Ia=i, 1974, p. 348, 349—350, 352—353, 354. Am salutat, la timp cu binecuvenit[ emo\ie, apari\ia acestei magistrale lucr[ri, pentru ca ast[zi s[ putem trece de-a dreptul la meritele ei, variate =i multiple. R[m[sesem ]n chiar r`ndurile introducerii noastre la semnifica\ia “biografiilor roman\ate” gen hibrid, ]n majoritatea cazurilor, dar ]nl[untrul c[ruia s-au scris totu=i, destule evoc[ri patetice, ]n care informa\ia =i spiritul critic se conjugau ]n cea mai des[v`r=it[ armonie. Via\a lui Eminescu, cu care dl G. C[linescu onoreaz[ literele rom`ne=ti, ]mplinind totodat[ =i una din cele mai dureroase lacune ale culturii noastre actuale, este una din acele roman\ate biografii critice, ]n care puterea de evocare =i darul de a reconstitui din disject =i incert, domin[ toate celelalte ]nsu=iri: erudi\ie, critic[ a textelor =i a ipotezelor, ini\iativ[ interpretant[ =. a. E ca o trecere de und[ electric[ peste rume=ugul de fosfor al unei vie\i ruminat[ de soart[ =i de oameni sau, ca s[ r[m`nem pe terenul mitologiei populare, ca o chemare la via\[, gra\ie licoarei de ap[ vie, a unui F[t-Frumos, r[pus ]n una din ispr[vile lui istorice. Art[ asclepian[, cu at`t mai necesar[ cu c`t imaginea autentic[ a lui Eminescu trebuie smuls[ alter[rilor succesive, unele scuzabile =i dictate de o devo\iune r[u ]n\eleas[, altele vinovate =i datorite, ]n bun[ parte, acelei faune de necrofori tr[ind ]n humusul istoriilor literare. }n aceast[ situa\ie, la prima vedere inextricabil[, dl C[linescu s-a c[l[uzit de un miraculos fir de Ariadn[, gra\ie c[ruia ]ntreprinderea d-sale nu numai a izbutit dar, pe deasupra, p[streaz[ =i r[sfr`ngerile subjugate ale peisagiului labirintic, str[b[tut. Am amintit de alter[ri. S[ le spunem cu un cuv`nt mai pu\in dur, legende. Ei bine, via\a lui Eminescu, dac[ n-a fost p`n[ ]n ziua de ast[zi organizat[ ]n planul biografic, a fost ]n schimb fr[m`ntat[ ]n toate chipurile, r[v[=it[, ]n toate direc\iile, ca ]ntr-o anarhic[ autopsie, la care nici un interes nu mai recomanda o c`t de aproximativ[ reconstituire. A circulat at`ta vreme =i la majoritatea cititorilor credin\a c[ Eminescu a fost r[pus de bolovanul pe care un coleg de ospiciu i l-a repezit ]n t`mpl[, c[ funebra e=arv[ cu care i-a fost  G. C[linescu ]ncins capul, dup[ autopsie, =i acoperind doar o linie de disec\ie, ia caracter de simbol, =i de revela\ie pentru ]ntreaga lui biografie. Dl G. C[linescu nu nesocote=te, =i pe bun[ dreptate, legendele. Nu le las[, ]ns[, nici de capul lor. Le aduce corectivele necesare, le filtreaz[ cu solicitudine, dar f[r[ preve- nire =i extrage, dac[ e cazul, at`t c`t poate fi ad[ogat acelui gr`nar de aproxi- mativ[ autenticitate eminescian[, probabil ]ntr-o bun[ zi. Dac[ la trecerea de veacuri, ceea ce a fost considerat, at`tea alte veacuri, legend[ ]n epopeile homerice, se dovede=te ast[zi a fi susceptibil de o larg[ identificare istoric[ =i geografic[, gra\ie instrumentelor de investi-ga\ie critic[ ajunse la a=a de mare perfec\ie =i la un tot at`t de mare dar de exegez[, n-ar fi exclus s[ se petreac[, la fel, lucrurile =i cu miturile eminesciene. Dl C[linescu ]ntreprinde de pe acum opera aceasta de izolare =i de extragere, pe c`t cu putin\[, a adev[rului. Referindu-se la pletora acelor “eminescologi”, me=teri ]n confec\i- onarea unor documente “de colec\ie particular[“, misterioase =i pe care nimeni nu le-a v[zut, d-sa scrie aceste perfect ]ndrept[\ite r`nduri: “Din aceste scrisori ]n care nu ne puteam ]ncrede =i de autenticitatea c[rora nu ne putem ]ndoi totu=i cu suficiente argumente, gra\ie relei credin\e sau ignoran\ei numi\ilor “eminescologi”, suntem sili\i s[ extragem cu pruden\[ adev[rul. Cu c`t[ greutate ]ns[?” Acestor herezi de foarte ]ndoielnic[ spe\[ se adaog[ acei fantazi=ti ai folclorului, a=a-zic`nd istorico-literar, pe care un demon al colec\ionarului ]i face s[ adune, orice =i de oriunde. +i pentru ace=tia dl C[linescu are cuvinte de just[ apreciere: “Am comite o gre=eal[ dac[, bizui\i pe limbu\ia unui mo=, stimulat cu rachiu, =i mirat de interesul pe care i-l arat[ boierii de la ora=, am crede ]n toate minun[\iile c`te se pun pe socoteala copilului”. Mai mult chiar, minunile acestea se ]nt`mpl[ s[ fie de cele mai multe ori ni=te simple ]nt`mpl[ri, comune mediului, privit ca fabulos, de \ar[, ]n care a tr[it Eminescu: “adev[rul din aceasta este c[ Mihai tr[ia \[r[ne=te”. Amicii poetului =i to\i cei care i-au ]nchinat un cult ]n sine l[udabil, n-au defavorizat mai pu\in imaginea lui Eminescu. }n oglinzile sufletului lor, chipul S[rmanului Dionis a tremurat de adieri str[ine =i s-a str`mbat: “Prietenii care =i-amintesc tinere\ea lui Eminescu, sub impresia de mai t`rziu a operei sale cu formula pesimismului sau sub aceea a bolii care l-a r[pus, sunt ]nclina\i s[ ne ]nf[\i=eze via\a poetului ]ntr-un ton sumbru =i dezechilibrat. }ntr-aceasta este =i o doz[ de incultur[ =i naivitate”. Cu aceste precau\iuni, cu acest discern[m`nt critic, cu aceast[ atent[ grij[ la legend[ =i la c`t[ semnifica\ie s-ar putea ascunde chiar ]n ipotezele neconfirmate — optativul este ]nc[ una din rarit[\ile metodei critice a dlui G. C[linescu — ]ntreprinderea d-sale nu putea s[ duc[ altundeva dec`t la reu=ita pe care o repurteaz[. Via\a lui Mihai Eminescu  Din acest proces de savant[ amalgamare se alege un Eminescu vibr`nd de via\[, de spiritualitate =i de nefericire ca un gorun falnic ]n care s-a urcat seva ad`ncurilor, cu trufie, ]n a c[rui coroan[ au izbit =i tr[snetele dar =i ciorile ireven\ioase =i-au ]nsemnat trecerea. Desigur, at`tea din vie\ile paralele ale lui Plutarch, at`tea din biografiile anecdotice ale lui Diogene Laer\ianul sunt produse ale fantaziei autorilor lor — ele nu sunt totu=i mai pu\in autentificate la reputata gref[ a istoriei. Cum foarte bine observ[ dl G. C[linescu, s-ar putea ca anumite puncte de biografie eminescian[ s[ fie rezervate viitorului, iar altele s[ fie retu=ate sau de-a dreptul r[sturnate, sensul vie\ii lui Eminescu ]ns[, ]n interpretarea pe care i-o consacr[ magistrala d-sale lucrare, nu poate fi altul. +i pe bun[ dreptate. Nu numai pentru utila- jul critic cu care d-sa a desp[r\it gr[untele de pleav[, ]nc[ de acum, dar pentru misteriosul dar de a se fi cobor`t ]n taina aparen\elor =i de a fi alc[tuit imaginea eminescian[ dinl[untru ]n afar[. Dl G. C[linescu a surprins resorturile suflete=ti ale poetului, le-a verificat ]n toate manifest[rile lor, de aceea concluziile d-sale par a=a de fire=ti ]nc`t vor ]ncet[\eni, ]n istoria literelor noastre, un Eminescu omenesc prec`t =i magnific. La aceasta dl G. C[linescu a fost ]nlesnit de dou[ procedee, dovedite de-a dreptul fecunde. Este, ]nt`i =i ]nt`i, marea d-sale sinceritate biografic[. Gra\ie ei =i consider[rii f[r[ de scru- pule dar cu pruden\[ dubitativ[, a tuturor sc[derilor =i m[ririlor eminesciene, via\a S[rmanului Dionis, se sanctific[. Dac[ ne e ]ng[duit a spune: dl C[linescu a ]ntreprins beatificarea lui Eminescu =i a izbutit-o. Dup[ aceea este subtilitatea cu care biograful pune ]n contribu\ie opera lui Eminescu. }n ea dl G. C[linescu cite=te tot at`tea semne sensibile ale experien\elor de via\[ =i psihologice ale lui Eminescu, =i opera\ia aceasta, artificial[ c`nd e un sim- plu exerci\iu literar, este una din cele mai pitore=ti, mai amuzante =i mai documentate ale vastei d-sale biografii. Cunoa=terea p`n[ la indiscre\ie, a manuscriselor eminesciene, i-a ]nlesnit dlui G. C[linescu apropieri cu opera publicat[, identific[ri de locuri =i date =i chiar o nou[ lumin[ proiectat[ asupra imaginei S[rmanului Dionis. Versurile primare =i de laborator, din vremea boemei vieneze sau versurile flagelante la adresa Convorbirilor literare =i Junimii sunt tot at`tea revela\ii nu numai de istorie literar[, dar =i de ordin psihologic. +i este preocuparea ne]ntrerupt[ a dlui G. C[linescu. Preocuparea aceasta de a desprinde, de-a lungul tuturor contradic\iilor biografice, “spiritul vie\ii” lui Eminescu face ca via\a Poetului s[ apar[, a=a cum a =i fost de bun[ seam[, de o mare vitalitate spiritual[, de o superioar[ independen\[, de o rar[ con=tiinciozitate =i de o tot at`t de rar[ ]nver=unare a soartei =i a oamenilor. Copil[rie ciudat[, =colaritate mediocr[, debut publicistic =i peregrin[ri teatrale, forma\ie artistic[ =i intelectual[, probitate  G. C[linescu =i ]nalt[ concep\ie administrativ[, ziaristic[ de mucenic =i iubire nestins[, toate aspectele unei vie\i a=a de complex[ =i de realizat[, ca a lui Eminescu, trec pe sub ochii cititorului, ]n suita savant[ =i savant orchestrat[ a dlui G. C[linescu. De aceea dl G. C[linescu are dreptate c`nd, vorbind de “pesimis- mul incurabil” cu care Bari\iu =i o =coal[ ]ntreag[ a gratificat =i continu[ pe Eminescu, scrie: “Ca =i c`nd aceasta ar fi fost o boal[ =i nu o pozi\ie speculativ[ a spiritului, f[r[ consecin\e practice”. C`nd d-sa vorbe=te de “mizeria metafizic[“ =i congener[ a poetului, ]nc[ are dreptate, oric`t s-ar p[rea de arbitrar, dup[ cum din povestea f[r[ de tremolo a ne]n\elegerii contemporane se desprinde net[ convingerea c[ Eminescu a fost asasinat, parte cu pre=tiin\[, parte dintr-un absurd =i ne]n\eleg[tor olimpianism al prietenilor s[i. Omul acesta, a c[rui mare nefericire fu geniul s[u, omul acesta de o putere de munc[ excep\ional[ =i de o tot at`t de excep\ional[ clarvedere social[ =i politic[, a fost stors de vlag[ ]nainte de vreme =i supus celor mai groaznice chinuri morale de o societate obtuz[ =i de patroni tot at`t de obtuzi — cu scuza poate c[ =i olimpianismul este tot o mizerie metafizic[. Studiul dlui G. C[linescu face s[ tr[iasc[, vie =i s`nger`nd[, sub ochii no=tri aceast[ crim[, cu at`t mai zguduitoare, cu c`t d-sa o las[ ]n termenii ei reci. Poetul care a imprecat a=a de patetic ]n Doina, cuno=tea =i impreca\ia pentru uzul s[u personal. Scrisoarea c[tre Veronica Micle =i scrisoarea prevestitoare de furtun[, cum scrie dl G. C[linescu, din vremea sclavajului de la Timpul sunt prea elocvente pentru ca s[ nu justifice concep\ia acelora, =i a dlui G. C[linescu, care v[d ]n opera lui Eminescu cel mai pre\ios atestat biografic. Dl Tudor Vianu, ]n studiul liricii eminesciene, mergea p`n[ la identificarea autobiografic[ a Luceaf[rului =i ]ncercarea ni se p[ru cu totul ]ndrept[\it[. De aceea nu sunt pagini mai emo\ionate ca acelea povestind declinul lui Eminescu, din biografia dlui G. C[linescu. E un declin de soare majestuos, un declin con=tient, suav, cu splendori surprinz[toare, care d[ =i mai mult credit credin\ei, c[ S[rmanul Dionis =i dac[ a fost din ginta damna\ilor baudelairiani, n-a fost mai pu\in crucificat de contemporani. C[ci =i dac[ izvoarele de via\[ =i art[ ale lui Eminescu ar fi fost ]ntr-o m[sur[ de la natur[ coclite, trec[torii =i contemporanii nu s-au sfiit s[ le otr[veasc[ definitiv. Dar iat[ cartea cu care s[ vrem =i nu se sf`r=e=te a=a de u=or. Informa\ie, ecou, =i perspectiv[ — de tot at`tea ori te vei adresa Vie\ii lui Eminescu, fie c[ e=ti diletant, fie c[ \ii s[ te ini\iezi mai afund. Cum alte lucr[ri eminesciene ne a=teapt[, noi prilejuri s[ revenim ni se rezerv[. PERPESSICIUS, G. C[linescu: Via\a lui Mihai Eminescu ]n vol. Eminesci- ana, vol. II, Edi\ie ]ngrijit[ de Dumitru D. Panaitescu, Colec\ia “B.P.T.”, Editura Minerva, Bucure=ti, 1989, p. 127—132. Via\a lui Mihai Eminescu  Dintre confra\ii de critic[ literar[ ap[ru\i dup[ Mihail Dragomirescu, G. Ibr[ileanu =i E. Lovinescu, mai v`rstnici cu trei p`n[ la zece ani dec`t Pompiliu Constantinescu, +erban Cioculescu =i subsemnatul, sunt la noi G. C[linescu, Tudor Vianu =i Perpessicius. Tustrei erudi\i propriu-zis =i totodat[ erudi\i ai impresiei artistice, ei stau bine al[turi, compun`nd ]mpreun[ con=tiin\a estetic[ a unei genera\ii. Grupa\i din afar[ prin ]ndeletnicire =i profesiune, \inuta criti-c[ ]i disociaz[ ]ns[ pe din[untru. Fiecare s-a manifestat dup[ o alc[tuire proprie. Nici unuia nu i-a lipsit identitatea lui, de c`te ori s-a aplicat unei materii comune. O anumit[ gesticula\ie intelectual[, comportamentul personal, adic[ acea sum[ de acte reflexe, c[reia, datorit[ puterii de a par- ticulariza o personalitate, ]i zicem “stil”, i-a desp[r\it tipologic. [...] Cu G. C[linescu spectacolul de personalitate se schimb[ pe de-a ]ntregul at`t fa\[ de T. Vianu, c`t =i de Perpessicius. El e, ]n toate privin\ele, biografic, socialmente =i psihologic, un homo novus. O energie primigen[, abundent[, impetuoas[, curg`nd ]n direc\ii multiple =i chiar opuse pe spa\ii mici, p[r`nd de aceea deseori tulbure, dar p[str`ndu-=i limpezimea =i direc\ia de curgere pe spa\ii mari, energie decis[, prin debit =i violen\[, s[ inunde regiuni oric`t de cuprinz[toare =i de ]nalte, demonstrativ =i aproape r[zbun[tor, dup[ legea moral[, s-ar zice, a unui Rastignac al culturii sau a unui ocupant, ni se impune ca for\[ cotropitoare. Valoarea permanent[, la care \inte=te =i ajunge tempera- mentul lui critic, este monumentalul, totdeauna evident prin materia mult[ =i aprins p`n[ la urm[ at`t de am[nuntul sc[p[r[tor, c`t =i de el ]nsu=i stilul cantit[\ii. }n limitele monumentalului, afirma\iile critice, intui\iile, impresiile, asocia\ii, disocia\ii, referin\[ erudit[, paradoxul, ra\ionamentele, sofismele =i mai cu seam[ metaforele sar unele asupra altora, se ]ncalec[, se asupresc, se acop[r, =i reapar, lupt`ndu-se ]ncol[cit =i alc[tuindu-se astfel ]ntr-o impun[toare arhitecur[ de stil baroc. Asta fiind patria barocului, criticul acesta, care este =i un poet, un romancier, un dramaturg, un moralist =i un filozof, se ]nf[\i=eaz[ ]n condi\ia lui intim[, ca un Gengis Khan, un asiat cu nostalgia crunt[ a Europei. El viseaz[ adesea, compensator, c`te o Acropole. Dar instinctul stilistic i se satisface de fapt pe frontoane dorice, pe care le cople=e=te decorativ cu salam`zdrele, cu caimanii =i dragonii familiari. Aceast[ imagine se poate ob\ine asupra lui G. C[linescu, din punctul de vedere cel mai ]nalt. [...] Vladimir STREINU, Spectacolul personalit[\ii, ]n vol. Bibliografia literar[ rom`n[ ilustrat[ 1944—1970, Edi\ie ]ngrijijt[ de Eugenia Oprescu, Colec\ia “Biblioteca critic[”, Editura Eminescu, Bucure=ti, 1971, p. 339, 341—342.  G. C[linescu G. C[linescu a ]nceput cu poezii, f[r[ a-=i fi revelat ]nc[ toat[ produc\ia ]n aceast[ direc\ie, fiind mai cunoscut ca biograf =i romancier. “Una din calit[\ile cele mai remarcabile de artist ale dlui C[linescu este adaptarea stilului la fond, cu alte cuvinte viziunea total[ =i clar[ a lucrului. D. C[linescu, r[m`n`nd ]n sfera limbii strict literare, scrie potolit-moldovene=te c`nd evoc[ imaginile copil[riei, peisagiile rurale, oamenii simpli din preajma lui Eminescu. (Limba aici e un mijloc de crea\ie a vie\ii.) E neologistic, rapid, c`nd judec[, analizeaz[, c`nd prive=te lucrurile prin prisma creatorului. Aceast[ adaptare, aceast[ supunere a formei la fond, aceast[ polimorfie a stilului ]l pune al[turi de Caragiale =i de Sadoveanu =i d[ operei sale un caracter de ]nalt[ art[. De altfel, d. C[linescu st[ al[turi de scriitorii cei mai arti=ti ai no=tri prin toate caracterele scrisului s[u. Pu\ini oameni cunosc care s[ =tie exprima, direct ori “figurat”, cu at`ta exactitate scurt[ =i cu at`ta priz[ asupra inteligen\ii =i imagina\iei cititorului. +i s[ reu=asc[ s[ exprime ]n limba tuturora observa\ii fine justificate prin considera\ii teoretice subtile”. (G. Ibr[ileanu). Romanul Enigma Otiliei “este construit cu un me=te=ug sigur, pe mai multe planuri, =i cu o deta=are epic[ ]ntru totul st[p`n[ pe materialul uman at`t de divers =i de ]nchegat ]n fizionomia lui. D. C[linescu se afirm[ ca un excep\ional creator epic, lunga sa povestire degaj`nd clar conturat =i cu subtile nuan\e, ]n acela=i timp, o serie de tipuri psihologice de o real[ viabilitate, ]n func\iune...; impresia de realism, de experrien\[ treptat[, a=a cum o imprim[ via\a, cu sinuozit[\ile, cu surprizele, cu umbrele =i luminile ei, este cov`r=itoare. O scen[ ca aceea ]n care, dup[ un prim atac de congestie cerebral[, clanul rudeniilor ]i ocup[ milit[re=te casa, c[r`ndu-i mobilele, fur`ndu-i din tablouri, ]n a=teptarea mor\ii, cu lini=te =i satisfac\ie, este de un relief =i de o exactitate psihologic[ de maestru... C`t de pueril[ =i de romantic[, de exterioar[ este avari\ia lui Hagi Tudose, al lui Delavrancea, fa\[ de spectacolul sobru, uman, de un tragic sinistru, din romanul dlui C[linescu! +i c`t de amplificat[ este lupta aceasta epic[, ]n jurul mo=tenirii, prin participarea lui St[nic[, tip jovial de escroc sentimental, de intermediar interlop =i de intrigant pe mai multe fronturi, avocat f[r[ procese =i om de afaceri suspecte, arivist aprig, f[r[ scrupu- le. Colportor de ve=ti imaginare, n[scocite din interes =i din ambi\ia de a fi informat, m[sluitor de situa\ii =i profitor de pe urma tuturora, St[nic[ se a=eaz[ ]n galeria profitorilor caragialieni =i e pl[m[dit din pasta lui Pirgu din Craii de Curtea-Veche... Cel mai interesant cuplu ]n care pasiunea erotic[ se desf[=oar[ ]n ample evolu\ii este acela format de Otilia =i Pascalopol... Tip de rafinat, de blazat voluptos, cu rezerve de candoare sufleteasc[, mo=ierul ]ndr[gostit de Otilia se claseaz[ printre operele de ]nt`ia m`n[ ale epicei noastre urbane” (Pompiliu Constantinescu). “G. C[linescu a scris... romane, Via\a lui Mihai Eminescu  d`ndu-=i la iveal[, cu Enigma Otiliei, un mare talent epic” (+. Cioculescu). +un sau Calea neturburat[, mit mongol (]n fond pies[ de teatru): “Una din calit[\ile ei e c[ nu seam[n[ cu nimic scris =i tip[rit la noi =i c[ se deosebe=te de biblioteca toat[ ca o majolic[... E un model de stil” (T. Arghezi). G. C{LINESCU, ]n Istoria literaturii rom`ne, C o m p e n d i u, Editura pentru Literatur[, Bucure=ti, 1968, p. 376—377. Autor ]nt`i a dou[ memorii despre propaganda catolic[ ]n \[rile rom`ne ]n secolele XVII =i XVIII, G. C[linescu [...] a atras unanim aten\ia prin Via\a lui Mihai Eminescu (1932), biografie literar[ neroman\at[, ]n caden\[ de poem epic =i portret intelectual, sainte-beuvian, al geniuli, scriere inimitabil[, ]ntemeiat[ pe documentul esen\ial al operei poetului c[ruia i se consacr[ =i un amplu studiu privind filozofia teoretic[ =i practic[, cadrul psihic, cadrul fizic, tehnica, locul ]n literatura rom`n[ =i universal[. Studiul despre oper[, ini\ial ]n cinci volume, a fost ref[cut ulterior ]n dou[, cu preciz[ri sintetice privind temele romantice, tehnica interioar[ =i tehnica exterioar[, =i cu ]ntre- giri ]n privin\a culturii poetului =i descrierii operei. Contribu\ia esen\ial[ const[ ]n revelarea operei postume, ca =i necunoscute, a ineditelor emines- ciene, multe scoase la iveal[ ]nt`ia oar[. Opera a r[mas p`n[ ast[zi ne]ntrecu- t[ sub raport documentar =i critic. Tot un portret sainte-beuvian este Via\a lui Ion Creang[ (1938), biografie =i ea mai ]ntins[ dec`t studiul operei, ]ntruc`t farmecul acesteia este dup[ G. C[linescu inanalizabil. I se descoper[ specificul ]n jovialitatea de tip rabelaisian, ]n gnonismul de sorginte folcloric[, ]n erudi\ia paremiologic[ =i ]n fabulosul realist. Aceste studii preced Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent (1941) unde sunt str[lucit compendiate. Monografiile Nicolae Filimon (1959) =i Gr. M. Alexandrescu (1962), scrise dup[ Istoria literaturii, uimesc =i delecteaz[ ]n acela=i timp prin abunden\a am[nuntelor biografice de savoare, dar =i prin amploarea analizelor =i fine\ea interpret[rii, constituind modele ale genului. Principiile sistemului s[u artistic =i metoda sa istoric-literar[ C[linescu =i le-a definit ]n Principii de estetic[ (1939) =i ]ntr-un eseu din 1947, Istoria literar[ ca =tiin\[ inefabil[ =i sintez[ epic[. Ridic`ndu-se ]mpotriva scientismului pozitivist, el concepe istoria literaturii ca pe un scenariu dramatic cu intr[ri =i ie=iri, ca pe o epopee cu eroi =i forme, din succesiunea necauzal[ a c[rora putem deter- mina capacitatea de crea\ie a poporului rom`n =i tr[s[turile caracterului na- \ional. Surprinz[toare la C[linescu este ]n primul r`nd puterea sa de mi=care ]n toate perioadele literaturii rom`ne, ]n perioada veche, modern[ =i contem- poran[, unde cu unicul criteriu al valorii estetice ]ntreprinde cea mai ]ndr[z-  G. C[linescu nea\[ reconsiderare a fenomenlui artistic din c`te s-au f[cut. [...] Desigur periodizarea ca =i ]ncadrarea unor scriitori se pot discuta, nimeni ]ns[ nu mai f[cuse p`n[ ]n 1941 caracteriz[ri, analize =i sinteze at`t de str[lucite scriitorilor =i epocilor, nimeni nu mai oferise `t`t de complex imaginea litera- turii rom`ne, sentimentul c[ avem o literatur[. Opera, unic[ nu numai la noi, dar =i ]n lume, n-a fost scutit[ cu toate acestea de atacuri furibunde, de proteste violente, de acuza\ii vehemente, ecourile d[inuind p`n[ ast[zi. Autorul a putut totu=i s[-=i rezume cartea ]ntr-un sclipitor compendiu publicat ]n 1945, preg[tind p`n[ ]n 1964, =i o edi\ie nou[ cu numeroase adaosuri la monumentala edi\ie din 1941, publicat[ de mine postum, oper[, nu mai ]ncape vorb[, de geniu, care nu apare dec`t o dat[ pe secol =i poate c[ o singur[ dat[ ]ntr-o cultur[. [...] Excelente sunt Impresii asupra literaturii spaniole (1946) [...] Fundamental este capitolul liminar despre clasicism, ro- mantism, baroc, nu curente, ci stiluri de crea\ie, tipuri ideale, inexistente practic ]n stare genuin[, reperabile numai la analiza ]n retort[ (]n teorie =i rezum`nd minimal, “clasicul este exemplar, romanticul e comb[tut de pasiuni =i chinuit de probleme, barochistul e gratuit”). Substan\ial sub aspect teoretic este =i eseul Universul poeziei (1947), o poetic[ modern[ ]n care se face un inventar al obiectelor (nu temelor) put`nd intra ]n sfera poeziei, ]n completa- rea Cursului de poezie din Principii de estetic[. Remarcabile microeseuri des- pre art[, opere =i autori se afl[ ]n Cronicile optimistului, publicate s[pt[m`nal ]n ultimii ani cu c`teva relu[ri dintr-o mai veche cronic[ hebdomadar[ a mizantropului semnat[ cu numele de Aristarc (pseudonimul era =i al lui Giuseppe Baretti); Studii =i conferin\e (1956) =i Estetica basmului (1958) com- pleteaz[ alte preocup[ri ale criticului =i istoricului literar. Autorul Vie\ii lui Mihai Eminescu era un romancier ]nn[scut. [...] Versurile lui C[linescu (Poezii, 1937; Lauda lucrurilor, 1963), privite cu ne]ncredere la ]nceput, suspectate de livresc, de construc\ie artificial[, de exemple menite a ilustra un cod propriu, nu sunt lipsite nici de spontaneitate, nici de imagina\ie, nici de ]nfiorare real[ ]n fa\a universului, relev`nd un destin inedit. Dac[ ]n Poezii se puteau identifica reminiscen\e eminesciene =i, sub raport tehnic, recursuri barbiene, ]n Lauda lucrurilor poetul se indivi- dualizeaz[ deplin, fie c[ mediteaz[ asupra elementelor, fie c[ observ[ meta- morfozele regnurilor, fie c[ ]ntocme=te catagrafia obiectelor, revel`nd latura lor muzical[, ascuns[, viziunea macrocos-mului ca =i percep\ia microcosmului, reveriile, visul, aventura cunoa=terii, emo\ia v`rstelor, facerea =i desfacerea, pozele =i tr[irile autentice, resuscit[rile mitice, toate sunt prilejuri de incon- testabil lirism =i numai prestigiul istoricului =i criticului literar face ca aceast[ latur[ a crea\iei lui C[linescu s[ stea ]n umbr[. [...] Via\a lui Mihai Eminescu  Nu sunt neglijabile nici piesele de teatru, ]ndeosebi +un sau calea neturburat[ (1943) [...]. Nici aceast[ pies[, nici comedia Ludovic al XIX-lea (1964), =arj[ a moravurilor feudale de curte din secolul al XVIII-lea, cu reconstruirea savuros erudit[ a esteticii timpului nu au fost vreodat[ reprezen- tate pe scen[. Autorul s-a distrat compun`nd piese scurte, parodii, scenarii pentru teatrul de p[pu=i, divertismente folclorice ]n cadrul Institutului de Istorie Literar[ =i Folclor pe care-l conducea [...] Cronicile optimistului (1964) au un con\inut foarte variat, sunt mici eseuri literare despre m[iestrie, idealism, suprarealism, clasicism, realist =i fantast, esen\a realismului, pathos, fantezia naturii, perfec\iune ]n art[, dans, joc, ches- tiuni de limb[, art[ =i via\[, metafor[ (art[ pur[, vechi =i nou, contradic\ie). }n cea mai trainic[ parte a lor ele alc[tuiesc un manual de estetic[ practic[, agreabil =i chiar delectabil, manual care, cam din 1955, a ]ndrumat s[pt[m`nal, un de- ceniu, intelectualitatea rom`neasc[ =i, evident, crea\ia literar[. Alexandru PIRU, G. C[linescu, ]n vol. Istoria literaturii rom`ne, Editura “Grai =i suflet —Cultura Na\ional[”, Bucure=ti, 1994, p. 293, 294—295, 297, 298. Primul nostru roman citadin, nu de tip analitic, ci clasic, balzacian, l-a dat criticul =i istoricul literar G. C[linescu [...]. Voca\ia lui ]n aceast[ direc\ie se las[ ]ns[ ghicit[ chiar din lucr[rile de specialitate. Cu toate c[ nu urm[rea s[ fac[ ]n critica =i istoriografia literar[ art[, ca Lovinescu (Via\a lui Mihai Eminescu, 1932, =i Via\a lui Ion Creang[, 1938, sunt reconstituiri biografice riguroase, f[r[ nici o inten\ie de roman\are, bazate pe documente incontestabile =i pe un aparat critic impresionant), G. C[linescu v[dea o extraordinat[ putere de insufle\ire a oamenilor =i faptelor de care se ocupa. Orientarea adesea autonomist[ sub raport estetic a lucr[rilor sale [...] ap[rea sim\itor corectat[ de ]nclina\ia sainte-beuvian[ a descoperirii caractere- lor ]nd[r[tul operelor =i a descrip\iei lor ]n complexul determin[rilor social- istorice. Monumentala Istorie a literaturii rom`ne (1941) e scris[ cu o admirabil[ intui\ie epic[ de romancier, care =tie s[ ]nvie fiin\a scriitorilor, individualitatea lor =i s[ urm[reasc[ destine artistice variate ]ntr-o lume concret[, neignor`nd jocul tuturor ]mprejur[rilor. Despre Saint-Beuve s-a spus, nu f[r[ dreptate, c[ a dat Comedia literar[ a Fran\ei, a=a cum Balzac d[duse Comedia ei uman[. Istoria literaturii rom`ne a lui C[linescu face un lucru asem[n[tor, ]n ceea ce ne prive=te. Puterea ei de “crea\ie” e fascinant[ ! G. C[linescu =i-=i g[se=te greu pereche printre lucr[rile similare de oriunde. Ar putea fi asemuit[, f[r[ a p[li, cu Istoria literaturii italiene a lui De Sanctis, ]nzestrat[ cu o neobi=nuit[ for\[ de reconstituire realist[ a unui ]ntreg univers cultural. [...] Dac[ romancierul se ghice=te ]n activitatea criticului, nici acesta din urm[ nu e greu de descoperit ]n opera primului, ]ntr-o anumit[ inten\ie programa- tic[ a ei. [...] Scrisul lui G. C[linescu p[streaz[ ]ns[ ]n structura sa intim[ o organizare clasic[. E bine mai ]nt`i s[ =tim c[ autorul Enigmei Otiliei socote=te ]n genere marea literatur[ aceea de stil clasic... Ceea ce este m[re\ ]n romantism, baroc — spune el — apar\ine tot \inutei clasice”. [...][...] G. C[linescu este un autor modern. El nu repet[, ci lucreaz[ cu sentimentul experien\ei f[cute, pe care n-o absolutizeaz[ =i a c[rei sfer[ o cunoa=te. Are patos ca romanticii, dar patosul lui e rece, supravegheat tot timpul de un puternic sim\ autoanalitic. [...] Ovid S. CROHM{LNICEANU, Reconstituirea balzacian[ =i clasificarea caracterologic[, G.C[linescu. [...], ]n vol. Literatura rom`n[ ]ntre cele dou[ r[zboaie mondiale, I, Editura pentru Literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 584— 585, 600, 603. Undeva C[linescu definea, spun`nd poeziei c[ ea este: “atuncea c`nd”; de fapt magistrul nu poezia o definea, ci se definea pe sine ]nsu=i. Poet fiind, a preferat versului lemnul catedrei. Student fiind, ]nt`ia oar[ c`nd l-am auzit, m-am speriat de dic\ia lui detot ciudat[. Cuv`ntul lui era aidoma unui glon\ cu aripa de fluture. G. C[linescu ]nsu=i a fost un obuz cu aripi de ]nger. A tras cu tunul ]n sine ]nsu=i din dorin\a luptei =i din absen\a unui du=man mai du=m[nos lui, sie=i. }l retr[im cu dragostea, unui M[r[=e=ti victorios al gustului literar. Un mare b[rbat, tat[ al unei s[bii de neridicat. Nichita ST{NESCU, C[linescu ]n Palatul Culturii, ]n vol. Amintiri din prezent, Editura Sport-Turism, Bucure=ti, 1985, p. 142—143. [...] Dac[ spiritul rom`nesc nu s-ar bucura de o voca\ie critic[ (e o calitate de seam[, dar =i un risc), istoricul de peste un veac s-ar mira, desigur, de locul at`t de important pe care criticii ]l ocup[ ]n literatura rom`n[ interbelic[. Via\a lui Mihai Eminescu 
Mai ales c[, de la Perpessicius la Vladimir Streinu, ca =i de la E. Lovinescu la G. C[linescu, ace=ti critici infirm[ zicerea comun[ c[ orice critic nu e ]n fond dec`t un poet sau prozator ratat. Oricum, pleiada de critici, ]nsum`ndu-se ]n abunden\a epocii (faz[ ]nc[ eroic[ a literaturii noastre, faz[ eroic-estetic[ ]ns[, spre deosebire de cea cultural[, din veacul trecut) =i format[ fiind din =apte sau opt figuri proeminente, alc[tuiesc un grup de litera\i de voca\ie, calofili angaja\i (ar fi putut oare Camil Petrescu s[ se sustrag[?) ce pro- moveaz[ proza rom`n[, stilul, valoarea artistic[ a limbii noastre. Este poate cel mai compact grup de scriirori din literatura rom`n[ ]ntre cele dou[ r[zboaie. G. C[linescu apare, ]n acet sens, un enorm. Un Rabelais al criticii literare: un exemplar de Rena=tere (dac[ literatura rom`n[ are ]n adev[r un destin propriu, nu suntem, oare, =i noi o dat[ cu G. C[linescu sub un duh renascen- tist?). Dup[ ce ai citit Impresiile asupra literaturii spaniole, desprinzi mai exact motivele care te pot ]ndemna s[ ai anumite rezerve cu privire la Istoria literaturii rom`ne: aceste Impresii formeaz[, ca semnifica\ie, veritabilul “com- pendiu” la istoria cea mare, c[reia-i lipse=te spiritul riguros al sintezelor istorice, dar ]n care apar, totu=i, pantagruelicele calit[\i ale criticii c[linesciene, toate savorile ei, n[scute din gustul sublimului ca =i al picantului: G. C[linescu se desfat[ cu acela=i apetit voluminos ]n mijlocul operelor clasice ale ome- nirii ca =i al celor de avangard[, ori ]n produc\ia noastr[ local[, cu un irezistibil elan, ce merge de la citarea expert[ a Divinei Comedii la critica picaresc[ a Apropourilor lui Cilibi Moise; e firesc, a=adar, ca estetismul anticlasicist al lui Paul Zarifopol s[ fi fost denun\at de G. C[linescu. Tocmai pentru c[ manifest[ at`ta pruden\[ fa\[ de principii, de=i nu r[m`ne str[in de lumea lor — exacerbat moralist =i voluptuos livresc, insa\iabil cu ingenuitate —, G. C[linescu se ocup[ de clasicism, romantism =i baroc, nu ca structuri obiective ale operelor artistice sau fenomenelor de cultur[ ]n general, pe care le observ[ la noi Blaga, ci ca atitudini umane, structuri psihologice ale timpului clasic, romantic =i baroc; =i se ]n\elege c[ aceste tipuri umane sunt totdeauna extrem de impure fa\[ de opere, ceea ce explic[ =i amestecurile instabile dintre cele trei forme la care se refer[ autorul Impresiilor asupra literaturii spaniole — forme ]nafara perspectivei istorice. A=a se explic[ faptul c[ G. C[linescu e uneori prea rigid sau prea elastic ]n judec[\ile sale critice din Istoria literaturii, care se impune p`n[ la urm[ ca o cople=itoare rev[rsare de impresii orgiaste, niagarice, at`t de personale — =i chiar de aceea extrem de interesante pentru cel care poate p[stra distan\a fa\[ de imensul material critic c[linescian. C[ci  G. C[linescu dac[ e drept c[ f[r[ gust nu se poate face critic[ literar[, gustul singur, ori ]nso\it fie de cea mai ]ntins[ cultur[ artistic[ =i umanist[, risc[ la tot pasul s[ cad[ ]n anarhie, atunci c`nd lipsesc principiile estetice severe =i viziunea istoric[. Exist[ ]ns[ f[r[ ]ndoial[, ]n aceast[ vast[ cercetare a crea\iilor bele- tristice rom`ne=ti, numeroase intui\ii critice cuceritoare, nea=teptate, savuros penetrante, ]nc`nt[toare ]n senzualitatea lor, =i care fac indirect din G. C[linescu un mare critic literar =i din istoria sa una din cele mai importante opere ale literaturii noastre, care va fi probabil gustat[ ]n viitor cu pl[cerea cu care genera\ii ]ntregi au parcurs pe Plutarh, pe Erasmus, pe Brantôme, pe Benvenuto Cellini, pe cardinalul de Retz. G. C[linescu face literatur[, adic[ st[ sub o zodie estetic[ =i ]n operele sale de interes istorico-monografic — de pild[ monografiile ]nchinate lui Eminescu =i Creang[ — a=a cum au f[cut cultur[ un Asachi, un Heliade, un Hasdeu, un Iorga: mereu aplicat estetic, av`nd pentru cunoa=terea psihologic[ a omului un interes extraordinar. }n seria analizelor operei eminesciene, printre paginile cele mai bune sunt cele de critic[ psihologic[, ]ndeosebi studiul eroticii eminesciene, de o sagacitate somptuoas[, vr[jit[, pagini care din p[cate nu duc la un portret liric sintetic. Dintr-un deliciu prea necen- zurat, dup[ cum se poate remarca =i ]n cursul de poezie — ]nt`mpl[tor purt`nd titlul de Principii de estetic[ — G. C[linescu nu afl[ r[gazul de a se opri la o poetic[ sistematic[, oric`t de fine =i juste ar fi at`tea din analizele sale, oric`t de vivace curgerea de abstrac\iuni din Universul poeziei. A=a se face c[ nu ne-a dat nici o singur[ pagin[ de viziune a Spaniei, a spiritului spaniol, ci un fermec[tor registru al bibliofilelor sale petreceri hispanizante. G. C[linescu zice: “cine nu =tie s[ nareze nu-i istoric”; pe de alt[ parte, el sus\ine c[ adev[ratul istoric literar trebuie condi\ionat de criticul estetic. De aici nu r[m`ne dec`t un pas p`n[ la critica literar[ luat[ ca form[ a nara\iunii, a voca\iei epice — =i cu toate c[ G. C[linescu n-a f[cut, ]n teoretician, acest pas dec`t mai t`rziu, practic ]ns[ l-a ]mpins spre lunga sa c[l[torie prin literatura rom`n[ “de la origini p`n[ ]n prezent”. Mai ]nt`i s-a plecat ]ns[ asupra biografiilor lui Eminescu =i Creang[ =i asupra operelor acestor clasici fundamentali fa\[ de care s-a sim\it atras prin caracterul de elementaritate =i de haos din existen\a lor material[ =i spiritual[, pe care gust`ndu-le cu m[re\ apetit, =i-a propus s[ le nareze. Exemplar[ oper[ de istoric literar, prin con=tinciozitatea informa\iei, prin inteligen\a obiectiv[ a interpret[rii docu- mentelor, prin echilibrul aprecierilor, care fac dintr-]nsa adev[rat[ lucrare “=tiin\ific[“ (poate fi ]n lini=te calificat[ drept “academic[“, de=i nu e deloc \eap[n[, ci numai calm[), Via\a lui Mihai Eminescu nu exceleaz[ totu=i, creator Via\a lui Mihai Eminescu  prin duhul narativ al autorului, desigur nu din cauz[ c[ el s-ar fi pierdut ]ntre documente, c[ci le st[p`ne=te cu prisosin\[, ]ns[ foarte prudent s-a ata=at de litera lor, ca ea s[ nu devin[ litera m`nuitorului lor. [...] Critica narativ[ c[linescian[ e ]ns[ cum nu se poate mai judicios la ea acas[ ]n Via\a lui Ion Creang[, probabil =i din cauz[ c[ ]ntre via\[ =i oper[ este posibil[ la acest autor o perfect[ identificare. Portretiz`ndu-=i magistral eroul, cu ajutorul unor elemente documentare strict materiale: “Dar mai ales ]ncepu s[ m[n`nce. Dup[ ce-=i puse ca +tefan a Petrei curechi ]n putin[ =i mu=chiu afumat de porc ]n podul =indrilit al casei, m`nc[ bucate humule=tene, ]ns[ mai ales sarmale =i pl[cinte cu poalele-n br`u f[cute cu julf[. H`lpavul care ]n sat f[cea ochi dulci fetelor fecioare, ]nveselindu-se cu din\i de fasole =i barb[ de l`n[, spre a le m`nca purceii frip\i =i alivencile, m`nca asemeni unui lup fl[m`nd. Spre a se deosebi de “f`rlifu=ii de pe la t`rguri, crescu\i ]n bumbac” ca adev[rat “rom`na=” f[cu ispr[vi nemaiauzite, de basm, care-i d[dur[ o faim[ de Fl[m`nzil[. Nu-=i pierde vremea cu “z[moreal[“. El nu se-ncurc[ asemeni boierilor sfriji\i rup`nd cu degetele-i groase picioarele sub\iri ale racului. El trage tot castronul cu raci ]nainte-i, v`r[ m`na p[roas[ ]n el, scoate pumnul plin, duc`ndu-l la gur[, apoi ron\[ie racul strivind cojile afar[ cum arunc[ r`=ni\a pleava. El m[n`nc[ odat[ zece ou[, o strachin[ de prune, o oal[ de porumb fiert, doar pentru deschiderea poftei de m`ncare, cu acea pl[cere de a amesteca alimente de tot felul care este a m`nc[cio=ilor =i a vitelor. Ca =i Fl[m`nzil[ el mistuie ]n cinci fripturi toat[ carnea birta=ului ]nsp[im`ntat =i \ip[ c[-i e foame. El cere toate m`nc[rile osp[tarului ]nghi\ind c`te dou[ fierturi, mai multe soiuri de fripturi, b`nd o caraf[ de vin =i o cofi\[ de ap[ rece =i se scoal[ u=urat de la mas[, sglobiu. El se a=eaz[ pe vine ]n fa\a unei m[m[ligi p`ntecoase =i o ]nghite cu br`nz[, ud`nd-o iar[=i cu vin =i apoi cu alt[ cofi\[ de ap[. Sl[bit de post doftoricesc el cere o p`ine ]ntreag[, o g[in[ fiart[ cu usturoiu, un castron cu sarmale, opt pl[cinte cu ca= =i o oc[ de vin. Dup[ scald[ e mai pofticios. Atunci m[n`nc[ tot ce g[se=te la han, bea de la o \[ranc[ o oal[ de lapte dulce, m[n`nc[ de la un ovreiu un ceaun de popu=oi fier\i, gron\[ind boabele ca mascurii, apoi se arunc[ ]n ap[ =i se b[l[ce=te mul\umit. Unui prieten ]i vine le=in de aceast[ priveli=te nemaiv[zut[. Crapul pus de cuscri pe mas[ ]l m[n`nc[ tot. La Neam\, la m`n[stire, str`nge bure\i =i-i d[ rudelor s[-i g[teasc[. M[n`nc[ lacom, nu invit`nd pe nici unul spre a nu i se ]mpu\ina por\ia, apoi to\i afar[ de el dau semne de otr[vire. Creang[ chiam[ doctorii de la spital cu fluierul, str`ng`nd vardi=tii din t`rg, ]=i duce b[iatul ]n c`rc[ la spital, e desn[d[jduit, dar la stomac se simte bine. Numai acas[ la masa obi=nuit[ Creang[ este mai cump[tat. «La mas[ Creang[ nu  G. C[linescu m`nca mai mult dec`t o oal[ de g[lu=te cu p[sat de meiu, =i cu buc[\i de sl[nin[, o g[in[ fript[ pe \igl[ de lemn =i undit[ cu mujdeiu de usturoiu, iar pe deasupra =indilea cu o strachin[ de pl[cinte moldovene=ti, zise cu poalele-n br`u, ]ns[ ca b[utur[ el se mul\umea cu o cofi\[ de vin amestecat cu ap[»”, C[linescu ne trimite direct spre fizionomia moral[ a lui Creang[, ]ntru mai buna ]n\elegere a operei lui. Oper[ pe care totu=i, din p[cate, criticul nu reu=e=te s-o aprofundeze analitic, ]n ciuda faptului c[ observa\iile sale asupra limbii lui Creang[ — ]n raport cu cea a eroilor lui Caragiale — sunt pertinente. Gr[bita analiz[ a operei se reduce aici la conglomer[ri de citate prea lungi, lipsite de un comentariu revelator. Judec[\ilor prea constatative ad[og`ndu- li-se =i o pripit[ ]ncercare de a teoretiza genul nuvelistic (interesante =i fruc- tuoase r[m`n p`n[ azi considera\iile asupra nuvelei ale lui Paul Ernst). }n fond, totul se reduce la astfel de delimit[ri critice: “Limbajul acesta e pitoresc de bun[ seam[, dar f[r[ un substrat fantastic sau realistic n-ar ]nsemna mare lucru. C`nd ]ns[ afl[m c[ sf`ntul Petre =i Dumnezeu ]nsu=i vorbesc a=a de colorat, atunci efectul e de o ]nalt[ bufonerie. Amestecul acesta de fabulos =i \[r[nie, de ireal =i realism ]n sisteme dramatice ]n care to\i eroii aproape nu mai vorbesc, iar partea narativ[ este un monolog al autorului face tot farmecul pove=tilor” sau “}n c`mpul lui m[rginit, Creang[ este un erudit, un estet al filologiei. Eroii lui nu tr[iesc din mi=care, ci din cuv`nt, =i observa\ia nu e psihologic[, ci e etnografic[“. Spre deosebire a=adar de Via\a lui Mihai Emi- nescu, ]n Via\a lui Ion Creang[ analiza operei scriitorului se constituie doar ]n subtextul biografiei lui.[...] Un demon al colosalului (o demonie acaparatoare, care face din el un halucinat, un delirant dar =i un vizionar) p`nde=te mereu ]n eul c[linescian. Spre a intra ]n Via\a lui Ion Creang[, el trebuie s[ vad[ cu un ochi dilatat: “Moldova, Bistri\a =i Trotu=ul curg`nd piezi= ]nspre Siret printre pere\ii ]nal\i ai mun\ilor sunt drumurile mari ale masivului format din v`rfuri din\ate trec`nd uneori de dou[ mii de metri =i asupra c[rora Cheahl[ul domin[ maiestos, fumegos de nouri ca un vulcan, v[zut chiar din c`mpie. }n mijlocul ]nsu=i al =irei muntele e calcaros, simul`nd cet[\i fantastice de piatr[, =i r`ul trece printre pere\i de st`nc[ apropia\i ]n chipul unor coridoare colosale. Jepii =i ienuperii se ca\[r[ p`n[ sus =i se prind =i de cr[p[turile pov`rni=urilor. P[duri negre, de brazi, de fag, uneori =i de stejar acoper[ ca ni=te armii dese totul, f[c`nd \inutul de nestr[b[tut. Brazii sunt a=a de drep\i =i crestele a=a de multe ]nc`t cea\a se t`r[=te printre periile p[durilor de aburi. Apele curg peste bolovani t[indu-=i albii ]nguste, la trec[tori, c[ut[toare de clocote =i spume =i se rostogolesc prea repede acolo unde valea se l[rge=te, dest[inu- ind prin rotocoale neregularitatea fundurilor”. Iar dac[ ]n acest ochi vizionar Via\a lui Mihai Eminescu  materia ]ns[=i se dilat[ f[r[ control, avid[ numai de a se prolifera, ca o plasm[ ]n expansiune, structurile, care sunt arhitecturi inefabile, devin precare sau monstruoase: descrierile arhitectonice burgheze din Enigma Otiliei, ]n limitele realismului lor meschin sau grotesc, stau mai bine pe picioare dec`t proiectele grandioase \`=nite din prostul gust euforic al lui Ioanide. Via\a lui Mihai Eminescu ori +un nu pot fi clintite. Dac[ G. C[linescu ar fi tr[it sute de ani, de sute de ori s-ar fi modificat structurile — f[r[ a-=i g[si totu=i echilibrul —, ]n Opera lui Mihai Eminescu =i ]n Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent. Nu ]nt`mpl[tor C[linescu a introdus ]n limb[, pe contul s[u, italienisme, fran\uzisme, crea\ii proprii; el se complace printre cuvinte in statu nascendi, umede ]nc[ dup[ ivirea lor din apa primordial[, nefixate ]nc[; informe dac[ s-ar putea, ca la Heliade, av`nd ]ns[ con=tiin\a informului drept component[ a pl[cerii. Apeten\a concretului fluu ]i ]ncarc[ stilul de epitete: “Pentru a face s[ salte =i mai mult candoarea z[pezoas[ =i aur[ria p[rului poetului ]nchipuie cu fastuoas[ fine\e decorativ[ ve=minte grele ]ntunecate” (coment`nd Strigoii, ]n Opera lui Mihai Eminescu). Stil care se condenseaz[ uneori asemeni lichidelor grele: “Falsa ceremonie de polite\e, desc[rc[tura de citate infamante, combinate cu o ironie strivitoare, ploaia de s[ge\i ]nveninate dintr-o singur[ salv[ =i ]ncheierea luptei cu mi=carea militar[ de la ]nceput, ]ntoars[, massarea trupelor ]ntr-un singur punct slab, ap[sat p`n[ la plesnire, fac pozi\iile adversarilor intenabile =i arunc[ asupra lor un opro- briu injust dar cu at`t mai definitiv cu c`t polemica se situeaz[ la nivelul artei” (despre stilul polemic al lui Lovinescu, pe care, de altfel, lingvistic, G. C[linescu l-a preluat, ca-n mar=urile for\ate, de la ]nainta=ul s[u, ceea ce e pe deplin dovedit dac[ al[tur[m acest impresionant exemplu de textele similare din Istoria literaturii rom`ne contemporane, unde E. Lovinescu cara- cterizeaz[ la r`ndul s[u stilul critic al lui +erban Cioculescu sau cel al lui Pompiliu Constantinescu). Nu e vorba ]ns[ de o pasti=[, de o imita\ie din cele at`t de scumpe scriitorului amator de privire indirect[, noroas[, piezi=[, ci de un mimetism involuntar, spontan, simboliz`nd tot ceea ce C[linescu a preluat =i asimilat, din crea\ia contemporanilor s[i mai b[tr`ni sau mai tineri, de la atitudinea stilistic[ la concep\ia critic[ =i ideologic[ literar[, de la tabla de valori general[ la cump[na lor particular[ (aceasta din urm[, dac[ \inem seam[ de domolirea contradic\iilor =i inadverten\elor flagrante din critica foiletonistic[ a lui G. C[linescu, abundent[ =i frivol[, ]n considerabil mai riguroas[, mai unitar[, mai constructiva sa oper[ Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent). Ion NEGOI|ESCU, Scriitorul G. C[linescu ]n vol. Alte ]nsemn[ri critice, Edi- tura Cartea Rom`neasc[, Bucure=ti, 1980, p. 87—89, 95—97, 104—106.