Murus Dacicus, simbol al războiului sau al păcii?
PaulPUPEZĂ
Cuvinte cheie: daci, fortificaţii, Sarmizegetusa, putere, ideologie.
Keywords: Dacians, fortress, Sarmizegetusa, power, ideology.
Aşa cum le defineşte arheologia clasică, cetăţile sunt un anumit tip de fortificaţii, locuite permanent de un
conducător militar şi politic împreună cu o garnizoană, care pot avea în apropiere o aşezare civilă 1 . Denumirea
dacică a unui astfel de complex a fost probabil dava, printre cele mai importante cetăţi numărându-se cele de
la Grădiştea de Munte- Sarmizegetusa, Băniţa- Piatra Cetăţii, Costeşti- Blidaru, Costeşti- Cetăţuie, Luncani
-Piatra Roşie sau Căpâlna- Dealul Cetăţii (Pl. I). Un element aparte de fortificare al acestor cetăţi a fost murus
dacicus.
1. Murus dacicus ...
Murus dacicus este un anume tip de zid folosit de către daci, de unde şi denumirea 2 , alcătuit fiind din blocuri
de calcar dispuse în asize, pe două paramente, legate între ele cu bârne transversale din lemn, fixate la capete
în lăcaşuri speciale numite "babe", având între ele un emplecton din pietre şi pământ bătut (Pl. 11/7). Blocurile
sunt fasonate pe cinci din cele şase feţe, cea din interior, dinspre emplecton, fiind sumar prelucrată. Uneori,
la colţuri, zidurile pot avea profilaturi longitudinale pentru ca blocurile să poată fi aşezate perfect vertical (Pl.
11/6). Tehnica de realizare este cel mai probabil de inspiraţie elenistică, diferenţele fiind uşor sesizabile, aşa cum
este cazul absentei butiselor, blocuri montate perpendicular pe direcţia paramentului şi care pătrund profund
în emplecton (Pl. 11/1)3. Lat de circa trei metri, cu o înălţime uneori depăşind cinci metri, murus dacicus a fost
folosit pentru ridicarea de fortificaţii şi turnuri sau pentru sprijinirea teraselor antropogene.
La Grădiştea de Munte - Sarmizegetusa (jud. Hunedoara), capitala regatului, dacii au ridicat ziduri de
piatră în centrul aşezării pentru a fortifica zona dominantă sau pentru a sprijini terasele (Pl. III/3). Fortificaţia
în tehnica murus dacicus înconjura trei terase urmând configuraţia terenului şi înglobând o suprafaţa de circa
un hectar 4 • Din cauza distrugerilor şi a reamenajărilor romane s-a putut stabili doar traseul zidului dacic fără
a putea fi identificate eventuale turnuri sau bastioane. În zona sacră, murus dacicus a fost folosit pentru a
susţine terasele a IX-a, a X-a şi a XI-a. Zidul de susţinere al terasei a XI-a includea două turnuri, unul patrulater,
în vecinătatea sanctuarului vechi de calcar5 , şi altul pentagonal (Pl. 11/6), în apropierea sanctuarului mare
circular6 • Pentru susţinerea terasei a X-a, pe care se afla un sanctuar cu coloane de andezit, s-au construit două
ziduri: unul a fost abandonat probabil din motive inginereşti, fără a fi în întregime demantelat, celălalt fiind
adosat primului, atingând o înălţime considerabilă?.
1 Glodariu 1983, p. 50, 75.
2 Termenul de murus dacicus nu este antic fiind o creaţie a istoricilor contemporani.
3 Glodariu 1983, p. 124. Originea elenistică este presupusă iniţial de V. Pârvan (Pârvan 1926, p. 476-477), fiind acceptată
ulterior de majoritatea cercetătorilor.
4 Glodariu 1983, p. 97-98. Gheorghiu 2005, p. 62-67.
5 Daicoviciu 1983, p. 233.
6 Daicoviciu 1973, p. 69.
7 Glodariu, Iaroslavschi, Rusu-Pescaru, Stănescu 1997, p. 90-91.
Paul PUPEZĂ
Muzeul National de Istorie aTransilvaniei
e-mail: pau.lpupeza@yahoo.com
Revista Bistriţei XXV/2011, pp. 148-158
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro
În imediata vecinătate a capitalei, în a§ezarea de la Feţele Albe, murus dacicus a fost folosit pentru a
susţine terase antropogene. În ultima fază de funcţionare terasele din punctul Şesul cu brânză au fost sprijinite
cu ziduri din piatră fasonată, pe ele aflându-se locuinţe şi sanctuare8 • De asemenea, la Vârful lui Hulpe au fost
descoperite blocuri fasonate 9 , dar utilitatea lor exactă nu este deocamdată cunoscută.
În a§ezarea de la Costeşti- Cetăţuie (jud. Hunedoara) ridicarea fortificaţiei în piatră §ia turnurilor s-a făcut
într-o tehnică mult mai apropiată de cea originală, elenistică. Fortificarea zonei superioare a dealului s-a făcut
în mai multe etape, folosindu-se mai ales sistemul cu val de pământ şi palisadă din lemn (Pl. 11/3, III/2). Zidul
din piatră era dispus doar pe două laturi: spre sud, între bastioanele I §i II, unde era prevăzut cu contraforţi, şi
spre est, între bastioanele II şi III, această ultimă porţiune fiind frântă. În exteriorul zidului se aflau trei turnuri,
amplasate fiind în zone unde fortificarea a fost realizată doar cu val de pământ şi palisadă din lemn. Alte trei
turnuri, două pe platoul superior şi unul extra vallum, aveau parterul construit în aceia§i tehnică, acestea din
urmă fiind folosite probabil ca locuinţe 10 • Urme ale unor construcţii cu murus dacicus au fost descoperite în
apropierea cetăţii, în punctele Ciocuţa, Dâlma Brăiţei sau Cetăţuia Înaltă, dar, în lipsa cercetărilor amănunţite,
nu se poate preciza tipul anume al acestor construcţiP 1 •
La Costeşti- Blidaru (jud. Hunedoara) fortifica tia în tehnica murus dacicus înconjoară zona cea mai înaltă,
vârful dealului fiind excavat şi lărgit de către daci în două faze. Într-o primă fază a fost ridicată incinta estică,
de forma unui patrulater neregulat, ce avea la colţuri patru bastioane patrulatere, 1-4, intrarea făcându-se prin
bastionul1. Tot în această fază, în interiorul fortificaţiei a fost ridicat un turn cu primul nivel realizat în aceiaşi
tehnică precum zidurile. În faza a doua cetatea a fost lărgită spre vest, înglobând prima incintă, la care se vor
adăuga alte două bastioane, 5 şi 6, ultimul funcţionând iniţial izolat (Pl. 11/4, Ill/5)1 2• În apropierea fortificaţie
s-a aflat o aşezare civilă, dispusă pe mai multe terase, în unele puncte precum Poiana lui Mihu, Curmătura
Faeragului, Dealul Faeragului, Poiana Perţii, Muchia Chişetoarei sau Poiana Popii fiind amplasate turnuri cu
primul nivel construit în tehnica murus dacicus. În cazul turnului din punctul La Vămi, primul nivel a fost
construit într-o tehnică mai apropiată de cea elenistică 13 •
Cetatea de la Luncani- Piatra Roşie (jud. Hunedoara) este amplasată pe o stâncă de calcar roşiatic, fiind
relativ izolată faţă de restul peisajului. Pe platoul superior a fost ridicată o fortificaţie din piatră în tehnica
murus dacicus, de formă patrulateră, cu patru turnuri de colţ şi unul de curtină (Pl. III/1, 6). Poarta era amenajată
prin turnul din colţul de nord-est. Adosată incintei de pe platou, cu care avea în comun zidul estic, se afla o
altă fortificaţie, ridicată din piatră, lemn §i pământ. Pe latura estică aceasta închidea două turnuri avansate,
amplasate la colţuri, construite cu zid în tehnica murus dacicus în partea inferioară. Alte două turnuri ridicate
în acela§i mod au fost identificate în afara incintelor fortificate, unul pe o terasă de pe latura de est, probabil în
apropierea drumul de acces, iar altul pe latura nordică 14 •
La Băniţa - Piatra Cetăţii (jud. Hunedoara) fortificaţia cu zid de piatră înconjoară parţial zona cea mai
înaltă a dealului, pe laturile de nord şi nord-est, pantele cele mai abrupte nefiind protejate (Pl. II/2). În tehnica
murus dacicus au fost construite două ziduri dispuse de-a lungul căii de acces. Un zid susţinea terasa a doua,
prin care s-a construit o scară monumentală din calcar, iar celălalt zid susţinea acropola, dimensiunile sale
fiind mai mici 15 •
Fortificaţia cu murus dacicus de la Căpâlna -Dealul Cetăţii (jud. Alba) are un plan neregulat, urmând
configuraţia terenului (Pl. Ill/4). În zona sudică au fost ridicate două turnuri, în apropierea drumului de acces;
unul a fost folosit probabil ca locuinţă (Pl. 11/5). Tronsoanele din zona turnului locuinţă au câte două paramente
8 Daicoviciu, Ferenczi, Glodariu 1989, p. 192-193. Gheorghiu 2005, p. 61-62.
9 Daicoviciu, Ferenczi 1951, p. 45. Glodariu 1983, p. 100. Daicoviciu, Ferenczi, Glodariu 1989, p. 208.
10 Teodorescu 1929, p. 265-268. Daicoviciu, Ferenczi 1951, p. 8-19. Glodariu 1983, p. 88-89. Daicoviciu, Ferenczi,
Glodariu 1989, p. 178-180.
11 Daicoviciu, Ferenczi 1951, p. 19-20. Glodariu 1983, p. 90-91.
12 Daicoviciu 1954, p. 124-147. Daicoviciu 1955, p. 195-238. Glodariu 1983, p. 91-93. Daicoviciu, Ferenczi, Glodariu
1989, p. 181-184.
13 Daicoviciu, Ferenczi 1951, p. 21-23. Glodariu 1983, p. 93-94. Daicoviciu, Ferenczi, Glodariu 1989, p. 184-185.
14 Daicoviciu 1954 a. Glodariu 1989, p. 101-103. Daicoviciu, Ferenczi, Glodariu 1989, p. 199-200.
15 Macrea, Floca, Lupu, Berciu 1966, p. 24-33. Glodariu 1983, p. 82. Daicoviciu, Ferenczi, Glodariu 1989, p. 211-213.
149
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro
dar spre nord-vest şi spre est zidul continuă apoi cu un singur parament, blocurile din calcar fiind probabil
legate cu bârne direct de stâncă 16 •
Un singur element de fortificare al cetăţii de la Tilişca - Dealul Căţănaş (jud. Sibiu) este construit cu
certitudine în tehnica murus dacicus: turnul de lângă poarta de acces tăiat în valul de pământ cu palisadă din
lemn care înconjoară aşezarea. În acest caz este de remarcat o particularitate de construcţie a paramentelor,
anume alternarea blocurilor dispuse cu lungimea pe direcţia zidului cu blocuri aşezate transversal, înfipte în
emplecton asemănător butiselor 17 •
Descoperirile amintite mai sus sunt printre puţinele unde au fost identificate construcţii în tehnica murus
dacicus, concentrându-se în apropierea capitalei regatului dac, Sarmizegetusa, şi lipsind în resP 8 • În fapt,
privind în ansamblu aşezările şi cetăţile dacice cunoscute până în acest moment, construcţiile la care s-a folosit
această tehnică reprezintă aproape o excepţie. Murus dacicus nu este singurul tip de zid cu piatră fasonată
folosit de către daci, uneori însă diferenţele tehnice sunt mult mai mari, modelul imitat fiind diferit de cel
elenistic. Aşa stă situaţia în cazul cetăţii dacice de la Craiva -Piatra Craivii (jud. Alba) unde în zid alternează
o porţiune de trei rânduri de blocuri cu lungimea pe direcţia paramentului cu câte un bloc dispus vertical,
scoabele din lemn legând doar extremităţile blocurilor verticale 19 • Tehnica folosită este cel mai probabil tot de
origine mediteraneană, imitând opusAfricanum 20 • În alte situaţii zidurile au două paramente şi blocuri fasonate
sau parţial fasonate, dar nu se mai folosesc bârne deprindere, cum este cazul la Piatra Neamţ- Bâtca Doamnei
(jud. Neamţ), Polovragi- Catăţuie (jud. Gorj), Orlovka- Kammenaia Gara (lsmail, Ucraina) sau Bratislava-
Devin (Slovacia). De remarcat însă că, în majoritatea celor peste 70 de situri dacice unde au fost identificate
elemente de fortificare şi fortificaţii, zidurile au fost ridicate mai ales din lemn şi mai puţin din piatrP.
În ceea ce priveşte cronologia descoperirilor, zidurile de la Costeşti - Cetăţuie sunt probabil cel mai
timpurii dintre cele ridicate cu piatră fasonată şi bârne transversale, motiv pentru care aici s-a folosit tehnica
originală, elenistică, zidul fiind integrat unui ansamblu care cuprindea elemente de fortificare tradiţionale, cu
val de pământ şi palisadă din lemn. La Costeşti - Cetăţuie zidurile elenistice pot fi datate cel mai probabil la
mijlocul sec. 1 a. Chr. 22 , murus dacicus fiind folosit ulterior în celelalte situri, din a doua jumătate a sec. 1 a. Chr.
sau din debutul secolului următor.
Il .... simbol ...
Artefactele dacilor vorbesc. În condiţiile în care izvoarele scrise ale antichităţii aproape că tac în ceea
ce-i priveşte, materialul arheologic reprezintă principalul izvor de informaţii despre regatul dac din sec. 1 a.
Chr. - 1 p. Chr. Lucrări despre daci comparabile cu ale lui Caesar pentru celţi sau Tacitus pentru germani nu
s-au păstrat, astfel fortificaţiile din piatră, vasele ceramice, unelte din fier sau podoabele din metal preţios sunt
sursele fundamentale în descifrarea acestei civilizaţii.
Artefactele dacilor nu ne vorbesc doar despre funcţia lor explicită. Pietrele vorbesc despre amploarea
fortificaţiilor, puterea militară sau prosperitatea economică, dar, privite dintr-un unghi diferit, ele pot vorbi
şi despre ideologii, credinţe religioase sau tradiţii. Perspectiva implicită de abordare pune în centru abilitatea
umană de a construi şi folosi simboluri. Dincolo de a fi doar materiale, artefactele antice sunt şi simboluri.
Nu toate simbolurile sunt vizibile şi materiale, dar toate reprezentările pot fi simbolurF 3 • Din acest punct de
vedere, zidul nu are dor o funcţie explicit funcţională ci şi una implicită simbolică.
16 Macrea, Floca, Lupu, Berciu 1966, p. 9-23. Glodariu 1989, p. 84-87. Glodariu, Moga 1989.
17 Glodariu 1983, p. 106-107. Lupu 1989.
18 Unele descoperiri posibile cu murus dacicus sunt cele de la Breaza, jud. Braşov (Glodariu 1983, p. 83-84), Măgheruş
- Laz, jud. Alba (TEGLAS 2005, p. 293-296) sau Turda, jud. Cluj (Pârvan 1926, p. 476), situri unde nu s-au efectuat
cercetări arheologice de amploare.
19 Macrea, Floca, Lupu, Berciu 1966, p. 45-57. Moga 1981, p. 103-116.
20 Bodo 2001, p. 319-324.
21 Glodariu 1983, p. 113-115. Rustoiu 1993, p. 179-187.
22 Daicoviciu, Ferenczi, Glodariu 1989, p. 180.
23 Renfrew 1994, p. 3-8.
150
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro
III .... al războiului ...
Funcţia principală a zidului în tehnica murus dacicus pare a fi militară, construcţiile astfel ridicate fiind
menite a rezista la atacuri şi asedii, fiind cerute de anume necesităţi ale războiului. Rezistenţa dată de structura
solidă a lui murus dacicus este una deosebită, fiind greu de incendiat sau spart.
Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei au fost construite cu predilecţie pe înălţimi, atât în zona deluroasă
cât şi în cea montană, dar arareori cetăţile ocupă locul cel mai înalt, fiind amplasate în spaţii mai joase decât
formele de relief învecinate, păstrând o bună vizibilitate spre o vale largă sau spre un şes 24 • Elementele de
fortificare urmează configuraţia terenului, fiind concentrate în zona dominantă, pe care o înconjoară parţial sau
în totalitate. Uneori prezintă o formă geometrică a planului, alteori au un traseu mai puţin regulat, din cauza
terenului pe care au fost construite. În interiorul zonei fortificate au fost organizate spaţii pentru locuit, drumuri
sau zone de cult şi temple 25 • Aşezarea aflată în imediata apropiere a fortificaţie are un caracter predominant
civil, dar păstrează unele elemente de fortificare precum turnuri izolate, valuri de pământ sau ziduri masive
de susţinere a teraselor.
Amploarea elementelor de fortificare şi amplasarea în locuri înalte, pe traseul unor căi de acces, scoate în
evidenţă funcţia militară a cetăţilor. Din această perspectivă, cetăţile dacice din jurul capitalei fac parte dintr-
un sistem defensiv complex pus la punct pentru a bloca accesul spre Sarmizegetusa 26 • Importanţa lor militară
le conferă un rol politic deosebit, cetăţile fiind probabil reşedinţele unor conducători plasaţi la vârf în ierarhia
regatului dac 27 •
Dar, privit în detaliu, caracterul profund militar al cetăţilor dacice ridică unele semne de întrebare. Funcţia
militară reduce durata de utilizare a unei cetăţi doar la perioadele de conflict. Nu este cazul cetăţilor dacice
care prezintă urme de locuire continuă şi pe o perioadă îndelungată 28 • Mai mult, nici una dintre aceste cetăţi nu
par să fi apărut ca urmare a unui pericol extern sau a unei situaţii conflictuale. Perceperea pericolului roman
pentru regatul dacic nu s-a materializat decât spre sfârşitul sec. 1 p. Chr., ori majoritatea cetăţilor dacice sunt
anterioare ca şi construire acestei date.
Cetăţile dacice au elemente de fortificare solide dar ele nu par făcute pentru a rezista mult timp unui asediu.
Suprafaţa utilă din interiorul lor nu este foarte mare, numărul apărătorilor fiind astfel redus de spaţiul mic.
Evident, în acest spaţiu redus nu se puteau adăposti locuitorii din aşezarea civilă aflată în vecinătate. Totodată
în interiorul cetăţilor nu s-au descoperit instalaţii pentru depozitarea apei, capacitatea de luptă a apărătorilor
fiind astfel limitată în timp 29 • În ciuda poziţionării pe înălţimi unele cetăţi dacice sunt dominate de forme de
relief învecinate, cel mai bun exemplu fiind chiar capitala Sarmizegetusa. Un asemenea amplasament le slăbeşte
din avantajul tactic limitându-le vizibilitatea şi permiţând duşmanului să observe sau să atace dintr-o poziţie
dominantă. În ceea ce priveşte turnurile avansate, capacitatea lor de rezistenţă este redusă din cauza izolării.
Totodată, de remarcat că foarte puţine dintre aceste turnuri prezintă urme de incendiere care ar putea fi asociate
cu o luptă. De cele mai multe ori zidul propriu-zis al turnurilor nu depăşeşte trei sau patru asize, ridicându-se
până la o înălţime de 1,50-2 m, adică multe prea puţin pentru a fi eficiente în cazul unui asediu.
Dacii au preferat să dea bătăliile importante în afara cetăţilor. În primul război cu romanii, de la începutul
sec. II p. Chr., Decebal a căutat iniţial să-1 oprească pe Traian la Tapae, departe de zona capitalei, iar mai apoi
a făcut o incursiune rapidă în Moesia, încercând să mute conflictul în teritoriul imperiului.
IV. ... sau al păcii?
Din această singură perspectivă pur functionalistă imaginea cetăţilor dacice şi a lui murus dacicus este
incomplet conturată. Zidul dacic trebuie privit şi dincolo de functia lui explicită, militară. Zidul este mai
mult decât un de simbol al conflictelor şi al războiului, fiind un rezultat al unei decizii luate de o autoritate, o
manifestare a unei puteri, care nu este neapărat fundamentală militar.
24 Glodariu 1983, p. 111,122. Gheorghiu 2005, p. 100.
25 Glodariu 1983, p. 116-118.
26 Glodariu 1983, p. 118. Gheorghiu 2005, p. 130-131.
27 Glodariu 1983, p. 118, 127.
28 Glodariu 1983, p. 117-118.
29 Glodariu 1983, p. 118-119.
151
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro
Una dintre trăsăturile principale ale puterii este controlul, de acea o coordonată importantă a puterii este
cea geografică. Puterea face diferenţa dintre un loc, delimitat, controlat, şi un spaţiu, larg, difuz. De aceea
puterea impune limite şi le face vizibile 30 • Zidul reprezintă un simbol al acestei limitări, subliniind diferenţa
dintre ceea ce se află înăuntru şi ceea ce se află în afară, zidurile delimitând spaţii precum civil-militar, public-
privat sau religios-laic. Murus dacicus nu face excepţie, delimitând spaţiul militar de cel civil, pe cel laic de
cel religios, în cazul teraselor cu temple susţinute de astfel de ziduri, sau pe cel privat de cel public, în cazul
turnurilor-locuinţă. Totodată utilizarea tehnicii murus dacicus este limitată la zona capitalei, fiind un simbol
al diferenţei dintre centru şi restul teritoriului.
O analiză a puterii şi a manifestărilor sale se poate face pornind de la sursele puterii, cele mai importante
fiind cele sociale, economice, ideologice şi, nu în ultimul rând, cele militare 31 • Într-o mai mică sau mare măsură
toate aceste surse acţionează concomitent.
Puterea socială constă în capacitatea de a controla şi organiza activităţile unui grup pentru a acumula
beneficiP 2• Puterea socială îşi trage seva din stratificarea societăţii, în majoritatea cazurilor fiind vorba despre
o elită care caută să se impună 33 • Acolo unde nu există o stratificare, o ierarhizare, nu există categorii sociale
bine conturate care să acumuleze diferenţe. Puterea se manifestă ca o expresie directă a acestor diferenţe.
Ridicarea unui grup social la nivelul de elite nu este fenomen unidirecţional, venit doar din partea celor care
urmăresc acest scop. Acest fenomen presupune şi o anumită reacţie a societăţii în general, a unor grupuri
sociale din interiorul ei, care pot accepta sau nu această ridicare 34 • În cazul societăţii dacice o atare stratificare
este evidentă.
În centrul aşezărilor dacice din Munţii Orăştiei se află fortificaţia, o apropiere de centrul fortificat
presupunând un statut superior. Diferenţierea se poate face nu doar pe orizontală ci şi pe verticală. Centrul
fortificat se află în punctul dominant, terasele din imediata sa apropiere fiind cele mai importante. Un
rol deosebit în acest sens îl are dispunerea în terase a locuirii dacice, urmărind un model elenistic, cel al
urbanismului scenografic 35 , care amplifică diferenţa dintre cei de sus, din apropierea fortificaţiei, şi cei de
jos, din apropierea văii. Este de presupus, pornind de la stratificarea pe orizontală şi pe verticală, că cel mai
important rezident din cetate stătea în interiorul fortificaţiei sau în imediata apropiere a eP 6 • Turnurile-locuinţă
prezente în interiorul fortificaţiilor sunt o dovadă relevantă în acest sens. În aceiaşi ordine de idei, pe baza
materialului arheologic descoperit, s-a presupus un adevărat "cartier aristocratic" în apropierea fortificaţie de
la Sarmizegetusa 37 • Totodată, aproape de fortificaţie pot fi amplasate temple sau ateliere, poziţionare care le
scoate în evidenţă importanţa.
Puterea economică presupune controlul resurselor, al drumurilor, al centrelor de producţie şi al pieţelor 38 •
Cetăţile dacice par a fi amplasate chiar în aceste scopuri, totodată unele turnuri fiind poziţionate de-a lungul
drumurilor principale către cetate.
O direcţie diferită de abordare a puterii economice vine prin filtrul costului, a cantităţii de energie, timp şi
resurse investite într-o construcţie sau un bun 39 • Cu cât costul este mai ridicat cu atât puterea care l-a generat
este mai mare. Utilitatea practică a multor produse, construcţii sau obiecte, nu justifică întotdeauna costul
ridicat implicat, diferenţa fiind completată de valoarea lor simbolică. Întreg procesul tehnic de realizare a
unui murus dacicus a implicat costuri masive. Cariera se afla în afara Munţilor Orăştiei, la Călan - Măgura
Călanului [jud. Hunedoara) la 20 de kilometri de Costeşti şi la peste 40 de kilometri de Sarmizegetusa. Un
calcul minimal privind această zonă a dat ca rezultat circa 20.000 m3 de piatră prelucrată în epocă dacică,
30 Ames 2009, p. 504.
31 Earle 1997, p. 6-8. STEIN 1998, p. 6.
32 Maon 1986, p. 38-44.
33 Stein 1998, p. 6.
34 Dornan 2002, p. 303-329.
35 Martin 1956, passim.
36 Glodariu 1983, p. 118, 120.
37 Daicoviciu 1955, p. 212.
38 Earle 1997, p. 12·13.
39 Bird, Smith 2005, p. 221-249. Ames 2009, p. 486.
152
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro
majoritatea fiind folosită la ridicarea zidurilor. Dacă fasonarea pietrei sau transportul erau făcute de către daci,
construcţia efectivă a implicat cel mai probabil şi meşteri greci 40 , ceea ce suplimentează cheltuielile. Însumând
toate acestea, costul final al unui zid în tehnica murus dacicus trebuie să fi fost unul deosebit. Tehnicile
tradiţionale de construcţie, cu val de pământ şi palisadă din lemn, erau mult mai ieftine şi au fost utile dacilor
în conflicte la fel de mult precum cele din piatră. Privind astfel, exclusiv prin filtrul costului, doar utilitatea
militară a unui murus dacicus nu este suficientă.
Puterea ideologică este o sursă de putere cu un caracter aparte. Într-o definiţie simplificată, ideologia
este un sistem de idei care dau un sens lumii. Pentru a servi ca şi sursă de putere ideologia trebuie controlată,
ca oricare din celelalte amintite mai sus. Materializarea ideologiei în forme tangibile şi vizibile, monumente,
obiecte ori ceremonii, poate oferi un asemenea control 41 • Monumentele publice sunt un bun exemplu în acest
sens datorită faptului că ele transmit unui număr mare de indivizi un mesaj simplu: putere, siguranţă, bogăţie' 2 •
Zidurile cetăţilor din Munţii Orăştiei par să transmită chiar acest mesaj simbolic, fiind o transpunere în practică
a unei ideologii a elitelor. Amplasarea unor fortificaţii în locuri vizibile, în vecinătatea unor drumuri de acces,
amplifică acest mesaj. Cazul cel mai elocvent este al capitalei Sarmizegetusa, cetatea fiind dominată de toate
dealurile înconjurătoare. Scopul acestei amplasării pare a nu fi acela de a vedea înspre zona învecinată ci de a
fi văzută dinspre zona învecinată.
Construcţiile cu murus dacicus sunt relativ puţine, dar fiecare din exemplele amintite mai sus prezintă o
serie de particularităţi, astfel că nici o fortificaţie din Munţii Orăştiei nu este perfect identică cu o alta. Dacă
fortificaţia este o manifestare a unei ideologii, diferenţele de fortificare implică ideologii diferite 43 , în spatele
cărora stau elite cel mai probabil aflate în concurenţă 44 •
Puterea militară se bazează atât pe posibilitatea cât şi pe acţiunea efectivă de impunere prin forţă 45 • Este
probabil cel mai bun exemplu de organizare a puterii. Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei cu zidurile lor din
piatră par să simbolizeze mai degrabă posibilitatea de impunere a forţei pentru că o acţiune militară efectivă, pe
plan intern, nu este documentată arheologic în perioada lor de apogeu. Fortificaţiile dacice sunt mai degrabă o
expresie a păcii şi prosperităţii decât a tulburărilor de orice fel. Mobilizarea efortului constructiv, organizarea
şi desfăşurarea lucrărilor nu se poate face în condiţii de război, după cum concentrarea resurselor pentru
asemenea proiecte de amploare poate avea loc doar în absenţa presiuni militare imediate 46 • Războiul, perceput
ca realitate sau posibilitate, reprezintă o modalitate de centralizare politică şi evoluţie socială, pornind de
la premisa că, organizat, o comunitate poate da o ripostă mai eficientă 47 • Urmând această linie, ameninţarea
romană şi conflictele cu imperiul ar fi putut oferi un imbold organizării interne a regatului dac, pornind chiar
din zona capitalei.
Privit astfel, din mai multe unghiuri, murus dacicus nu pare a fi doar un simplu element de fortificare ci
şi un exemplu de materializare a puterii, fiind o transpunere în practică a unei ideologii a elitelor, care nu s-a
fundamentat exclusiv militar.
Bibliografie
Ames 2009 K. M. Ames, The Archaeology of Rank, în R. A. Bentley, H. D.G. Maschner, Ch.
Chippindale (ed.), Handbook of Archaeological Theories, Lanham, 2009, p. 487- 514.
Bird, Smith 2005 R. B. Bird, E. A. Smith, Signaling theory, strategic interaction, and symbolic capital,
în Current Anthropology, 46, 2005, p. 221-249.
Bodo 2001 C. Bodo, Consideraţii privind zidul cetăţii dacice de la Piatra Craivii, în E.
Iaroslavschi (coord.), Studii de istorie antică. Omagiu profesorului Ioan Glodariu,
Cluj-Napoca- Deva, 2001, p. 319-324.
40 Glodaiu 1986, p. 91- 103.
41 Butters, Dernarais, Earle 1996, p. 4-6.
42 Trigger 1990, p. 119-132.
43 Florea 2006, p. 7-8.
44 Lockyear 2004, p. 70. Florea 2011, p. 172-173.
45 Mann 1986, p. 25.
46 Florea 2011, p. 126.
47 Carniero 1970, p. 733- 738. Mann 1986, p. 33-34.
153
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro
Boon 2000 J. L. Boon, Status signaling, social power, and lineage survival, în M. W. Diehl (ed.),
Hierarchies in action: Cui bona?, Carbondale, p. 84-110.
Butters, Demarais, Earle 1996 L. J. C. Butters, E. DeMarais, T. Earle, Ideology, Materialization and Power Strategies,
în CurrentAnthropology, 37, 1996, p. 1-31.
Carniero 1970 R. L. Corneiro, A Theory ofthe Origin ofthe State, în Science, 169, 1970, p. 733-738.
Daicoviciu 1954 C. Daicoviciu şi colab., Şantierul arheologic Grădiştea Muncelului - Blidaru, în
SCIVA, V, 1-2, 1954, p. 124-147.
Daicoviciu 1954 a C. Daicoviciu, Cetatea dacică de la Piatra Roşie, Bucureşti, 1954.
Daicoviciu 1955 C. Daicoviciu şi colab., Şantierul arheologic Grădiştea Muncelului - Blidaru, în
SCIVA, VI, 1-2, 1955, p. 195-238.
Daicoviciu 1973 C. Daicoviciu et colab., Şantierul arheologic dacic din Munţii Orăştiei, în MCA, X,
1973, p. 61-69.
Daicoviciu 1983 H. Daicoviciu et colab., Cercetări arheologice la Sarmizegetusa Regia, în MCA, XV,
1983, p. 232-233.
Daicoviciu, Ferenczi 1951 C. Daicoviciu, Al. Ferenczi, Aşezările dacice din Munţii Orăştiei, Bucureşti, 1951.
Daicoviciu, Ferenczi, Glodariu 1989 H. Daicoviciu, Şt. Ferenczi, 1. Glodariu, Cetăţi şi aşezări dacice din sud-vestul
Transilvaniei, Bucureşti, 1989.
Dornan 2002 J. L. Dornan, Agency and archaeology: Post, present, and fu ture directions, în fournal
of Archaeological Method and Theory, 9, 4, p. 303-329.
Earle 1997 T. K. Earle, How chiefs come to power: The politica] economy in prehistory, Stanford,
1997.
Florea 2006 G. Florea, The Public Image ofthe Dacian Aristocraty, în StudiaUBB. Historia, 51, 1,
2006, p. 1-11.
Florea 2011 G. Florea, Dava et Oppidum. Debuts de la genese urbaine en Europe au deuxieme
âge du Fer, Cluj-Napoca, 2011.
Gheorghiu 2005 Gabriela Gheorghiu, Dacii de pe cursul mijlociu al Mureşului, Cluj-Napoca, 2005
Glodariu 1983 1. Glodariu, Arhitectura dacilor- civilă şi militară, Cluj-Napoca, 1983.
Glodaiu 1986 I. Glodariu, Cariere şi exploatarea pietrei în Dacia preromană, în AMN, XXII-XXIII,
1985-1986, p. 91-103.
Glodariu, Moga 1989 I. Glodariu, V. Moga, Cetatea dacică de la Căpâlna, Bucureşti, 1989.
Glodariu, Iaroslavschi, Rusu-Pescaru, Stănescu 1997 I. Glodariu, E. Iaroslavschi, Adriana Rusu-Pescaru, F. Stănescu,
Sarmizegetusa Regia- Capitala Daciei Preromane, Deva, 1996.
Lupu 1989 N. Lupu, Tilişca. Aşezările arheologice de pe Căţănaş, Bucureşti, 1989.
Lockyear 2004 K. Lockyear, The late Iron Age background to Roman Dacia, în W. S. Hanson,
I.P. Haynes, Roman Dacia. The making of a provincial society, Portsmouth, 2004,
p. 33 -74.
Macrea, Floca, Lupu, Berciu 1966 M. Macrea, Oct. Floca, N. Lupu, Cetăţi dacice din sudul Transilvaniei, Bucureşti,
1966.
Mann 1986 M. Mann, Sources of Social Power: A History of Power from the Beginning to A.D.
1760., Cambridge, 1986.
Martin 1956 R. Martin, L'Urbanisme dans la Grece antique, Paris, 1956.
Moga 1981 V. Moga, Aşezarea şi cetatea dacică de la Piatra Craivii (jud. Alba), H. Daicoviciu
(coord.), Studii Dacice, Cluj-Napoca, 1981, p. 103-116.
Pârvan 1926 V. Pârvan, Getica.O Protoistorie a Daciei, Bucureşti, 1926.
Renfrew 1984 C. Renfrew, Approaches to Social Archaeology, Edinburg, 1984.
Renfrew 1994 C. Renfrew, Toward a cognitive archaeology, în C. Renfrew, E. B. W. Zubrow
(coord.), The ancient mind. Elements of cognitive archaeology, Cambridge, 1994, p.
3-12.
Rustoiu 1993 A. Rustiu, Observaţii privind tipologia şi cronologia fortificaţiilor daco-getice cu
ziduri din piatră nefasonată, în Analele Banatului, 2, 1993, 179-187.
Stein 1998 G. J. Stein, Heterogeneity, Power, and Politica} Economy, înfournal ofArchaeological
Research, 6, 1, 1998, p. 1-41.
Teodorescu 1929 D. M. Teodorescu, Cetatea dacă de la Costeşti, în ACMIT, II, 1929, p. 265-268.
Teglâs 2005 I. Bajusz (ed.), Teglas lstvanfegyzetei. Regeszetifeljegyzesek, I/1, Cluj-Napoca, 2005.
Trigger 1990 B. Trigger, Monumental architecture: a thermodynamic explanation of symbolic
behavior, în World Archaeology, 22, 2, p. 119-132.
154
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro
Murus dacicus, a symbol of war or of peace?
(Abstract)
Murus dacicus is a type of wall used by the Dacians for elevating fortifications and towers but also for
sustaining anthropogenic terraces. The main function of the wall in murus dacicus technique seems to be
military, but from this functionalist point of view, the picture of the Dacian fortresses is incomplete. Murus
dacicus have to be regarded from a different angle, as a result of an authority decision, as a manifestation of
power, not always military based. The fortresses are rather an expression of peace and prosperity than the
consequence of a conflict or war. The constructive effort mobilization, the work organization and development
can not be made in wartime or in conflict periods of any kind. The resources concentration for such large
projects like the Dacian fortresses can take place only in the absence of immediate military pressure.
155
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro
Pl. 1. Munţii Orăştiei
156 http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro
1. Zid eleoistic - reconstituire 2. Băoiţa - Piatra CetătU 3. Costcşti - Cetătuie
4. Costcştl - Blidaru 5. Căpâloa - Dealul Cetăţii
6. Grădiştea de Munte - Sarroizegetusa 7. Murus dacicus - reconstitoire
Pl. Il. Zidurile fortificaţiilor dacice
1. Zid elenistic- reconstituire (după Glodariu 1983)
2. Băniţa - Piatra Cetăţii (după Macrea, Floca, Lupu, Berciu 1966)
3. Costeşti- Cetăţuie (după Sion 1985)
4. Costeşti- Blidaru (după Daicoviciu, Ferenczi, Glodariu 1989)
5. Căpâlna- Dealul Cetăţii (după Glodariu, Moga 1989)
6. Grădiştea de Munte- Sarmizegetusa (după Daicoviciu 1973)
7. Murus dacicus- reconstituire (după Glodariu 1983)
157
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro
4. Căpâlna - Dealul Cetăţii
.../
_ ./
... ·· /
.~··· .
....· .//
/
/
/
..... ·· /
//
........ ·· .....·
...···· / .••..·
.... ..... · _", .../
..··
/
/
[Q] / /
S. Costeşti - Blidaru 6. Luncani - Piatra Roşie
Pl. III. Fortificaţii dacice
1. Luncani- Piatra Roşie- reconstituire (după Daicoviciu 1954 a)
2. Costeşti- Cetăţuie (după Glodariu 1983)
3. Grădiştea de Munte- Sarmizegetusa (după Glodariu 1983)
4. Căpâlna- Dealul Cetăţii (după Glodariu 1983)
5. Costeşti- Blidaru (după Glodariu 1983)
6. Luncani- Piatra Roşie (după Glodariu 1983)
158
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro
