ACTA MUSEI DEVENSIS SARGETIA XXXIII 2005 SARGETIA FONDATOR OCTAVIAN FLOCA Volumul I, 1937, 214 pagini Volumul II, 1941, 164 pagini Volumul III, 1956, 231 pagini Volumul IV, 1967, 272 pagini Volumul V, 1968, 662 pagini Volumul VI, 1969, 319 pagini Volumul VII, 1970, 313 pagini Volumul VIII, 1971, 275 pagini Volimul IX, 1972, 283 pagini Volumul X, 1973, 447 pagini Volumul XI-XII, 1974-1975, 504 pagini Volumul XIII, 1977, 620 pagini Volumul XIV, 1979, 739 pagini Volumul XV, 1981, 540 pagini Volumul XVI-XVII, 1982-1983, 749 pagini Volumul XVIII-XIX, 1984-1985, 464 pagini Volumul XX, 1986-1987, 740 pagini Volumul XXI-XXIV, 1988-1991, 942 pagini Volumul XXV, 1992-1994, 982 pagini Volumul XXVI/1, 1995-1996, 688 pagini Volumul XXVI/2, 1995-1996, 800 pagini Volumul XXVII/2, 1997-1998, 758 pagini Volumul XXVIII-XXIX/1, 1999-2000, 577 pagini Volumul XXVIII-XXIX/2, 1999-2000, 600 pagini Volumul XXX, 2001-2002, 949 pagini Volumul XXXI, 2003, 469 pagini Volumul XXXII, 2004, 880 pagini Colegiul de redacţie Nicolae Marcel Morar Ioachim Lazăr Ferencz Iosif Vasile Nicolae Cătălin Rişcu a Daniel Costin u uianu „ACTA MUSEI DEVENSIS” Orice coresponden ă referitoare la publica ia Sargetia se va adresa: Muzeul Civiliza iei Dacice şi Romane Deva, 330005 Deva, str. 1 Decembrie nr. 39, jude ul Hunedoara, România Tel. 0254/216750; 217800; fax. 0254/212200; e-mail: muzeu.deva.informatica@gmail.com muzeucdr.deva@gmail.com - director general - redactor responsabil - secretar de redac ie - membru - membru „ACTA MUSEI DEVENSIS” Toutes corespondance concernant la revue Sargetia doit entre adresse: Muzeul Civiliza iei Dacice şi Romane Deva, 330005 Deva, str. 1 Decembrie nr.39, jude ul Hunedoara, România Tel. 0254/215409; 216750; 212200; fax. 0254/212200 e-mail: muzeu.deva.informatica@gmail.com muzeucdr.deva@gmail.com SUMAR SOMMAIRE INHALT CONTENS STUDII ŞI ARTICOLE ISTORIE VECHE ŞI ARHEOLOGIE Dan Mărgărit, Loredana Ni ă Marian Cosac Romică Pavel Situl paleolitic de la Cremenea-Poieni ă, jude ul Covasna. O încercare de reinterpretare din perspectivă tehno-tipologică …………………………………….. The Paleolithic site from Cremenea-Poieni ă, Covasna County. A techno-typological analysis O reevaluare a contextului descoperirii osemintelor umane din galeria M a Peşterii Muierilor de la Baia de Fier …………………………………………………… A new estimation for the human bones context of discovery in the M Galery of Muierilor Cave from Baia de Fier Afinită ile culturale ale paleoliticului din sud-vestul Transilvaniei cu regiunile învecinate ……………… The cultural affinities of paleolithic from south-west Transylvania with the areas from neighbourhood 9 19 29 Gruia Fazecaş O tăbli ă de lut de la Suplacu de Barcău …………….. A clay tablet from Suplacu de Barcău 41 Ioan Bejinariu Cercetările arheologice de la Giurtelecu Şimleului – „Coasta lui Damian” (III). Descoperirile culturii Co ofeni ……………………………………………... The archaeological researches from Giurtelecu Şimleului - „Coasta lui Damian” (III). The Co ofeni`s culture discoveries 51 Nicolae Cătălin Rişcu a Descoperiri arheologice din zona Roşia Montană (jude ul Alba) ………………………………………... Découverte archéologiques dans la zone Roşia Montana (département Alba) 95 Berecki Sándor, Daróczi-Szabó László, Daróczi-Szabó Márta Archaeozoological Finds from Ernei - “Quarry”.…… Descoperiri arheozoologice de la „Cariera” Ernei 121 Gabriel Crăciunescu Despre semnifica ia unor piese de lut ……………….. À propos de la signification de certaines pieces d’argile 131 4 Otis Crandell Macroscopic Analysis and Characterisation of Chert for Provenance Purposes …………………………….. Analiză şi caracterizare macroscopică a silicolitelor cu scopul stabilirii originii 137 Ferencz Iosif Vasile Repere celtice în „ ara Ha egului” ………………….. Celtic marks in “ ara Ha egului” 165 Cristian Dima Pinteni dacici din epoca regatului …………………… Spurs belonging to the dacian kingdom period 179 Radu Ota Date noi privind cultul lui Aesculapius la Apulum …. New data on Aesculapius cult in Apulum 197 Anca Timofan Un fascinum descoperit în Colonia Aurelia Apulensis. Oculus malignus şi rolul apotropaic al amuletelor falice ………………………………………………… A fascinum discovered in Colonia Aurelia Apulensis. oculus malignus and the apothropaic role of phallic amulets 205 Radu Ota O statuetă a Venerei aflată la Apulum ………………. A statue of Venus found at Apulum 217 Gică Băeştean Aprovizionarea cu apă a castrelor din Dacia ………... Water supply of military camps in roman Dacia 223 Alexandru Gh. Sonoc Mor i fără morminte, morminte fără mor i. Câteva considera ii asupra problemei cenotafelor din necropolele romane provinciale din Dacia …………. Gräberlose Toten, totenlose Gräber. Einige Betrachtungen zur Frage der Kenotaphen aus den provinzialrömischen Gräberfelder aus Dakien Daniel-Costin u uianu Ionu Codrea Ionu Codrea Necropola medieval-timpurie de la Deva – Micro 15. Date vechi – considera ii noi ………………………... Early medieval necropolis from Deva – Micro 15. Old informations – New considerations 231 255 Pietrari şi zidari în arhitectura religioasă din Transilvania (surse privitoare la meşterii constructori, secolele XIII – XVI) ………………………………… Masons and brick masons in religious architecture in Transylvania (sources regarding master builders 13en – 16en centuries) 271 Meşterii constructori din Transilvania – secolele XIII – XVI …………………………………………... Master builders in Transyvania (13en-16en centuries) 281 5 MISCELANEA Mihai Chiriac Câteva reprezentări ale echipamentului militar roman din Dacia pe monumente şi alte artefacte …………… Some representations of the roman military equipment from Dacia to the monuments and artefacts 301 MUZEOLOGIE, RESTAURARE – CONSERVARE Iolanda Turcu Muzeografia - domeniu al ştiin elor conexe ………… Museography - multidisciplinary sciences domain Silvia Galea Reorganizarea depozitului de arheologie de la Muzeul de Istorie din Sibiu …………………………………... Die reorganisierung des archäologische Depot des Historische Musseum von Hermanschtadt Ramona Staicu Ştefan Viorel Papp Dorina iplic Colec ia de grafică documentară a Muzeului de Istorie. Aspecte generale de conservare ……………... The Documentary Graphics Collection of the History Museum General Conservatory Items Considera ii privind eficientizarea activită ii de eviden ă a patrimoniului …………………………….. Considérations concernant l’efficientization de l’activité d’evidence du patrimoine O lucrare de excep ie din colec ia Muzeului Na ional Brukenthal, expusă la Budapesta şi Luxemburg. Probleme de conservare ……………………………... A special masterpiece from National Museum Brukenthal collection, exposed at Budapest and Luxemburg. Conservation issues Mihaela Beceanu, Ioana Popi iu Restaurarea unor piese dacice din fier ………………. Restoration of a dacian iron objects 311 335 343 349 355 359 RECENZII Iosif Vasile Ferencz Valeriu Sîrbu, Nicolae Cerişer, Vasile Romulus Ioan, Un depozit de piese dacice din fier de la Piatra Roşie (sat Luncani, judeţul Hunedoara), Bibliotheca Septemcastrensis XV, Sibiu 2005 – serie editată de Prof. univ dr. Sabin Adrian Luca, 105 p. ……………. 367 6 Gică Băeştean Gh. Papuc, Tomis I. Aprovizionarea cu apă a cetăţii Tomis în epoca romană şi romană târzie, Constan a, 2005, 145 p., 17 il. …………….…………….………. 369 VARIA Norme de publicare ……………………………………………………………………… 375 Abrevieri …………………………………………………………………………………. 379 DESCOPERIRI ARHEOLOGICE DIN ZONA ROŞIA MONTAN (JUDE UL ALBA) Nicolae C t lin Rişcu a Zona muntoasă înaltă din nord-vestul jude ului Alba, este pu in cunoscută din punct de vedere arheologic. Cele mai numeroase descoperiri din acest areal apar in epocii romane şi au fost semnalate în preajma cunoscutelor centre miniere antice din zonă: Abrud, Corna, Bucium, Roşia Montană, Zlatna. Pentru perioada pre-romană însă, materialele arheologice semnalate, pu in numeroase, provin din descoperiri fortuite, fără precizarea punctului unde au fost găsite1. Cercetările arheologice organizate sistematic în cadrul Programului Na ional de Cercetare „Alburnus Maior”, au contribuit la îmbogă irea bazei de informa ii cu care se poate opera în prezent. În cele ce urmează, vom prezenta complexele şi materialele preistorice rezultate în urma săpăturilor arheologice preventive efectuate în anul 2002. Descoperirile amintite au fost cuprinse deja în succinte rapoarte de cercetare arheologică, fără a se realiza şi o analiză a lor2. Alăturăm informa iilor edite o serie de observa ii culese în perieghezele pe care le-am efectuat cât timp am participat la cercetările de la Roşia Montană. Deşi sărace ca număr şi disparate ca areal topografic, noile descoperiri contribuie, în opinia noastră, la reconstituirea imaginii evolu iei istorice a acestei zone. Roşia Montană - Islaz. În vara anului 2002 un colectiv de arheologi de la Muzeul Civiliza iei Dacice şi Romane din Deva a efectuat cercetări preventive în diferite puncte din zona Gura Roşiei3. În urma cercetărilor de teren, în punctul numit Islaz a fost identificată o construc ie circulară din piatră sub formă de movilă, amplasată pe o şa prelungă care coboară de la înăl imea Zănoaga spre zona Piatra Albă. Deşi plasat într-o zonă dominantă, tumulul nu era foarte vizibil, fiind situat pe pantă, la o cotă sub creasta care constituie cumpăna apelor dintre valea Roşiei şi valea Vârtopului (Fig. 1). Forma şi dimensiunile sale (diametrul – circa 10 m; înăl imea – 0,40 m), ne-au atras totuşi aten ia, cu atât mai mult cu cât o altă amenajare din piatră, dispusă chiar pe creastă, la circa 25 m spre nord de obiectivul nostru, fusese sondată deja de către o echipă de arheologi de la muzeele din Deva şi Cluj-Napoca. Prin urmare, am considerat că este util să acordăm o aten ie sporită acestor complexe, care trebuiau să constituie obiectul unei investiga ii arheologice mai ample. Datorită incertitudinii privind natura acestei movile, cercetarea complexului nu s-a făcut în maniera „clasică”, pe sferturi. Pentru a se determina caracterul acestei construc ii a fost trasată ini ial o sec iune de verificare stratigrafică cu dimensiunile de 12 x 2 m, orientată pe direc ia N – S, pe axa centrală a movilei. După decopertarea stratului vegetal a fost pusă în eviden ă o manta din piatră care acoperea 10 m din lungimea sec iunii. Structura şi compozi ia acestei amenajări era asemănătoare cu cea a movilelor cu caracter funerar (tumuli), specifice începutului epocii bronzului. RepAlba, p. 19 şi urm., nr. 1 – Abrud; nr. 28 – Bucium; nr. 51 – Corna, nr. 154 – Roşia Montană; unele considera ii asupra acestor descoperiri vezi la Wollmann, Ciugudean 2005, p. 95; Boroffka 2006, p. 73, nota 4. 2 CCA – campania 2002, p. 22, 92, 136. 3 CCA – campania 2002, p. 139 şi urm. 1 96 Descoperiri arheologice din zona Roşia Montană (jud. Alba) Drept urmare, pentru a se determina limitele construc iei, pe care am denumit-o tumulul T1, păstrându-se doi martori de 0,50 m, spre vest şi est de sec iunea ini ială au fost trasate alte două sec iuni cu dimensiunile de 12 x 3,5 m. Pentru a se ob ine un profil şi pe direc ia E – V, a fost păstrat un martor central de 0,50 m. După decopertarea stratului vegetal a fost pusă în eviden ă aceeaşi manta din piatră, realizându-se delimitarea în întregime a amenajării (Fig. 2, 17). Acest fapt a permis nu doar precizarea dimensiunilor şi a formei, ci a prilejuit şi o serie de observa ii asupra modului de realizare a construc iei. În mod concret, este vorba despre o amenajare circulară, cu diametrul de 10 m. Mantaua din piatră era formată din bolovani de dimensiuni mari şi medii. S-a putut observa că bolovanii de mari dimensiuni delimitau construc ia, iar în zona centrală, mantaua era formată din piatră de dimensiuni mijlocii. „Materia primă” utilizată la edificarea movilei a fost roca locală, culeasă probabil de la suprafa a solului, dar şi spărturi provenite din substratul litologic. Din stratul vegetal aflat deasupra mantalei de piatră au fost recuperate câteva fragmente ceramice databile în epoca modernă. De asemenea, deasupra mantalei de piatră, în zona centrală şi în cea sudică a tumulului au fost observate urme consistente de arsură. După efectuarea observa iilor de natură arheologică şi realizarea documenta iei aferente, s-a trecut la demontarea acestei amenajări din piatră. Îndepărtarea mantalei de piatră a pus în eviden ă structura acestei construc ii. Astfel, s-a observat că spre margine construc ia era formată dintr-un singur rând de piatră de dimensiuni mari, în vreme ce în zona centrală, straturile suprapuse de pietre de dimensiuni medii şi mici, atingeau grosimea de 0,80 m. Mantaua con inea un sol de culoare neagră, afânat, care forma o peliculă sub ire şi sub amenajarea de piatră. În acest sol, sub mantaua de piatră, au fost descoperite fragmente ceramice preistorice şi nuclee de opal (Fig. 20/1-6, 21/1-6). De asemenea, din demontarea mantalei au fost recuperate trei râşni e primitive (Fig. 22/1a, b – 3a, b). Cercetarea a continuat prin adâncire în toate cele trei sec iuni, stratul de pământ negru suprapunând un sol galben, lutos, cu foarte multă rocă în compozi ie. Tot în acest strat au fost constatate urme de arsură. Structura şi consisten a acestui sol indică faptul că el a fost puternic presat, constituind încă un nivel al amenajării preistorice. Săpătura a continuat până la 1,20 m, la această adâncime apărând stânca nativă (Fig. 4, 18). Deşi nu au mai fost descoperite materiale arheologice, săpătura a condus la consemnarea unor observa ii de ordin stratigrafic, care au pus în eviden ă modul de construc ie a monumentului. Astfel, într-o primă etapă, solul şi substratul litic format din rocă locală degradată au fost săpate şi nivelate, formându-se un fel de bazin cu fundul plat. În această adâncitură s-a format „miezul” movilei, constituit din solul lutos local, de culoare galbenă, amestecat cu roca desprinsă prin săpare. Acest nucleu a fost „purificat” prin ardere, în structura sa fiind vizibile cantită i importante de cărbune. Limita acestui „miez” era marcată printr-o bordură „cru ată” din stânca nativă. Exteriorul suprafe ei astfel consacrate era delimitat printr-un şan săpat tot în roca nativă şi umplut cu acelaşi sol galben, lutos. În acest şan au fost implanta i bolovani de mari dimensiuni care formau un ring împrejurul amenajării. Mantaua de piatră care acoperea tumulul pornea de la ringul de bolovani, din dreptul crestei cru ate în stânca nativă (Fig. 5). Ea avea o grosime variabilă, care atingea în zona centrală 0,80 m. Spre marginea construc iei mantaua era formată dintr-un singur rând de piatră, în vreme ce în zona mediană fuseseră aşezate 4-5 niveluri de piatră (Fig. 4, 18). Materia Nicolae Cătălin Rişcu a 97 primă utilizată a fost piatra spartă din substratul litologic şi bolovani de mari dimensiuni, rula i, culeşi de la suprafa a solului. Cel de-al doilea obiectiv arheologic cercetat în punctul Islaz a fost o altă movilă, situată chiar pe creasta dealului, la circa 25 m spre nord de tumulul T1. Această movilă, mult aplatizată, a fost distrusă de o interven ie veche sub forma unui şan (tranşeu?) orientat E-V, care pornea chiar din interiorul său, ceea ce la suprafa a solului sugera existen a unei construc ii alungite, închisă printr-o amenajare semicirculară. La baza acestei „închideri” a fost trasată, anterior cercetării noastre, o sec iune de control stratigrafic, dar săpătura nu s-a soldat cu rezultate semnificative (Fig. 6). Având în vedere forma acestei amenajări, pozi ia dominantă şi vecinătatea cu tumulul T1, am considerat că avem de-a face cu o construc ie identică, denumită tumulul T2. În plus, atât la suprafa a solului cât şi în sondajul arheologic practicat anterior, erau vizibile bucă i mari de rocă locală, rulate, asemănătoare cu bolovanii utiliza i la edificarea mantalei tumulului T1. Drept urmare, pe acest obiectiv au fost trasate două suprafe e denumite S46 de dimensiuni 6,5 x 6 m şi S47 de dimensiuni 5 x 6 m, despăr ite printr-un martor de 0,50 m. Prin săparea celor două „sferturi” s-a urmărit cercetarea păr ii estice a monumentului, atât cât s-a mai păstrat această zonă. După decopertarea solului vegetal s-a trecut la cură area mantalei de piatră (Fig. 7, 19). Ulterior, aceasta a fost demontată, după care a continuat adâncirea. Săpătura a atins în cele două suprafe e adâncimea de 0,80 m (Fig. 8). Singura piesă arheologică recuperată este o râşni ă primitivă, fragmentară (Fig. 22/4a, b). Au fost sesizate însă urme de arsură, asemănătoare celor descoperite în tumulul T1. În ambele suprafe e au fost dezvelite col uri de stâncă nativă care sugerează faptul că şi aceasta este o construc ie similară celei săpate anterior. Cercetarea a demonstrat că din monumentul ini ial s-a păstrat doar o mică suprafa ă, periferică, marcată şi prin por iuni reduse din mantaua sa. Observa iile stratigrafice indică faptul că atât structura internă cât şi mantaua au fost distruse aproape în totalitate de interven iile antropice anterioare. Abrud - Valea Seliştei. O altă zonă investigată în cadrul Programului Na ional de Cercetare „Alburnus Maior” în anul 2002, a fost Valea Seliştei. Din punct de vedere administrativ, o parte a acestei zone apar ine de oraşul Abrud, iar alta de Roşia Montană. Perimetrul a fost atribuit unei echipe de arheologi de la Institutul Na ional al Monumentelor Istorice (INMI)4. În cursul cercetărilor au fost descoperite şi vestigii apar inând perioadei preistorice. Astfel de materiale au fost semnalate în urma cercetărilor efectuate pe mici terase de pe culmea unui deal (altitudine 972 m) şi la baza pantei, unde a fost săpat un tumul apar inând epocii romane5. Sec iunile 020106001, 020106002 şi 020106003, cu dimensiunile de 10 x 1 m, orientate E – V, au fost trasate paralel, cu martori de 0,50 m între ele. Cercetările au condus la descoperirea unor ziduri de piatră legate cu pământ, datate, pe baza materialului ceramic, în secolele XVI-XVII. Printre pietrele aflate pe aceste mici terase, a fost descoperit şi un fragment ceramic cu decor realizat din incizii dispuse în re ea, atribuit epocii bronzului (fig. 23/1). De asemenea, în cursul cercetărilor efectuate în complexul funerar roman de la baza pantei (sec iunile 020106005 şi următoarele) au fost descoperite aşchii şi un nucleu de jasp cu urme de desprindere 4 5 CCA – campania 2002, p. 22 şi urm. Cercetări Sergiu şi Raluca Iosipescu, cf. CCA – campania 2002, p. 22. 98 Descoperiri arheologice din zona Roşia Montană (jud. Alba) inten ionată (Fig. 23/8)6. Alte materiale ceramice şi obiecte litice descoperite par să fie tot de factură preistorică7. Semnalăm un fragment din peretele unui vas cu o torti ă tubulară, un fragment care pare să provină din buza unui vas, decorat cu un brâu orizontal simplu, plasat sub margine şi un altul, de dimensiuni reduse, ornamentat cu două benzi dispuse în unghi, umplute cu incizii (Fig. 23/2 - 7). În ceea ce priveşte atribuirea culturală a descoperirilor, având în vedere conforma ia terenului, factura şi decorul fragmentelor ceramice amintite, considerăm că în această zonă a existat o locuire apar inând unei faze târzii a culturii Co ofeni. O parte a materialului arheologic descoperit ar putea să apar ină şi unui nivel de locuire din bronzul timpuriu, greu de încadrat însă cultural. Corna - Citera Mare. În a doua parte a campaniei din anul 2002, echipa muzeului devean a continuat cercetările în zona limitrofă necropolei romane de incinera ie de la Tăul Cornei (Fig. 9). Sec iunile arheologice săpate în diverse puncte au avut ca rezultat şi descoperirea unor materiale arheologice preistorice. Astfel, cercetătorii din cadrul colectivului Institutului de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca, au amplasat pe şaua dintre înăl imile Citera Mare şi Citera Mică două sec iuni arheologice cu dimensiunile de 20 x 1 m. Cele două unită i de săpătură (S 1 şi S 2) au fost apoi preluate şi finalizate de arheologii deveni. Sec iunea S 1, adâncită până la – 0,50 m, a relevat o situa ie stratigrafică bulversată de interven ii antropice anterioare, dar nu a furnizat complexe sau materiale arheologice. În sec iunea S 2, amplasată la 30 m spre NE de S 1, a putut fi consemnată o situa ie stratigrafică identică: depuneri stratigrafice păstrate in situ, completate cu niveluri de sol rezultate în urma activită ilor antropice recente. În aceste depuneri recente, la metrul 15 şi adâncimea de 0,5 m, au fost descoperite câteva fragmente ceramice, atribuite perioadei timpurii a epocii bronzului. Pentru a verifica existen a unui sit preistoric în această zonă, în dreptul punctului cu descoperiri, păstrându-se un martor de 0,20 m, a fost trasată şi cercetată caseta C 1 cu dimensiunile de 3,5 x 3,5 m. Unitatea a fost săpată până la – 0,80 m, relevând aceleaşi interven ii antropice, fără a fi descoperite însă noi materiale arheologice8. Ceramica este de factură semifină, de culoare cenuşiu-roşiatic, extrem de friabilă datorită arderii proaste. Fragmentele ceramice descoperite provin de la un singur vas, reprezentând păr i din fundul, corpul şi gâtul recipentului. Reconstituirea formei vasului este dificilă, dar credem că fragmentele au apar inut unei amforete cu corp nu prea bombat, gât cilindric şi buza uşor evazată. Decorul constă într-un şir de impresiuni înguste, oblice, dispuse pe gâtul vasului şi registre verticale de linii inciziate, haşurate cu linii fine dispuse orizontal, plasate pe corpul recipientului (Fig. 24). Remarcăm maniera stângace de realizare a decorului, majoritatea liniilor fiind curbe. Având în vedere factura, forma şi decorul vasului, considerăm că el ar putea fi atribuit unui orizont târziu al culturii Co ofeni (post Co ofeni IIIc). Unele asemănări în ceea ce priveşte forma şi decorul vasului semnalăm în cadrul ceramicii atribuite grupului Livezile, cu precizarea că vasul pare a fi mai mare, iar registrele verticale sunt umplute cu linii incizate dispuse oblic9. Descoperiri Sergiu şi Raluca Iosipescu, cf. CCA - campania 2002, p. 23. Numeroase imagini cu aspecte din timpul cercetărilor şi materialele arheologice descoperite au fost ataşate raportului de cercetare aflat pe CD-ul Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2002, editori Mircea Angelescu, Corina Borş, Florela Vasilescu, Cimec 2003. 8 CCA – campania 2002, p. 98. Mul umim şi pe această cale colegilor D. C. u uianu şi M. Căstăian pentru amabilitatea cu care ne-au pus la dispozi ie ceramica descoperită, în vederea publicării. 9 Ciugudean 1998, fig. 1/17. 6 7 Nicolae Cătălin Rişcu a 99 Având în vedere faptul că fragmentele ceramice apar in unui singur vas, considerăm că acestea provin dintr-un complex arheologic care se afla nu prea departe de punctul în care au fost găsite. Deoarece în imediata vecinătate (circa 20 m), a fost amenajat drumul care face legătura dintre Abrud şi Combinatul de la Roşia Poieni, este posibil ca atunci să fi fost nivelată mecanic întreaga zonă. În acelaşi areal, pe pantele line aflate la sud de Citera Mare, a fost semnalată în urma cercetărilor de teren existen a unui şan de mari dimensiuni. Cele trei sec iuni practicate (S 1 – S 3), orientate NV-SE, au format o magistrală stratigrafică în lungime de 44 m, care a sec ionat amenajarea antropică. În cursul cercetării au fost descoperite câteva fragmente ceramice medievale şi o aşchie de silex. De asemenea, în urma perieghezelor au fost descoperite în apropiere câteva fragmente ceramice de factură preistorică, ce pot fi atribuite cu probabilitate epocii mijlocii a bronzului (cultura Wietenberg?)10. Prin urmare, considerăm că în apropiere a existat o locuire apar inând bronzului mijlociu, dar şan ul cercetat arheologic datează dintr-o perioadă mult mai nouă. Vârtop – Nămaş. Echipa Institutului de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca a efectuat cercetări şi în perimetrul satului Vârtop – punctul Nămaş. Zona se prezintă sub forma unei poieni cu pantă accentuată, situată deasupra văii Vârtopului. În sec iunea S 010207003, orientată NNE – SSV, dispusă pe o terasă a pantei, este semnalată descoperirea, alături de materiale moderne, a unui fragment din buza unui vas, lucrat cu mâna, posibil preistoric. Fragmentul este rulat pe pantă, dar cercetările de teren şi sondajele efectuate în zona împădurită nu s-au soldat cu rezultate semnificative11. Cercetări de suprafaţă. La circa 1 km spre est de tumulii cerceta i, pe un bot de deal numit Dealul Islazului, situat la SV de înăl imea Zănoaga, a fost semnalată existen a unei extrem de interesante fortifica ii, bine individualizată pe teren12. Este vorba despre o fortifica ie semicirculară, alungită, de tip promontoriu barat. De jurîmprejurul platoului superior, la o cotă sub culme este vizibilă amenajarea unui şan , dublat la exterior de un val. Fortifica ia este barată, la circa două treimi din lungimea platoului, de un alt şan , închis la col uri cu două amenajări rectangulare (Fig. 10). Nu este exclus ca acest şan să fi avut în zona centrală o altă amenajare fortificată, un posibil loc de trecere care să asigure accesul în interior. Sondajele arheologice practicate în zona fortifica iei au condus la descoperirea unor urme de locuire antică şi medievală, dar datarea amenajării nu a fost precizată cu certitudine13. Tot pe platoul superior sunt vizibile urmele unei movile distruse, un posibil tumul cu manta din piatră. Un tumul cu manta din piatră am identificat şi pe culmea prelungă a dealului Zănoaga, chiar deasupra fortifica iei amintite. La SE de înăl imea Zănoaga şi la circa 200 m spre NE de fortifica ia de pe Dealul Islazului, se află un bot de deal proeminent numit Şesul Monului. Pe drumul care trece pe la baza acestei înăl imi a fost descoperit un fragment ceramic de factură preistorică, rulat, iar pe şaua dintre deal şi Zănoaga au fost identificate două movile. Prima dintre acestea, de mari dimensiuni, pare a fi construită doar din pământ (Fig. 11), iar cea de-a doua, mult aplatizată, are manta de piatră (Fig. 12). La o distan ă de circa 50 m spre NE, pe un mic dâmb, notăm existen a unei alte movile cu manta de piatră (Fig. 13). 10 CCA – campania 2002, p. 98. CCA – campania 2002, p. 138. 12 CCA – campania 2000, p. 214. 13 Cercetări Sergiu şi Raluca Iosipescu, cf. CCA – campania 2000, p. 214. 11 100 Descoperiri arheologice din zona Roşia Montană (jud. Alba) Semnalăm şi o altă descoperire interesantă din aceeaşi zonă. Pantele dealului sunt acoperite cu stânci şi bolovani de mari dimensiuni. Într-unul dintre aceste blocuri de piatră a fost cioplită, destul de rudimentar, o piuă (Fig. 14). Datarea piesei este însă incertă. Cercetări arheologice sistematice în această zonă ar putea oferi un răspuns satisfăcător. Pe panta sud-vestică, dinspre fortifica ie, sunt vizibile mai multe amenajări care au aspectul unor excava ii de formă aproximativ rectangulară, cu lungimi variabile de 1 – 1,5 m şi lă imi de 0,60 – 0,80 m. Aceste gropi par să fi fost umplute cu bolovani de dimensiuni medii, aşeza i cu grijă (Fig. 15, 16). În ceea ce priveşte semnifica ia acestor amenajări, putem presupune existen a unei mici necropole, aflată în legătură cu fortifica ia din apropiere. Consideraţii istorice. Descoperirile arheologice din zona Roşia Montană impun câteva considera ii de ordin istoric. Materialele arheologice preistorice, deşi pu ine numeric, dovedesc faptul că zona a fost totuşi locuită şi în vechime. Plasarea topografică a descoperirilor indică o ocupare a zonelor înalte, boturi de deal proeminente, promontorii sau şei prelungi. Din analiza materialelor arheologice rezultă o locuire ceva mai importantă în perioada de sfârşit a eneoliticului şi la începutul epocii bronzului. Materialele arheologice descoperite la Abrud - Valea Seliştei şi cele de la Corna – Citera Mare, pot fi atribuite cu destulă siguran ă unei faze târzii a culturii Co ofeni. Unele dintre cele mai interesante descoperiri le constituie cele două movile cercetate în punctul Islaz, cu toate că primul obiectiv nu a con inut nici o înmormântare, iar cel de-al doilea a fost distrus aproape în întregime de interven ii antropice anterioare. Deşi nu au fost puse în eviden ă urme arheologice de natură funerară, rolul magic şi funerar al construc iilor este evident. Modul de construc ie, structura şi materialul arheologic recuperat confirmă, prin analogie cu descoperiri similare, faptul că avem de-a face cu tumuli, amenajări funerare specifice culturilor bronzului timpuriu din această zonă. Aşa cum observam încă în raportul preliminar de cercetare arheologică, observa iile stratigrafice furnizate prin săparea tumulilor indică faptul că avem de-a face cu un tip de construc ie elaborată, care reprezenta o premieră printre monumentele de acest tip cercetate în zona de vest şi sudvest a Transilvaniei14. Primul dintre elementele semnificative în acest sens este materia primă utilizată la edificarea monumentelor: roca locală de origine vulcanică. Or, este cunoscut faptul că creatorii şi utilizatorii acestui tip de construc ie funerară (tumuli cu manta de piatră), în zona de vest şi sud-vest a Transilvaniei, preferau pentru locuire şi amplasarea necropolelor zonele calcaroase15. Majoritatea covârşitoare a aşezărilor şi necropolelor tumulare din Mun ii Trascăului sunt situate în zonele carstice. Este adevărat că uneori în structura mantalei se regăsesc şi alte tipuri de roci (conglomerate, gresii), dar sunt semnalate pu ine cazuri în care cea mai mare parte sau totalitatea materialului litic utilizat este altul decât piatra de calcar. Un alt element de noutate este modul de construc ie consemnat în cazul tumulului T1. Aşa cum am arătat, amenajarea movilei a început prin săparea solului până la stânca nativă. Bazinul săpat a fost umplut cu argilă şi spărturi de piatră, bătucit, totul fiind purificat prin ardere. „Miezul” astfel format a fost înconjurat printr-un ring de pietre implantate într-un şan circular săpat în roca nativă şi umplut cu acelaşi sol argilos. Ulterior, pornind de la bordura cru ată în stânca nativă care delimitează şan ul la 14 15 CCA – campania 2002, p. 139. Ciugudean 1996, p. 129. Nicolae Cătălin Rişcu a 101 interior, a fost edificată mantaua, care spre margine este formată dintr-un singur rând de piatră, iar în zona centrală din 4-5 straturi, atingând grosimea de 0,80 m. Ringuri sau pseudo-ringuri din bolovani mai sunt semnalate şi în cazul altor construc ii funerare tumulare din Mun ii Apuseni, dar fără amenajarea suplimentară a unor şan uri16. Un element interesant este şi descoperirea în mantaua movilei a trei râşni e primitive, la care se adaugă o altă râşni ă recuperată din tumulul T2. Piesele sunt făcute din blocuri de andezit local şi au o parte concavă rezultată în urma utilizării. Aceste artefacte pot să ne ofere informa ii privind îndeletnicirile practicate în vremea edificării construc iilor de piatră, dar cuprinse în structura tumulilor s-ar putea ca râşni ele să aibă un rol magic. Un element inedit este absen a înmormântărilor şi a inventarului funerar. Acest fapt poate fi explicat în câteva moduri. Astfel, prima ipoteză care se impune este aceea că tumulul T1 reprezintă un cenotaf. Deşi astfel de situa ii sunt rare, construc ia unor tumuli care nu con in înmormântări nu este singulară. Un caz similar a fost consemnat la Sălciua de Jos – Vârtop (com. Sălciua, jud. Alba), unde a fost cercetat un tumul care nu con inea înmormântări17. O a doua explica ie ar fi aceea că nu to i tumulii acoperă morminte. Numeroasele înmormântări cu schelete dezarticulate indică practicarea excarna iei. Această practică funerară era realizată pe platforme special amenajate, peste care era construită ulterior o movilă. Un exemplu în acest sens pare a fi situa ia consemnată în tumulul T.VI al necropolei de la Ampoi a, unde a fost descoperită o platformă amenajată din lespezi pe care se aflau scheletele amestecate a patru indivizi18. O ultimă explica ie ar putea fi „topirea” osemintelor datorită acidită ii solului. Nu de pu ine ori este consemnată existen a unor schelete foarte slab conservate. Un exemplu sugestiv este cazul necropolei tumulare de la Milostea (com. Slătioara, jud. Vâlcea), unde au fost cercetate şase movile funerare, fiind descoperite complexe cu inventar arheologic, dar nici un fel de urme osteologice19. Ulterior cercetărilor efectuate la Roşia Montană – Islaz, a fost finalizată şi cercetarea unui alt obiectiv arheologic interesant din zona Mun ilor Apuseni, în localitatea Almaşu Mare – La Cruce (com. Almaşu Mare, jud. Alba). Este vorba despre un monument tumular care face parte dintr-o necropolă de cinci movile amplasate pe o culme prelungă20. Dintru început trebuie să remarcăm analogiile constructive cu tumulul de pe Islaz: utilizarea rocilor locale la edificarea monumentului, purificarea prin ardere a nivelurilor de sol din structura construc iei, amenajarea unor ringuri care delimitează tumulul, depunerea de râşni e şi mojare în manta. Prin urmare, concluzia care se impune este aceea că monumentele de la Roşia Montană nu sunt singulare din punct de vedere constructiv în această zonă. Nu ştim dacă râşni ele primitive descoperite în mantaua tumulilor de la Roşia Montană au vreo legătură cu prelucrarea primară a minereurilor auro-argintifere, aşa cum s-a sugerat în legătură cu râşni a şi mojarele din tumulul de la Almaşu Mare21. 16 Ciugudean 1996, p. 56, 130; 1998, p. 68. Ciugudean 1996, p. 64. 18 Ciugudean 1996, p. 35, 133. 19 Popescu, Vulpe 1966, p. 148 şi urm. 20 Cercetări H. Ciugudean şi C. Inel, cf. CCA – campania 2002, p. 39, nr. 15, pl. 13; CCA – campania 2003, p. 42, nr. 21, Pl. 8. 21 CCA – campania 2002, p. 39; Boroffka 2006, p. 74. 17 102 Descoperiri arheologice din zona Roşia Montană (jud. Alba) Cercetări viitoare în zonele cu resurse minerale din Mun ii Apuseni ar putea să aducă dovezi concludente în acest sens, dar până atunci piesele nu pot fi considerate dovezi directe ale practicării mineritului preistoric. Cercetările de teren pe care le-am intreprins au condus şi la identificarea unor posibile obiective arheologice în punctele Citeră, Zănoaga şi Şesul Monului. Bibliografie CCA - campania 2000 – Cronica Cercetărilor Arheologice din România - campania 2002, Cimec, 2001. CCA - campania 2002 – Cronica Cercetărilor Arheologice din România - campania 2002, Cimec, 2003. CCA - campania 2003 – Cronica Cercetărilor Arheologice din România - campania 2002, Cimec, 2004. RepAlba – Repertoriul arheologic al judeţului Alba, red. V. Moga şi H. Ciugudean, BMA, II, Alba Iulia, 1995. Boroffka 2006 – N. Boroffka, Resursele minerale din România şi stadiul actual al cercetărilor privind mineritul preistoric, în Apulum, XLIII/1, 2006, p. 71-94. Ciugudean 1996 – H. Ciugudean, Epoca timpurie a bronzului în centrul şi sud-vestul Transilvaniei, BiblThrac, XIII, Bucureşti, 1996. Ciugudean 1998 – H. Ciugudean, The Early Bronze Age in Western Transylvania, în The Early and Middle Bronze Age in the Carpathian Basin, (ed. by H. Ciugudean and Fl. Gogâltan), Alba Iulia, 1998, p. 67-83. Popescu, Vulpe 1966 – E. Popescu, Al. Vulpe, Necropola tumulară de la Milostea, în RevMuz, 3, 1966, p. 148-155. Wollmann, Ciugudean 2005 – V. Wollmann, H. Ciugudean, Noi cercetări privind mineritul antic în Transilvania, în Apulum, XLII, 2005, p. 95-116. Nicolae Cătălin Rişcu a 103 Fig. 1. Roşia Montană – Islaz: tumulul T1 Fig. 2. Roşia Montană – Islaz: tumulul T1 – aspect din timpul cercetărilor arheologice 104 Descoperiri arheologice din zona Roşia Montană (jud. Alba) Fig. 3. Roşia Montană – Islaz: tumulul T1 – aspect din timpul cercetărilor arheologice Fig. 4. Roşia Montană – Islaz: tumulul T1 – profilul AA’ Nicolae Cătălin Rişcu a 105 Fig. 5. Roşia Montană – Islaz: tumulul T1 – detaliu de profil AA’ Fig. 6. Roşia Montană – Islaz: tumulul T2 106 Descoperiri arheologice din zona Roşia Montană (jud. Alba) Fig. 7. Roşia Montană – Islaz: tumulul T2 – aspect din timpul cercetărilor arheologice Fig. 8. Roşia Montană – Islaz: tumulul T2 – profil Nicolae Cătălin Rişcu a Fig. 9. Corna: vedere spre Tăul Corna şi Citera Mare Fig. 10. Roşia Montană – Dealul Islazului: fortifica ie 107 108 Descoperiri arheologice din zona Roşia Montană (jud. Alba) Fig. 11. Roşia Montană – Şesul Monului: tumul Fig. 12. Roşia Montană – Şesul Monului: tumul cu manta de piatră Nicolae Cătălin Rişcu a Fig. 13. Roşia Montană – Şesul Monului: tumul cu manta de piatră Fig. 14. Roşia Montană – Şesul Monului: piuă cioplită în piatră 109 110 Descoperiri arheologice din zona Roşia Montană (jud. Alba) Fig. 15. Roşia Montană – Şesul Monului: gropi acoperite cu pietre Fig. 16. Roşia Montană – Şesul Monului: gropi acoperite cu pietre Nicolae Cătălin Rişcu a 111 Fig. 17. Roşia Montană – Islaz: planul tumulului T1 112 Fig. 18. Roşia Montană – Islaz: profilul AA’ al tumulului T1 Descoperiri arheologice din zona Roşia Montană (jud. Alba) Fig. 19. Roşia Montană – Islaz: planul tumulului T2 Nicolae Cătălin Rişcu a Fig. 20. Roşia Montană – Islaz: ceramică apar inând bronzului timpuriu descoperită în tumulul T1 113 114 Descoperiri arheologice din zona Roşia Montană (jud. Alba) Fig. 21. Roşia Montană – Islaz: ceramică apar inând bronzului timpuriu şi nuclee de opal descoperite în tumulul T1 Nicolae Cătălin Rişcu a Fig. 22. Roşia Montană – Islaz: râşni e primitive din andezit descoperite în tumulii T1 et T2 115 116 Descoperiri arheologice din zona Roşia Montană (jud. Alba) Fig. 23. Abrud – Valea Seliştei: ceramică preistorică şi fragmente litice descoperite în cursul cercetărilor (după R. şi S. Iosipescu) Nicolae Cătălin Rişcu a Fig. 24. Corna – Citera Mare: ceramică apar inând culturii Co ofeni 117 118 Descoperiri arheologice din zona Roşia Montană (jud. Alba) DECOUVERTE ARCHEOLOGIQUES DANS LA ZONE ROSIA MONTANA (DEPARTEMENT ALBA) Résumé La haute zone montagneuse du nord-ouest de la département Alba est moins connue du point de vue archéologique. Les fouilles archéologiques systematiquement organisès dans Le Programme National de Récherche „Alburnus Maior” ont contribués a l’enrichissement de la base des informations avec lesquelles on peut opéré au présent. Dans cet étude nous présentons les complexes et les materiaux archéologique préhistorique découvertes pendant les recherches préventives éffectués dans l’année 2002. Nous ajoutons encore une série d’observations résultés à la fin de recherches au terrain que nous avons éffectués tout le temps que nous avons participé aux campagnes archéologiques à Roşia Montană. Quoique limités comme le nombre et dispersés comme aire topographique les nouveaux découvèrtes ont une grande contribution à la reconstitution d’image de l’évolution historique de cette zone. La liste d’illustrations Fig.1. Roşia Montană – Islaz: le tumulus T 1. Fig. 2. Roşia Montană – Islaz: le tumulus T 1 – l’aspect depuis le temps de recherches archeologiques. Fig. 3. Roşia Montană – Islaz: le tumulus T 1 – l’aspect depuis le temps de recherches archeologiques. Fig. 4. Roşia Montană – Islaz: le tumulus T 1 – le profil AA’. Fig. 5. Roşia Montană – Islaz: le tumulus T 1 – detail de profil AA’. Fig.6. Roşia Montană – Islaz: le tumulus T 2. Fig. 7. Roşia Montană – Islaz: le tumulus T 2 – l’aspect depuis le temps de recherches archeologiques. Fig. 8. Roşia Montană – Islaz: le tumulus T 2 – le profil. Fig. 9. Corna : vue vers Tăul Corna et Citera Mare. Fig. 10. Roşia Montană – Dealul Islazului: le fortification. Fig. 11. Roşia Montană – Şesul Monului: de tumulus. Fig. 12. Roşia Montană – Şesul Monului: des tumulus avec couverture de pierre. Fig. 13. Roşia Montană – Şesul Monului: des tumulus avec couverture de pierre. Fig. 14. Roşia Montană – Şesul Monului: la moulin à foulon sculpté en pierre. Fig. 15. Roşia Montană – Şesul Monului: des fosses couvertes de pierre. Fig. 16. Roşia Montană – Şesul Monului: des fosses couvertes de pierre. Fig. 17. Roşia Montană – Islaz: le plan de tumulus T 1. Nicolae Cătălin Rişcu a 119 Fig. 18. Roşia Montană – Islaz: le profil AA’ de tumulus T 1. Fig. 19. Roşia Montană – Islaz: le plan de tumulus T 2. Fig. 20. Roşia Montană – Islaz: céramique appartenant au bronze ancient découvèrte dans le tumulus T 1. Fig. 21. Roşia Montană – Islaz: céramique appartenant au bronze ancient et des fragmentes d’opale découvèrte dans le tumulus T 1. Fig. 22. Roşia Montană – Islaz: moulin primitive d’andésite découvèrte dans le tumulus T 1 et T 2. Fig. 23. Abrud – Valea Seliştei: céramique préhistorique et fragmentes litiques découvèrtes au cours de récherches (apres R. et S. Iosipescu). Fig. 24. Corna – Citera Mare: ceramique appartenant au culture Co ofeni.