VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR 1  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Acest material este protejat de legile copyright-ului în vigoare. Orice multiplicare neautorizat\, indiferent de suport, este interzis\ [i va fi pedepsit\ conform legii. Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale: Bogdan Voicu - Penuria Pseudo-Modern\ a Postcomunismului Rom=nesc. Volumul I. Schimbarea social\ [i ac]iunile indivizilor. Ia[i, Editura Expert Projects, 2005, România Bibligr. P: 232, cm 16,8 X 24,2 ISBN : XXX-XXXX-XX-X 2  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Bogdan Voicu Penuria Pseudo-Modern\ a Postcomunismului Românesc VOLUMUL I Schimbarea social\ [i ac]iunile indivizilor EDITURA EXPERT PROJECTS 2005 3 PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC 4  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Cuprins Introducere ................................................................................... 7 Capitolul 1 Postcomunismul: surse, institu]ii [i strategii individuale .................................. 16 I. Introducere ........................................................................................ 16 II. Scurt\ discu]ie asupra schimb\rii sociale ......................................... 19 III. Comunismul: un proiect modernizator e[uat .................................. 24 IV. Cauzele schimb\rii .......................................................................... 41 V. Tranzi]ia............................................................................................ 43 V.1. Tranzi]ia: dubl\, tripl\ sau cvadrupl\? ..................................................43 V.2. Schimb\ri în structura social\ ............................................................... 62 V.3. Al cincilea element: ‘mentalit\]ile‘ ...................................................... 66 VI. Postcomunismul ............................................................................. 70 VI.1. Ideologiile [i institu]iile politice ......................................................... 72 VI. 2. Valorile [i via]a social\ ...................................................................... 80 VI. 3. Economia (semi)reformat\ ................................................................ 87 VI. 4. Structura social\ ................................................................................96 VII. Strategii individuale de via]\ ....................................................... 100 VII.1. Ra]ionalitatea .................................................................................. 101 VII. 2. Riscul ............................................................................................. 104 VII. 3. Strategiile de via]\ în postcomunism ............................................. 111 Capitolul 2 Strategii de via]\: rela]ia cu resursele individuale ........................................... 117 I. Voluntariatul60 ................................................................................ 123 I.1. Voluntariatul ca strategie inovativ\ de cre[tere ...................................123 I.2. Inciden]a voluntariatului [i asocia]ionismului în România .................125 I.3. Voluntariat [i resurse individuale ......................................................... 134 II. Investi]ia adul]ilor în educa]ie continu\ ......................................... 140 II.1. Investi]ia adul]ilor în educa]ie continu\ ca strategie inovativ\ de cre[tere ............................................................... 140 II.2. Investi]ia adul]ilor în educa]ie continu\ în România. Rela]ia cu resursele ...................................................................................144 5  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC III. Migra]ia extern\ ............................................................................ 152 III.1. Migra]ia extern\ ca r\spuns strategic de protest ...............................152 III.2. Contextul interna]ional al migra]iei externe circulatorii ...................154 III.3. Contextul na]ional al migra]iei externe ............................................. 157 III.4. Inten]ia de migra]ie [i resursele individuale .....................................173 IV. Ac]iuni strategice pasive ............................................................... 179 IV.1.Reîntoarcerea la tradi]ie [i retragerea .................................................179 IV.2. Rela]ia cu resursele ........................................................................... 183 V. Concluzii: Strategii de via]\ în spa]iul resurselor ........................... 194 Sinteza principalelor concluzii ................................................ 199 Comunism [i postcomunism ............................................................... 199 Strategii de via]\ ................................................................................. 202 Bibliografie .............................................................................. 204 Principalele baze de date folosite ............................................ 231 Acronime folosite CAP – Cooperativa Agricol\ de Produc]ie CURS – Centrul de Sociologie Urban\ [i Regional\ ECHP – European Community Household Panel Study FSD – Funda]ia pentru o Societate Deschis\ FSN – Frontul Salv\rii Na]ionale IAS – Intreprinderea Agricol\ de Stat IALS – International Adult Literacy Survey ICCV – Institutul de Cercetare a Calit\]ii Vie]ii LLL – Life Long Learning (educa]ia de-a lungul întregii vie]i) MMT – Metromedia Transilvania OECD – Organiza]ia pentru Cooperare [i Dezvoltare Economic\ OIM – Organiza]ia Interna]ional\ pentru Migra]ie OMFM – Oficiul pentru Migra]ia For]ei de Munc\ PCR – Partidul Comunist Român PIRLS – Progress in International Reading Literacy Study SMA – Sta]ia de Mecanizare Agricol\ TIMSS – Third International Mathematics and Science Study UB – Universitatea din Bucure[ti UNDP – Programul pentru Dezvoltare al Organiza]iei Na]iunilor Unite 6  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Introducere Cum î[i utilizeaz\ oare românii resursele ca s\ se descurce în penuria pseudo- modernit\]ii postcomuniste? Aceast\ formulare pompoas\ define[te o întrebare extrem de complex\, care, la rândul s\u, ridic\ diferite întreb\ri suplimentare: de ce postcomunism [i nu tranzi]iei? De ce pseudo-modernitate? Care sunt resursele [i prin ce se manifest\ penuria? Mobilizarea lor este sistematic\, ra]ional\ sau este întâmpl\toare? Am formulat astfel un set complex de interoga]ii care structureaz\ lucrarea de fa]\, definindu-i inten]iile. O s\ îmi anun] în cele ce urmeaz\ op]iunile, în ordinea invers\ a întreb\rilor, cea care le determin\ de altfel [i nivelul de generalitate. Pornesc de la ipoteza c\ indivizii sunt fiin]e consistente care evolueaz\ în mediile institu]ionale date de realitatea imediat\, aflat\ în schimbare permanent\ [i pe care o construiesc [i de care sunt determina]i. În acest cadru larg, actorii individuali î[i selecteaz\ în mod ra]ional ac]iunile strategice de dezvoltare [i/sau supravie]uire. Lucrez cu o perspectiv\ non-economic\ asupra scopurilor indi- viduale, determinate nu doar de câ[tigurile sau pierderile materiale, ci [i de numeroase alte gratifica]ii, cuantificabile în termeni de prestigiu, integrare social\, consolidarea, diversificarea [i extinderea re]elelor sociale, îmbog\]irea capitalului de cunoa[tere localizat la nivel individual, satisfacere unor nevoi superioare precum autoexprimarea [i autorealizarea etc. Ra]ionalitatea, la rândul s\u nu este neap\rat una „tare” (în sensul lui Weber), ci include ac]iuni [i reac]ii înv\]ate prin socializare, determinate de obi[nuin]\ [i obiceiuri. Întreg ansamblul depinde [i de modul în care indivizii î[i reprezint\, definesc [i abordeaz\ riscurile. Întreaga istorie a umanit\]ii poate fi descris\ de altfel ca o istorie a modurilor în care oamenii au controlat riscurile [i au rezolvat problema incertitudinii. În zorii civiliza]iei, riscurile materiale erau nenum\rate. Hrana [i ad\postul erau greu de asigurat. Bolile f\ceau ravagii. La fel [i fenomenele din natur\, ca [i animalele s\lbatice. Cuno[tin]ele reduse nu permiteau controlul mediului înconjur\tor. Problema incertitudinii materiale era nu doar o realitate, ci [i un construct, între]inut de certitudinii axiologice (credin]a în atotputernicia for]elor supranaturale [i a divinit\]ii) care nu permiteau progresul [i inovarea. La rândul lor, aceste certitudini axiologice era produsul incertitudinii materiale care 7  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC nu permitea abordarea suplimentar\ a unor riscuri date de renun]area unui sistem valoric ce explica complet impredictibilitatea lumii. Asumarea responsabilit\]ii unor explica]ii diferen]iate implica astfel de riscuri, greu de st\pânit atât la nivel indivizilor, cât [i ale colectivit\]ilor. Trecerea c\tre modernitate a însemnat o schimbare în raportul dintre incertitudinea material\ (în sc\dere) [i cea axiologic\ (în cre[tere, prin renun]area la atotputernicia destinului [i afirmarea puterii in- divizilor de a-[i influen]a soarta). Postmodernitatea, la rândul ei marcheaz\ o societate a abunden]ei, îns\ extrem de diferen]iat\, de neomogen\ identitar, prin renun]area la normativism [i promovarea toleran]ei [i individualit\]ii nevoilor. Normativismul impus de o astfel de abordare (respingerea normativismului re- prezint\ impunerea unei norme puternice de promovare a toleran]ei, care ac- ]ioneaz\ la rândul ei normativ!), este expresia cea mai pur\ a reflexivit\]ii so- ciet\]ilor postmoderne. Tradi]iile conceptuale anun]ate pân\ aici vin din câteva direc]ii distincte, definite de delimit\ri teoretice importante în [tiin]ele sociale. Teoria schimbului social [i cea a alegerii ra]ionale constituie sursa pentru perspectivele asupra ra]ionalit\]ii (cu trimiteri în special c\tre Peter Blau, Richard Emerson [i James Coleman). Modul de abordare [i conceptualizare a schimb\rii sociale este originat în analizele asupra modernit\]ii (în special Weber [i Inkeles, dar [i Piotr Sztom- pka), în dezbaterile despre societ\]ile postmaterialiste ale modernit\]ii târzii (Gi- ddens, Beck, Inglehart, Foucault), ca [i în abord\rile riscului (Mary Douglas, din nou Ulrich Beck, Luhmann, David Short). Exist\ în fine, latent\, prezum]ia faptului c\ schimbarea social\ afecteaz\ simultan toate cele patru subsisteme ale sistemului social definite în tradi]ia parsonsian\. Economicul, cultura, rela]iile sociale [i politica se determin\ reciproc [i evolueaz\ împreun\, indiferent de sensul schimb\rii. Urmez astfel calea deschis\ de autori diferi]i ca preocup\ri, precum Parsons, Inglehart, Huntington etc. Se adaug\ perspectiva emergentei teorii a capitalurilor. Aceasta se construie[te gradual pornind de la discu]iile ini]iate în economie [i elaborate mai ales în asupra existen]ei altor resurse decât cele material-financiare. Dezvolt\rile [colii (eco- nomice) de la Chicago (Th. Schultz, Mincer, Becker etc.) au impus astfel capitalul uman ca [i element esen]ial al dezvolt\rii sociale [i individuale. Teoria resurselor sociale [i, ulterior, o întreag\ pleiad\ de autori în frunte cu Bourdieu, Coleman [i Putnam au adus în centrul aten]iei capitalul social ca element cheie al evolu]iei, institu]ii financiare importante, precum Banca Mondial\, promovând ast\zi sis- tematic aceast\ op]iune conceptual\. În fine, un al patrulea element, capitalul simbolic tinde a se contura, pe linia sugerat\ de Pierre Bourdieu [i preluat\, în România, de Dumitru Sandu. Teoria capitalurilor, ca matrice a dezvolt\rii î[i g\se[te aderen]i [i aplicativitate concret\ în a[a numita „market tranzition debate”. Dezbaterea, localizat\ în mediul academic american, aduce în prim plan schimb\rile din spa]iul ex-comunist, de la 8  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR China [i fosta URSS, pân\ la ]\rile central-europene. Abord\rile respective îns\ doar completeaz\ modul de abordare al schimb\rii din spa]iul ex-comunist pentru care optez. Linia urmat\ caut\ s\ sintetizeze mai multe analize distincte, venite din perspective diferite (Sztompka, Sawka, Hall, Verdery etc. sunt autorii cheie pe care îi invoc în acest sens). Discut comunismul ca pe un proiect modernizator [i sunt preocupat de tendin]ele care au f\cut ca, la încheierea sa simbolic\, societ\]ile din estul Europei s\ poat\ fi caracterizate ca având o organizare economic\ pseudo-modern\ (Winiecki), neo-tradi]ionalist\ (Walder) [i ca de]inând o fals\ modernitate cultural\ (Sztompka). România nu face excep]ie. Argumentez c\ [i aici modernizarea este una [chioap\, iar tendin]ele simultane spre tradi]ionalism (determinate de criza societal\) [i postmodernitate (mai slabe, determinate de fenomene de contagiune la contactul cu societ\]ile vestice) contribuie la struc- turarea unei societ\]i pseudo-moderne, marcate de tensiuni latente ce îi definesc situa]ia de echilibru instabil. Situa]ia României este departe de a fi una „original\”. Ea urmeaz\ o cale similar\ tuturor societ\]ilor foste comuniste europene, cu care se aseam\n\ în cele mai multe privin]e. Aproprierea de modelul vestic de dezvoltare este de asemenea evident\, diferen]ele fiind mai degrab\ de natur\ „cronologic\”, evolu]iile con- temporane din spa]iul est-european fiind parcurse în trecut de alte societ\]i, considerate ast\zi dezvoltate. Contemporaneitatea cu noile moduri de organizare [i reformare a capitalismului (sau mai degrab\ a versiunilor de capitalism) ex- perimentate în ]\ri, face îns\ ca problematica transform\rii capitaliste s\ fie u[or diferit\. Schimb\rile de dup\ 1989 au fost definite spontan drept tranzi]ii, literatura [tiin]ific\ preluând la rându-i termenul, cu conota]iile teleologice aferente. În- târzierea în atingerea scopului (capitalismul) [i modificarea continu\ a versiunilor în care acesta exist\ acolo unde prezen]a sa este recunoscut\ (cu alte cuvinte în societ\]ile occidentale), au condus îns\ la chestionarea rezultatelor tranzi]iilor. Pe de alt\ parte, cronologic [i semantic, comunismului îi urmeaz\ … post-comu- nismul. Prefer s\ discut despre postcomunism într-un dublu sens. Pe de o parte este vorba de perioada ce precede comunismul, o perioad\ de schimb\ri continue. A[a cum o arat\ setul de teorii ale schimb\rii sociale, astfel de transform\ri, sunt specifice oric\rei societ\]i de oriunde, indiferent de punctul de plecare. Vizi- bilitatea mai accentuat\ [i viteza mai ridicat\ a schimb\rilor, tipice pentru situa]ii de criz\ (Sztompka) sunt singurele particularit\]i ale tranzi]iilor. Spun tranzi]ii, [i nu tranzi]ie, dat\ fiind multidimensionalitatea fenomenului cu corespondente precise în toate cele patru subsisteme sociale. Pe de alt\ parte, postcomunismul, reprezint\ un mijloc specific de organizare social\, un echilibru instabil aflat între tradi]ie [i modernitate, cu elemente de influen]\ postmodern\, ca o cas\ a c\rei funda]ie înc\ nu a fost decis\, fiind plasat\ temporar „în mijlocul drumului” (dup\ cum prognoza Campbell, 1991). În acest sens, postcomunismul reprezint\ mai degrab\ o post-tranzi]ie [i un capitalism înc\ incomplet sau mai degrab\ slab structurat [i specificat, mai ales dat\ fiind s\r\cia relativ\ la alte societ\]i capitaliste 9  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC contemporane. Vizibilitatea [i viteza schimb\rilor sunt mai pu]in pregnante ca în tranzi]ie, iar defini]ia social\ este cea a unei societ\]i stabile, aflat\ în schimbarea sa evolutiv\ fireasc\, ca orice societate uman\. Folosesc termenul de postcomunism cu acest sens ambiguu: pe de o parte este ceea ce urmeaz\ comunismului, înglobând o etap\ numit\ tranzi]ie, pe de alta este o post-tranzi]ie, succedând tranzi]iile. Delimitarea dintre tranzi]ie [i postcomunism este, indiferent de modul de definire, una vag\, cel mult simbolic\, util\ îns\ în structurarea cronologic\ a materialului din prima parte a lucr\rii. Discut în primul capitol (volumul I) despre comunism, tranzi]ie [i postcomunism. În centrul aten]iei nu se afl\ evenimente politice sau cu înc\rc\tur\ simbolic\ pregnant\ precum reforma sau revolu]ia. Insist în schimb asupra modului în care cadrele insti- tu]ionale se construiesc din punct de vedere social, [i a modului în care cultural vorbind, societ\]ile postcomuniste evolueaz\ în transformarea pseudo-modernit\]ii lor. Postcomunismul devine astfel fundalul pe care indivizii î[i dezvolt\ strategiile de via]\. Acesta este subiectul ultimei p\r]i a capitolului întâi. Discut mai întâi la nivel teoretic despre ra]ionalitate [i riscuri, pe liniile conceptuale deja anun]ate. Apoi construiesc o tipologie a orient\rilor strategice bazat\ pe trei surse clasice în sociologie: discu]ia lui Merton asupra r\spunsurilor indivizilor în situa]ie de anomie; abord\rile lui Giddens asupra reac]iilor actorilor individuali în fa]a so- ciet\]ilor riscului; analiza lui Sztompka, cu trimiteri permanente la primele dou\, asupra ac]iunilor indivizilor în fa]a „traumelor culturale”. Postcomunismul are caracteristici care fac adecvate cele trei abord\ri explicative: schimbarea pre- supune un spa]iu anomic dat de slaba precizare a noilor norme sociale [i de transform\rile – uneori radicale ale celor existente; riscul fabricat din contem- poraneitatea cultural\ [i tehnologic\ se suprapune peste incertitudinea material\ într-o „societate a dublului risc” (Rinkevicius, 2000); schimbarea las\ loc in- certitudinilor, generând, mai ales pentru segmentele mai tradi]ionale, adev\rate traume culturale în sensul lui Sztompka (2000). Identific astfel patru tipuri de orient\ri strategice (integrarea prin acumulare, protestul, ritualismul [i reîntoar- cerea la tradi]ie, respectiv, retragerea), pe care îmi propun ca, în finalul lucr\rii, s\ le caracterizez prin suprapunerea lor peste spa]iile sociale determinate de resurse. F\r\ îndoial\, institu]iile au rolul lor în structurarea [i selec]ia criteriilor de reu[it\ în via]\, a modurilor în care capitalurile pot fi utilizate sau convertite, în formarea acestora. Felul în care institu]iile sunt structurate [i în care organizeaz\ societatea este astfel determinant pentru felul în care indivizii ac]ioneaz\ printre limitele [i oportunit\]ile induse social. Institu]iile sunt îns\, la rândul lor, ([i) produsul distribu]iei capitalurilor. Nivelul securit\]ii materiale [i cel al incer- titudinii axiologice, a[a cum discut problema în capitolul 6, determin\ moduri specifice de organizare social\, incluzând detalii esen]iale de structurare a in- stitu]iilor ce faciliteaz\ coeziunea, ordinea sau comunicarea actorilor sociali in- dividuali sau corpora]i. 10  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Abordarea pe care o propun ia în considerare circularitatea acestei rela]ii. Astfel, chiar dac\ nu apelez la teorii de tip institu]ional în structurarea explica]iilor oferite, apelul la institu]ii este prezente implicit prin modul în care discut tipurile de capitaluri [i contribu]ia acestora. M\ refer aici la includerea capitalului simbolic ca element constitutiv important în portofoliul individual/societal de resurse. Pe de alt\ parte, rolul primului capitol al lucr\rii, dedicat punct\rii tr\s\turilor so- ciet\]ilor comuniste [i post-comuniste, este mai ales de a trasa cadrele insti- tu]ionale în care plasez strategiile individuale de via]\. Actorii individuali acu- muleaz\ [i folosesc resurse tocmai în acest mediu, marcat de riscuri [i oportunit\]i specifice. Preferin]ele lor pentru acumularea [i conversia capitalurilor este de- terminat\ social. Acumularea este dezirabil\ din punct de vedere al acumul\rii de instrumente de atingere a criteriilor individuale de reu[it\ în via]\, ra]ionalitatea deciziilor actorilor sociali derivând din modul în care definesc [i se raporteaz\ la reu[ita în via]\. Ra]ionalitatea nu este neap\rat una economic\, fiind determinat\ de modul în care societatea în ansamblu determin\ structurarea tipurilor mari de a aborda via]a, de modalit\]ile de selec]ie recompenselor poten]iale, a[a cum aceste modalit\]i exist\ [i sunt dezvoltate la nivel societal. Acumularea de ca- pitaluri, în sine, nu este decât un instrument, exceptând cazul în care indivizii [i societ\]ile o definesc ca pe un scop. Rezumând, capitalurile (fie ele material-financiare, rela]ii sociale [i încredere, educa]ie [i abilit\]i, sau capital simbolic) servesc reu[itei în via]\. Institu]iile, prin func]ionarea lor, jaloneaz\ mediul social în care capitalurile sunt utilizate [i convertite. La rândul lor, institu]iile sunt determinate de modul de structurare [i de distribu]ia capitalurilor. Scopurile care definesc reu[ita în via]\ sunt determinate social, institu]iile fiind în bun\ m\sur\ proiectate în a[a fel încât s\ serveasc\ acestor scopuri. Nu aduc în discu]ie structurile organizatorice ale societ\]ii mai mult decât trasând câteva tendin]e generale. Nu sunt preocupat de eficien]a democra]iei, totalitarismului sau oric\rui alt sistem politic. Interesul meu se concentreaz\ asupra rela]iei dintre cultur\, politic\, economie [i via]\ social\ în ansamblul sistemic care caracterizeaz\ aceast\ rela]ie, cu valen]ele func]ionale de rigoare, având ca element central modul în care cele patru subsisteme se întrep\trund [i se sus]in reciproc. Notez în acest context întârzierea relativ\ la nivelul schimb\rii culturale [i argumentez cum aceasta afecteaz\ dezvoltarea societ\]ii în ansamblu, dar mai ales cum apar astfel deopotriv\ noi oportunit\]i, dar [i limit\ri ale spa]iilor sociale de alegere, definind un univers în care strategiile individuale de via]\ iau na[tere, se cristalizeaz\ [i se manifest\. Dac\ primul capitol abordeaz\, a[a cum am ar\tat, cadrele institu]ionale majore în care evolueaz\ actorii individuali, mobilizarea capitalurilor prin strategiile individuale constituie obiectivul capitolului 2. Strategiile sunt structuri complexe, greu de m\surat. Ele implic\ componente valorice, atitudinale, comportamentale 11  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC concretizate în ac]iuni strategice. Fiecare individ dezvolt\ diverse activit\]i [i atitudini care constituie portofoliul s\u de ac]iuni strategice. Voluntariatul, in- vesti]ia în educa]ie, migra]ia extern\, practicarea agriculturii de subzisten]\, evi- tarea responsabiliz\rii individuale reprezint\ astfel de ac]iuni strategice. Ele exem- plific\ modul în care cele patru tipuri de orient\ri strategice identificate teoretic se concretizeaz\ în via]a real\. Cele patru categorii invocate sunt îns\ doar tipuri ideale, în sens weberian, practic imposibil de reg\sit în stare pur\ în via]a de zi cu zi. Mai mult, analiza lor în detaliu nu poate fi realizat\ decât prin studierea în detaliu, de-a lungul unor perioade mai întinse de timp, a multor cazuri individuale. Nu acesta este interesul meu. Am preferat prin urmare s\ urm\resc leg\tura dintre cele cinci ac]iuni strategice men]ionate mai sus [i tipurile de capitaluri. Demersul, având ca scop compara]ia între profilurile celor orienta]i c\tre o strategie sau alta, este unul cantitativ, dublat îns\ de apelul la exemplific\ri calitative existente în literatura româneasc\, dar [i în cea interna]ional\. Concluziile din finalul ca- pitolului sugereaz\ [i câteva posibile c\i de evolu]ie ulterioar\ din punct de vedere al ac]iunilor strategice studiate. Volumul al doilea este dedicat descrierii nivelelor [i structurilor pe care le cunosc resursele în spa]iul românesc. Capitolul 1 este unul extrem de scurt, definind spa]iul conceptual pe care îl adopt. Capitolul 2 este dedicat resurselor materiale, insistând mai ales asupra modului în care ele sunt percepute. Capitolele 3 [i 4 abordeaz\ problematica capitalului uman, respectiv a celui social. Capitolul 5 discut\ capitalul simbolic din perspectiva orient\rilor valorice latente c\tre modernitate, descriind din punct de vedere cultural România pseudo-modern\. Din punct de vedere al nivelelor tuturor acestor tipuri de resurse, societ\]ile postcomuniste europene sunt societ\]i ale penuriei, în compara]ie cu vecinii vestici. România nu face excep]ie. ]ara este mai s\rac\ nu doar material, ci [i din punct de vedere al interac]iunilor sociale, al capitalului educa]ional, al gradului de modernitate. Toate acestea fac ca resursele de care indivizii dispun s\ fie extrem de relevante pentru propria lor dezvoltare. Rezultatele întregii analize sunt sintetizate la sfâr[itul fiec\rui capitol în parte, fiind reluate succint în finalul lucr\rii. România, ca agregat, apare ca un caz particular al unei categorii de societ\]i „postcomuniste” europene, prezentând caracteristici generale similare oric\rei societ\]i umane [i apropiate de modelul capitalismului vestic. Specificit\]ile sunt mai pu]in locale, ]inând mai degrab\ de un pattern socio-cultural existent la nivel regional. Pseudo-modernitatea cultural\, ineficien]a economic\, tradi]ionalismul interac]iunilor sociale, func]ionarea par- ]ial\ a sistemului democratic sunt elemente comune pentru întreg spa]iul est- european. Stadiile diferite de transformare, mai lent\ în România [i aparent mai indecis\, ]in îns\ de condi]iile particulare ale ]\rii. La nivel individual, cei care sunt orienta]i c\tre un tip strategic urmeaz\ acelea[i patternuri [i prezint\ profiluri similare cu omologii lor descri[i de literatura sociologic\ de oriunde. Actorii 12  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR individuali ce opteaz\ pentru strategii active, de cre[tere sunt cei care sunt mai boga]i în capitaluri: mai înst\ri]i, mai educa]i, mai tineri, mai sociabili, mai moderni. Din punct de vedere al op]iunilor metodologice, demersul este unul comparativ, transversal, unitatea de analiz\ fiind ]ara. România constituie centrul interesului, fiind comparat\ permanent atât cu ]\rile ex-comuniste, cât [i cu restul Europei. Toate societ\]ile europene sunt tratate ca agregate reunind popula]ii relativ omo- gene prin compara]ie cu fiecare dintre celelalte agregate similare (]\ri). Analizele secundare realizate mai ales pe date cantitative (de sondaj [i rapoarte statistice), dar [i calitative constituite fundamentul empiric. Exceptând capitolul 1 al primului volum, în care nivelul agregat este practic singurul atins, în restul lucr\rii analiza la nivelul actorilor individuali completeaz\ pe cea comparativ\, la nivel de ]ar\, devenind prevalent\ în momentul studierii ac]iunilor strategice ale românilor (capitolul 2, volumul 1). Bazele de date de sondaj folosite sunt descrise pe scurt în finalul volumului 1, dup\ bibliografie. * * * Elaborarea acestei lucr\ri a beneficiat de sprijinul câtorva granturi care mi-au oferit ocazia de a accesa literatura existent\, dar [i oportunitatea de a discuta p\r]i [i versiuni intermediare ale celor [apte capitole cu al]i cercet\tori în [tiin]ele sociale, precum [i posibilitatea de a colecta sau participa la colectarea unor date empirice utilizate în lucrare. Amintesc în cele ce urmeaz\ aceste granturi [i burse de studii: grantul Universit\]ii Bucure[ti coordonat de profesorul C\t\lin Zamfir prin care am beneficiat de un stagiu de studii de [ase luni ca „guest research fellow” la Universitea din Umeå (Suedia, 2000). bursa de studii ob]inut\ în 1997 de la Funda]ia pentru o Societate Deschis\ pentru [coala de statistic\ organizat\ de ICPSR la Ann Arbor, Michigan [i cea acordat\ de Uniunea European\ pentru cursurile din cadrul seminarului de prim\var\ (2001) de la Zentral Archive for Empirische Socialforsung, mi-au folosit de asemenea în acest sens, garantându-mi accesul al bi- bliotecile institu]iilor respective (University of Michigan, respectiv ZA). grantul oferit de Funda]ia pentru o Societate Deschis\ pentru organizarea [i participarea la masa rotund\ cu tema ‘Globalization, Integration, and Social Development in Central and Eastern Europe. A round table for young social scientist from CEE‘, g\zduit de Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, 6-8 septembrie 2003, mi-a oferit prilejul de a observa experien]e ale unor colegi din alte ]\ri excomuniste, reu[ind astfel s\ câ[tig informa]ie empiric\ [i întreb\ri pre]ioase. 13  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC grantul Observatorului Social pentru derularea studiului „Aspira]ii, valori [i stil de via]\ în mediul studen]esc” (1996), utilizat în analizele din capitolul 3. grantul FSD pentru realizarea cercet\rii „A d\rui d\ruind daruri” (1997), utilizat de asemena în analizele din capitolul 3. granturile CNCSU: „S\r\cie subiectiv\” (1998, coordonator: C\t\lin Zamfir), „Percep]ii ale politicilor sociale” (1997-1998, coordonator: Marian Preda) [i „Dic]ionar de s\r\cie” (1999, coordonator: C\t\lin Zamfir), ale c\ror produse le utilizez în întreaga lucrare. grantul CNCSIS 715/2003 „Capital social [i dezvoltare comunitar\”, pe care l-am coordonat [i grantul CNCSIS 714/2003 „Valori ale migran]ilor”, coordonat de M\lina Voicu au sprijinit dezvolt\rile asupra voluntariatului [i migra]iei pe care le prezint în capitolul 7. Sunt dator cu mul]umiri numero[ilor profesori [i colegi care m-au sprijinit în realizarea lucr\rii. Profesorul Dumitru Sandu m-a sprijinit cu îndrumarea, co- mentarii, critici [i în]elegere de-a lungul întregii activit\]i doctorale, c\utând s\ m\ stimuleze permanent c\tre un nivel mai înalt. Conducerea institu]iei în care lucrez, Institutul de Cercetare a Calit\]ii Vie]ii, în special profesorul C\t\lin Zamfir [i profesorul Ioan M\rginean, mi-a oferit probabil cel mai adecvat cadru care poate fi g\sit în România pentru realizarea activit\]ii ca student doctoral, sti- mulându-m\ [i sprijinindu-m\ permanent. O parte important\ a bibliografiei mi-a fost cu amabilitate pus\ la dispozi]ie de-a lungul timpului de – în ordine cronologic\ – prof. Vintil\ Mih\ilescu, prof. Dumitru Sandu, prof. C\t\lin. Zamfir, Marian Preda, Lucian Pop, Claudiu Tufi[, Hora]iu Rusu, Adrian Dan, Iuliana Precupe]u, prof. Ioan M\rginean, Monica Constantinescu, Ana Bleahu [i, mai ales, de M\lina Voicu, al c\rei sprijin per- manent a fost decisiv în elaborarea acestei lucr\ri. Colegii mei din ICCV, al\turi de care am lucrat la acelea[i teme de plan in perioada 20002003, M\lina Voicu, Monica Constantinescu, Adrian Dan, Dana Ni]ulescu, Cristina B\jenaru, Ana Bleahu, Simona Vonica [i Ruxandra Noica au contribuit de asemenea cu comentarii asupra unor versiuni intermediare ale unora dintre capitolele lucr\rii. Lucian Pop mi-a furnizat mai multe comentarii pentru versiuni mai vechi ale unor p\r]i din capitolele 4 [i 5 (din volumul II). Lauren]iu Gheorghe (Omniasig) a lecturat [i el una dintre versiunile de lucru ale capitolului 1 [i a furnizat câteva observa]ii pre]ioase. Pentru discu]ii legate de subiectele abordate, le sunt recunosc\tor M\linei Voicu (în special pentru partea legat\ de voluntariat), respectiv Monic\i Constantinescu [i Anei Bleahu (migra]ie). Toate 14  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR trei m-au sprijinit [i cu materiale bibliografice. Ovidiu Voicu mi-a furnizat [i el unele date privind migra]ia. Îi adresez de asemenea mul]umiri. Le mul]umesc tuturor [i sper ca materialul final s\ se ridice la nivelul a[- tept\rilor fiec\ruia, asumându-mi totodat\ paternitatea textului, incluzând aici orice aspect discutabil al tezei. M\linei Voicu, colega, prietena [i so]ia mea, îi datorez multe comentarii pe care le-a realizat pe versiuni intermediare ale majorit\]ii capitolelor, ca [i în- ]elegere în multe momente dificile ale lucrului la acest material. Ea a constitui un sprijin nepre]uit în culegerea unor date proprii în special în cadrul a dou\ studii mai vechi („Aspira]ii, valori [i stil de via]\ în mediul studen]esc” [i „A d\rui d\ruind daruri”). Mai mult decât atât, o consider a fi „responsabil\” de faptul c\ am reu[it s\ încep, s\ continui [i s\ finalizez redactarea. Îi mul]umesc [i Irinuc\i, fiica noastr\, pentru amabilitatea de a îmi permite uneori s\ lucrez, în ciuda vârstei ei fragede. 15  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Capitolul 1 Postcomunismul: surse, institu]ii [i strategii individuale I. Introducere Anul 1989 a marcat începutul a ceea ce Richard Rose (1999), parafrazându-l pe Karl Polanyi, avea s\ numeasc\ drept „o alt\ mare transformare”. Europa [i întreaga planeta, au marcat în mod spectaculos renun]area la una dintre cele dou\ ideologii care divizaser\ planeta în mod decisiv timp de aproape 50 de ani. Comunismul, ca mod de organizare statal\ î[i d\dea ob[tescul sfâr[it, disp\rând complet în câ]iva ani cu excep]ia unor societ\]i izolate precum Cuba lui Fidel Castro. Oamenii îns\, aveau s\ reproduc\ în plan individual modelele înv\]ate în comunism înc\ mul]i ani, iar societ\]ile urmau s\ resimt\ acest lucru în modul lor de a se structura. Capitolul de fa]\ este dedicat fenomenelor [i proceselor care marcheaz\ schim- barea structural\, institu]ional\ [i cultural\ în tranzi]ia dinspre comunism spre postcomunism. Perspectiva pentru care am optat nu este neap\rat una deosebit de original\. Îmi propun s\ sintetizez principalele tendin]e remarcate în literatura dedicat\ subiectului, concentrându-mi pe rând aten]ia asupra comunismului, tran- zi]iei [i postcomunismului, cele trei etape istorice importante pentru discu]ia de fa]\. Schi]ez astfel cadrele pentru construc]ia teoretic\ a tipologiei strategiilor individuale de via]\ din ultima sec]iune a capitolului. Nu îmi propun aici s\ explic apari]ia, persisten]a sau c\derea comunismului [i nici traiectoriile diferite urmate în tranzi]ie de statele ex-comuniste. Ceea ce doresc este s\ descriu principalele tendin]e insistând pe cele 5 ]\ri europene foste membre ale Pactului de la Var[ovia1, [i mai ales asupra României, punctul de referin]\ al întregii lucr\ri. În ce prive[te explica]ia transform\rilor din tranzi]ie [i 1 Devenite [ase dup\ divizarea Cehoslovaciei: Ungaria, Polonia, România, Bulgaria, Cehia [i Slovacia – sau chiar [apte prin includerea Germaniei de Est (RDG). 16  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR postcomunism, m\ m\rginesc s\ sugerez c\ aceasta nu poate fi realizat\ printr-un singur tip de demers teoretic, toate teoriile majore ale schimb\rii sociale con- tribuind conving\tor în a explica p\r]i ale schimb\rii, efectele date de factori specifici. Aten]ia mea nu se îndreapt\ predominant nici asupra transform\rilor insti- tu]ionale nici asupra celor economice, a[a cum se întâmpl\ în cea mai mare parte a literaturii existente. Nu sunt interesat de problematica schimb\rii figurilor conduc\torilor [i politicienilor, a revolu]iei [i a reformei. Sunt mai degrab\ pre- ocupat de schimb\rile culturale, în principal a valorilor sociale, ca element latent de orientare a strategiilor de via]\, în termenii lui Parsons. Disting trei mari perioade: comunismul, tranzi]ia [i postcomunismul. Scopul este legat mai degrab\ de o necesar\ structurare a prezent\rii decât de o separa]ie clar\ între ele. Tranzi]ia s-ar putea argumenta c\ a început în ani ‘70, la Gdansk, [i nu s-a încheiat înc\. Se poate chiar demonstra c\ nu se va încheia niciodat\ sau c\ nu e câtu[i de pu]in o tranzi]ie, ci doar o transformare. La cap\tul ei, teleologic vorbind, ar trebui s\ se afle capitalismul, îns\ argumentul pe care îl sus]in este c\ forma pe care o îmbrac\ acesta, cel pu]in deocamdat\, este cea a unei societ\]i diferite de versiunea vestic\ a capitalismului modern. De aceea am preluat eticheta de „postcomunism”. Comunismul, tranzi]ia [i postcomunismul sunt simple eti- chete ata[ate unor perioade de timp care se întrep\trund reciproc, într-un con- tinuum al realit\]ii central [i est europene. Delimitarea este una strict cronologic\, îns\ respect\ oarecum etapele diferite de structurare a ordinii sociale: Comunismul se încheie teoretic în 1989, odat\ cu c\derea majorit\]ii regimurilor comuniste europene. Strict conven]ional, tranzi]ia ia la rândul ei sfâr[it când primele ]\ri ex- comuniste sunt acceptate (chiar dac\ nu neap\rat integrate) în Uniunea European\. Nu sunt interesat de sanctificarea oficial\ a acestei accept\ri, astfel c\, din aceasta perspectiv\, tranzi]ia se încheie pentru ]\ri precum Polonia, Ungaria, Cehia etc. la mijlocul anilor ‘90. Urmând aceea[i logic\, pentru România [i Bulgaria tranzi]ia dureaz\ mai mult, pân\ dup\ începutul mileniului III. Tranzi]ia, ca etichet\ ata[at\ unei perioade de timp, nu desemneaz\ în mod exclusiv un set de procese [i proiecte de schimbare, ci are o cuprindere mai larg\. Ea în]elege [i un mod de raportare la aceast\ schimbare, perceput\ drept una nou\, nemaiv\zut\, complet inovativ\ [i irepetabil\, ca pe un experiment unic în felul s\u. Schimb\rile, ini]ial reprezentate drept multe [i rapide, devin mai târziu un lucru normal, parte a unor procese fire[ti pentru orice societate. Reprezent\rile asupra excep]ionalismului asociat tranzi]iei p\lesc [i îns\[i termenul cade în desuetudine. Orice societate este prin defini]ie una „în schimbare” (Chirot, 1996). Tranzi]ia [i postcomunismul sunt [i ele marcate de schimb\ri. Reprezentarea social\ difuz\ asupra normalit\]ii, acoperirii, vitezei [i profunzimii schimb\rilor este ceea ce le separ\ destul de imprecis. În mod similar se diferen]iaz\ [i procesele 17  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC de transformare din cele dou\ perioade cronologice: în postcomunism schimb\rile din tranzi]ie sunt consolidate, continuate [i eventual redirec]ionate. Ca [i tranzi]ia, [i postcomunismul îmbrac\ o dubl\ specificare semantic\. Pe de o parte el nu poate fi altceva decât ceea ce succede comunismului, înglobând tranzi]ia. Pe de alt\ parte utilizez termenul ca pe o post-tranzi]ie. Tranzi]ia se remarc\ prin incertitudinea procesului de schimbare, manifestat\ mai ales prin slaba identificare a produsului final. Post-tranzi]ia nu difer\ substan]ial, îns\ incertitudinea devine parte a normalit\]ii, aranjamentul societal existent jucând rolul unui echilibru temporar, unui optim local, chiar dac\ instabil. Practic, cronologic vorbind, postcomunismul cunoa[te pân\ în prezent dou\ etape: tranzi]ia [i post-tranzi]ia. Prefer îns\ s\ definesc tot prin postcomunism [i post-tranzi]ia, în ciuda ambiguit\]ilor presupuse de o astfel de op]iune. Trei sunt ra]iunile unei astfel de alegeri. În primul rând pentru a sublinia întrep\trunderea [i conven]ionalitatea grani]ei dintre tranzi]ie (ca parte a postcomunismului) [i pos- tcomunism (ca etap\ ce succede tranzi]ia). În al doilea râd pentru a respinge îns\[i eticheta de tranzi]ie, una justificat\ doar prin reprezent\ri de moment în ce prive[te teleologia procesual\ [i limitarea temporar\ la o durat\ de timp cel mult scurt\. În fine, îns\[i con]inutul tranzi]iei, în fapt un set de tranzi]ii simultane [i succesive, care se repet\ [i în perioada ce o urmeaz\, transform\ post-tranzi]ia într-o etichet\ prea tran[ant\, neadecvat\ – prin valen]ele ei semantice de delimitare neîndoielnic\ – pentru situa]iile din via]a real\. Structur\rii cronologice îi suprapun una, la fel de simplist\ [i de simbolic\, ce caut\ s\ diferen]ieze transform\rile din cele patru sfere ale sistemului social – politicul, economicul, structura social\ [i cultura. Simplitatea [i simbolismul deriv\ din faptul c\ transform\rile postcomuniste, reforma chiar, reprezint\ pro- cese sociale totale, orice detaliu reg\sindu-se imediat în toate cele patru subsisteme [i neputând fi analizat separat,. Este motivul pentru care ignor uneori în sec]iunile dedicate, de exemplu, sferei economice, schimb\ri indisolubil legate de economie, pe care le tratez îns\ în sec]iunile privind structura social\. Pe de alt\ parte, nu privesc drumul c\tre postcomunism ca pe o tranzi]ie, ci ca pe ni[te tranzi]ii, ba chiar mai mult, ca pe ni[te tranzi]ii postcomuniste. Distinc]ia nu se refer\ îns\ la diferen]ele dintre societ\]i, ci la multitudinea domeniilor schimb\rii, ca [i la vitezele diferite cu care transform\rile se produc în fiecare din aceste domenii. În plus, toate aceste tranzi]ii sunt în esen]a lor postcomuniste, atât semantic, ele urmând comunismului, cât [i prin faptul c\ fac parte din postcomunism. Rezultatul final al tranzi]iilor nefiind decât un echilibru instabil, înglobeaz\ osmotic tran- zi]iile în sine, remodelându-le [i definindu-se el însu[i ca un nou m\nunchi de transform\ri. Organizarea capitolului urmeaz\ logica descris\ mai sus. Debutul este rezervat unei scurte discu]ii asupra teoriilor schimb\rii sociale. Scopul este acela de a integra transform\rile postcomuniste în contextul mai larg c\rora apar]in, cel al 18  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR schimb\rilor sociale majore, precizând totodat\ principalele op]iuni metodologice. Patru sec]iuni dedicate comunismului, cauzelor schimb\rii, tranzi]iei [i post- comunismului structureaz\ cronologic prezentarea. Situa]ia distinct\ a celor patru subsisteme ale sistemului social serve[te drept element organizator pentru fiecare sec]iune în parte. Întreaga prezentare asigur\ descrierea empiric\ a cadrului in- stitu]ional larg în care ac]ioneaz\ actorii individuali. În final, aduc în prim plan o discu]ie despre ra]ionalitatea indivizilor [i despre modul de abordare a riscurilor. Cele dou\ tipuri de intr\ri în subiect (descrierea societ\]ii postcomuniste [i analiza general\ a ra]ionalit\]ii indivizilor [i atitudinii acestora fa]\ de risc) preced [i servesc prezentarea cadrului teoretic în care identific tipurile de reac]ii individuale la provoc\rile transform\rilor postcomuniste. Acestui subiect îi este dedicat sec- ]iunea final\ a capitolului [i este completat de schi]area câtorva exemple de ac]iuni strategice pe care o s\ le analizez în finalul lucr\riii. II. Scurt\ discu]ie asupra schimb\rii sociale Pentru Haperkampf [i Smelser (1992), orice explica]ie a schimb\rii sociale trebuie s\ includ\ trei elemente esen]iale, aflate într-o strâns\ rela]ie de de- terminare. Capitolul de fa]\ urmeaz\ aceast\ logic\ (Figura 1.1). Tratez mai întâi societatea comunist\ european\, insistând asupra disfunc]ionalit\]ilor sale struc- turale [i conjuncturale. Localizez la acest la acest nivel determinan]ii schimb\rii. Tranzi]ia furnizeaz\ procesele [i mecanismele schimb\rii, ca [i premizele re- zultatului major al schimb\rii: societ\]ile postcomuniste. Postcomunismul con- stituie un produs al tranzi]iei [i o tranzi]ie în sine. Tranzi]ia este definit\ prin procese de schimbare, în timp ce postcomunismul marcheaz\ consolidarea schim- b\rilor, continuarea acestora [i redirec]ion\ri graduale. Diferen]ele sunt dictate mai ales de nevoia fix\rii unor bariere temporale. Figura 1.1. Elementele generale ale schimb\rii sociale în Europa de Est la nivel macrosocial Determinanţi Procese şi Direcţii şi structurali mecanisme consecinţe Comunismul Tranziţia Postcomunismul 19  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC A[a cum observ\ Vago (1996: 6-7), schimb\rile sociale se caracterizeaz\ prin obiectul lor (ce se schimb\); nivelul schimb\rii (la ce nivel al sistemului social are loc schimbarea, complexitatea acesteia); vitez\ [i durat\; magnitudine (profun- zimea schimb\rii sociale); cauze; consecin]e. Schimbarea post-comunist\ este una fundamental\, afectând în profunzime toate subsistemele societ\]ii [i im- plicând transform\ri la toate nivelele de complexitate (macro-, mezo- [i micro- social). Ordinea politic\ [i economic\, rela]iile interumane [i dintre grupuri, valorile sociale [i institu]iile suport\ modific\ri mai mult sau mai pu]in radicale, mai mult sau mai pu]in rapide. Structura, func]iile [i mecanismele de reproducere ale tuturor subsistemelor sociale cunosc remodel\ri de esen]\. Cauzele se reg\sesc în ineficien]a sistemului comunist de a satisface nevoile de baz\ ale func]ion\rii societ\]ii [i indivizilor, iar consecin]a major\ o reprezint\ postcomunismul, o nou\ ordine social\. Toate sursele poten]iale ale schimb\rii identificate de Vago (1996) se reg\sesc la originea transform\rilor postcomuniste: schimb\ri tehnologice, ideologice, competi]ia extern\ [i dificult\]ile de integrare pe pie]ele în curs de globalizare, conflicte latente, interese politice, ineficien]a economic\ [i tensiunile structurale (raritatea; cre[terea numeric\ a popula]iei [i neadecvarea sistemului de utilit\]i publice în fa]a cererii crescute: transport public aglomerat, incapacitatea sa- tisfacerii cererii de energie electric\ [i termic\, parc\ri insuficiente, sistem de canalizare dep\[it etc.; inconsisten]a dintre a[tept\rile popula]iei [i posibilit\]ile societ\]ii; tendin]e anomice date de importan]a sectorului informal [i de prac- ticarea unei duble morale: oficial\ [i real\; etc.). Dintre teoriile majore ale schimb\rii sociale, abord\rile structural-func]io- naliste, cele evolu]ioniste [i teoriile (neo-)moderniz\rii ofer\ în opinia mea ex- plica]iile cele mai adecvate pentru schimb\rile postcomuniste. Contribu]iile teo- riilor conflictului [i a celor originate în ciclurile istoriei sunt mai pu]in productive pentru transform\rile recente din Europa de Est. Orice explica]ie a schimb\rilor macrosociale postcomuniste prezint\ în mod necesar caracteristicile generale ale explica]iei evolu]ioniste, a[a cum e definit\ aceasta de Anthony Smith (1973: 28): holism (schimb\rile implic\ [i se preteaz\ la explica]ii ce trateaz\ societatea ca întreg), universalism (schimbarea este fi- reasc\, decurgând natural dinspre un experiment societal nereu[it c\tre o nou\ ordine), poten]ialitate (transform\rile sunt inerente [i endogene2) direc]ionare (postcomunismul pare a fi o modalitate superioar\ de organizare a societ\]ii), determinism (schimbarea era inevitabil\ [i se dovede[te ireversibil\), gradualism (este o schimbare continu\ [i nu o ruptur\ brusc\). 2 În ciuda asump]iilor legate de implicarea serviciilor secrete str\ine sau chiar a conducerii sovietice în declan[area revolu]iilor est-europene de la sfâr[itul anilor ‘80 – începutul anilor ‘90, tranzi]ia reprezint\ în principal o chestiune de schimbare intern\. 20  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Teoriile structural-func]ionaliste (pe linia deschis\ de Parsons, Smelser, Og- burn etc.) completeaz\ [i precizeaz\ suplimentar explica]ia evolu]ionist\ a tran- zi]iei, eliminând reduc]ionismul acesteia (ultima dintre caracteristicile evolu- ]ionismului eviden]iate de Anthony Smith) [i permi]ând explica]ii pentru di- feren]ele de vitez\ [i cale de dezvoltare manifeste în ]\rile ex-comuniste europene. Pentru explica]iile structural-func]ionaliste, schimbarea social\ se produce si- multan în cele patru sisteme ale societ\]ii (Parsons), cu o oarecare întârziere în ce prive[te subsistemele sistemului cultural (Ogburn) [i caracterizeaz\ trecerea de la o stare de echilibru la o alta. Ajust\rile din cadrul sistemului implic\ reorganizarea rolurilor (dispari]ia [i modificarea celor vechi, deopotriv\ cu apari]ia unora noi) sau, în termenii lui Smelser, „diferen]ierea structural\” a sistemului. Nemul- ]umirea fa]\ de performan]a sistemului [i sentimentul persistent al existen]ei unor oportunit\]i superioare neexplorate îns\ din cauze structurale, genereaz\ treptat aspira]ii materiale nerealiste în raport cu oferta societal\ existent\. De aici mo- bilizarea pentru schimbare a resurselor motiva]ionale, încurajarea prolifer\rii noilor idei, specificarea acestora prin încercare [i eroare, implementarea noilor roluri [i institu]ii – aplaudat\ sau condamnat\ în func]ie de valorile sociale exis- tente [i, în fine, generalizarea noilor patternuri (conform Vago, 1996). Tranzi]ia poate apare în aceast\ perspectiv\ ca o schimbare între dou\ st\ri de echilibru relativ. Ambele îns\ (atât comunismul cât [i postcomunismul) se do- vedesc a fi – folosind un termen din fizica mecanic\ – „echilibre instabile”, expuse imediat schimb\rii în momentul celei mai mici perturb\ri a punctului de sprijin. De aici utilitatea explica]iei evolu]ioniste, a schimb\rii continue con- ceptualizate ca [i cre[tere. Pe de alt\ parte, teoriile de inspira]ie structuralist-func]ionalist\ iau în con- siderare schimbarea simultan\, dar cu viteze diferite a subsistemelor sociale, conducând c\tre aparentele involu]ii date de costurile sociale ale reformelor: infla]ie, [omaj, s\r\cie, recesiune, proliferarea agriculturii de subzisten]\ [i a practicilor informale, corup]ie, vid institu]ional [i chiar anomie. Toate acestea apar datorit\ diferen]elor dintre subsisteme [i a neadecv\rii dintre structuri, norme, statusuri [i roluri. Sistemele politice s-au schimbat primele, în timp ce economia continua a fi dominat\ de rela]iile de produc]ie, redistribuire [i schimb din co- munism, iar rela]iile sociale prezentau înc\ tr\s\turi specifice societ\]ilor tra- di]ionale. Schimb\rile din economie s-au lovit ulterior de persisten]\ acelora[i structuri informale, sus]inute la rândul lor de o cultur\ neadecvat\ noilor sisteme politic [i economic. Schimbarea cultural\ era [i este mai lent\, îns\ cu efecte mai profunde ca durat\ [i cuprindere. Traiectoriile diferite ale ]\rilor estice sunt determinate tot de diferen]ele cul- turale (antebelice [i chiar mai vechi) [i economice mo[tenite, dar [i de u[urin]a acces\rii modelului (vestic) ales cel pu]in tacit ca ]int\ de dezvoltare. 21  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Teoriile moderniz\rii3 aduc în prim plan importan]a culturii ca element de- terminant al schimb\rii. Modernizarea reprezint\ o schimbare axat\ pe ra]io- nalizarea vie]ii economice [i sociale sub impactul schimb\rii orient\rilor de va- loare. Elementele centrale ale procesului sunt cre[terea autonomiei individuale prin secularizare [i prin renun]area la organizarea societ\]ii în jurul statusurilor înn\scute [i a ierarhiilor tradi]ionale. Se pot recunoa[te alte aspecte esen]iale pentru schimb\rile postcomuniste: renun]area – cel pu]in par]ial\ – la sistemul ierarhic de statusuri, ra]ionalizarea vie]ii economice prin orientarea c\tre eficien]\ (cel pu]in în sens paretian: orientarea pentru un optim de eficien]\ în condi]iile date de incertitudinea tranzi]iei) [i cre[terea importan]ei [i a rolurilor indivizilor [i comunit\]ilor în detrimentul statului - atotputernic în societatea comunist\. Al patrulea tip de explica]ii majore ale schimb\rii sociale, teoriile conflictului (Marx, Coser, Dahrendorf etc.) este mai pu]in productiv în interpretarea tran- sform\rilor post-comuniste. Clivajele dintre grupuri sau clase sociale sunt mai pu]in evidente în comunism. Lupta pentru putere, de[i prezent\, pare a fi avut un rol mai pu]in însemnat în declan[area schimb\rilor, comparativ cu al]i deter- minan]i. Mutând discu]ia într-un alt registru, op]iunile fundamentale ce diferen]iaz\ teoriile schimb\rii sociale par a se reg\si în opozi]ia dintre explica]iile bazate pe schimbarea simultan\ a tuturor sistemelor sociale prin trecerea de la o stare de echilibru la o alta (Parsons) [i cele bazate pe asumarea existen]ei unei pluralit\]i a schimb\rilor (Sorokin). Am discuta deja pe scurt primul tip de abordare în contextul explica]iei structural-func]ionaliste. În ce prive[te a doua op]iune, aceasta presupune seturi de schimb\ri care se succed temporal, afectând pe rând fie diferite subsisteme ale sistemului social, fie nivele diferite ale acestora. Sztompka (1993) propune [i un model alternativ, o cale de mijloc între cele dou\ paradigme. Ca [i modelul sistemic al lui Parsons, teoria devenirii sociale4 a lui Sztompka ia în considerare transformarea interdependent\ a subsistemelor sociale, marcat\ de procese de schimbare în plan ideatic (cultural), normativ (politic), al interac]iunii (social) [i al oportunit\]ilor/intereselor (economic), afectând toate nivelele de complexitate. Transformarea nu este îns\ una petrecut\ între dou\ nivele de echilibru, ci una continu\. Nu exist\ puncte de stabilitate, „devenirea social\” caracterizând o societate în perpetu\ mi[care, în care istoria este scris\ permanent prin succedarea unor seturi de schimb\ri. 3 Sztompka (1993) clasific\ teoriile moderniz\rii în rândul celor de inspira]ie evolu]ionist\; Vago (1996) le încadreaz\ în categoria explica]iilor psiho-sociologice, al\turi de abord\rile centrate pe considerarea tr\s\turilor de personalitate drept determinante pentru schimbarea social\ (Mcleland, Hagen); Haferkamp [i Smelser (1992) discut\ despre modernizare ca paradigm\ a schimb\rii structurale [i culturale axat\ pe diferen]ierea structural\ (concept promovat de explica]ia structural-func]ionalist\). 4 Social becoming. 22  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Ideea seam\n\ cu explica]ia dat\ de Eyal, Szeleny [i Townsley (2001) pentru societ\]ile foste comuniste prin teoria dependen]ei de cale ajustat\: Schimbarea este incremental\, modific\rile interdependente din subsistemele sociale deter- minând noi modific\ri care se produc simultan la momentul de timp imediat urm\tor. Situa]iile de echilibru stabil nu exist\, ci doar optime locale, caracterizate de echilibre instabile. Viteza tranzi]iilor, în schimb, poate diferi de la un subsistem la altul, ca [i de la o societate la alta. Schimb\rile politice [i economice sunt cele mai vizibile [i par a fi mai rapide. Cele culturale [i de structur\ social\ sunt mai lente, dar mai profunde prin efecte pe termen lung. Schimbarea este sau a fost mai rapid\ în ]\ri precum Cehia, Ungaria, Polonia [i mai lent\ în România, Albania sau Rusia5. Explica]ia pentru care optez urmeaz\ linia deschis\ de Sztompka, pe de o parte, [i de Eyal, Szeleny [i Townsley, pe de alta. Rezolv astfel [i dilema între abord\rile axate pe determinismul economic (vezi, de exemplu, Marx) [i cele care dau prioritate factorilor culturali (Weber). Schimb\rile post-comuniste afecteaz\ a[adar în profunzime organizarea so- cial\, ideologiile, rela]iile interumane, valorile, modurile de a face. Transfor- m\rile erau inerente, reprezentând o parte a unei evolu]ii fire[ti, chiar dac\ nu reprezint\ mereu un progres social. Calea urmat\ de societ\]ile postcomuniste este cea a redefinirii locale a modernit\]ii, a complet\rii procesului de modernizare [i a relativei globaliz\ri prin preluarea (prin imitare, contagiune sau schimbare planificat\) a tendin]elor din societ\]ile vestice. Tranzi]ia reprezint\ etapa schim- b\rilor majore, având ca produs macrosocial o noua ordine societal\. La cap\tul drumului nu se afl\ în mod necesar capitalismul clasic, iar postcomunismul este departe de a fi o situa]ie de echilibru, ci mai degrab\ o etap\ în devenirea social\. 6 Nu discut aici momentul revolu]iilor [i revoltelor din 1989. Acestea au mai degrab\ o înc\rc\tur\ simbolic\ decât una efectiv reflectat\ în schimb\ri imediate, chiar [i în plan politic. Tran- sform\rile în sine începuser\ mai demult, momentul în sine marcând în mod oficial acest lucru. România tinde s\ fie o excep]ie la aceast\ regul\, schimbarea formal\ de regim fiind una brusc\, neprecedat\ de dezbateri publice interne [i manifest\ri de strad\ desf\[urate pe o perioad\ mai mare de timp. La extrem, revolu]ia român\ poate fi localizat\ temporar în decursul unei s\pt\mâni, în decembrie 1989. Mult mai important, prima echip\ care a preluat conducerea de la vechiul regim nu s-a revendicat aproape niciodat\ oficial ca [i continuatoare a acestuia [i nici nu confirmat zvonurile constituirii în ilegalitate, anterior lui decembrie 1989. Interven]ia din 22 decembrie 1989 a lui Ion Iliescu, care vorbea despre nevoia respect\rii idealurilor comuniste, reprezint\ un unicat în contextul altor declara]ii ale viitorului pre[edinte sau a celorla]i lideri ai echipei ini]iale a FSN. 23  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC III. Comunismul: un proiect modernizator e[uat La sfâr[itul perioadei postbelice, chiar înainte de începerea r\zboiului, ]\rile Europei Centrale [i de Est prezentau un nivel de dezvoltare mai sc\zut fa]a de vecinii din Vest, dar comparabil cu cel al statelor Europei Sudice [i mai ridicat decât cel al Rusiei Sovietice. Experimentele democratice din Europa Central\ [i de Est erau marcate mai degrab\ de autocra]ie, decât de func]ionarea normal\ a institu]iilor statului democratic (Bunce, 1995): În România, regele avea puteri discre]ionare, accentuate de a[a numita marj\ guvernamental\ existent\ în alegeri, implicând câ[tigarea acestora de c\tre cei desemna]i de c\tre monarh s\ le or- ganizeze. În Cehoslovacia, exemplul de democra]ie interbelic\ maxim\ dintre viitoarele ]\ri ale lag\rului comunist, regimul era dominat de personalitatea lui Masarik, mai degrab\ un „dictator benign” (Bunce, 1995: 89). Ungaria a ex- perimentat de asemenea regimuri autoritare sau semi-autoritare, de la republica sovietelor (1919) la guvernarea lui Horty, [i exemplele pot continua. Societ\]ile erau preponderent agrare [i împ\rt\[eau în bun\ m\sur\ o cultur\ tradi]ional\, de origine ]\r\neasc\, bazat\ pe rela]ii face-to-face. Indiferent de perspectiva abord\rii, comunismul este în general tratat, cel pu]in pentru primii ani ai s\i, drept un proiect modernizator (vezi Nodia, 1996; Sawka, 1999; Verdery, 2003; Sztomka, 1993, 1999; Sandu, 1996; Ray, 1996; etc.). Exem- plul românesc este concludent în acest sens: industrializarea for]at\ a anilor ‘50- ‘60 a reprezentat o reac]ie fireasc\ a reconstruc]iei postbelice, dar [i o necesitate de a implementa în economie cuno[tin]ele produse la nivel mondial de r\zboi în sine. Industria, fabrica, au gr\bit urbanizarea, disolu]ia familiei extinse, renun]area - pentru mul]i - la modul de via]\ agrar. A crescut ponderea muncitorilor („baz\” a partidului comunist), dar [i nivelul mediu de educa]ie. Respingerea oficial\ a puterii explicative a religiei [i represiunea împotriva clerului au gr\bit secu- larizarea. Fa]\ de cel de-al doilea mare proiect modernizator, capitalismul, ]\rile co- muniste europene au manifestat o lips\ a ra]ionalit\]i economice a pie]elor, a ra]ionalit\]ii discursului politic, în contextul unui un control total al statului în economiei (Sawka, 1999; vezi [i Caseta 1.1). Pe de alt\ parte, comunismul dis- cursiv a reprezentat un proiect complet umanist, promovând altruismul, bene- volen]a, renun]area la proprietatea individual\, egalitarismul etc. (Hall, 1998; Miller, White, Heywood, 1998 etc.). Numai c\, în compara]ie cu obiectivele anun]ate, „comunismul practic” reprezint\ „un e[ec total” (Sawka, p. 24). 24  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Caseta 1.1. Tr\s\turile comune majore ale ]\rilor comuniste, diferen]iindu-le de capitalismul nord-atlantic Absen]a formal\ a pie]elor capitaliste [i a propriet\]ii private Absen]a asocia]iilor civice [i a societ\]ii civile (sindicate, media etc.) necontrolate de partidul-stat Absen]a structurilor politice autonome Absen]a separ\rii puterilor în stat Sisteme de alocare a resurselor bazate pe status politic [i nu pe clas\ sau putere de cump\rare Subordonarea politic\ a economiei. Inexisten]a falimentelor. Eficien]a economic\ redus\ Banii nu reprezint\ adev\ratul mijloc de schimb (traficul de influen]\ [i barterul ocup\ ponderi mai importante în comunism decât în capitalism) Incertitudinea rezultatului ac]iunilor ini]iate de indivizi datorit\ implic\rii aleatoare a factorului politic Sursa: întocmit de autor dup\ Sawka (1999:23), Ray (1996:67), Rose, Mishler [i Haerpfer (1998: 124). Din punct de vedere economic, arat\ Sawka, comunismul poate fi etichetat drept o modernizare eronat\ (missmodernization), prin descurajarea inov\rii, accentuarea cre[terii cantitative, productivitatea extrem de sc\zut\ a muncii, risipa ridicat\ (consum înalt de energie în sectorul industrial etc.) [i calitatea redus\ a produselor, coordonarea redus\ a activit\]ilor, în ciuda planific\rii excesive [i ultra-centralizate. Ignorând reac]iile pie]elor, sistemul nu era ghidat de necesit\]ile societ\]ii sau ale indivizilor, ci servea mai degrab\ pe „st\pânii birocra]iei”. Campbell (1991) eticheteaz\ acest mod de a gestiona o economie drept „sistemul comenzii administrative”, pentru a sugera mai bine importan]a aparatului bi- rocratic [i a intereselor materiale [i de legitimare ale acestuia. Sistemul a cunoscut succese mai ales în primii ani de la instaurarea regimurilor comuniste. Deloc întâmpl\tor, aceasta a coincis cu încheierea r\zboiului [i cu perioadele de cre[tere date de reconstruc]ia postbelic\ [i de implementarea teh- nologiilor nou descoperite cu prec\dere în cercet\rile cu scop militar. Urbanizarea, industrializarea [i modernizarea sunt cuvintele cheie ale perioadei. Standardul de via]\ cre[te, mai accentuat pentru muncitorii agricoli converti]i în proletariat urban, având acum acces la utilit\]i publice, locuire superioar\, consum alimentar mai diversificat [i chiar petrecerea timpului liber. Chiar [i în absen]a libert\]ilor politice (mai pu]in importante îns\ pentru popula]ie în perioade de lipsuri ma- teriale generalizate), existau înc\ ni[e – artele [i literatura mai ales – în care indivizii puteau evita, cel pu]in par]ial, cenzura oficial\. 25  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Din a doua parte a anilor 1970 lucrurile s-au schimbat, cre[terea s-a încetinit, devenind mai întâi stagnare [i apoi declin. În România, libert\]ile culturale [i artistice au fost restrânse din ce în ce mai mult, iar poli]ia secret\ a fost perceput\ ca din ce în ce mai prezent\. Nivelul relativ ridicat de a[tept\ri ale popula]iei, indus de cre[terea ini]ial\, nu a mai putut fi satisf\cut de posibilit\]ile unui stat aflat în criz\. Raritatea submina securitatea satisfacerii nevoilor de baz\ [i tindea s\ transforme societatea într-un mediu riscant [i neprietenos. Acumularea de stocuri de produse reprezenta o consecin]\ fireasc\, ac]ionând ca o asigurare în fa]a riscului rarit\]ii6 [i stânjenind derularea unor schimburi economice deja stânjenite de inexisten]a oficial\ a pie]elor. La sfâr[itul anilor ‘80, nemul]umirea cet\]enilor est-europeni fa]\ de regimul politic în care tr\iau era generalizat\. România prezint\, în plus, [i handicapul unui al doilea val de industrializare, dup\ anii ‘70. Era momentul în care ]\rile capitaliste c\utau s\ implementeze noi tehnologii, promovând o productivitate ridicat\ a muncii. Acela[i lucru se pe- trecea, par]ial, în celelalte ]\ri comuniste europene. Pe plan mondial, sectorul serviciilor î[i accentua cre[terea destinat\ a satisface necesit\]ile de petrecere a timpului liber manifestat\ de lucr\torii eficien]i [i bine pl\ti]i (Bell, 1976). Re- fuzând tehnologiile noi, România se concentreaz\ asupra unui al doilea val de industrializare, cu accent pe ramuri mari consumatoare de energie precum in- dustria grea [i cea constructoare de ma[ini. Productivitatea redus\ a muncii avea s\ se asocieze lipsei de preocupare a managerilor pentru identificarea de pie]e determinat\ de decizia centralizat\: toate hot\rârile importante veneau oricum de la centru sau de la reprezentan]ii la nivel jude]ean ai partidului-stat. Ini]iativa achit\rii tuturor datoriilor externe a determinat renun]area aproape complet\ la importuri, cea mai vizibil\ fiind absen]a din magazine a bunurilor de consum de origine str\in\. Produc]ia redus\ cantitativ [i calitativ, orientarea explicit\ c\tre export, asociate absen]ei importurilor au determinat o raritate crescut\ resim]it\ din greu de popula]ie dup\ 1980. Restul ]\rilor comuniste traversau crize similare datorate îndeosebi produ- ctivit\]ii mai sc\zute a muncii în raport cu vecinii vestici, pe fondul unei cre[teri demografice relativ constante [i a unui standard de consum inspirat din ceea ce germanii de est, ungurii, polonezii, bulgarii sau sârbii vedeau la vecinii capitali[ti sau în filmele americane difuzate de televiziune. Nici în Rusia lucrurile nu st\teau altfel, ca efect a peste 70 de ani în care rela]iile sociale, institu]ionalizate ca [i capital politic7, au reprezentat fundamentul [i totodat\ efectul constituirii unei adev\rate economii a favorurilor (Ledeneva, 1996). 6 Dup\ cum noteaz\ Luhmann, „când mijloacele pentru satisfacerea resurselor sunt rare, se va dori s\ se garanteze accesul la ele nu doar pentru ast\zi, dar [i pentru mâine [i poimâine” (1993: 62). 7 Vezi Eyal, Szelenyi, Townsley, 2001, mai ales p. 32 [i urm\toarele. 26  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Cauzele profunde ale rarit\]ii erau îns\ mai degrab\ sistemice [i pornesc de la îns\[i planificarea centralizat\, caracterizat\ prin lipsa de realism. A[a cum observ\ Katherine Verdery (2003: 39): „Panificatorii de la centru schi]au un plan […]; descompuneau planul în p\r]i ce puteau fi executate [i estimau necesarul de investi]ii [i materii prime […]. Directorii [de întreprinderi] au în]eles îns\ repede c\ planul cre[tea anual [i c\ materialele necesare nu soseau nici la timp, nici în cantit\]ile cuvenite.” Consecin]a direct\ era o negociere tacit\ derulat\ între di- rectori [i planificatori sau pur [i simplu între directori. Directorii cereau mult mai multe materiale [i bani decât aveau nevoie pentru realizarea planului. Furnizorii le furnizau îns\ în salturi [i niciodat\ la timp. Mai mult, nu toate tipurile de materiale necesare fabric\rii produsului final erau disponibile în acela[i timp. Astfel întreprinderile fie f\ceau stocuri cu materiile prime aflate în surplus, fie le ofereau altor întreprinderi în schimbul materiilor prime deficitare pe care acestea le de]ineau în stoc. Planul nu era de regul\ realizat întocmai: fie se produceau mai multe produse de un tip [i mult mai pu]ine de alt tip, fie pur [i simplu întreprinderea nu reu[ea s\ ating\ cotele stabilite de planificatorii centrali. De raportat îns\ se raporta aproape f\r\ excep]ie realizarea [i chiar dep\[irea planului, ceea ce justifica pentru anul urm\tor o cerere mai mare de produse [i investi]ii. Se genera astfel o economie a rarit\]ii, o „economie de lipsuri”8. Raritatea era fie relativ\ – bunurile c\utate existau, dar nu în momentul [i la locul potrivit, fie absolut\ – produsele respective nu existau deloc, nefiind produse sau fiind trimise la export. În plus, planificatorii nu dispuneau niciodat\ de informa]ie complet\ [i real\ privind sistemul gestionat, astfel încât planul, dincolo de inferen]ele politice, era eronat prin aloc\rile neconforme necesit\]ilor reale. Pe de alt\ parte, aprovizionarea în valuri neregulate [i impredictibile, f\ceau ca necesarul de personal s\ fie greu de estimat. Erau perioade cât materia prim\ lipsea cu des\vâr[ire, dar [i perioade când era abundent\. Sprijini]i [i de garantarea locului de munc\ de c\tre stat [i obligativitatea cet\]enilor de a avea unul, directorii angajau personal în exces, pentru a face fa]\ rarelor situa]ii când dispuneau de materie prim\ din abunden]\. Toate acestea conducea la blocaje îndelungate, productivitate redus\, produc]ie neorientat\ c\tre pia]\ [i, cel mai vizibil, raritate. Raritatea generalizat\ este cel mai bine surprins\ de obiectele schimbate în cadrul micului trafic de frontier\9. Între bunurile intrate în ]ar\ se reg\sesc, în cazul României, ]ig\ri bulg\re[ti, sârbe[ti sau albaneze; gum\ de mestecat tur- ceasc\ sau bulg\reasc\; baterii de ceas; ceasuri electronice; obiecte de îmbr\- 8 Conform Verdery (2003:40), termenul este folosit de János Kornai – The Socialist System: The Political Economy of Communism (Princeton: Princeton University Press, 1992) [i Economics of Shortage (Amsterdam: North-Holland Publishing, 1980). Probabil îns\ c\ traducerea în române[te prin „economia rarit\]ii” s\ fie mai adecvat\ decât cea oferit\ de Institutul European („economia lipsurilor”). 9 Vezi [i Liviu Chelcea, 2002. 27  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC c\minte, inclusiv simple tricouri, fabricate în Polonia, Ungaria sau Iugoslavia; pixuri etc. „Exportul” implica bibelouri de por]elan, pahare, hârtie igienic\, ma- crameuri, rulmen]i etc. Un al doilea flux important de intr\ri era asociat celor ce intrau în contact nemijlocit cu pie]e mai abundente: Marinarii, [oferii de TIR care f\ceau curse în ]\rile CAER, în Europa de Vest sau în Turcia, muncitorii români afla]i la lucru în Arabia sau chiar în URSS, ca [i studen]ii str\ini afla]i la studii în România erau furnizori importan]i de blue-jeans, casetofoane, ciocolat\, ]ig\ri, aparatur\ electrocasnic\, b\uturi fine etc. Peste tot aveau s\ înfloreasc\ re]ele informale, controlând o pia]a neagr\ în expansiune. Fenomenul nu era unul nou. El existase dintotdeauna, nu doar în Europa de est, ci pretutindeni în lume, fiind asociat cel mai des cu raritatea. România, de pild\, îl experimentase intens înc\ din perioada domnilor fanariote, dar traficul de favoruri fusese specific cur]ilor domne[ti occidentale, iar „amo- ralismul familial” din sudul Italiei10 persist\ pe alocuri [i în ziua de ast\zi. Bulgaria cuno[tea o situa]ie similar\ (Chavdarova, 2002), specific\ de altfel întregii re- giunii. Anii ‘80 au consfin]it institu]ionalizarea corup]iei aparatului birocratic11, a interpretabilit\]ii legii de la caz la caz, a puterii traficului de influen]\ [i a acces\rii generalizate a bunurilor de consum sau a locurilor de munc\ prin sistemul uneori etichetat, în glum\, drept P.C.R.: pile – cuno[tin]e – rela]ii. Economia subteran\ gestiona în mic\ m\sur\ produc]ia, dar era extrem de activ\ în ce prive[te dis- tribu]ia [i chiar redistribu]ia. Era vizat\ atât avu]ia produs\ în interiorul ]\rii, cât [i introducerea de bunuri de consum în ]ar\, evitând barierele legale. Îns\[i rela]iile oficiale, formale, dintre agen]ii economici erau marcate de clientelism. Raritatea transformase rela]iile dintre întreprinderi, ca [i pe cele dintre vânz\tor [i consumator. Clientul era cel amabil, cel care se str\duia s\ fac\ pe placul furnizorului, adeseori apelând la mit\ pentru a ob]ine bunul dorit (Verdery, 2003: 41-43). A[a cum arat\ Przeworski (1996), corup]ia aparatului birocratic este inerent\ sistemelor comuniste. Controlul pre]urilor [i planificarea centralizat\, elementul cheie al economiilor comuniste, ca [i absen]a feedback-ului pie]ei genereaz\ [i men]in raritatea produselor, f\când necesar controlul asupra distribu]iei. Controlul accentuat al distribu]iei (ra]ii, tichete, bonuri de consum etc.), men]inut pentru lungi perioade de timp, nu poate a nu e[ua în fenomene de corup]ie. Aparatul birocratic nu va ezita a fi primul servit, iar ‘por]ia’ sa va fi din ce în ce mai mare. Economia informal\ avea s\ persiste practic nestingherit\ în agricultur\, în ciuda insisten]elor statului de a controla produc]ia [i consumul produselor agricole. ]\ranii au continua s\ produc\ pe loturile înguste de teren r\mase la dispozi]iei 10 Banfield, 1958. 11 Pentru o descriere a birocra]iei în comunism, în cazul Chinei, vezi [i Walder (1988). 28  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR dup\ colectivizare, mai ales pentru autoconsum (Kostov [i Lingard, 1996), dar [i pentru pia]a neoficial\ (Verdery, 2003:50-51). În ciuda industrializ\rii, agricultura a continuat s\ constituie unul dintre sectoarele dominante, cu diferen]e îns\ de la ]ar\ la ]ar\, în func]ie [i de punctul de plecare. România, Polonia [i Bulgaria erau ]\rile cele mai agrare din CAER, având la mijlocul anilor ‘70 o ocupare în agricultur\ de aproape 30% (Brucan, 1990:31). În schimb, Cehia, Ungaria [i RDG erau mai orientate c\tre industrie [i servicii. De altfel, structura propriet\]ii asupra p\mântului era u[or diferit\, micii proprietari rurali fiind recunoscu]i [i accepta]i s\ î[i desf\[oare activitatea. Comun\ r\mânea îns\ prezen]a cooperativelor, absen]a marilor latifundiari priva]i, ca [i faptul c\ pre]urile de desfacere erau impuse de puterea central\, adesea pe criterii strict politice. Atât în agricultur\, cât [i în alte sectoare, a avea o a doua ocupa]ie era un lucru tolerat, chiar dac\ nerecunoscut oficial. Profesorii ofereau medita]ii private, tâm- plarii reparau ferestre sau u[i, vânz\torii vindeau pe sub mân\ produsele rare, personalul medical oferea consulta]ii private sau primea cadouri absolut necesare pentru a asigura o îngrijire de bun\ calitate în spitale etc. Ethosul muncii exista mai ales în ce prive[te derularea acestor activit\]i suplimentare, toate având ca element comun utilizarea neoficial\ [i nepl\tit\ a echipamentelor [i chiar a materiei prime existente la locul de munc\ (vezi [i Verdery, 2003:50)12. Toate acestea contribuiau la accentuarea risipei, paradoxal\ în contextul unor societ\]i dominate de raritate. Risipa îns\ era [i ea un fenomen sistemic, determinat de absen]a pie]elor. Prezworski noteaz\ despre ira]ionalitate [i risip\ în economie: „o jum\tate din produc]ia agricol\ a URSS se spune c\ se pierde înainte de a ajunge pe pia]\ consumatoare; […]; valoarea m\rfurilor din depozitele cehe pe care nimeni nu vrea s\ le ia nici m\car pe gratis este echivalentul cre[terilor economice pe doi ani; propor]ia intr\ri-ie[iri în inventarele fabricilor din Ungaria este de cinci ori mai mare ca în Vest” (1996:132). Tehnologii învechite, ener- gofage, statistici m\sluite, furturi, utilizarea ira]ional\ a materiei prime [i for]ei de munc\ se ad\ugau unui management defectuos. Acesta se manifesta [i în domenii nu neap\rat economice. ]\rile comuniste aveau în general mai mul]i doctori raportat la num\rul de locuitori, o cifr\ de [colarizare superioar\, alfabetizare complet\, mai multe construc]ii de locuin]e, îns\ acest lucru nu se reflecta în calitatea vie]ii locuitorilor: standardele de locuire erau mai proaste (Dan, 1998), speran]a de via]\ – mai mic\, mortalitatea mai ridicat\ (Sandu, 1999:22, Deacon, 1997:31). Pe de alt\ parte, valoarea nominal\ a banilor a început s\ difere tot mai mult de puterea lor real\ de cump\rare. Costul oric\rui lucru tindea s\ fie altul decât cel monetar, declarat oficial. Pentru a putea cump\ra, de pild\, un kilogram de carne 12 L.Chelcea (2002) indic\ (indirect) raritatea ca pe o cauz\ [i a dezvolt\rii unui anume tip de economie informal\: lipsa bunurilor de consum noi a condus la o adev\rat\ cultur\ a repar\rii [i recicl\rii, activit\]i desf\[urate practic de toate gospod\riile. 29  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC sau orice alt produs rar, un est european trebuia s\ utilizeze o varietate de resurse: banii necesari achit\rii costului oficial; timpul pierdut la coad\ (implicând, în termeni economici, costuri de oportunitate ridicate); capital social pentru a avea acces preferen]ial la vânz\tor; bani, sau mai degrab\ alte obiecte sau intermedierea unor favoruri, pentru vânz\torul m\rfii în cauz\, dincolo de pre]ul oficial al c\rnii. Capitalul social (adesea sub form\ de rela]ii politice) domina capitalul economic în stabilirea ordinii [i structurii sociale (Stark [i Bruszt, 2001). Ledeneva (1998) noteaz\ c\, în Rusia, utilizarea resurselor sociale [i c\ilor informale devenise o condi]ie sine qua non a supravie]uirii indivizilor, dar [i a sistemului în sine, realitate definitorie pentru via]a public\: „Blatul13 trebuie considerat ca fiind ‘reversul‘ unui centru ultra-autoritar [overcontrolling center], o reac]ie a oa- menilor obi[nui]i la constrângerile structurale ale sistemului socialist de distribu]ie – o serie de practici care au permis sistemului sovietic s\ func]ioneze [i l-au f\cut tolerabil, dar l-au [i transformat în mod subversiv” (Ledeneva, 1998: 3). Re- ciprocitatea schimbului (circular) de favoruri tindea s\ domine egalitatea ma- tematic\ a pie]ei, Ledeneva asemuind sistemul economic sovietic mai degrab\ cu economiile primitive, în sensul lui Polanyi14. Blatul era generalizat implicând deopotriv\ fiecare individ [i întreaga societate. Nerecunoscut de c\tre practican]ii s\i, dar nici de lege, el servea la a ob]ine alimente mai bune sau mai repede; tratament medical f\r\ coad\ [i de o calitate superioar\; locuin]e mai bune; locuri de munc\, transferuri, promov\ri; facilit\]i în cre[terea copiilor (acces la gr\dini]e [i unit\]i [colare mai bune, acces la liceu sau facultate indiferent de rezultatele examenelor de admitere; note mai bune; evitarea stagiului militar) etc. (Ledeneva, 1998). În planul politic, comunismul nu a reu[it s\ rezolve în mod satisf\c\tor pro- blema democra]iei politice, a particip\rii [i incluziunii; totodat\, a e[uat în crearea de state federale viabile sau a înlesnit destr\marea celor existente: atât Ceho- slovacia, Iugoslavia, cât [i Uniunea Sovietic\ s-au destr\mat imediat dup\ c\derea regimului; nu a reu[it s\ rezolve problema alien\rii [i a libert\]ii (Sawka, 1999). Idealul marxist al democra]iei populare, în care toat\ lumea particip\ în mod egal la decizia politic\, s-a dovedit a fi o utopie, e[uând în a[a numita „dictatur\ a proletariatului”, în construc]ia unui stat ostil deopotriv\ societ\]ii [i indivizilor. Societatea civil\ pre-comunist\ era relativ slab dezvoltat\ în majoritatea ]\rilor în 13 Alena Ledeneva folose[te termenul rusesc de blat pentru a desemna „utilizarea rela]iilor personale [i contactelor informale pentru a ob]ine bunuri [i servicii rare [i pentru a g\si o cale [de câ[tig/ satisfacere a necesit\]ilor] dincolo de procedurile formale” (1998, p.1). Am preferat ca în cele ce urmeaz\ s\ folosesc acela[i termen, date fiind asem\n\rile cu expresia similar\ din limba român\. 14 Polanyi (1944), analizând evolu]ia schimburilor economice, clasific\ societ\]ile în trei mari tipuri: economii primitive, dominate debarter, schimb de daruri, reciprocitate; economii de pia]\, în care pia]a mediaz\ orice schimb, facilitând contactul [i stabilind pre]urile; economii ale redistribuirii, în care statul joac\, al\turi de pia]\ rolul de agent (re)distribuitor. 30  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR care comunismul avea s\ se instaureze. Partidul-stat a putut s\ penetreze relativ u[or toate zonele de asociere public\, fie c\ a fost vorba de sindicate, cluburi de [ah sau asocia]ii ale femeilor. Societatea civil\ a fost practic strivit\ (Ekiert, 1992; Rose, 1999). Spa]iul public a devenit unul al falsit\]ii, al declara]iilor oficiale, al pove[tilor f\r\ mare leg\tur\ cu realitatea (Nodia, 1996, p.26). Critica individual\ sau social\ a regimului aveau s\ fie imediat pedepsite. O dovedesc disiden]ii întemni]a]i, determina]i s\ migreze sau extermina]i, ca [i exemplele majore ale revoltelor din 1956, 1968 sau 1981. Cele dou\ revolte române[ti importante (Valea Jiului în anii ‘70 [i Bra[ov, 1987) au fost de asemenea îngropate imediat. Par- ticipan]ii au fost redu[i la t\cere, iar presa româneasc\ nu a relatat niciodat\ despre ele în timpul regimului comunist. Legitimitatea unui astfel de stat nu putea s\ se axeze pe liberul arbitru, pe consensul cet\]enilor. Statul avea s\ se axeze pe putere, nu pe ordine (Sawka, 1999, p. 29), prezentând un autoritarism complet diferit de societ\]ile capitaliste moderne. Modernitatea capitalist\ este cea a unei societ\]i ordonate, ra]ionale (Weber, 1978), în care autoritatea este cea a exper]ilor [i a numerelor, iar „starea final\”, bine precizat\ este a cea a unui echilibru cert, cunoscut tuturor (Bauman, 2002, p.44, p.56), iar autonomia personal\ reprezint\ principiul de reglementare a rela]iilor sociale (Nodia, 1996, p.18). În schimb, în comunism predictibilitatea propriilor fapte este limitat\ de interpretarea aleatoare sau cel mult circumstan]ial\ a legii, ra]ionalitatea deciziilor aparatului birocratic este afectat\ de ideologia oficial\, dar [i de corup]ie, iar centralismul puternic nu accept\ decât un model ierarhic, autoritar al func]ion\rii societ\]ii: partidul hot\r\[te ce e bine pentru cet\]eni, iar ace[ti accept\ punctul de vedere al partidului în virtutea statusului de conduc\tor al acestuia, întocmai ca în societ\]ile tradi]ionale. Pe de alt\ parte, bun\voin]a cet\]enilor nu poate fi axat\ nici pe actul primordial al op]iunii electorale. Partidele comuniste au venit la putere în Europa de Est ca urmare a r\zboiului, sprijinite fiind de armata sovietic\. Subordonarea fa]\ de Moscova le-a subminat suplimentar statusul, fiind în multe cazuri privit\ drept opus\ intereselor na]ionale, ]\ri precum Polonia, România sau Ungaria, percepând acest lucru drept o consfin]ire a pierderilor teritoriale mai vechi sau mai noi. În plus, subordonarea economic\ [i integrarea într-o diviziune interna]ional\ a muncii a nemul]umit state precum România sau Iugoslavia, sortite de Stalin s\ se spe- cializeze exclusiv pe produc]ia agricol\. Reac]ia elitelor comuniste locale a fost de natur\ s\ câ[tige [i simpatia popula]iei: România, spre exemplu, a promovat înc\ din anii 1950 un comunism cu tent\ na]ionalist\ [i o politic\ de industrializare for]at\ în ciuda op]iunilor de la Moscova (vezi T\nase, 1998). Se explic\ astfel [i o parte din preocuparea regimului de la Bucure[ti pentru un al doilea val de industrializare, neîntâlnit nic\ieri în lume. Ideea na]ional\ a fost, pe de alt\ parte, utilizat\ [i de o parte din elitele intelectuale pentru a justifica accesul la resurse. Discu]ia despre na]ionalism, tolerat\ de regimul politic, func]iona ca un substitut 31  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC al discu]iei despre problemele societ\]ii în ansamblul ei, tem\ neacceptat\ de regimul comunist. {i în plan individual, acesta a fost un substitut al rezolv\rii dilemelor de zi cu zi privind supravie]uirea [i/sau dezvoltarea (Verdery, 1994). Curente precum protocronismul românesc15 aveau s\ fie adoptate în bun\ m\sur\ în discursul oficial [i interiorizate de popula]ie, cu efecte asupra conflictelor [i tensiunilor etnice de dup\ schimbarea de regim. Regimurile comuniste aveau nevoie de performan]e deosebite pentru a-[i justifica domina]ia. Era nevoie de sloganuri glorioase, ca [i de însemne palpabile pentru a legitima starea de fapt: primul produc\tor de o]el din lume, locul în care se g\se[te cea mai întins\ construc]ie din Europa, campion absolut la toate spor- turile etc. Costurile unor asemenea realiz\ri (produc]ia pe stoc sau costuri de produc]ie peste pre]ul pie]ei [i vânzarea în pierdere, inutilitatea cheltuielilor de construc]ie a unor cl\diri gigant în condi]iile degrad\rii nivelului de trai, prac- ticarea dopingului de c\tre sportivi etc.) erau aparent ignorate. O situa]ie apare o au politicile sociale. Cum oficial nu existau s\raci, oamenii erau egali, accesul la orice sistem social era garantat [i gratuit, iar familia în- curajat\ s\ procreeze (ba chiar împiedicat\ s\ nu o fac\), nici o dilem\ nu stin- gherea func]ionarea neschimbat\ a sistemului de politici sociale. Caracteristicile sale esen]iale (vezi [i Tabelul 1.1) erau accentul pe egalitarism, minimizarea inegalit\]ilor verticale [i nerecunoa[terea existen]ei problemelor sociale. Efectul pozitiv era reducerea s\r\ciei antebelice, unul din pu]inele succese ale regimurilor comuniste (Ferge, 1995; Mo• ný, 1995). Politicile promovate erau îns\ nesu- tenabile pe termen lung: subsidii de mas\, îns\ c\tre industrii slab productive, pentru zonele sociale tradi]ional s\race; subven]ionarea unor sectoare industriale cu pondere ridicat\ de muncitori nesalaria]i (minerit, construc]ii, industria grea etc.) ca [i c\tre agricultura cooperatist\; gratuitatea serviciilor mediale [i a edu- ca]iei; subven]ionarea pre]urilor alimentare; ocupare complet\ [i control total asupra solidarit\]ii sociale (Mo• ný, 1995; Ferge, 1995; Zamfir, 1995, 1999) 15 Promovarea personajelor importante din literatura, arta [i istoria ]\rii [i exagerarea importan]ei lor pân\ la a-i defini drept precursori ai întregii ordini mondiale sau ai gândirii [tiin]ifice contemporane, inclusiv ai marxismului. Pentru o discu]ie în extenso a fenomenului vezi Verdery (1994) [i Boia (2002). 32  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Tabelul 1.1. Sistemele de politici sociale comuniste: câteva tr\s\turi fundamentale Avantaje Dezavantaje Acces (teoretic) universal, cu puţine erori de Sistem exclusiv de stat, subordonat economicului şi acoperire politicului Subvenţiile reprezentau principalul mijloc de transfer, iar beneficiile nu erau legate de contribuţie Ocupare completă a forţei de muncă Salarii mici şi lipsa posibilităţilor de a alege. Şomaj mascat Locuire ieftină, chirii modice Apartamente prost distribuite. Sistem regresiv de subvenţionare (cele mai bune erau şi ce mai subvenţionate). Distribuţie preferenţială. Inegalităţi de acces la utilităţi Educaţie, sănătate şi asigurări sociale gratuite Calitate redusă, mai ales în ultimii ani şi fără inegalităţi de acces Pensii garantate … însă nelegate de performanţele individuale Concediu de maternitate şi locuri de muncă Obligativitatea muncii salariale garantate după naştere Salariile muncitorilor reprezentau un procent Privilegii pentru nomenclatură. ridicat din salariul mediu Sărăcia era ţinută sub control. Numărul Săracii nu erau recunoscuţi oficial, neavând acces săracilor era mic. la asistenţă Sursa: sintetizat dup\ Deacon (1992), Zamfir (1995, 1999), Ferge (1995), Nielsen (1996) Pe de alt\ parte, se ad\ugau avantajele (de asemenea neoficiale) de care se bucura aparatul de partid, în special cel de pe primele nivele. Pe de alt\ parte, anii ‘80 au marcat deprecierea serviciilor educa]ionale [i de s\n\tate, ca [i accesul la locuire. Raritatea domina [i aceste domenii, iar distribu]ia beneficiilor prefe- ren]ial\ a beneficiilor sociale c\tre nomenclatura central\ sau local\ începea s\ se instituie ca o practic\ generalizat\. Gratuitatea era de asemenea afectat\, prin apari]ia costurilor informale ale cump\r\rii de favoruri în ce prive[te accesul, medica]ia [i tratamentul de calitate în spitale, ob]inerea unei locuin]e mai bune, acceptarea în unit\]i [colare mai bune sau cump\rarea de locuri în licee/uni- versit\]i, proliferarea medita]iilor etc. Greu de desf\[urat în spa]iul public, rela]iile sociale s-au concentrat mai ales în mediul familial sau s-au derulat oarecum subteran. Efectul imediat este cel al asocia]ionismului mai sc\zut decât în Europa de Vest. Pe de alt\ parte, societ\]ile agrare de la mijlocul secolului au început s\ se transforme, popula]ia urban\ a devenit majoritar\, cre[terea economic\ a reconstruc]iei postbelice dinaintea cri- zelor petrolului a dus la o cre[terea condi]iilor de trai, ca [i la o diversificare a stilurilor de via]\ [i a restructur\rii tipului de interac]iune. Consumul s-a 33  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC diversificat, ca [i posibilit\]ile de petrecere a timpului liber, într-un ritm similar sau cel pu]in apropiat lumii capitaliste. Satul [i comunitatea sa închis\, cu un puternic control social sunt înlocuite de locuitul la bloc [i de impersonalul rela]iilor de zi cu zi presupuse de aglomer\rile urbane. Rela]ia or\[enilor, majoritatea migra]i de cel mult o genera]ie din mediul rural, cu satul r\mâne totu[i una puternic\, marcat\ de modelul „gospod\riei mixte difuze”, în care copii afla]i la ora[ împ\rt\[esc [i gestioneaz\ acela[i buget în comun cu genera]iile anterioare r\mase în satul natal (vezi Mih\ilescu, 1997). Structura social\ mo[tenit\ de comunism din perioada interbelic\ este una marcat\ înc\ de tr\s\turi feudale. „Clivaje sociale [i ierarhii profunde, moder- nizarea lent\ [i distorsionat\, lipsa de separare între Biseric\ [i Stat” creau cadrele unei societ\]i mai degrab\ tradi]ionale (vezi Ferge, 1995, p. 5). Regimul comunist [i-a început existen]a prin represiunea elitelor existente, precum [i a tuturor poten]ialilor contestatari (vezi T\nase, 1998). Cu toate acestea, relativ repede, câteva decenii mai târziu, vechile elite au reînceput, treptat, s\ se afirme. Cu excep]ia celor ce preluaser\ puterea, devenind cu timpul nomenclatura – o nou\ form\ de burghezie, clasa muncitoare nu a p\rut a crede în a[a numita dictatur\ a proletariatului16. Astfel, în ciuda declara]iilor oficiale [i a inten]iilor de a re- structura complet societatea, procesul reproducerii sociale a continuat: „lan]ul reproducerii privilegiilor de clas\ nu a fost complet întrerupt nici m\car de un sistem care a fost împotriv\ din punct de vedere ideologic [i determinat din punct de vedere politic s\ aplice aceast\ ideologie în practic\, indiferent de costurile sociale” (Ferge, 1995, p. 8). Motivul este legat de reconversia capitalului cultural în capital politic, în linia dezvolt\rilor lui Bourdieu (1977, 1986). Astfel, în ciuda represiunii ini]iale, elitele aveau s\ se refac\ într-un interval de timp mai lung sau mai scurt, cu intensitate diferit\ de la o ]ar\ la alta, în cel mai r\u pentru ele caz revenind în for]\ dup\ c\derea regimurilor comuniste. Adesea, reproduc]ia social\ a fost una care a „s\rit” peste o genera]ie, pozi]ia social\ a bunicilor fiind reprodus\ mai degrab\ de nepo]i decât de p\rin]i. Practic, schimbarea sistemului a avantajat familiile care reu[iser\ s\ „câ[tige” [i în vechiul regim, chiar dac\ la începuturile noii ordini au avut de suferit perioade întinse de „vremuri negre”. (Ferge, 1995: 10). Concluzia este valid\ [i pentru schimbarea post-comunist\ [i voi reveni asupra ei la momentul oportun. Pe de alt\ parte, schimbarea rapid\ [i represiunea din primii ani ai comu- nismului au creat premisele unor rate ridicate ale mobilit\]ii sociale, accentuate mai ales în anii 60-70 de c\tre industrializare [i urbanizare. Mobilitatea ascendent\ a afectat îns\ mai pu]in grupurile [i categoriile tradi]ional defavorizate (precum ]iganii sau muncitorii manuali), ascensiunea social\ c\tre pozi]iile de vârf fiind mai ales a clasei de mijloc. Avea s\ emearg\ o clas\ nou\ de tehnocra]i, relativ bine educa]i [i ocupând pozi]ii importante fie în nomenclatura de partid, fie în 16 Vezi I. Kemény – Ouvriers Hongrois, L’Harmattan, Paris, 1985, citat în Ferge (1995, p. 9). 34  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR aparatul administrativ. Ei aveau s\ aib\ un rol decisiv în crearea condi]iilor ce au precedat schimbarea de regim de la sfâr[itul anilor 1980 (Goldman, 1997). ]\- r\nimea, sau cel pu]in o parte a ei, este un alt beneficiar al mobilit\]ii sociale, par]ial ca efect al urbaniz\rii, al progresului tehnologic, dar [i al nevoii de aco- perire a golurilor structurale rezultate din reprimarea vechilor elite. Interesant r\mâne [i faptul c\ domina]ia partidului-stat asupra societ\]ii civile nu a f\cut decât s\ „înghe]e” tensiunile [i conflictele între grupurile etnice [i religioase. Acestea aveau s\ persiste în stare latent\, urmând a izbucni în anii tranzi]iei, când au generat clivaje puternice, derivate uneori în disolu]ia unor state (vezi fosta Iugoslavie), în conflicte interne (de regul\ între popula]ia majoritar\ [i minoritari, fie c\ ace[tia au fost ]igani, unguri sau ru[i etc.), sau în mut\ri de popula]ie (vezi migra]ia etnicilor turci din Bulgaria în Turcia). Toate aceste clivaje r\mân îns\ mai degrab\ marginale. Literatura dedicat\ comunismului [i tranzi]iei consemneaz\ faptul c\, în general, în societ\]ile co- muniste europene, „toat\ lumea, exceptând o mic\ elit\ politic\, apar]ine aceluia[i ambalaj nedefinit [i f\r\ tr\s\turi sociologice distincte” (Fuller, 2000, p. 587). Ipoteza omogenit\]ii este axat\ în principal pe relativa egalitate a veniturilor, dublat\ de raritatea produselor care nu permiteau un consum mult diferit de cel al restului societ\]ii. Pe de alt\ parte, politica de locuire a regimului comunist a fost una omogenizatoare, nivelând inegalit\]ile verticale tradi]ionale. În România, de exemplu, sistematizarea urban\, extins\ ulterior la sate, a avut în centrul ei con- struirea de apartamente relativ ieftine, în blocuri cu un înalt nivel de standardizare. Dincolo de similitudinile fizice dintre blocuri, ele erau locuite de popula]ii si- milare, segregarea reziden]ial\ fiind evitat\ sistematic, prin politica de repartizare a apartamentelor c\tre angaja]ii unor unit\]i economice diferite. Blocul devenea astfel un amalgam de statusuri sociale, economice [i educa]ionale, în care cei mai s\raci membri ai societ\]ii erau vecini cu cei mai avu]i, doctorii în [tiin]e cu lucr\torii de la salubritate, disiden]ii politici cu mili]ienii (vezi Mih\ilescu [i al]ii, 1994). De remarcat este faptul c\ doar unele corpuri profesionale (militarii în special), precum [i membrii nomenclaturii sau tehnocra]iei locale (care preluau de regul\ apartamentele construite în centrul ora[elor) evitau aceast\ omogenizare reziden]ial\. Linda Fuller (2000) remarc\ faptul c\ imaginea societ\]ilor comuniste ca fiind omogene se bazeaz\ mai ales pe reprezent\rile intelectualit\]ii din aceste ]\ri, dihotomiile ce structureaz\ aceste reprezent\rii având în general valen]e omo- genizatoare: nomenclatura versus al]ii, elitele versus mase, beneficiarii comu- nismului versus victimele regimului, membrii versus nemembrii de partid etc. Intelectualii invoc\ de regul\ salarii proaste, chiar mai proaste decât cele ale muncitorilor, iar muncitorii amintesc o s\pt\mân\ de lucru cu 20% mai lung\ ca în vest, norme de plan imposibil de realizat, absen]a tehnologiilor [i instrumentelor de lucru. De aici [i perspective diferite asupra ineficien]ei economice a între- 35  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC prinderilor [i a societ\]ii în ansamblul ei: muncitorii invoc\ performan]a redus\ a intelectualilor [i acuz\ aparatul auxiliar perceput drept supradimensionat, în timp ce intelectualii plaseaz\ adesea vina la nivelul leneviei muncitorilor. Clivajul avea s\ fie vizibil mai ales în momentul în care reforma avea s\ produc\ primele dezam\giri. Brucan (1990) sugereaz\ [i el clivajul latent muncitori-intelectuali, muncitori- aparat de partid. Ini]ial, „muncitorul industrial de origine ]\r\neasc\ a devenit baza social\ ideal\ a partidului comunist” (p.19). Incapabil de a conduce, „el aducea cu sine tradi]ii s\te[ti, între altele lipsa nevoii de a se organiza”. De aici o anumit\ legitimare a aparatului birocratic, atâta vreme cât a existat o cre[tere a nivelului de trai. Aranjamentul a fost îns\ spulberat de revolu]ia tehnologic\, de industrializare în sine, care a sfâr[it prin a induce clivaje importante între sat [i ora[, între muncitori [i intelectuali, între aparatul birocratic [i cel productiv. Pe de alt\ parte s\ not\m c\, în ciuda controlului generalizat al aparatului poli]ienesc asupra societ\]ii, veniturile nu erau chiar într-atât de egale. Dincolo de accesul privilegiat al nomenclaturii la pie]e [i servicii de tip clientelar, existau categorii profesionale care dezvoltaser\ strategii individuale de cre[tere profitând de raritate. În România, pie]ele informale ale medita]iilor pentru admiterea la liceu sau la facultate erau deja generalizate la sfâr[itul anilor 80, aducând un venit suplimentar aproape tuturor celor ce aveau o diplom\ universitar\. Personalul medical câ[tiga din copl\]ile informale. Locuitorii din zonele turistice câ[tigau prin închirierea locuin]elor c\tre cei afla]i în vacan]\, în c\utarea unor posibilit\]i de cazare mai ieftine. Vânz\torii din magazine aveau asigurat\ o pia]\ mereu în expansiune a vânz\rii „pe sub mân\” a produselor a c\ror ofert\ era insuficient\, la pre]uri superioare celor oficiale, fixate în fapt de pia]a neagr\. Instalatorii, electricienii [i zugravii ac]ionau adesea ca lucr\tori pe cont propriu, chiar dac\ oficial nu o puteau face. [i exemplele pot continua. Existau [i categorii care nu î[i puteau valorifica abilit\]ile pe pia]a neagr\ decât în mic\ m\sur\: agricultorii, personalul auxiliar din întreprinderi, personajul care asigura îngrijirea [colilor sau a cl\dirilor publice, [oferii etc. To]i ace[tia nu aveau pentru suplimentarea veniturilor decât alternativa complet\rii salariului cu produse împrumutate neoficial [i definitiv, sau mai exact furate, de la locul de munc\, evident o ocupa]ie mai riscant\ [i mai pu]in profitabil\, dar generalizat\ în Ro- mânia anilor ‘80. În fine, la inegalitatea vertical\, tradi]ional\, s-a ad\ugat una orizontal\, având r\d\cini în omogenizarea societ\]ii [i în schimbarea social\ în sine. Distan]a dintre straturile sociale s-a mic[orat, chiar dac\ structura lor a fost în genere reprodus\. Îns\ inegalitatea în interiorul claselor sociale s-a m\rit. A[a cum sugereaz\ Larry Ray (1996), pornind de la analize asupra societ\]ilor comuniste din Ungaria, Rusia, Polonia, Cehia [i Bulgaria, indivizi din categorii sociale similare tind s\ aib\ acces la resurse diferite. Exemplul lui Ray vizeaz\ mai ales situa]ia locuirii 36  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR (p. 91-95). Cei mai în vârst\ tind s\ aib\ locuin]e proprietate personal\, în timp ce tinerii sunt chiria[i, or\[enii mai vechi sunt avantaja]i în fa]a noilor imigran]i la ora[, cei cu rela]ii sociale mai extinse fa]\ de restul. Muncitorii (or\[enii în general) au acces mai u[or la locuin]e de stat cu chirii modice, în timp ce în mediu rural construc]ia de case proprii este norma, implicând costuri superioare. De aici inegalit\]i vizibile chiar între colegi de birou. Efectul general al posesiei lo- cuin]elor de c\tre stat [i al redistribuirii lor la cele trei nivele17 este unul omo- genizator, indivizi cu statusuri complet diferite ajungând s\ locuiasc\ în acela[i bloc. În interiorul straturilor sociale îns\, chiria[i, proprietari [i locuitori ai c\- minelor de nefamili[ti (statusuri implicând costuri [i condi]ii de locuit neomogene) prezint\ statusuri educa]ionale, ocupa]ionale [i de venit identice. De aici [i ideea unei societ\]i egalizate pe vertical\, îns\ profund inegal\ în interiorul straturilor sociale. Contactul cu alte culturi a fost, la rândul s\u redus. Dou\ temeri au f\cut regimurile comuniste s\ evite deschiderea grani]elor pentru libera circula]ie: poten]iala pierdere de popula]ie, prin emigrare [i contagiunea valorile liberal- democratice ale occidentalilor. Asociind [i repulsia sistemului comunist fa]\ de inova]ia social\ a rezultat o relativ\ închistare, un conservatorism puternic la nivelul schimb\rii valorilor sociale, rezultând într-un final în persisten]a unor valori tradi]ionaliste puternice (vezi B.Voicu, 2000). Reac]ia este una fireasc\ la modul prin care sistemul comunist a c\utat s\ î[i impun\ valorile [i compor- tamentele. {antajul, teroarea [i constrângerea ini]iale au generat reac]ii adverse [i retragerea societ\]ii spre tradi]ionalism, modul cel mai ‘sigur’ de a gândi [i ac]iona. Treptat, mijloace mai pu]in vizibile, îns\ eficiente de propagand\ au început s\ î[i fac\ sim]it\ prezen]a: manuale [colare, discursuri [tiin]ifice, opere de art\, re- lat\rile din pres\ nu doar asupra evenimentelor politice ci [i a faptelor din via]a de zi cu zi, chiar [i discursul Bisericii18, modul (voit eronat) de raportare a activit\]ii economice a unit\]ilor de orice fel etc. „Totul a fost impregnat ideologic, iar spiritul critic a fost reprimat prin toate mijloacele” (Mih\ilescu, 2003: 63). R\s- turnarea for]at\ a valorilor declarate oficial drept fundamentale, a generat haos la 17 Administra]ia local\ distribuia pachete de locuin]e c\tre întreprinderi/angajatori, care la rându- le le distribuiau c\tre angaja]i. Modul de structurare a regulilor de alocare constituie un al treilea nivel, marcat de „o mixtur\ de criterii formal-ra]ionale [i informale” (Ray, 1996: 93). S- ar putea ad\uga aici un al patrulea nivel, marginal fa]\ de structura sugerat\ de Larry Ray. Este vorba de alocarea direct\ a apartamentelor de la centrul local de decizie c\tre indivizi, f\r\ a mai trece prin etapa aloc\rii prin întreprindere, urmând logica acelora[i criterii informale structurate în jurul re]elelor sociale. 18 Acesta este un fapt aparent paradoxal: Biserica era la rândul s\u marginalizat\ de un stat al c\rui sistem valoric declarat se baza pe ateism, contrar valorilor majoritare în epoc\. În schimb, în discursul preo]ilor, în încercarea de supravie]uire în fa]a regimului socialist, acest regim era destul de des ap\rat, iar alteori Biserica [i statul deveneau alia]i (vezi unele exemple în T\nase, 1999). În România, în unele biserici ortodoxe, slujbele de duminic\ începeau prin celebrarea [i rug\ciunea pentru Dumnezeu, Patriarh, Partidul Comunist [i conduc\torii s\i. 37  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC nivel cultural, contribuind în timp la structurarea unei morale duplicitare în sfera eticii muncii, a valorilor familiale, a modurilor de raportare la comunitate, a normelor religioase etc. Valorile muncii dezvoltate în ultima parte a comunismului erau unele mai degrab\ ale ne-muncii: „noi ne facem c\ muncim, voi v\ face]i c\ ne pl\ti]i” era o zical\ r\spândit\ în epoc\. A[a cum am mai ar\tat, întreprinderile aveau un per- sonal supradimensionat [i care nu lucra zile întregi la capacitatea maxim\ din lipsa materiilor prime. „Directorii stocau practic for]a de munc\, întocmai ca pe oricare alt\ materie prim\, pentru c\ nu [tiau niciodat\ de câ]i muncitori va fi nevoie” (Verdery, 2003: 42). S\ not\m [i rela]iile clientelare care dirijau orice angajare, mai ales în România sfâr[itului anilor ‘80. Imixtiunea politicului în via]a întreprinderii, inclusiv prin controlul asupra sindicatelor, conjugat\ cu supradimensionare schemei de personal contribuie la generalizarea unei etici a muncii dedicat\ mai degrab\ evit\rii acesteia. A[a cum remarc\ Burowoy19, muncitorii participau doar formal, ridiculizând sensul [i con]inuturile diferitelor ritualuri de produc]ie cu conota]ie politic\ impuse de partid întreprinderilor: întrecerea între brig\zi, cel mai bun muncitor, zilele de munc\ „voluntar\”, campaniile de „munca patriotic\” pentru înfrumuse]area ]\rii, ora[ului sau întreprinderii etc. Dispre]ul generalizat pentru astfel de manifest\ri, simultan promov\rii oficiale excesive [i obsesive a cultului muncii, a condus [i el la contrariu: ridiculizarea acesteia. În schimb, beneficiile din ne-munc\, ca [i mimarea muncii deveniser\ o virtute. Simultan, un efect pervers la fel de important a fost sl\birea controlului di- rectorilor asupra angaja]ilor. Procesul avea s\ fie accentuat de lipsa de informa]ie [i de ira]ionalitatea planificatorilor, ale c\ror comenzi determinate politic erau adeseori percepute drept aberante economic [i/sau tehnic. Spre sfâr[itul anilor ‘80, orice angajat sau director de întreprindere era gata s\ paseze responsabilitatea pentru orice eroare c\tre nivelele superioare ale birocra]iei centrale. Mai mult, prin comenzile excesive, birocra]ia central\ bloca ini]iativa local\, chiar [i în situa]ii de criz\. Exemplul accidentului catastrofal de la Rafin\ria Teleajen (Ploie[ti) este tipic pentru modul de a gândi în comunism. Piroliza, utilaj extrem de costisitor, [i proasp\t pus în func]ie la rafin\ria în cauz\, a explodat într-o noapte, la mijlocul anilor ‘80, provocând decesul a peste 40 de angaja]i [i r\nirea a altor câteva zeci20. Vina a fost atribuit\ aproape instantaneu de folclorul local Elenei Ceau[escu, cea care, în calitate de „prim chimist al ]\rii”, interzisese oprirea instala]iei (repornirea 19 Michael Burowoy – The Politics Of Production, Verso, Londra, 1985, citat de Verdery (2003: 43-44). 20 Cifrele oficiale lipsesc [i în acest caz. Estimarea este realizat\ pornind de la relat\rile presei, dup\ c\derea regimului, ca [i de la relat\ri ale personalului medical din diverse spitale ale ora[ului. 38  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR fiind costisitoare), de[i inginerii [i conducerea rafin\riei ar fi avertizat asupra riscului iminent atât conducerea de partid cât [i Ministerul Petrolului. A[teptarea continu\ a unei comenzi ierarhice s-a mulat perfect pe cultura ierarhic\ tradi]ional\, generând un cerc vicios al a[tept\rilor, amân\rilor [i lipsei de ini]iativ\ [i responsabilitate. Întârzierea schimb\rii de regim în ciuda ine- ficien]ei sale evidente, a fost determinat\ par]ial [i de aceast\ atitudine de re- semnare [i de lips\ de ini]iativ\, ca [i de frica de organele de represiune. A[a cum arat\ Verdery (2003:44-48), unul dintre principalele produse ale societ\]ilor co- muniste îl reprezentau dosarele întocmite cet\]enilor de c\tre serviciile de poli]iei politic\, produs intermediar pe calea produc]iei pe scar\ larg\ a „cet\]enilor supu[i”. O întreag\ cultur\ a supu[eniei avea s\ se dezvolte21, sprijinit\ [i de promovarea ca valoare suprem\ a loialit\]ii necondi]ionate fa]\ de partid (Mi- h\ilescu, 2003:63. Pe de alt\ parte, industrializarea masiv\ [i urbanizarea accelerat\ au deschis calea c\tre moderniz\ri ale valorilor sociale în alte domenii. Familia avea s\ fie cea mai afectat\ prin intrarea aproape generalizat\ a femeilor pe pia]a muncii, prin promovarea lor explicit\ în structurile de partid. Norma acceptat\ social era cea a particip\rii femeii la munca salarial\, încurajat\ puternic [i de regimul comunist, care avea nevoie de for]\ de munc\, prin accesul universal la facilit\]i de cre[tere a copilului. Pe de alt\ parte, diviziunea sarcinilor familiale r\mânea cea tra- di]ional\, rolul femeii fiind de a veghea de una singur\ buc\t\ria, cur\]enia [i cre[terea copiilor22. Modernizarea religioas\ a fost [i ea una [chioap\, nereflectând în mod necesar o evolu]ie natural\, cât mai ales una constrâns\. Educa]ia [colar\ era complet ateist\, iar Biserica era repudiat\ public, chiar dac\, cel pu]in în România, unii preo]i invocau în slujbele lor, al\turi de Dumnezeu, pe conduc\torul partidului. Secularizarea practicii religioase a fost determinat\ nu doar de procese de ra- ]ionalizare, dar [i de stigma aruncat\ de partid asupra celor care mergeau la biseric\, sau asupra acelor care a[ezau cruci pe mormintele membrilor familiei, precum în Bulgaria. Pe de alt\ parte, secularizarea nu a afectat decât par]ial credin]a în explica]ia religioas\, societ\]ile mai tradi]ionale din estul fost comunist fiind mai religioase decât cele din vestul Europei (vezi de exemplu Ester, Halman, de Moor, 1994; M.Voicu, 2002; etc.). Spa]iul public era unul destinat minciunii [i falsit\]ii (Nodia, 1996; Verdery, 2003 etc.). Istoria era permanent rescris\ în func]ie de interesele momentului (vezi Boia, 1998, 1997). Ziarele, televiziunea [i radioul raportau cifre exagerate privind performan]ele sistemului comunist [i discutau despre capitalism ca despre 21 Sztompka (1999) produce un argument similar. 22 Pentru referin]e [i exemple extinse în ce prive[te valorile fa]\ de (in)egalitatea de gen în societ\]ile europene, vezi M.Voicu: 2002, 2003a, 2003b; M.Voicu [i B.Voicu, 2003b etc. 39  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC o societate în descompunere, realit\]i contrazise flagrant de diversele contacte, chiar [i rare, cu lumea occidental\. Raritatea [i lipsurile contraziceau flagrant discursul oficial despre bun\stare. Era periculos s\ discu]i în autobuz sau la locul de munc\ ceea ce gândeai cu adev\rat [i puteai, între anumite limite s\ spui acas\ sau în cercul de prieteni. Fusese inventat [i un limbaj oficial, „limba de lemn”, con]inând expresii standard bine de rostit în împrejur\ri ritualice, cum ar fi fost [edin]ele de partid, difuzarea [tirilor în jurnalele televizate, declara]iile juc\torilor de fotbal dup\ un succes interna]ional etc. Un exemplu anecdotic despre falsitatea [i absurdul vie]i publice oficiale este cel al unui cet\]ean român prins furând o c\ru]\ întreag\ de porumb de pe terenul unui IAS. Trimis în judecat\, omul ar fi câ[tigat procesul invocând un articol ap\rut în urm\ cu câteva s\pt\mâni în ziarul Scînteia, oficiosul partidului, în care se anun]a c\ recoltarea a fost încheiat\ în jude]ul respectiv [i c\ nu a mai r\mas nici urm\ de [tiulete pe câmp. O alt\ versiune a pove[tii ce a circulat în epoc\, adaug\ faptul c\ individul ar fi argu- mentat c\ el de fapt recuperase mici buc\]i de cocean [i boabe de porumb r\mase accidental pe câmp [i se îndrepta c\tre IAS în scopul de a contribui [i el la sporirea recoltei. Ceea ce, în spirit stahanovist, ar fi implicat decorarea [i nu condamnarea inculpatului! A[adar, „minciuna devenise o parte a normei comportamentale [i o parte integrant\ a activit\]ilor publice” (Platonova, 2003:45). Mai mult, oricine par- ticipase direct sau indirect la spectacolul falsific\rii realit\]ii. Existau astfel dou\ lumi distincte: cea real\, palpabil\, [i cea oficial\, la fel de palpabil\, fiind con- struit\ de fiecare în parte, dar în care obiectele urmau o ordine [i un echilibru departe de realitatea cotidian\. A nu spune adev\rul în public devenise o valoare în sine, puternic internalizat\ de c\tre cet\]enii regimurilor comuniste. Fenomenul împiedica pe de o parte asumarea oric\rui risc, înc\lcarea odinii prescrise, ca [i deciziile ra]ionale, [tirbind la rândul s\u din modernitatea cultural\ a societ\]ilor comuniste. Simptomatic\ era promovarea unei duble morale: ideologia oficial\ se su- prapunea unor „seturi de valori umane care guvernau rela]iile sociale” (Ledeneva, 1998: 67). Acestea din urm\ putea ignora complet normele proclamate oficial, introducând un cod al onoarei bazate pe reciprocitate [i pe puterea dat\ statusurile ocupa]ionale [i politice de]inute de indivizi. Cet\]eanul obi[nuit folosea o com- bina]ie între cele dou\ coduri culturale, f\r\ a adera în mod exclusiv la unul dintre ele. Aceasta îi permitea s\ pretind\ protec]ie total\ din partea statului, dar s\ îl fure cu orice ocazie; s\ afirme în public adeziunea la cauza partidului, dar s\ îl înjure în spa]iul intim, privat sau chiar în locuri publice mai pu]in oficiale, precum autobuzul sau coada; s\ apeleze la blat, dar s\ îi înfiereze pe cel care-l practic\. Trei principii fundamentale guvernau ordinea de tip sovietic, consfin]ind ar- bitrariul legii [i permi]ând dezvoltarea [i generalizarea dublei morale: orice pe- deaps\ poate fi suspendat\ dac\ individul se conformeaz\ cerin]elor statului [i 40  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR poli]iei politice; orice regul\ admite excep]ii, ia acceptarea unei excep]ii este suficient\ pentru a justifica [i altele; responsabilitatea colectiv\ prevaleaz\ în fa]a celei individuale (Ledeneva, 1998:77). De aici [i dificult\]ile majore ale sistemului comunist: o etic\ deficitar\ a muncii, colectivism accentuat [i de-responsabilizare; justi]ie arbitrar\, incerti- tudine accentuat\, inconsisten]\ a valorilor sociale, alegalitate [i amoralism fa- milial. IV. Cauzele schimb\rii Nu îmi propun s\ discut aici cauzele schimb\rilor din Europa de Est. M\ m\rginesc la a rezuma principalele motive ale schimb\rii a[a cum apar ele în literatura dedicat\ tranzi]iei (Tabelul 1.2). F\r\ îndoial\, fiecare regim a c\zut [i din cauze specifice, îns\ aten]ia mea se îndreapt\ mai ales c\tre acele elemente comune, definitorii pentru întreg spa]iul comunist. Motivele schimb\rilor de regim din 1989 pot fi clasificate în varii moduri. Ele ]in de structura politic\ intern\ [i extern\, de modific\rile din structura social\, de modul de organizare economic\ sau de valorile sociale [i de normele la care aderau societ\]ile în cauz\. Într-o alt\ perspectiv\, e vorba de disfunc]iuni inerente ale sistemului comunist, de conjunctura extern\ [i de imperativele dezvolt\rii tehnologice. Structura propus\ în Tabelul 1.2 este una de lucru, util\ pentru a accentua intr\rile majore ce au determinat implozia cutiei negre a comunismului european. Întrebarea care r\mâne este îns\ una simpl\: de ce 1989? Sl\biciunile eco- nomice [i politice ale sistemului existau în diverse forme dintotdeauna. Exceptând poate schimb\rile de la Moscova (care ele însele sunt determinate cel pu]in par]ial de toate celelalte) situa]ia interna]ional\ a fost mai mereu aceea[i. Modernizarea începuse/continuase înc\ din primii ani ai comunismului, iar în cei 50 de ani ai persisten]ei regimului, valorile altruiste avuseser\ tot timpul s\ se toceasc\. Îns\[i tehnocra]ia exista, ce e drept în forme mai pu]in dezvoltate, înc\ din anii ‘70. Explica]iile sunt iar\[i multiple. A fost nevoie pe de o parte ca toate aceste precondi]ii ale schimb\rii s\ fie îndeplinite. În plus, a[a cum arat\ Hall (1998), a fost nevoie ca s\ dispar\ al]i factori, sus]inând persisten]a regimului. Militarismul distr\gea aten]ia popula]iei c\tre alte scopuri, iar percep]ia – chiar [i moderat\ – a prezen]ei „inamicului” capitalist, a[a cum definea propaganda oficial\ demo- cra]iile occidentale, sporea coeren]a intern\ [i bloca schimbarea. Învingerea ra- rit\]ii postbelice [i cuceririle epocii moderne, explicate oficial drept succese ale comunismului [i nu ca procese comune unei lumi în plin\ globalizare, confereau 41  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Tabelul 1.2. Cauzele c\derii regimurilor comuniste europene: o sintez\ Slăbiciuni interne Slăbiciunea regimului politic Represiune, rigiditate, corupţie ale sistemelor economic şi politic Absenţa societăţii civile …ca alternativă şi partener al statului Subordonarea către URSS Satelizarea Reprezentarea socială a unei Rusii tradiţional ostile (puternic naţionalism anti-rusesc) Raritate şi deprivare Priorităţi investiţionale prost direcţionate economică Mediocritate şi lipsa abilităţilor manageriale Limitarea reformelor tip glaznost şi perestroika Distorsiuni şi perversităţi: piaţa neagră, cozile, magazinele pe valută Degradarea mediului Obsesia oficială a dezvoltării industriale Utilizarea nesăbuită a energiei (consum foarte ridicat de lignit) Principalul poluator fiind guvernul, însăşi paznicul mediului curat, nu avea cine să îl penalizeze Situaţia Reforma Politica sovietică din epoca internaţională Gorbaciov Renunţarea la doctrina intervenţionismului în ţările blocului comunist Politicile vestice Focalizarea pe drepturile omului Limitări ale comerţului Delimitarea de Rusia Desemnarea unui papă polonez …mai ales în raport cu diminuarea dramatică a Înflorirea spectaculoasă a performanţei ţărilor comuniste şi sub guverne de democraţiilor vestice în anii dreapta, care au redus preocupările pentru `80 asigurarea bunăstării sociale şi egalitarism Schimbarea Criza valorilor ce ar fi putut Egalitarismul, altruismul, renunţarea la proprietate valorilor şi susţine regimul nu sunt valori sutenabile pe termen mediu şi lung structurii sociale Industrializarea şi …şi proliferarea valorilor asociate Urbanizarea Puterea crescândă a Emergenţa unei noi elite, cu aşteptări şi intenţii tehnocraţiei diferite de cele ale comunismului tradiţional (Gorbaciov ca exponent al tehnocraţiei) Surse: Goldman (1997), Hall (1998), Brucan (1990), Verdery (2003), Ray (1996), Dahrendorf (1993), T\nase (1999), Soutel (1998), Hobsbawm (1999) 42  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR legitimitate regimului: dovedise cel pu]in o dat\ c\ poate conduce corabia c\tre un liman primitor. Eroismul social al celor ce cunoscuser\ o relativ\ mobilitate ascendent\ reprezenta un ultim factor. În fine, a[a cum sugereaz\ Verdery, era existen]a celei mai importante industrii comuniste, cea gestionat\ de poli]ia po- litic\ [i destinat\ producerii, în trepte, mai întâi a dosarelor [i apoi a supu[ilor (Verdery, 2003). În timp îns\ to]i ace[ti factori ce asigurau persisten]a regimurilor s-au diminuat sau chiar au început s\ dispar\. Ineficien]a economic\ [i criza financiar\ a redus regimurile militare. Contactele, chiar [i sporadice, cu occidentul au eliminat aproape complet reprezentarea acestuia drept inamic. Insuccesele repetate în a asigura bun\starea, ca [i schimbarea genera]iilor au f\cut uitate cre[terea post- belic\. A fi erou cu stomacul gol este greu de sus]inut pentru o perioad\ în- delungat\. În fine, experien]ele repetate în confrunt\rile cu regimul au diminuat teama de poli]ia secret\ [i de controlul total al statului: Ungaria anului 1956; prim\vara de la Praga; grevele începute la Gdansk [i soldate cu structurarea Solidarit\]ii ca [i for]\ politic\ independent\; rezisten]a literar\ [i artistic\ sub- teran\; incidente izolate precum cele din România: Valea Jiului 1977, Bra[ov 1987; desemnarea unui pap\ polonez; etc. Toate acestea au contribuit în anii ‘80 la acutizarea crizei de legitimitate [i suport social cauzat\ de lipsa de eficien]\ economic\, reprimarea drepturilor sociale [i cet\]ene[ti, subordonarea extern\ în fa]a unei puteri considerate tra- di]ional drept retrograd\ [i nedreapt\, etc. Criza general\ a sistemului a constituit probabil motivul ultim al disolu]iei rapide a comunismului european. V. Tranzi]ia V.1. Tranzi]ia: dubl\, tripl\ sau cvadrupl\? Primele analize ale societ\]ilor ex-comuniste în tranzi]ie, aveau s\ identifice imediat ]elul acestor tranzi]ii: (re)construirea unor societ\]i capitaliste de tip vestic. Dou\ erau elementele cele mai vizibile ale procesului de tranzi]ie: democratizarea politic\ [i marketizarea actului economic (Przeworski, 1996; Kuzio, 2001; Stark [i Bruszt, 2001: 6-7; Sandu, 1999: 9; Pickel, 2002; Parish [i Michelson, 1996; etc.)23. 23 Paul Kubicek (2000) analizeaz\ articolele despre postcomunism ap\rute în anii ‘90 în patru jurnale de prim flux, relevante pentru [tiin]ele politice aplicate în spa]iul ex-comunist. Tematica a aproximativ patru cincimi dintre aceste articole se refer\ la transform\rile din economie [i politic\. 43  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Przeworski (1991) noteaz\ faptul c\ tranzi]ia reprezint\ oportunitatea g\sirii unei c\i de mijloc între socialism [i capitalism, o cale care s\ îmbine avantajele capitaliste ale regl\rii economiei pe baza reac]iilor pie]ei [i ale democra]iei par- ticipative, cu ra]ionalizarea (re)distribu]iei, astfel încât to]i oamenii s\ aib\ ce mânca. Procesele esen]iale erau u[or de identificat adoptarea economiei de pia]\ [i a institu]iilor democratice. Transform\rile din cele dou\ sfere domin\ literatura tranzi]iei. Se adaug\ procesele de redefinire a statului, îns\ acestea sunt oarecum subsumate primelor. Pentru Sawka (1999), tranzi]ia este una aproape exclusiv economic\ [i politic\, presupunând transformarea economiei (liberalizarea), tranzi]ia democratic\, re- construc]ia statului, reinventarea societ\]ii civile, formarea partidelor politice, reconfigurarea na]ional\ [i reorientarea politicii externe. În mod similar, Goldman (1997) sesizeaz\ al\turi de democratizare [i marketizare, alte dou\ procese im- portante: promovarea stabilit\]ii sociale (medierea conflictelor interetnice, a anti- semitismului [i discrimin\rii ]iganilor, precum [i a marginaliz\rii femeilor) [i diversificarea politicii externe. Kuzio (2001) discut\ despre tranzi]ie ca un proces cvadruplu. El adaug\ celor dou\ procese esen]iale necesitatea redefinirii statului [i problematica na]iunii [i a na]ionalismului. Na]ionalismul, ca fenomen emergând cu pregnan]\ în tranzi]ie, este remarcat [i de Miller, White [i Heywood (1996), ace[tia identificând trei valen]e ale sale: na]ionalismul extern, definind rela]iile cu vecinii; na]ionalismul centralist, definind modul de structurare a statului; na- ]ionalismul cultural, definind procesele de redefinire a structurii [i rela]iilor sociale. Pickvance (1999) discut\ despre „tripla tranzi]ie”: schimbare de regim, schimbare economic\, schimbare a frontierei. S\ not\m c\ majoritatea abord\rilor men]ionate mai sus sunt pur institu]ionale, în ton cu paradigmele dominante în abordarea dezvolt\rii sociale de la începutul anilor ‘9024. Schimbarea institu]ional\ – fie ea predominant economic\, politic\, sau economic\ [i politic\ în acela[i timp – este tratat\ ca fiind determinant\ pentru procesul tranzi]iei [i suficient\ pentru a asigura atingerea scopurilor schimb\rii. Un astfel de demers, accentuând rolul [i importan]a schimb\rilor economice [i politice este comun discursului opiniei publice, al mass media, al politicienilor. Pickel (2002) noteaz\: „transformarea postcomunist\ nu reprezint\ un proiect [tiin]ific, ci unul politic” (p 113). Schimbarea economic\, fiind cea mai vizibil\, explic\ Pickel, a concentrat asupra sa cea mai mare aten]ie. Schimb\rile politice au urmat-o imediat25. [tiin]a, la rândul s\u, preia [i furnizeaz\ explica]ii [i teme de analiz\ din via]a social\, într-o „rela]ie biunivoc\ de subordonare” fa]\ de so- cietate. De aici [i concentrarea literaturii primei jum\t\]i a anilor ‘90 pe tematica 24 Pentru o ampl\ discu]ie în acest sens vezi Vl\sceanu, 2001. 25 Ordinea e diferit\ de la ]ar\ la ]ar\, îns\ patternul dominant a fost cel al relax\rii economice urmate de cea politic\. 44  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR restructur\rii economice (privatizare, marketizare) [i a reconstruc]iei institu]ionale a vie]ii politice (democratizare, societate civil\, reorientarea politicii externe) [i a fenomenelor conexe (resurgen]a na]ionalismului, redefinire statal\). În paralel, era discutat\ schimbarea structurii sociale, cu accent pe noile activit\]i emergente [i statusurile asociate (antreprenoriat, activitate politic\ etc.) ca [i pe inegalit\]ile din ce în ce mai accentuate [i pe institu]ionalizarea s\r\ciei. Schimbarea a fost definit\ ini]ial teleologic, ca o tranzi]ie spre capitalism, indiferent c\ aceasta a fost privit\ ca un proces de dezvoltare [i inovare social\, ca unul de imita]ie [i contagiune, sau ca o involu]ie c\tre o ordine social\ pre- comunist\26. La cap\tul drumului se afla binecunoscutul sistem capitalism (Prze- worski, 1996; Bryant [i Mokrzycki, 1994; Habermas, 1990; Dahrendorf, 1993; etc.), a c\rei victorie în fa]a socialismului de stat consfin]ise „sfâr[itul istoriei”. Analizele mai târzii încep s\ discute schimb\rile în termenii de „transform\ri”, evitând-se eticheta de tranzi]ie, tocmai datorit\ implica]ilor sale teleologice (Ray, 1996:167; D\ianu, 2000: 109). La cap\tul drumului nu p\rea a mai fi capitalismul, ci mai degrab\ o alt\ ordine social\, originar\ în capitalism, dar cu puternice influen]e ale vechiului regim (Pasti, 1995; Ray, 1996; Sztompka, 1999b etc.). În plus, o serie de autori (Sztompka, Rose, Nodia, Sandu, Verdery etc.) se con- centreaz\ mai ales asupra altor aspectelor culturale ale schimb\rii, mai pu]in vizibile decât democratizarea [i marketizarea, dar cu implica]ii mult mai adânci. Tabelul 1.3. Principalele procese ale tranzi]iilor [i subsistemele sociale în care se manifest\ G (politica) A (economia) Democratizare internă Marketizare Reorientarea politicii externe Privatizare Redefinire naţională Transformarea spaţiului public Adecvare culturală Creşterea inegalităţilor Modernizare I (comunitatea) L (cultura) Not\: A,G, I [i L reproduc nota]iile lui Parsons pentru subsistemele sistemului social: Adaptation, Goal attainment, Integration, Latent pattern maintenance. 26 Vezi Stark [i Bruszt, 2001: 9-12, pentru o clasificare schematic\ a tipurilor de abord\ri asupra comunismului. Ray (1996) este de asemenea o surs\ important\ în acest sens. 45  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Op]iunea demersului de fa]\ este de a considera dou\ perioade distincte ce urmeaz\ regimurilor comuniste. În primul rând tranzi]ia cvadrupl\: economic\, a reconstruc]iei institu]ionale a sistemului politic intern, a politicii externe [i a schimb\rii structurii sociale. Al cincilea element al tranzi]iei – schimb\rile cul- turale – este tratat distinct, tocmai datorit\ ignor\rii sale aparente de c\tre [tiin]\ [i societate în primi ani de dup\ c\derea regimurilor comuniste. A dou\ epoc\ este cea care urmeaz\ tranzi]iei, fiind pozi]ionat\ vag, spre cap\tul reformelor ce ar fi trebuit s\ asigure direc]ionarea c\tre capitalism: post- comunismul. Postcomunismul [i tranzi]ia sunt greu de diferen]iat în timp. Pentru Marie Lavigne (2000) tranzi]ia se sfâr[e[te odat\ cu integrarea în Uniunea Eu- ropean\. Distinc]ia este oarecum restrictiv\, ea nereferind (cronologic) întreg spa]iul ex-comunist, ci mai degrab\ grupuri de state: grupul Vi[egrad, ]\rile baltice, Bulgaria [i România etc. Am optat pentru o periodizare [i mai vag\, mai empiric\, îns\ fundamentat\ în anumit\ m\sur\ pe cea a Mariei Lavigne. Tranzi]ia se sfâr- [e[te atunci când majoritatea reformelor au fost încheiate în majoritatea ]\rilor ex- comuniste, fapt confirmat de acceptarea în U.E. a primelor ]\ri din spa]iul ex- comunist. Avantajul periodiz\rii propuse rezid\ în caracterul mai intuitiv, în mai simpla identificare cronologic\. Dezavantajul aparent este legat de inegalitatea momentului pentru societ\]ile ex-comuniste, unele mai avansate pe drumul se- par\rii de comunism, alte relativ încremenite în stadii timpurii ale transform\rilor. Totu[i s\ not\m c\ orice periodizare implic\ un astfel de risc. În plus, nu toate „tranzi]iile” seam\n\ între ele, iar produsul final poate fi, la urma urmei, identic pentru unele ]\ri cu unele stadii intermediare pentru statele mai avansate, în timp ce alte societ\]i pot urma c\i complet diferite. Stark [i Bruszt (2002 [1998]: 13, 29) remarc\, de pild\, c\ tranzi]iile difer\ atât ca viteza [i durata a transform\rilor, dar [i ca tip: compromis cu vechiul regim (Polonia), colonizare (RDG), capitulare a sistemului comunist (Cehoslovacia), competi]ie electoral\ liber\ (Ungaria) sau restric]ionat\ (Bulgaria, România, Albania). S-ar putea ad\uga aici un alt model, cel al dezintegr\rii unor state federale (Iugoslavia, URSS), suprapus peste tipurile de mai sus. Sawka (1999, p.89 [i urm\toarele) remarc\ faptul c\ tranzi]iile postcomuniste au un caracter paradoxal. În primul rând este vorba de ni[te „revolu]ii contra- revolu]ionare”. Dincolo de faptul c\ schimbarea de regim pune cap\t revolu]iei socialiste promovate de Lenin, ]elul este revenirea la o stare de echilibru anterioar\ declan[\rii revolu]iei socialiste (motiv pentru care Habermas define[te schimb\rile din 1989 drept „revolu]ii rectificatoare”27). Pe de alt\ parte îns\, schimbarea afecteaz\ discursul politic, mutând accentul de pe abordarea marxist\ asupra diferen]elor de clas\ [i leg\tura dintre structura social\ [i ac]iunea politic\, c\tre valorile universale [i c\tre necesitatea promov\rii unei dezvolt\ri sociale su- tenabile. Este modificat astfel sensul revolu]iei iluministe, care adusese în centru 27 Habermas, 1990. 46  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR discursului politic valorile bazate pe clas\. Sensul tranzi]iei este astfel similar cu cel al noilor mi[c\ri sociale din societ\]ile vest-europene contemporane. În al doilea rând, schimbarea institu]ional\ presupune efecte la dou\ nivele diferite: în plan personal este vorba de o mi[care popular\ adânc\ de repulsie fa]\ de vechiul regim; la nivel sistemic, îns\ noile elite se recruteaz\ mai ales din rândul celor vechi. Cum la câ]iva ani dup\ momentul (contra-)revolu]iei, cel de- al doilea proces devine prevalent se poate vorbi despre o paradoxal\ tr\dare a revolu]iei, de c\tre revolu]ia îns\[i28. Rela]ia economic-politic las\ loc unui al treilea [i ultim paradox. Statul, pân\ la încheierea privatiz\rilor, r\mâne principalul proprietar. De aici nevoia de a „(re)politiza politicile economice”. Pe de alt\ parte, statul e slab, iar pentru a realiza reformele, inclusiv cele economice, depinde de economie. De aici rezult\ imperativul «economiciz\rii» procesului politic, a activit\]ii politice în general. Tranzi]ia economic\ Din punct de vedere economic, liberalizarea a reprezentat cuvântul de ordine a celei de-a doua jum\t\]ii a secolului XX. Regimul autoritar al lui Franco, Fran]a gaullist\, întreaga Europ\ postbelic\ au fost dominate din punct de vedere al paradigmei economice de implementarea principiilor capitaliste, corectate ce e drept de observa]iile keynesiene asupra e[ecurilor pie]ei [i necesit\]ii interven- ]ionismului [i a dezvolt\rii serviciilor [i beneficiilor sociale. Consensul Wa- shington ce a dominat tranzi]iile din America Latin\ a fost la rândul s\u axat pe disciplina monetar\ [i financiar\, pe convertibilitatea monezii, pe liberalizarea pre]urilor [i a comer]ului, pe privatizarea întreprinderilor de stat. Aceea[i strategie a p\rut a fi paradigma adoptat\ [i de ]\rile ex-comuniste, în încercarea lor de a adapta modelul capitalismului vestic. Ca [i în America Latin\, transform\rile sau lovit de dificult\]i de ordin cultural [i de structura câmpului politic. For]ele conservatoare au reu[it s\ for]eze adesea încetinirea terapiei de [oc, unele ]\ri, precum Ucraina, fiind prinse în capcana „nici plan, nici pia]\” (Sawka, 1999, p. 41). În schimb, cele trei performere ale tranzi]iei economice, având ce e drept [i un punct de pornire superior, Ungaria, Polonia [i Cehia au experimentat terapia de [oc cu succes cel pu]in în primii ani de dup\ 1989. 28 Tism\neanu (1999), abordând acelea[i procese, dar din perspectiva simbolismului politic, discut\ despre „fantasmele salv\rii”. 47  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Caseta 1.2. Elementele centrale ale tranzi]iei economice în ]\rile ex-comuniste C\derea economic\ Stabilizarea fiscal\ [i convertibilitatea monezii Liberalizarea comer]ului Privatizarea Sfâr[itul monopolurilor Restructurarea: trecerea de la o economie axat\ pe industria grea c\tre una a serviciilor Acceptarea falimentelor [i a [omajului Renun]area la controlul centralizat al pre]urilor [i la planificarea birocratic\ Viteza [i profunzimea reformei Dezvoltarea politicilor sociale [i renun]area la subven]ii Transformarea agriculturii Drumul c\tre capitalism a fost îns\ pavat cu obstacole majore: Liberalizarea comer]ului a avut rezultate notabile de cre[tere economic\ în ]ari precum Polonia, Cehia, Vietnam sau Ungaria, dar acestea au experimentat totodat\ deficite co- merciale ridicate. În schimb, în Rusia, concuren]a produselor str\ine a tins s\ sufoce produc\torii autohtoni. Stabilizarea fiscal\ s-a lovit pretutindeni de dificultatea colect\rii taxelor. Rusia este în acest sens exemplul tipic, îns\ nici România nu face excep]ie. Impozitele relativ ridicate, asociate legitimit\]ii relativ reduse pentru colectare (M\lina Voicu, 2000) au determinat o evaziune fiscal\ accentuat\. Tendin]a de restrângere a activit\]ii industriale, cre[terea [omajului [i vidul institu]ional au contribuit [i ele la dezvoltarea continu\ a economiei informale. Contribu]ia acesteia la formarea PIB era estimat\ la sfâr[itul anilor ‘90 în jurul a 24-25% în Bulgaria, 21% în Ungaria, 37-40% în România [i 35% în Rusia (Neef [i St\nculescu, editori, 2002). Discutând primii ani de tranzi]ie, Verdery (2003), analizeaz\ cazul taxime- tri[tilor bucure[teni particulari. Ace[tia, în majoritatea lor, practicau taximetria ca pe o a doua ocupa]iei, p\strându-[i locul de munca în întreprinderile de stat. Acela[i fenomen se înregistra în întreaga zon\: în Bulgaria, în iunie 1991, apro- ximativ 12% din popula]ia activ\ avea cel pu]in dou\ locuri de munc\, unul în firme de stat, în timp ce al doilea era de regul\ ilegal sau cel mult alegal (Cha- vdarova, 1994). Ilegalitatea decurgea fie din desf\[urarea altei activit\]i decât cea înregistrat\ la Camera de comer], fie din evaziunea fiscal\ practicat\. Plasarea în 48  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR afara economiei formale nu era neap\rat un fenomen nou, fiind în fapt continuarea activit\]ilor economice subterane din comunism, dar acum devenise extrem de vizibil\ [i, mai mult, în cre[tere. De[i economia informal\ garanta supravie]uirea pentru mul]i dintre est-europeni, efectele ei r\mâneau predominant negative: criz\ fiscal\, lipsa de relevan]\ a indicatorilor economici, sl\birea politicilor sociale, func]ionarea distorsionat\ a pie]elor, subminarea moralit\]ii publice (Wallace [i Haerpfer, 2002). Caseta 1.3. Motive pentru un al doilea loc de munc\ al\turi de cel de]inut în firme de stat siguran]a unui loc de munc\ (cel din economia de stat) accesul la sistemul de pensii [i alte beneficii sociale utilizarea resurselor de la locul oficial de munc\ pentru a desf\[ura activit\]i de natur\ antreprenorial\ (sau la cel de-al doilea loc de munc\) motive financiare (nevoia de bani; câ[tigul salarial redus în economia oficial\) motive de natur\ social\, sistemic\ (existen]a oportunit\]ilor în acest sens prin func]ionarea defectuoas\ a sistemului) reducerea incertitudinii ocupa]ionale [i financiare prin diversificarea portofoliului de locuri de munc\ Surse: Verdery (2003), Chavdarova (1994), Deacon (1992), Rose (1994). Pentru Rose (1994), tranzi]ia se caracterizeaz\ prin coexisten]a a trei tipuri de economii: prima este „economia oficial\”, în care indivizii [i firmele respect\ cadrul legal, iar statul realizeaz\ redistribuirea prin politicile sociale; cea de-a doua, etichetat\ „economie social\” nu este reglementat\ formal, fiind constituit\ din activit\]i informale nereglementate de ob]inerea profitului (agricultura au- tarhic\, ajutor dat/primit de la prieteni, rude etc.); în fine, cea dea treia, economia necivil\, este dominat\ de lipsa de preocupare pentru prevederile legale [i de neplata taxelor, informa]iile despre opera]iunile desf\[urate neputând fi colectate cu exactitate (Rose, 1994: 178-180). A de]ine un portofoliu de ocupa]ii în aceste tipuri de economii (vezi Tabelul 1.4) reprezint\ în tranzi]ie aproape o necesitate, o cale prin care indivizii [i gospod\riile î[i asigurau supravie]uirea. În medie, gospod\riile române[ti erau implicate în 3,6 tipuri de activit\]i economice. Luând în considerare dimensiunea medie a gospod\riei, rezult\ c\ în medie, în fiecare gospod\riei, cel pu]in un membru avea dou\ locuri de munc\. Acela[i lucru este valabil [i pentru celelalte ]\ri postcomuniste studiate de Rose, media tipurilor de activit\]i economice în care particip\ o gospod\rie fiind de 3,2. 49  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Tabelul 1.4. Participarea gospod\riilor în [apte tipuri de activit\]i economice (România, 1991) Tip activitate economică Pondere în total gospodării Economia oficială: legală, monetară 1. cel puţin un membru al gospodăriei în economia oficială 78%* Economii sociale: alegale, nemonetare 2. produse în gospodărie 69% 3. ajutor dat prietenilor, rudelor 56% 4. ajutor neplătit primit de la prieteni, rude, cunoştinţe 48% Economii necivile: ilegale, nemonetare 5. plata sau primirea de bacşiş, mită 60% 6. cel puţin un membru implicat în economia secundară 21% 7. utilizarea de monedă străină 17% *incluzând [i pensionarii cifra cre[te la 96% Sursa: Rose (1994: 180), pe baza Barometrului Noilor Democra]ii, versiunea România (IRSOP, decembrie 1991) Tabelul 1.5. Structura portofoliilor de activit\]i economice în România, 1991 Profilul dominant al Pondere în Tip portofolii Caracterizare gospodăriilor care adoptă total gospodării portofoliul în cauză Portofolii Axate pe economia oficială şi pe 53% Pensionari, săteni defensive cele sociale Ocupare în economia oficială, dar Portofolii între primele două surse de venit se 27% Orăşeni, tineri întreprinzătoare află altceva în afară de economiile secundare Funcţionari bine plătiţi, muncitori bine plătiţi (de Portofolii Depind doar de salariile oficiale 10% exemplu: mineri), cadre vulnerabile universitare, locuitori din marile oraşe Portofolii Gospodării incapabile să obţină Educaţie redusă, rural, 10% marginale profit din orice tip de economie celibatari Sursa: Rose (1994: 186-191), pe baza analizei tipului de activitate economic\ ce furnizeaz\ primele dou\ surse de venit. Date din Barometrul Noilor Democra]ii, versiunea România (IRSOP, decembrie 1991) 50  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Analizând distribu]ia în popula]ie a celor patru tipuri de comportament ocu- pa]ional identificate empiric (vezi Tabelul 1.5), Rose remarc\ pentru primi ani ai tranzi]iei predominan]a celor defensive, premoderne, averse la risc, care îns\ nu puteau conduce la cre[tere economic\. Mul]i antreprenori erau, a[a cum indic\ C\t\lin Stoica pentru cazul României (2004: 251-252), „antreprenori cu jum\tate de norm\”29, antreprenoriatul jucând rolul celui de-al doilea loc de munc\, ca strategie de asigurare a riscului [omajului, infla]iei [i sc\derii salariilor. Teza antreprenoriatului ca refugiu este îns\ contrazis\ de Hanley (2000), acesta uti- lizând date de sondaj pentru a ar\ta cum, în 1993, liber profesioni[tii [i micii antreprenori polonezi, slovaci [i cehi, deja schi]au bazele unei clase sociale de mici intreprinz\tori. A[a cum remarc\ Chavdarova, prezen]a celui de-al doilea loc de munc\ a reprezentat în fapt „un mecanism pentru o transformare lin\ a sec- torului de stat într-unul privat” (1994:172). Privatizarea – ca solu]ie la ineficien]a managementului statului – a constituit probabil cel mai dificil pas. Început\ aproape imediat în Ungaria, ea a demarat încet în Bulgaria [i în România. Corup]ia aparatului birocratic, mo[tenit\ din epoca comunist\ [i dezvoltat\ în tranzi]ie, a blocat sau cel pu]in a modelat procesul de privatizare. Lipsa capitalurilor autohtone a contribuit [i ea decisiv la soarta procesului. A[a cum noteaz\ Sawka, „cea mai folosit\ (în practic\) schem\ de privatizare nu poart\ oficial nici un nume, dar ar putea fi etichetat\ drept «furt», sau «acapararea» bunurilor statului de c\tre fo[ti directori de întreprinderi [i al]ii având o pozi]ie ce le-a permis convertirea bunurilor publice în averi private” (1999, p. 43). Dilemele privatiz\rii, noteaz\ Stark [i Bruszt (2002), sunt legate de decizii polare: proprietate autohton\ versus capital str\in, privatizare spontan\ versus privatizare coordonat\ de c\tre stat, proprietate individual\ versus proprietari institu]ionaliza]i, concentrarea versus dispersarea ac]ionariatului [i a propriet\]ii. Modul de distribuire a ac]iunilor activelor statului a constituit o op]iune în sine. Unele ]ari (RDG) au optat pentru mijloace administrative de evaluare a pre]ului firmelor de stat [i vânzarea lor c\tre investitori institu]ionaliza]i. În altele (Ungaria, Polonia) a prevalat negocierea direct\ cu cump\r\torii a pre]ului, în timp ce Cehia sau România au preferat transferul unei p\r]i din ac]iuni c\tre popula]ie prin cupoane, simultan cu vânzarea direct\ a altora. Cump\r\torii au utilizat fie resurse financiare, pl\tind pentru ac]iunile cump\rate, sau au utilizat resurse de status (capital politic, statusul ocupa]ional etc.). Astfel, directorii de întreprindere sau membrii fostei nomenclaturi, mai ales e[alonul al doilea al acesteia, au c\utat s\ dobândeasc\ controlul asupra firmei, f\r\ a dispune de capital sau pl\tind pre]uri modice (mecanismele sunt descrise în sec]iunea dedicat\ structurii sociale). În unele cazuri, angaja]ii au dobândit ac]iuni în virtutea sta- 29 Part-time entrepreneurs. 51  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC tusului de angajat (vezi metoda MEBO, în România). Conform Stark [i Bruszt (2002), cump\rarea de firme f\r\ a dispune de capitaluri, utilizând resursele de status este mai frecvent\ în Polonia [i Ungaria, în timp ce în RDG [i Cehia a prevalat cump\rarea propriu-zis\ a ac]iunilor. Brucan (1996), ca [i Pasti (1995) sau Verdery (2003 [1996]) sugereaz\ c\ în România o bun\ parte a întreprinderilor de stat a devenit proprietatea directorilor sau fostei nomenclaturi, f\r\ ca noii ac]ionari s\ pl\teasc\ pre]ul corect/complet al activelor dobândite. Suspiciunea generalizat\ asupra corectitudinii privatiz\rii (vezi [i cazurile de corup]ie dovedite, precum cel al directorului agen]iei pentru privatizare de la Praga), ca [i cea legat\ de legalitatea activit\]ilor din sectorul privat (Chavdarova, 1994) au condus la o neîncredere în clasa emergent\ a „capitali[tilor”, frânând în bun\ m\sur\ procesul de privatizare. Decizia asupra gradului privatiz\rii, asupra men]inerii sau nu a propriet\]ii de stat în anumite sectoare, nu a constituit în cele din urm\ o problem\ fundamental\. În ciuda aparen]elor ini]iale [i dorin]ei de a men]ine controlul statului asupra unei p\r]i cât mai mari din sectorul economic, ]\ri precum România sau Bulgaria au sfâr[it prin a privatiza, mai lent, aproape întreaga economie. Motivele au fost legate atât de presiunea organismelor interna]ionale ce ofer\ asisten]\ pentru reform\ (FMI, Banca Mondial\, Uniunea European\ etc.), cât [i de problemele ineficien]ei gestiunii de stat. Restructurarea nu se opre[te îns\ la privatizare. Colo[ii industriali, cu un management ineficient [i o productivitate a muncii sc\zut\, activând adesea în ramuri în care cererea a cunoscut sc\deri constante în ultimele decenii, dificil de men]inut în via]\, au constituit pretutindeni o problem\. Falimentul lor este de asemenea imposibil, atunci când regiuni întinse î[i leag\ bun\starea de soarta lor. Orientarea c\tre pia]\, transformarea produc]iei, retehnologizarea au constituit principalele probleme ale tranzi]iei în aceste cazuri. Problema polu\rii mediului reprezint\ o alt\ fa]et\ a nevoii de retehnologizare. Aparent, existau premisele unei polu\ri reduse, prin faptul c\, risipitor, statul comunist l\sase nefolosit\ aproximativ o treime din resursele disponibile (Sawka, 1999, p. 44-45). Criza economic\, la rândul ei, a condus la închiderea de fabrici [i puncte de produc]ie, mai ales în Cehia [i Germania de Est, aceasta reducând la rândul s\u factorii poten]ial poluatori. Trei factori au condus îns\ c\tre cre[terea nivelului polu\rii, cel pu]in în primii ani ai tranzi]iei. Pe de o parte este preocuparea redus\ pentru problematica eco- logist\ mo[tenit\ de la regimul comunist, al c\rui scop era mai degrab\ legat de o performan]\ cantitativ\ deosebit\ decât de o calitatea ridicat\ a vie]ii. Pe de alt\ parte, slaba organizare statal\, confruntat\ cu emergen]a capitalismului, utilizator extensiv [i intensiv al resurselor, a stopat cu greu tendin]ele de poluare (Sawka, 1999, p. 45). În fine, adoptarea modurilor vestice de consum, dar nu [i a expe- rien]ei de protec]ie ecologic\, s-au conjugat într-un adev\rat atac la mediu. 52  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Tranzi]ia agrar\ reprezint\ una dintre cele mai spinoase probleme ale fostelor ]\ri comuniste. Analizând condi]iile ini]iale, modul de derulare a reformelor agrare [i indicatorii de rezultat (produc]ia agrar\ [i productivitatea muncii agricole), Mancour [i Swinnen identific\ trei patternuri ale tranzi]iei agrare. Primul este comun Ungariei, Cehiei [i Slovaciei [i const\ în sc\derea ocup\rii în agricultur\, restituirea rapid\ a p\mânturilor fiind realizat\ simultan cu încurajarea dezvolt\rii de ferme puternice, cu drepturi de proprietate garantate de c\tre stat. Liberalizarea pre]urilor agricole este [i ea rapid\, dar este înso]it\ de subven]ii ini]iale adresate produc\torilor. Consecin]a este o cre[tere a productivit\]ii, dar [i produsul agricol scade, mai ales în primii ani de la ini]ierea reformelor. Mancour [i Swinnen eticheteaz\ acest tip de tranzi]ie pornind de la ini]iala numele ]\rilor exemplare pentru el (CSH). Al doilea pattern (RUB), tipic pentru spa]iul ex-sovietic rusofil (Rusia, Ucrai- na, Belarus), presupune men]inerea unei ocup\rii medii în agricultur\ (17-18%), liberalizarea lent\ a pre]urilor [i subven]ionarea acestora. Fermele sunt mari, îns\ colective, cu drepturi pu]ine, proprietarul principal r\mânând statul, dar sunt distribuite ac]iuni [i c\tre popula]ie. Dup\ c\derea regimurilor comuniste, în ciuda p\str\rii fostelor cooperative (se schimb\ doar regimul propriet\]ii), atât pro- ductivitatea muncii, cât [i produsul agricol brut scad dramatic. În fine, al treilea tip de tranzi]ie agrar\ (CVA) î[i g\se[te exemplele tipice în China, Vietnam [i Albania [i const\ în mici ferme individuale practicând agri- cultura cu un relativ succes. Ocuparea în agricultur\ cre[te c\tre o medie de 63%. For]a de munc\ este folosit\ intensiv. În ciuda s\r\ciei, sau poate tocmai din cauza acesteia, pre]urile nu sunt subven]ionate, ci sunt l\sate s\ creasc\ liber [i chiar taxate, iar liberalizarea pie]elor este relativ rapid\. P\mântul, apar]inând statului, este distribuit fizic c\tre locuitorii din mediul rural, decolectivizarea spontan\ survenind în urma crizei economice adânci a societ\]ilor în cauz\.. Consecin]a este cre[terea atât a productivit\]ii, cât [i a produc]iei agricole. 53  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Tabelul 1.6. Motive pentru expansiunea agriculturii de subzisten]\ în ]\rile CEE, în tranzi]ie Cauze macroeconomice Situaţia macroeconomică instabilă determină riscuri de mediu ridicate, de aici o nevoie acută de siguranţă alimentară. Colapsul sistemelor de securitate socială. Motive demografice Procesul de îmbătrânire accelerată a zonelor rurale. Cauze legate de Ferme mici. restituirea terenurilor Lipsa pieţelor de desfacere. Lipsa unei pieţe a pământului. Metode rudimentare de exploatare. Schimbarea tehnologică Uzura fizică şi morală a utilajelor Lipsa de reacţie la Agricultorii tind să producă aceleaşi cantităţi din aceleaşi produse în fluctuaţiile preţului fiecare an, indiferenţi la cererea de pe piaţă. Preocuparea redusă pentru informarea privind cererea existentă pe piaţă Crize financiare Lipsa de credite ieftine Natura dualistă a Producţia agricolă este destinată deopotrivă autoconsumului şi pieţei. producţiei agricole Practicarea barterului Împiedică raţionalizarea distribuţiei. Foarfecele preţurilor Preţuri mici pentru produsele agricole asociate preţurilor ridicate pentru alte produse (industriale/comerciale) necesare în procesul de producţie. Sursa: sintetizat dup\ Kostov [i Lingard, 2002. Restul societ\]ilor ex-comuniste urmeaz\ c\i hibride: România [i Bulgaria seam\n\ cu modelul CSH în privin]a modului de distribuire a propriet\]ii, cu RUB în ce prive[te viteza reformelor [i performan]ele ini]iale, dar cu CVA din punct de vedere al m\rimii fermelor. ]\rile baltice urmeaz\ patternul RUB, al sc\derii atât a productivit\]ii, cât [i a produc]iei, dar predomin\ fermele individuale. Excep]ia este Estonia, care, dup\ ezit\ri ini]iale [i sc\derea productivit\]ii, ca [i RUB, tinde s\ urmeze modelul CSH. La rândul lor, Polonia [i Slovenia seam\n\ cu CSH, dar fermele mici, cu proprietari având [i alte ocupa]ii, fac ca productivitatea s\ se men]in\ aproximativ constant\. Pe ansamblu, în Europa Central\ [i de Est, tranzi]ia a adus cu sine cre[terea frecven]ei practicilor de a face agricultur\ de subzisten]\ (Kostov [i Lingard, 2002). Nevoi acute de supravie]uire, în condi]iile deterior\rii [anselor de angajare, precum [i a lipsei de abilit\]i necesare pentru noile economii determin\ orientare unui num\r important de persoane c\tre agricultur\. Fermele mici, proprietatea f\râmi]at\ asupra p\mântului, metodele rudimentare de exploatare, lipsa de alter- nativ\ reprezint\ tot atâ]ia factori determinan]i pentru lipsa de eficien]\ a ex- ploata]iilor agricole [i, implicit, pentru deteriorarea cantitativ\ [i calitativ\ a produc]iei. Modelul este practic cel tradi]ional în zon\, experimentat [i în perioada inter- belic\ (vezi Frunz\ [i Voicu, 1997), dar [i în timpul comunismului, când prezen]a agriculturii ca ocupa]ie complementar\ asigura func]ionarea sistemului, fiind chiar esen]ial\ pentru societatea comunist\ (Ledeneva, 1998; Benovska-Sabkova, 2002). Desfiin]area cooperativelor prin restituirea propriet\]ilor agricole, a condus la 54  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR f\râmi]area fermelor în parcele minuscule, în timp ce gospod\riile erau lipsite de unelte agricole moderne [i eficiente (vezi [i von Hirschhausen-Leclerc, 1994; Sivignon, 1992; Maurel, 1994). Caseta 1.4. Câteva cauze ale c\derii economice din primi ani ai tranzi]iei: o sintez\ Deschiderea pie]elor, asociat\ cu lipsa de competitivitate [i tehnologia uzat\ moral a firmelor autohtone Lipsa de cump\r\tori locali Re]inerea investitorilor str\ini în fa]a structurii financiare primitive Absen]a mecanismelor de credit Politicile defla]ioniste impuse de macrostabilizare Pierderea unor pie]e tradi]ionale, precum CAER Supra-industrializarea mo[tenit\ din comunism C\derea era inerent\ politicilor de ajustare economic\, acesta f\cându-[i sim]it efectul pozitiv abia pe termen mediu [i lung Caren]e în etica muncii cauzând deterior\ri ale productivit\]ii Caren]e pe termen lung în formarea resurselor umane Neîncrederea popula]iei în elita antreprenorial\ emergent\ Dezorganizarea rela]iilor informale dintre firme a dus la pierderea unor pie]e de desfacere Lipsa de experien]\ a exper]ilor locali a condus la erori de politic\ economic\ [i social\, precum [i la absen]a oric\rei preocup\ri pentru construc]ia institu]ional\ Persisten]a [i expansiunea agriculturii de subzisten]\ Cauze multiple (vezi Caseta 1.4), au determinat o sc\dere economic\ în primii ani ai tranzi]iei. Percep]ia opiniei publice, preluat\ [i de o parte din autorii preocupa]i de problema tranzi]iei, este cea a involu]iei industriale derivând în recesiune economic\ cronic\ [i permanent\ (Burowoy30), a acumul\rii de sub- dezvoltare (Pasti, Miroiu, Codi]\, 1996), a „gener\rii de tr\s\turi proprii so- ciet\]ilor preindustriale” (Pasti, 1995: 24), a reîntoarcerii la feudalism (Verdery, 2003). Lavigne (2000) noteaz\ c\, totu[i, c\derea nu a fost chiar atât de mare 30 Michael Burowoy, Industrial Involution: The Dynamics of Transition to a Market Economy in Russia (prezentat\ la seminarul Consiliului pentru Cercetare în {tiin]ele Sociale privind Teoria Alegerii Ra]ionale [i Studii Postsovietice, Harriman Institute New York, decembrie 1994), citat în Stark [i Bruszt (2002:9-11). 55  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC precum sugereaz\ cifrele oficiale. În primul rând statisticile comuniste erau supra- dimensionate în încercarea de a ascunde decalajul fa]\ de ]\rile capitaliste. În al doilea rând, cifrele raportate pentru anii tranzi]iei nu iau de regul\ în calcul contribu]ia economiei informale, cu pondere important\ în întreg spa]iul ex- comunist. Tranzi]ia vie]ii politice: democratizarea; noile frontiere [i reorientarea extern\ Democra]ia a fost definit\ în a[tept\rile europenilor de est mai ales prin componenta sa institu]ional\, urmat\ de cea socio-economic\ [i abia apoi de libertatea de gândire, expresie [i toleran]\ (Simon, 1998; vezi [i Figura 1.2). Dimensiunea institu]ional\ nu includea în mod necesar [i în]elesul de control al popula]iei asupra guvernan]ilor, ci mai degrab\ ideea unei guvern\ri în interesul popula]iei, dup\ modelul vestic. Figura 1.2. Sensuri ale democra]iei în spa]iul ex-comunist (1990-1992) 89 Bulgaria 75,5 84 Ucraina 67,7 România 79 60,2 Dimensiunea socio-economică Estonia Krasnojarszk 64,9 60,2 74 Lituania Ungaria 64,7 RDG 60,5 69,1 69 Polonia 65,9 64 Slovenia Slovacia 66,1 60,4 59 Cehia 65,7 54 69 73 77 81 85 Dimensiunea instituţională Sursa: Calcule ale autorului dup\ datele de sondaj raportate de Simon (1998), culese în noiembrie 1990-ianuarie 1991, exceptând Lituania, Estonia, Slovenia [i Rusia (iunie-iulie 1991), respectiv RDG (noiembrie 1992). Subiec]ii au fost chestiona]i (scale de patru puncte) asupra m\surii în care democra]ia are fiecare dintre urm\toarele 11 sensuri: 56  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Dimensiunea instituţională Dimensiunea socio-economică Dimensiunea liberal-individualistă Libertăţi politice Egalitate socială Libertate de gândire Multipartitism Mai multe locuri de muncă Egalitate de gen Descentralizarea deciziei Mai puţină corupţie Control asupra guvernului Creştere economică Egalitate în faţa legii Scor reprezentat pe axa x Scor reprezentat pe axa y Scor reprezentat prin dimensiunea sferei Am calculat pentru fiecare dimensiune în parte scoruri medii la nivel na]ional ale componentelor, iar media componentelor a dat apoi un scor mediu pentru fiecare ]ar\ [i dimensiune. Acest scor l- am transformat pe o scal\ de la 0 la 100: cu cât este mai ridicat, cu atât indic\ o tendin]\ mai însemnat\ pentru definirea democra]iei prin dimensiunea respectiv\. Partidele au reap\rut imediat [i au participat în majoritatea lor la redactarea noilor constitu]ii, la alegeri libere, la formarea de guverne. Discursul [i dezbaterea politic\ au avut îns\ o însemn\tate redus\, fiind substituite de activitatea presei. Simptomatic este exemplul românesc, cu premierul Radu Vasile interzicând în 1999 prezen]a mini[trilor s\i în dezbaterile de televiziune, acolo unde se mutase tot interesul luptei politice. Structura partidelor este foarte simpl\: lider puternic [i un program eclectic, dac\ nu retrograd (Sawka, 1999), reflectând slaba lor dezvoltare, lipsa de preocupare pentru dezbaterea politic\, dar [i absen]a clivajelor de clas\, gen sau ideologie, principala preocupare fiind tranzi]ia în sine. De aici [i similitudinea, lipsa de diferen]iere între politicile propuse, ca [i, uneori, golirea lor de orice op]iune ideologic\, strategic\ sau pragmatic\ (vezi [i M.Voicu, B.Voicu, 1999). În plus, absen]a unei culturi a compromisului (Holmes, 2004: 41) f\cea aproape imposibil dialogul între politicieni [i partide ce aveau puncte de vedere opuse. De aici structurarea ierarhica, axat\ pe lideri carismatici, de la care popula]ia avea a[tept\ri extrem de ridicate. Walesa în Polonia, Iliescu în România, Lansbergis în Lituania au fost astfel de lideri, care beneficiind de structurile de a[tept\ri men]ionate, au devenit conduc\torii statelor lor. Dificult\]ile tranzi]iei s- au r\sfrânt îns\ rapid asupra lor, erodându-le capitalul de încredere (vezi [i Hol- mes, 2004: 42). Între func]iile partidelor, cea de articulare a unei imagini privind na]iunea [i interesul na]ional s-a dovedit prin for]a împrejur\rilor una deosebit de important\. Societ\]ile ex-comuniste ren\[teau, eliberate de sub ocupa]ia unei ideologii pentru care nu optaser\ în mod explicit niciodat\. Nevoia de redefinire, de reconfigurare na]ional\ era una pregnant\. Mai mult, dintre cele 27 de state europene ex- comuniste, doar cinci [i-au men]inut forma original\: Albania, Bulgaria, Polonia, România [i Ungaria (care îns\ „pretinde a reprezenta o na]ionalitate mai larg\” – Sawka, 1999, p. 52). Restul au rezultat din f\râmi]area statelor federale des- compuse, iar unele au trecut prin sângeroase r\zboaie civile [i de frontier\. În- florirea studiilor na]ionaliste [i a ideologiilor na]ionaliste este fireasc\, fiind simultan\ unor fenomene similare în vestul Europei, partide na]ionaliste jucând un rol important sau chiar câ[tigând alegeri în Austria, Fran]a, Olanda [i Italia. 57  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Varietatea na]ionalismelor merge de la cel al construirii na]iunii (vezi cazul Ucrainei), la cel al destr\m\rii organiz\rii statale [i nesupunerii civile. Se adaug\ etno-na]ionalismul (na]ionalismul grupurilor etnice), extrem de puternic [i ge- nerând tensiuni sociale, aplanate îns\ de tendin]ele de globalizare [i inhibate de extinderea Uniunii Europene; vezi tratatul româno-ungar, de exemplu). Miller, White [i Heywood (1998) completeaz\ peisajul na]ionalismelor cu cel cultural, al intoleran]ei identitare, f\r\ a-l lega în mod necesar de etnie. A[a cum noteaz\ Sandu (1996), fundamentalismele etnice, religioase sau culturale reprezint\ în tranzi]ie [i op]iuni ideologice de substitu]ie a polariz\rii principale dintre re- formism [i conservatorism. Integrarea în Uniunea European\ devine un deziderat comun est-europenilor, dar [i un obiectiv important de atins în tranzi]ia post-comunist\. Politica extern\ în general cunoa[te un proces de reorientare, de renun]are la blocul comunist [i la parteneriatul impus cu Rusia. Toate ]\rile ex-comuniste, mai pu]in cele slave din spa]iul sovietic, î[i manifest\ interesul pentru parteneriate economice, politice [i militare cu Uniunea european\ [i cu Statele Unite ale Americii. Reac]ia este una natural\. Pe de o parte este imitarea modelului vestic, res- pingerea a ceea ce popula]ia în general a perceput drept o imixtiune sovietic\ în afacerile interne ale societ\]ilor est-europene. De asemenea este vorba de res- pingerea idei de est s\rac în sine: „Mai ales în ]\ri precum Polonia sau Cehia, no]iunea de ‘Europa de Est‘, chiar cuplat\ cu adjectivul ‘Central\‘, are o conota]ie extrem de negativ\. Sensibilitatea este legat\ desigur de mo[tenirea domina]iei sovietice [i de puterea stereotipului Europei de est ca sinonim pentru s\r\cie, înapoiere sau chiar barbarie” (Zarycki, 2003:147). Pasti (1995) noteaz\ [i el, discutând exemplul României, respingerea „din mândrie na]ional\ [i din orgoliul de a fi cea mai mare ]ar\ a regiunii sud-estice” a condi]iei de periferie (p. 24). Mai mult, în absen]a unei politici externe coerente, râvnita integrare în Uniunea European\ devine „mai degrab\ o problem\ de prestigiu” (p.44). Dincolo de toate acestea, refacerea câmpului politic a implicat [i reconstituirea societ\]ii civile. „Tipic\ pentru Europa de Est în 1989 a fost mai degrab\ con- fruntarea între state slabe [i societ\]i slabe” (Stark [i Bruszt, 2002: 25). Birocra]ii extinse, îns\ slabe din punct de vedere al performan]ei [i eficien]ei în a asigura cre[tere economic\ [i integrare social\, se confruntau cu societ\]i civile practic inexistente, exceptând în oarecare m\sur\ Polonia. Viteza diferit\ a schimb\rilor [i conservarea sau capitularea complet\ a elitelor politice din vechiul regim, a depins în mod decisiv de gradul de structurare a societ\]ii civile [i a opozi]iei politice. Stark [i Bruszt (2002 [1998]) avanseaz\ ipoteza c\ elitele comuniste au înv\]at din experien]a vecinilor în încercarea de a-[i conserva statusul politic [i sfera de dominan]\ a statului în fa]a societ\]ii civile:. Polonia, cu o istorie de 20 de ani în care sindicatul Solidaritatea a jucat rolul de partener al guvernului comunist atât în lupta pentru putere, cât mai ales în ce prive[te guvernarea, este exponenta 58  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR solu]iei de compromis: partidul comunist î[i men]ine controlul temporar asupra unor institu]ii [i agen]ii cheie, îns\ alegerile sunt complet libere. Ungaria, cu o societate civil\ incipient\, a promovat alegeri libere, îns\ întârziate fa]\ de mo- mentul ini]ial al schimb\rii de regim. Forma]iunile de opozi]ie au timpul necesar consolid\rii [i câ[tig\ aceste alegeri fondatoare pentru noua ordine. România, în care societatea civil\ era cea mai slab\, promoveaz\ alegeri libere imediate, chiar la presiunea partidelor politice reconstituite pe modelul interbelic, dar interesate mai degrab\ s\ împart\ puterea, decât s\ limiteze aria de dominan]\ a statului sau s\ î[i consolideze structurile. Fo[tii comuni[ti înving astfel f\r\ probleme, deta[at chiar. Exemplul statelor ex-sovietice, cu excep]ia par]ial\ a celor baltice, este la fel de concludent, prin perpetuarea pregnant\ a elitelor comuniste. Tranzi]ia politic\ a fost în mod cert dominat\ de importul de modele din societ\]ile vestice. Ion Iliescu, figura politic\ ce a dominat România anilor ‘90 a adus în discu]ie la începutul reformelor diverse modele posibil de urmat: cel suedez, cel austriac, cel chinezesc etc. (vezi [i Iliescu, 1994). La rândul lor, organismele interna]ionale ce au acordat asisten]\ tehnic\ [i financiar\ ]\rilor în tranzi]ie (FMI, Banca Mondial\, OECD, UE, PNUD, UNESCO etc.) au c\utat s\ aduc\ cu ele modele de dezvoltare, economic\, social\ [i politic\ pe care s\ le implementeze în societ\]ile ex-comuniste, în efortul de a rezolva problemele structurale ale acestora. Este cazul impunerii de strategii de gestionare a marilor regii na]ionale monopoliste (precum cele din domeniul energiei electrice, a celei termice sau al petrolului), de moduri de structurare a administra]iei publice (cazul regiunilor de dezvoltare), de politici antidiscriminatorii [i ale ac]iunii afirmative (cazul popula]iilor de ]igani), de solu]ii de dezvoltare (precum interesul fa]\ de capitalul social, fondurile de dezvoltare sau conceptul de dezvoltare comunitar\ – vezi Precupe]u, 2003: 109-110). Redimesionarea spa]iului politic a adus cu sine, al\turi de (re)construc]ia democratic\ [i noi teme de dezbatere politic\. Mecanismele de realizare a re- distribuirii au constituit o parte important\ a discu]iei asupra modelului de urmat, atât pentru actorii politici interni cât [i pentru agen]iile interna]ionale ce asigurau asisten]a logistic\ [i financiar\. Dilema fundamental\ a politicilor sociale post- comuniste nu a fost una nou\, doar contextul schimbându-se, discu]ia despre egalitate sau libertate (echitate) fiind un loc comun [i pentru democra]iile occi- dentale (Wnuk-Lipinski, 1994). Ideologic vorbind, influen]a maxim\ în con- struc]ia mixului politicilor sociale a avut-o social-democra]ia, etatismul (Ferge, 1995; M. [i B. Voicu, 1999), în mod evident mai apropiate ca principii de vechiul sistem, ca [i de valorile sociale împ\rt\[ite de societ\]ile post-comuniste (vezi Sztompka, 1999; Chavdarova, 2002 etc.). Liberalismul a avut o influen]\ puternic\ în momentele ini]iale ale tranzi]iei, manifestat\ prin liberalizarea pie]elor, re- nun]area la planificarea centralizat\ [i emergen]\ societ\]ii civile, îns\ la nivelul politicilor sociale efectele au fost reduse, mai ales pe fondul politicilor reparatorii 59  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC ini]iale. În plus, experien]ele negative ale primilor ani de dup\ schimb\rile de regim, marca]i de explozia pre]urilor, [omaj, s\r\cie din ce în ce mai vizibil\ etc., au determinat c\utarea altor solu]ii alternative la liberalism. De aici revenirea c\tre social-democra]ie [i socialism înc\ de la începutul anilor ‘90 în Ungaria, Polonia [i Cehia sau Lituania [i mai târziu în Bulgaria, România [i în restul zonei. Se adaug\ conservatorismul, cu a sa influen]\ marcat\ de clivajele [i ierarhiile de tip mai degrab\ feudal [i de modernizarea lent\ [i distorsionat\ [i revenirea ideologiilor de sorginte fundamentalist-totalitarist\, derivate fie din comunism, fie din na]ionalism (Ferge, 1995:5). F\r\ a constitui un spa]iu omogen din punct de vedere al transform\rilor politicilor sociale, societ\]ile ex-comuniste au trecut prin câteva procese identice. Politici sociale de tip reparatoriu au caracterizat primii ani ai tranzi]iei (Zamfir, 1995, 1999). Beneficiile existente în socialism (subven]ii, ocupare total\ – chiar în condi]iile unui surplus evident de for]\ de munc\, gratuitatea serviciilor me- dicale [i educa]ionale etc.) au fost dublate de transferul locuin]elor c\tre popula]ie la pre]uri modice, restituirea propriet\]ilor na]ionalizate, facilit\]i fiscale [i ma- teriale pentru fo[tii disiden]i comuni[ti [i prizonieri politici etc. Amestecul dintre politicile sociale [i cele economice a fost men]inut o scurt\ vreme, rolul intre- prinderilor ca agent al protec]iei sociale persistând pân\ dup\ jum\tatea anilor ‘90 în România, îns\ fiind relativ repede abandonat în Cehia sau Ungaria, spre exem- plu. A doua parte a tranzi]iei a fost marcat\ de explozia s\r\ciei [i a [omajului, de infla]ie ridicat\ [i predictibilitatea redus\ a mediului economic. Ini]ial, politicile sociale promovate au fost de tip reactiv (Zamfir, 1999), c\utând mai degrab\ s\ rezolve situa]iile existente decât s\ previn\ emergen]a [i proliferarea unor pro- bleme noi, adesea mai grave. Mai apoi, [i sub influen]a agen]iilor interna]ionale precum UE, Banca Mondial\, FMI, UNDP etc. (Deacon, 1997; Zamfir, 1995), dar [i datorit\ deficitului cronic al bugetului de stat [i perceperii statului drept risipitor, s-a structurat un mix de politici sociale de inspira]ie liberal\, care îns\ va deriva în timp c\tre conservatorism [i social-democra]ie. Reforma politicilor sociale s-a axat pe câteva principii majore: retragerea statului; cre[terea implic\rii societ\]ii civile; promovarea pie]ei ca furnizor de servicii sociale [i publice (educa]ie, s\n\tate, asigur\ri sociale etc.); universalismul [i suportul pentru politici anti- s\r\cie (Ferge, 1995). 60  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Tabelul 1.7. Reforma politicilor sociale în tranzi]ie: principalele tendin]e Piaţa muncii Etapa iniţială (primii ani după schimbarea de regim): Exclusiv politici pasive Beneficii generoase ca mărime şi durată Şomaj redus A doua parte a tranziţiei Predominanţa politicilor pasive Scad beneficiile pentru şomaj: durata, cuantumul, posibilităţile de a fi eligibil Ajutorul de şomaj nu mai este proporţional cu salariul în unele ţări Pensiile Apar sisteme independente faţă de stat, finanţate prin taxe destinate asigurărilor sociale Indexare generalizată, dar adesea întârziată Restructurare ulterioară, pe trei piloni Creşterea vârstei de pensionare spre nivele similare cu vestul Europei(cu câteva excepţii, între care şi România) Sănătatea Finanţarea sistemului trece către cetăţeni. Apar case independente de asigurări de sănătate Exceptând România, începe privatizarea unităţilor sanitare Eficienţa asistenţei medicale creşte Scade accesibilitatea şi acoperirea, mai ales datorită exploziei costurilor (în primul rând se scumpesc medicamentele şi coplăţile, fie ele formale sau informale) Funcţia de prevenţie se deteriorează Suportul Renunţarea la politicile pronataliste pentru familie Universalizarea alocaţiilor pentru copii Asistenţa Numărul asistaţilor este în continuă creştere socială Ajutorul se plasează mult sub pragul sărăciei Accesul la beneficii este limitat de lipsa de informare, de vidul instituţional, de schimbările rapide de sistem, de gradul mare de libertate acordat de lege autorităţilor Locuirea Iniţial: distribuţia la preţuri modice ale locuinţelor către populaţie Apare sau cel puţin devine vizibil fenomenul „homelessness” Crize ale furnizării utilităţilor publice. Tendinţe de descentralizare şi privatizare Educaţia Eficientizarea alocării resurselor la nivelul sistemului Eficientizarea internă a funcţionării unităţilor şcolare Tendinţe emergente de descentralizare, marketizare şi privatizare Orientarea către nevoile pieţei şi societăţii (încep restructurarea curriculară şi a metodelor de predare). Schimbări structurale către promovarea valorilor diversităţii, toleranţei şi responsabilizării individuale Asigurarea egalităţii de acces în condiţiile creşterii inegalităţilor de venit Surse: Ferge (1995), Zamfir (1995, 1999), Nielsen (1996), Deacon (1997), Barr (2001). Construc]ia noilor institu]ii nu a fost întotdeauna efectul uni proces deliberativ implicând societatea în ansamblu. Proiectarea cadrului legislativ a fost adesea rezultatul negocierilor purtate între doi actori: guvernele [i agen]iile interna]ionale. Sindicatele, lipsite de experien]\, dar cu mare capacitate de mobilizare a an- gaja]ilor, nu au f\cut altceva decât s\ se preocupe de index\rile salariale [i de limitarea concedierilor. Patronatul era practic echivalent cu statul. În acest context, agen]iile interna]ionale au avut o influen]\ major\, de[i uneori contradictorie (Deacon, 1997). Principiile restructur\rii mixului de politici sociale s-au aliniat astfel, mai rapid sau mai încet, tendin]elor majore ale descentraliz\rii [i retragerii 61  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC statului înregistrate [i în societ\]ile dezvoltate. Pe de alt\ parte, paternalismul anterior determinase la nivel cultural o „lips\ de ajutorare înv\]at\” (Ferge, 1995), implicând a[tept\ri ridicate ale popula]iei pentru ajutoare furnizate de guvernele centrale. Neadecvarea cultural\ [i lipsa etapelor de pre-institu]ionalizare s-au ad\ugat lipsei de experien]\ managerial\ [i dezam\girii popula]iei fa]\ de costurile ridicate ale reformei, determinând astfel o func]ionare deficitar\ a sistemului mai ales în primii ani ai tranzi]iei. În fine, politicile sociale au fost imediat utilizate ca vehicul electoral. Exemplul cel mai la îndemân\ este cel al pensionarilor. S\r\cia a afectat întreaga societate, îns\ adeseori, actorii politici [i mass-media au insistat asupra problemelor popula]iei vârstnice, definit\ a fi drept cea mai afectat\ de lipsa de venituri. Campanile electorale au avut mereu între temele de dezbatere importante s\r\cia pensionarilor. Datele indic\ îns\ c\ problema este una fals\: de[i s\r\cia afecteaz\ ([i) pensionarii (al\turi de restul societ\]ii), ace[tia erau în anii ‘90 de dou\ ori mai pu]in expu[i riscului lipsei de venituri decât restul popula]iei (Barr, 2001; Te[liuc, Pop, Te[liuc, 2001). V.2. Schimb\ri în structura social\ Dup\ 1989, inegalit\]ile sociale de orice fel, ascunse sau nerecunoscute de c\tre regimurile comuniste, cunosc o adev\rat\ explozie. Trei sunt axele majore pe care polarit\]ile devin vizibile: recunoa[terea [i apoi accentuarea accelerat\ a inegalit\]ilor de venit; clivajele [i tensiunile etnice, culminând cu secesiunea unor state sau cu r\zboaie civile; polarit\]ile politice tip conservator-reformator, co- munist-anticomunist, etatist-liberal etc. Inegalit\]ile de venit, puternic minimizate începând cu sfâr[itul anilor 1960 (vezi Figura 1.3 pentru cazul României), sunt aduse în prim plan în tranzi]ie de restructurarea economic\. Privatizarea, restituirea propriet\]ilor na]ionalizate, marketizarea au consecin]e imediate asupra structurii veniturilor indivizilor. Cos- turile sociale ale tranzi]iei determin\ „institu]ionalizarea s\r\ciei” (Ivo Mo• ný, 1995). Restructurarea presupune concedieri masive, renun]area la subven]ionarea ramurilor ineficiente economic, salarii mai mari pentru activit\]i cu productivitate crescut\, recunoa[terea legitimit\]ii diferen]elor salariale pentru nivele diferite de calificare [i competen]\, acceptarea drept just\ a acumul\rii de capital. Emerg noi clase [i categorii sociale: patroni, liber profesioni[ti, mici întreprinz\tori, po- liticieni etc. 62  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Figura 1.3. Inegalit\]i de venit în România: evolu]ia indicilor Theil 1963-1994 0,018 0,016 0,014 0,012 0,01 0,008 0,006 0,004 0,002 0 1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 Sursa: întocmit pe baza datelor din „UTIP-UNIDO Wage Inequality THEIL Measure - calculated based on UNIDO2001 by UTIP” (University of Texas Inequality Project, University of Texas at Austin), disponibil la adresa http://utip.gov.utexas.edu/web/world_theils.htm (accesat octombrie 2003). Similar ca principiu de m\surare indicilor Gini, indicele Theil reflect\ inegalitatea de venit, crescând odat\ cu aceasta. Polaritatea cea mai vizibil\ este cea care opune câ[tig\torii [i perdan]ii tran- zi]iei (vezi Brainerd, 1998; Sandu, 1996; etc.). Totu[i, a[a cu remarc\ autorii implica]i în a[a-numita market transition debate (David Stark, Ivan Szelenyi, Ákos Róna-Tas, Victor Nee, Eric Kostelo, Andrew Walder etc.), structura social\ continu\ s\ se reproduc\, iar elitele politice comuniste tind s\ se reconverteasc\ în elite economice ([i politice) post-comuniste. Pentru Victor Nee31, consecin]ele distribu]ionale ale tranzi]iei sunt direct legate [i determinate de modul în care se petrece schimbarea institu]ional\. Pentru societ\]ile contemporane exist\ doar dou\ puncte de echilibru: sistemul redi- stributiv socialist [i cel al pie]ei capitaliste. Schimbarea de la comunism c\tre capitalism este teleologic\ [i se petrece prin trei mecanisme mari. Primul pre- supune trecerea puterii de la redistribuitorii ce manifest\ controlul în socialismul de stat (birocra]i, aparatnici, cadre etc.) c\tre produc\torii direc]i (teza puterilor pie]ei). Al doilea este legat de salarizarea legat\ de productivitate [i presupune o recompensare superioar\ acordat\ capitalului uman [i implicit o salarizare di- feren]iat\ (teza stimulentelor materiale induse de pia]\). În fine, pe m\sur\ ce 31 Nee (1989, 1996), Nee [i Cao (1999), Nee [i Mathews (1996). 63  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC tranzi]ia ofer\ noi oportunit\]i, antreprenoriatul emerge ca alternativ\ la birocra]ie, mobilitatea social\ crescând ca urmare a apari]iei unor noi rute profesionale (teza oportunit\]ilor pie]ei). Ini]ial, luând în calcul experien]a transform\rilor din China anilor 80, Nee sugerase c\ aceste modific\ri determin\ diminuarea inegalit\]ii, câ[tig\torii fiind cei dezavantaja]i în comunismul de tip stalinist. Ulterior îns\, Nee [i Cao (1999) revizuiesc teza, ar\tând c\ în fapt, cele trei rute ale schimb\rii institu]ionale au efecte contextuale asupra dinamicii inegalit\]ii. Capitalul politic tinde a se converti în capital economic, iar re]elele clientelare func]ionari de stat- actori sociali existente în comunism tind a se reface în tranzi]ie. Róna-Tas (1998) arat\ c\, în fapt, cre[terea relativ\ a recompens\rii capitalului uman determin\ o cre[tere a inegalit\]ii: [i în comunism cei mai bine preg\ti]i erau mai bine pl\ti]i, doar diferen]ele fiind foarte reduse. Pe de alt\ parte, a[a cum sugereaz\ [i versiunea revizuit\ a tezelor lui Nee, s\racii nu au acces decât pe pie]ele locale, cu un raport munc\/capital ridicat, specific întreprinderilor mici [i mijlocii. Pie]ele na]ionale, cele mai profitabile, sunt rezervate exclusiv com- paniilor mari, eventual transna]ionale. Astfel de pie]e sunt îns\ controlate în post- comunism de alian]a dintre fosta birocra]ie [i directorii fostelor întreprinderi ale statului32. Szelenyi [i Kostelo (1996) rafineaz\ [i ei explica]ia lui Nee, ar\tând c\ pân\ când se dezvolt\ pia]a capitalului [i cea a for]ei de munc\, cei avantaja]i sunt s\racii. Apoi îns\ avantajul este din nou cel al celor avantaja]i în comunism: „pie]ele au efecte egalizante doar pentru pu]in timp, când economia socialist\ este dominant\” (p. 1084). Szelenyi [i Kostelo dezvolt\ de altfel un model explicativ care distinge între trei mari categorii de pie]e (p. 1088-1089): Pie]ele locale, dedicate mai ales alimentelor [i serviciilor, periferice în ansamblul economiei sunt dominate de activit\]i la limita legalit\]ii performate în special de ]\rani [i muncitori rurali, necalifica]i. Ace[tia sunt direct produc\tori (Nee) [i câ[tig\ în urma tranzi]iei, fiind o ni[\ în plin\ dezvoltare. Pia]a în sine are aici efecte egalizatoare, câ[tigul fiind al celor marginali. Experien]a [i rela]iile anterioare sunt mai pu]in importante în cazul intreprinderilor mici, arat\ Róbert [i Bukodi (2000). În economiile mixte [înc\] socialiste, activit\]ile private încep s\ devin\ legale. Pionerii pie]elor locale, mai ales cei slab educa]i, sunt elimina]i de pe pia]\, iar fostele cadre ale aparatului birocratic [i de partid încep a se implica. Structura acestor pie]e conduce c\tre un „sistem dual al inegalit\]ii”. Aceasta se petrece, a[a cum sugereaz\ Walder (1996: 1070-1071), în zonele cu o „baz\ industrial\ co- lectivizat\”, în care ]\ranii au reprimit p\mântul, îns\ cadrele continu\ s\ con- troleze [i s\ fie principalii beneficiari ai activit\]ii industriale. Mai mult, a[a cum 32 vezi Nee [i Cao (1999); Szelenyi [i Kostelo (1996); Stark, Kemeny, Briegel, 2002; Stark, 1996; Stark [i Bruszt, (2002 [1998]); Szelenyi (1999); Róna-Tas (1994); Flingenstein (1996) etc. 64  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR sugereaz\ Róna-Tas (1994), avantajele cadrelor sunt mai mari in industrie decât in agricultur\ [i, mai mult, cresc odat\ cu dimensiunea întreprinderii. În fine, al treilea tip de pia]\ distins de Szelenyi [i Kostelo este tipic economiilor [deja] orientate c\tre capitalism, marcate de privatizarea spontan\ [i capitalism politic (convertirea direct\ a puterii politice în putere economic\). Câ[tig\torii sunt aici cei din e[alonul al doilea al nomenclaturii, în detrimentul celor din primul e[alon. Convertirea capitalului politic în capital economic conduce la crearea a dou\ tipuri noi de elit\: „burghezia corporatist\”, ap\rut\ prin convertirea nomenclaturii [i promovându-[i puternic propriile interese de grup, [i „mica burghezie”33 (fosta clas\ de mijloc). Autorii implica]i în market transition debate [i nu numai ei (vezi [i Brucan, 1996; Pasti, 1995; Verdery, 1996; Sandu, 1999; Bunce, 1995 etc.) converg asupra faptului c\, în tranzi]ia postcomunist\, capitalul politic se reconverte[te în capital economic. Conversia este mediat\ de prezen]a capitalului educa]ional [i a unor habitusuri specifice (Eyal, Szelenyi, Townsley, 2001:9, 12). Elita comunist\ î[i conserv\ astfel pozi]ia [i în tranzi]ie, cu implica]ii pe termen lung în societ\]ile postcomuniste. Explica]ia î[i g\se[te r\d\cinile în teoria capitalurilor, în dezvolt\rile teoretice asupra resurselor, a[a cum apar ele mai ales la Bourdieu, Coleman [i Putnam. Cei trei au impus în literatur\ conceptul de capital social, ca resurs\ individual\ [i comunitar\ important\, localizat\ în re]elele sociale [i în încrederea pe care acestea, comunit\]ile [i societatea î[i bazeaz\ func]ionarea. Conform lui Róna-Tas (1998), teoria capitalurilor face leg\tura între schim- barea economic\ [i cea institu]ional\. Fiecare individ ocup\ un loc în spa]iul social al resurselor, pe care îl poate p\stra sau îl poate schimba prin valorificarea sau transformarea resurselor în cauz\: „acumulând [i utilizând capitaluri, oamenii pot naviga în ierarhia social\”. Este modul în care se produce [i reconversia capitalului politic al elitelor comuniste. Róna-Tas noteaz\ c\, dup\ colapsul re- gimului comunist, membrii nomenclaturii au folosit întreprinderile publice pentru folosul lor imediat; au mediat comer]ul exterior, au mediat accesul întreprinderilor de stat la pia]a bunurilor de consum (la cump\rarea de computere, de exemplu); au preluat resurse ale întreprinderilor publice (informa]ii, personal, utilaje) [i le- au concurat prin constituirea de firme private; în fine, au cump\rat la pre]uri modice sau chiar nule, întreprinderi de stat. Walder (1996:1063) identific\ [i el modul în care redistribuitorii î[i transform\ puterea, dezvoltând noi surse de putere. Ei devin, prin convertirea „influen]ei, informa]iilor, cuno[tin]elor/co- nexiunilor acumulate în trecut”, regulatori ai pie]elor [i întreprinderilor private, intermediari ai tranzac]iilor de pe pie]e, manageri [i consulta]i ai firmelor de stat. 33 petty burgeoisie 65  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Implica]iile sunt imediate atât asupra structurii sociale (emergen]a unei noi clase antreprenoriale prin conversia fo[tilor aparatnici), cât [i asupra modului de dezvoltare economic\, una relativ neobi[nuit\: Joseph Böröcz (1992, 1993) eti- cheteaz\ privatizarea întreprinderilor de stat prin cump\rarea la pre]uri modice sau nule drept „transformare simulat\”. David Stark (Stark, 1996; Stark, Kemeny, Briegel, 2002; Stark [i Bruszt, 2002 [1998]) folose[te termenul de proprietate recombinant\34. Proprietatea asupra fiec\rei firme devine mixt\, diversificarea la maxim a portofoliului de ac]ionari g\sindu-[i ra]iunea în nevoia de supravie]uire. Dincolo de diversificarea structurilor de status ocupa]ional [i economic, „tran- zi]ia înseamn\ o explozie a tipologiei sociale” (Sandu, 1996: 256). Polarit\]ile politice se structureaz\ mai degrab\ în jurul op]iunii fa]\ de reform\: reformatorii [i conservatorii, identifica]i des cu opozi]ia comunist-anticomunist reprezint\ principalul clivaj. E adaug\ aici cei ce se eschiveaz\ de la o pozi]ie clar\, adoptând atitudinea de substitu]ie a na]ionalismului sau fundamentalismului etnic sau re- ligios (Sandu, 1996: 21-22). Se adaug\ alte tensiuni unele latente altele manifeste, între grupuri determinate de vârst\ (tineri versus maturi), sex (opozi]ia latent\ fa]\ de prezen]a femeii în via]a politic\), educa]ie (studen]i versus mineri, intelectuali versus muncitori) sau chiar regiune geografic\ (vezi discu]iile despre autonomia Ardealului, ini]iate de locuitori români ai provinciei). Tensiunile etnice izbucnesc [i ele, mai ales în primii ani ai tranzi]iei, persistând mai ales în statele fostei Iugoslavii. O problem\ specific\ zonei este cea a popula]iei de ]igani, slab educat\, extrem de tradi]ional\, adesea discriminat\ [i chiar exclus\ social. Exist\, în fine, consecin]e distribu]ionale ale tranzi]iei, marcând schimb\ri ale structurii sociale prin restituirea propriet\]ilor na]ionalizate. V.3. Al cincilea element: ‘mentalit\]ile‘35 Schimbarea institu]ional\, economic\ [i/sau politic\, a survenit relativ rapid în multe societ\]i înc\ de la începutul tranzi]iei. Reguli noi le-au înlocuit pe cele vechi, atât in ce prive[te structurarea ordinii sociale [i ale direc]iilor de evolu]ie (politica), cât [i în ce prive[te produc]ia, distribu]ia [i consumul (economia). Structura social\ a reac]ionat [i ea imediat prin schimb\ri specifice: apari]ia antreprenorilor, conversia capitalului politic, cre[terea inegalit\]ii etc. Îns\ noul sistem, imitând capitalismul vestic – principalul, dac\ nu chiar singurul model viabil disponibil (Nodia, 1996: 15) – întârzia înc\ s\ func]ioneze manifestând 34 recombinant property: „Proprietatea recombinant\ reprezint\ o form\ de ap\rare organiza]ional\ în care actorii r\spund la incertitudine prin diversificarea capitalurilor, prin redefinirea [i recombinarea resurselor” (Stark, 1996: 993) 35 Folosesc aici „mentalitate” în sensul general de orient\ri de valoare, predispozi]ii [i alte patternuri culturale latente comune membrilor unei colectivit\]i. 66  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR blocaje la toate nivelele. Produc]ia [i salariile au continuat s\ se deprecieze, sistemul politic era marcat de corup]ie [i lips\ de transparen]\, inegalitatea cre[te simultan cu num\rul s\racilor. Explica]ia a fost localizat\ de mul]i anali[ti [i de o parte a opiniei publice la nivelul ‘mentalit\]ilor‘, al neadecv\rii dintre cultur\ [i institu]ii (Sztompka, 1999b). Problema schimb\rii culturale, a unui nou [i specific proces de mo- dernizare tinde s\ preocupe din ce în ce mai mult literatura dedicat\ tranzi]iei, mai ales în a doua parte a anilor ‘90. Ghia Nodia (1996: 18-19), spre exemplu, se opre[te asupra distinc]iei dintre schimbarea social\ organic\ [i cea ideologic\. Tranzi]ia organic\, natural\ este cea în care societatea î[i schimb\ gradual modul de a gândi, schimbarea societal\ precedând modific\rile institu]ionale [i ideologice ale regimului politic. Tranzi]ia ideologic\ se desf\[oar\ în ordine cronologic\ invers\, ca în cazul iluminist al Revolu]iei Franceze: elitele î[i modific\ valorile, impun noi reguli, iar societatea se modeleaz\ urmând logica institu]iilor nou create, într-un proces de schimbare de sus în jos. Capitalismul, argumenteaz\ Nodia, în special în versiunea sa anglo-saxon\ (Anglia, SUA), a cunoscut mai întâi modernizarea cultural\ (cre[terea autonomiei personale ca principiu organizator al rela]iilor sociale; secularizarea; prevalen]a statusului dobândit în fa]a celui înn\scut etc.) [i abia apoi democratizarea. În condi]iile în care modernizarea comunist\ a fost una for]at\ (Nodia, 1996: 24), fals\ chiar (Sztompka, 1993: 136-139), transform\rile postcomuniste au urmat calea invers\, a tranzi]iei ideologice. De aici rezult\ [i blocajele date de lipsa de sutenabilitate a noilor regimuri democratice, ca [i nevoia de sprijin [i îndrumare din partea Vestului dezvoltat (Nodia, 1996:16). Rose (2001) folose[te acela[i argument ca [i Nodia, ar\tând c\ în general, în evolu]ia democra]iilor vestice, domnia legii a precedat libert\]ile politice (libertatea alegerilor, libertatea de a critica statul/guvernul, libertatea de asociere, libertatea religioas\). În ]\rile ex- comuniste îns\ procesul a fost invers, respectul legii fiind înc\ în bun\ parte absent, dat fiind nivelul de corup]ie. Wagener (2000:75) remarc\ nevoia de legitimare a noilor regimuri, condi]ie esen]ial\ a func]ion\rii contractului social: „stabilitatea societ\]ii, lipsa anomiei […] depind de o concep]ie asupra justi]iei, care, acceptat\ de membri societ\]ii, furnizeaz\ legitimitate institu]iilor sociale [i statului”. Rose (1999) discut\ problema decalajelor dintre ]\rile foste comuniste [i restul Europei. Din punct de vedere al performan]elor economice, arat\ Rose, europenii din est pot atinge relativ repede nivelul coda[elor UE (Grecia [i Portugalia). Din punct de vedere al corup]iei, Estonia, Ungaria sau Slovenia stau deja la fel ca Portugalia, Italia sau Grecia. Considerând mortalitatea infantil\ drept indicator al st\rii de s\n\tate, Cehia st\ mai bine ca multe dintre democra]iile vestice. Problema 67  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC societ\]ilor foste comuniste r\mâne îns\ [tergerea celor 40 de ani de comunism în care partidele [i societatea civil\ au fost interzise, s\ dep\[easc\ [i s\ î[i transforme mo[tenirea cultural\. Sztompka (2000) sugereaz\ faptul c\ schimbarea social\ postcomunist\, în anumite condi]ii, poate provoca ceea ce el eticheteaz\ drept „traume culturale”. Astfel, schimbarea social\ rapid\, esen]ial\ (afectând esen]a structurii sociale), provocat\ extern (nu este endogen\, ini]iat\ de însu[i sistemul ordinii prezente), nea[teptat\, imprevizibil\ poate avea repercusiuni majore prin sporirea imediat\ a gradului de incertitudine a unor colectivit\]i întinse. Schimbarea brusc\ a normelor sociale, a ordinii cunoscute genereaz\ lipsa de predictibilitate a mediului social, dificultatea indivizilor [i colectivit\]ilor de a se adapta la noua ordine. Cultura devine astfel atât context al schimb\rii (ca trus\ de instrumente ce alimenteaz\ ac]iunea social\), cât mai ales obiect al schimb\rii. Tranzi]ia presupune întâi de toate schimbare cultural\, însu[irea unor moduri noi de a face, adoptarea unor strategii de cre[tere sau supravie]uire cu valen]e inovative. Neadaptarea valorilor individuale, prin înv\]are social\ poate accentua trauma sau chiar conduce c\tre anomie. Pasti (1995) adopt\ [i el pozi]ii asem\n\toare, sesizând diferen]ele culturale majore dintre România [i societ\]ile vestice: „integrarea în Uniunea European\ va fi, mai ales, un proces de adaptare [i integrare economic\ [i cultural\” (p. 45). Motivul rezid\ în faptul c\ tranzi]ia româneasc\ a p\rut a recl\di în fapt modele tradi]ionale, preindustriale, similare societ\]ii rurale patriarhale. Societ\]ile în tranzi]ie str\bat în fapt crize societale profunde afectând [i fiind influen]ate de paternuri valorice latente existente sau în formare. Dumitru Sandu remarc\ faptul c\ dincolo de institu]ii [i persoane, exist\ o realitate cel pu]in la fel de puternic\. „Aceasta este dat\ de mentalit\]i, de tipare colective latente, care structureaz\ via]a social\ [i cultural\ spontan\” (1996: 14-15). Exist\, remarc\ Sandu, un „complex cultural al reformei” determinând atitudinile [i compor- tamentele individuale [i ale societ\]ii. Elementele definitorii ale acestui complex valoric latent sunt date de atitudinea fa]\ de schimb\rile societale (reformism – democratizare [i dezvoltare a economiei de pia]\ -, modernitate individual\ [i optimism” (1996: 255). Care sunt îns\ diferen]ele majore dintre vechea cultur\ [i cea emergent\? Sztompka (1999b) noteaz\ c\ transformarea dat\ de marketizare [i democratizare ar trebui s\ fie dublat\ de schimb\ri corespunz\toare ale patternurilor valorice care sus]in [i se manifest\ noua ordine. Altfel, neadecvarea cultur\-institu]ii poate conduce la blocaje ale func]ion\rii institu]ionale, la traume culturale, la incoeren]a reformelor. 68  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Tabelul 1.8. Schimbare institu]ional\ [i schimbare cultural\: o rela]ie reciproc\ Construcţie instituţională Construcţie culturală Democratizare Parlament, Alegeri, Cultură civică, Partide, Mediatori Cetăţenie Marketizare Firme private, Corporaţii, Cultură antreprenorială, Bănci, Burse, Brokeri Etica muncii Sursa: Sztompka (1999b: 206) În domeniul politicului, neadecv\rile majore dintre cultura existent\ [i in- stitu]iile care ar trebui s\ o exprime [i pe care ar trebui s\ le sus]in\ sunt multiple. Suspiciunea persistent\ fa]\ de autorit\]i, re]inerea de la implicarea în via]a pu- blic\, ignorarea [i neglijarea chestiunilor publice, apatia politic\, absenteismul electoral (Sztompka, 1999b:207) reprezint\ seturi de valori mai apropiate de culturi patriarhale decât de cultura participativ\ a democra]iilor contemporane. Simpla schimbare institu]ional\ nu implic\ neap\rat func]ionarea sistemului de- mocratic (Putnam, 1993; Thomassen [i van Deth, 1998: 139). Astfel, valorile de suport, „oamenii”, devin mai importan]i decât institu]iile. Modul de a gândi, ac]iona [i reac]iona la provoc\rile mediului fac din indivizi [i comunit\]i elementul definitor al organiz\rii sociale, modelate decisiv de valorile sociale predominante. Transformarea economic\ este [i ea frânat\ de patternurile culturale cristalizate în comunism: prevalen]a concentr\rii pe securitate [i a aversiunii la risc; evitarea responsabilit\]ilor personale, a[teptarea solu]iilor venite pe scar\ ierarhic\ [i bla- marea sistemului pentru orice e[ec; lipsa de disciplin\ [i planificare (Sztompka, 1999b:207). Nepotrivirea dintre institu]iile pe care ]\rile ex-comuniste tind a le adopta prin imita]ie [i tipul de cultur\ originar în epoca comunist\ apare drept un ax mai important decât „dubla tranzi]ie” marketizare-democratizare, indiferent de ad\- ugarea sau nu ale schimb\rilor de structur\ social\ sau politic\ extern\. Mai mult decât atât, tranzi]ia cultural\ are de rezolvat [i problema celor trei surse diferite generatoare de valori specifice. Pe de o parte este cadrul comun dat de economia de comand\ [i regimul politic autoritar, pe de alta parte sunt tradi]iile locale, pre- comuniste, dar [i, în final, influen]a prin contagiune a culturii vestice. Rezult\ un mix în care cultura na]ional\, cea de bloc [i cea vestic\ (globalizat\) intr\ în contact [i adesea în contradic]ie, iar combina]ia lor poate stânjeni func]ionarea unor institu]ii care nu reprezint\ valorile majoritare. Exemplele calitative sunt numeroase. Antropologul David Kidekel citeaz\ afirma]ia pe care un s\tean român i-a f\cut-o în 1990: „este mai bine s\ fii exploatat de c\tre stat decât de c\tre alt\ persoan\”36. Declara]ia reprezint\ pe de o parte o 36 David Kidekel – Peasants and authority în New Romania, în Daniel N. Nelson, editor – Romania after Tyranny, Boulder, Westview, 1992, p. 76, citat de Verdery (2003: 282) 69  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC expresie preluat\ din sloganurile comuniste conform c\rora capitalismul repre- zenta «exploatarea omului de c\tre om», din care socialismul dezrobise estul european. Pe de alt\ parte ea vorbe[te despre internalizarea valorilor legate de acceptarea unui stat autoritar, puternic, chiar exploatator, dar paternalist (Frunz\ [i Voicu, 1997). În mod similar pot fi invocate exemplele privind agricultura de subzisten]\, lipsit\ de planificare [i orientare c\tre pia]\ [i incapabil\ s\ sus]in\ dezvoltarea [i chiar, pe termen lung, supravie]uirea indivizilor [i societ\]ilor. De asemenea poate fi amintit\ „tradi]ia” utiliz\ri resurselor de la locul de munc\ în interes personal etc. În c\utarea unei explica]ii coerente asupra transform\rilor postcomuniste, Michael Illner (1999) noteaz\ faptul c\ schimb\rile economice, politice, sociale [i culturale au loc simultan (p. 235), stimulându-se sau întârziindu-se una pe cealalt\. Dintre factorii care determin\ forma schimb\rii, cei ]inând de circumstan]ele c\derii regimurilor comuniste, ca [i cei lega]i de mi[c\rile sociale [i culturale anterioare lui 1989 ac]ioneaz\ mai ales la începutul tranzi]iei. C\tre sfâr[itul acesteia, ca [i în postcomunism, cei doi factori î[i diminueaz\ influen]a, l\sând loc determinismului puternic dat pe termen lung de cultura [i istoria cultural\ a societ\]ilor respective, în special de gradul de modernizare inter- [i postbelic: „acolo unde modernizarea a început înainte [i independent de comunism, ie[irea din comunism e mai u[oar\” (p. 241). În mod similar, Lars Johannsen sugereaz\ faptul c\ schimbarea de regim [i exprimarea democra]iei prin construirea in- stitu]iilor specifice sunt importante doar pe termen scurt. Pe termen lung, mult mai importante sunt schimb\rile (structurale) în ce prive[te orient\rile valorice [i dezvoltarea acelor institu]ii esen]iale pentru dezvoltarea [i sutenabilitatea de- mocra]iei (2000:2). VI. Postcomunismul Rezultatul transform\rilor postcomuniste nu este tocmai capitalismul vestic. Începute ca ni[te tranzi]ii, procesele de schimbare din Europa de Est s-au redefinit permanent, conducând cel pu]in temporar c\tre un alt tip de organizare societal\, oscilând între capitalism [i comunist, între tradi]ie [i modernitate, dar cu influen]e postmoderne, între social-democra]ie, conservatorism [i liberalism. Influen]ele vin de pretutindeni: În primul rând din istoria regiunii – comun\ în comunism, comun\ sau cel pu]in cu multe similarit\]i în perioada de f\urire a statelor na]ionale [i în epoca feudal\. În al doilea rând din contactul cu Europa Occidental\, fie prin produsele societ\]ii de consum, fie prin turism, fie prin impactul în cre[tere al migra]iei circulatorii. În al treilea rând din influen]a direct\ 70  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR a agen]iilor interna]ionale sau suprana]ionale care au acordat asisten]\ în re- structurare (Uniunea European\, Banca Mondial\, FMI etc.). În fine, e vorba de tradi]iile [i specificul na]ional. Primii factori reprezint\ elemente certe ale pro- ceselor de globalizare: cultura de „bloc”, respectiv, „occidentalizarea”. Al patrulea factor simbolizeaz\ în bun\ m\sur\ tendin]e opuse [i [i-a g\sit exprimarea în regiune, dar [i în Europa de Vest, prin mi[c\ri na]ionaliste, într-o paradoxal\ tendin]\ globalizatoare. În aceast\ lume care tinde s\ [tearg\ diferen]ele impuse de grani]e, post- comunismul reprezint\ mai degrab\ un echilibru instabil. Institu]iile politice au copiat modelul democra]iei vestice, îns\ neadecvarea cultural\ le împiedic\ s\ fie cu adev\rat eficiente. Economiile s-au restructurat, dar pie]ele sunt înc\ lipsite de capitaluri, iar produc]ia este inferioar\ celei din ]\rile dezvoltate. Mai ales în Est [i Sud, informalitatea domin\, iar corup]ia reprezint\ o resurs\ important\ pentru subzisten]\ [i acumulare la nivel individual. Cultural vorbind, modernizarea s-a încheiat, iar postmodernizarea a început, îns\ societ\]ile sunt extrem de frag- mentate, iar dimensiuni esen]iale (autonomia individual\ [i cultura particip\rii, mai ales) sunt, dac\ nu absente, cel pu]in subdezvoltate. Grani]a dintre postcomunism [i tranzi]ie este una atât de firav\, încât practic nu exist\. Ea joac\ rolul unei conven]ii tacite, având rostul de a marca undeva un sfâr[it al tranzi]iei ca [i transformare specific\ [i al intr\rii într-o normalitate. Normalitatea îns\[i se caracterizeaz\, în orice societate, prin schimbare per- manent\, prin tranzi]ia (nu neap\rat teleologic\) de la o stare la alta, astfel încât, în cazul societ\]ilor ex-comuniste europene, eticheta de tranzi]ie nu î[i mai g\se[te acoperirea doar prin simpla transformare a societ\]ilor în cauz\. Tranzi]ia multi- dimensional\ nu reprezint\ a[adar decât o transformare postcomunist\, iar post- comunismul în sine este tranzitoriu. Delimitarea poate fi îns\ interpretat\ ca una între dou\ etape succesive. Prima aduce în prim plan câteva procese de schimbare radical\. Cea de-a doua reprezint\ consolidarea acestor procese [i continuarea lor. În tranzi]ie schimbarea este mai pregnan]\. În postcomunism ea continu\ s\ existe, îns\ vizibilitatea este mai mic\. Devin îns\ vizibile, pentru indivizii ce expe- rimenteaz\ schimbarea, elemente ini]ial ignorate: globalizarea, migra]ia masiv\ c\tre vest, c\utarea compromisului [i a negocierii politice, cre[terea inegalit\]ilor sociale, atât de venit cât [i în planul mentalit\]ilor, con[tientizarea existen]ei unor grupuri sociale relativ noi – homosexuali, secte religioase etc. 71  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC „Tranziţia” „Postcomunismul” Tranziţia economică Economia semi-reformată • Liberalizarea • Impactul globalizării • Stabilizarea fiscală • Persistenţa economiei informale • Tendinţa spre structurarea de portofolii • Consolidarea antreprenoriatului ocupaţionale individuale • Pieţe (semi-)funcţionale • Restructurarea • Agricultura de subzistenţă • Privatizarea • Dezvoltarea activităţilor non-agricole în • Retrocedarea terenurilor agricole mediul rural • Recesiune economică • Migraţia forţei de muncă Tranziţia politică „Normalitatea” instituţiilor şi ideologiilor • Democratizarea politice • Apariţia partidelor politice • Alternanţa electorală • Reconfigurarea naţională • Revenirea către ideologii de stânga • Opţiunea pentru integrarea europeană • Consolidarea structurilor instituţionale • Începutul (re)constituirii societăţii civile • Consolidarea societăţii civile • Redimensionarea politicilor sociale • Acceptarea compromisului şi negocierii • Radicalismul poziţiilor actorilor politici politice Relaţiile şi structura socială Viaţa socială • Apariţia/creşterea vizibilităţii inegalităţilor • Acceptarea existenţei diferenţelor de venit • Creşterea inegalităţilor • Reproducerea structurii sociale comuniste • Consolidarea noilor structuri şi ierarhii şi antebelice sociale • Emergenţa noilor clase şi pături sociale • Persistenţa şi apoi scăderea incidenţei • Restructurarea reţelelor sociale comuniste corupţiei şi conversia stocurilor de capital social Mentalităţile Valorile sociale • Incertitudinea axiologică • Adaptarea la noua realitate • Neadecvarea dintre instituţii şi cultură • Pseudo-modernitatea şi tensiunile ei • Dependenţa de stat şi evitarea asumării • Etica deficitară a muncii şi transformarea responsabilităţilor ei • Rezolvări ale neadecvării dintre instituţii şi cultură VI.1. Ideologiile [i institu]iile politice Fukuyama a v\zut în c\derea comunismului ocazia sfâr[itului istoriei, a rea- liz\rii unei globaliz\ri a ideologiilor. Capitalismul victorios, deschidea calea democra]iilor liberale spre integrarea într-o economie global\ guvernat\ de prin- cipiile liberalismului economic. Numai c\, a[a cum noteaz\ Sawka, c\derea co- munismului a eliminat teama de partide de stânga, permi]ându-le accesul la guvernare în Italia, Fran]a, Spania, Marea Britanie, Germania etc. (1999:107). Pe de alt\ parte, în est, dup\ ce în primele alegeri partidele de dreapta (exceptând România, care a amânat procesul) au cucerit puterea, la al doilea sau al treilea exerci]iu electoral stânga a revenit la putere. Post-comunismul de]ine astfel un 72  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR dublu statut, reprezentând „nu doar repudierea comunismului, ci [i reforma lui” (Sawka, 1999:92). Un sondaj din 1993-1994, ar\ta suportul est europenilor pentru modelul suedez (social democrat) în fa]a celui liberal american: 70% dintre unguri erau în favoarea modelului suedez, la fel ca 74% dintre cehi, 75% dintre slovaci, 60% dintre ru[i [i 58% dintre ucraineni. Pe de alt\ parte, în aceea[i perioad\ convingerea c\ statul ar fi trebuit s\ de]in\, ca [i proprietar, fermele agricole, fabricile, organele de pres\, sistemul sanitar, locuin]ele sau s\ controleze pre]urile era predominant\ în Rusia [i Ucraina [i atr\gea majorit\]i relative în Ungaria [i Slovacia, ca [i în Cehia (în cazul ultimei, exceptând activele industriale [i presa)37. Diferen]ele între ]\rile ex-sovietice (FSU) [i cele din Europa Central\ [i de Est (ECE) notate de Miller, White [i Heywood merg mai departe, sugerând o cultur\ politic\ distinct\ a celor dou\ regiuni: fo[tii sovietici erau în 1994 de dou\ ori mai critici la adresa birocra]iei excesive din comunism, mod de organizare social\ în care credeau de dou\ mai mult decât cei din ECE. Între ace[tia din urm\ erau de dou\ ori mai mul]i cei ce considerau c\ cea mai rea tr\s\tur\ a comunismului a fost reprimarea dreptului omului. De trei ori mai mul]i europeni de est decât ex- sovietici considerau c\ fo[tii oficiali comuni[ti trebuie pedepsi]i. Ex-sovieticii, în schimb, erau mult mai critici fa]\ de schimbare. Diferen]ele reapar cu pregnan]\ în postcomunism, polaritatea FSU-CEE fiind una ce opune autoritarismul, na]io- nalismul extern [i socialismul, unor orient\ri valorice care accentueaz\ în mai mare m\sur\ op]iunea pentru democra]ie, na]ionalismul cultural [i liberalismul. Reformatorii, arat\ Miller, White [i Heywood (1998) erau mai tineri [i mai bine educa]i. Fo[tii membrii de partid se arat\, aparent surprinz\tor, mai deschi[i la schimbare, mai democra]i, mai liberali, mai pu]in na]ionali[ti din punct de vedere cultural, dar [i mai populi[ti (p. 223). Pentru România, reformatorul tipic are acela[i tip de structur\: mai degrab\ tân\r, mai degrab\ bine educat, mai degrab\ b\rbat (Sandu, 1996). Dumitru Sandu (1996) remarca faptul c\ jum\tatea anilor ‘90 a fost marcat\ între altele de încheierea iluziilor „reformismului anticipativ”. Experien]a acu- mulat\ de popula]ie în adaptarea la noua structur\ social\ i-a domolit [i ra]ionalizat opiniile, reformatorii putând abia acum s\ î[i fundamenteze opiniile pe informa]ii mai corecte privind consecin]ele transform\rilor societale, reformismul devenind unul „de reac]ie”. Postcomunismul devine astfel o lume mai cert\, în care indivizii, comunit\]ile [i societ\]ile pot formula strategii coerente de dezvoltare, bazate pe o cunoa[tere mai bun\ a noului mod de organizare social\. Utilizând date de sondaj pentru România, Ioan M\rginean (1999:9-10) observ\ c\ în 1998 num\rul cet\]enilor care pot da o defini]ie democra]iei cre[te c\tre 86,4% fa]\ de 68,4% cât se înregistra în decembrie 1990. 37 Date de sondaj raportate de Miller, White [i Heywood, 1998, p. 111-112. 73  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Figura 1.4. Suportul pentru regimuri democratice în Europa: diferen]e între ]\ri Sursa: EVS’99. Scor factorial calculat pe baza variabilelor v216-v219 (suport pentru democra]ie, lider autoritar, regim militar, guvern de tehnocra]i). Orientarea valoric\ c\tre sisteme democratice scade de la gri c\tre negru (]\rile colorate în nuan]e mai deschise sus]in în mai mare m\sur\ democra]ia ca mod de organizare a societ\]ii). Pentru ]\rile marcate cu culoare alb\, nu au fost culese date. Pe de alt\ parte, a[a cum sugereaz\ datele de sondaj (ISSP) raportate de Kluegel [i Mason (2000), modul în care a decurs tranzi]ia a influen]at sus]inerea pentru un tip sau altul de organizare statal\ [i societal\, îns\ entuziasmul ini]ial pentru regimurile democratice s-a diminuat dup\ experimentarea dificult\]ilor construc- ]iei noului regim. Comparând opiniile declarate de e[antioane reprezentative în 1991 [i 1996, se observa c\ acolo unde tranzi]ia a avut mai mult succes (Ungaria, Cehia [i RDG, între ]\rile analizate de sursa citat\), sus]inerea pentru ideologii egalitariste scade cu câteva procente (c\tre 13% în Cehia [i 19% în Ungaria, dar 25% la RDG. Trendurile sunt inverse în Bulgaria (de la 26% în 1991 la 34% în 1996) [i Rusia (31% atât în 1991, cât [i în 1996), ]\rile ex-comuniste analizate ce au experimentat tranzi]ii graduale. Indiferent îns\ de calea urmat\, dezam\girile date de costurile reformei scad convingerea c\ „inegalitatea motiveaz\”. Aceasta î[i men]ine îns\ dominan]a în Cehia (61%) [i fosta RDG (60%), dar este respins\ în Ungaria (doar 30% agreeaz\ ideea c\ inegalitatea motiveaz\), Bulgaria (69% în 1991, îns\ doar 45% în 1996) [i Rusia (sc\dere de la 78% la 46%). Încrederea în guvernele democratice se diminueaz\ la rândul ei: dramatic în Bulgaria, aflat\ în 1996 în plin\ criz\ (71% dintre cet\]eni nu aveau încredere în guvern), dar [i în 74  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR restul ]\rilor, cu men]iunea îns\ c\ majoritatea avea înc\ în 1996 încredere în guvern (neîncrederea atingea cota de 22% în Cehia, 52% în RDG, 44% în Ungaria [i 48% în Rusia; spre compara]ie, în ]\rile din Europa de Vest, cifra se plaseaz\ în jurul a 30%). De asemenea, în întreg spa]iul ex-comunist cre[te convingerea c\ oficialilor nu le pas\ de restul popula]iei (60-80% din popula]ie sus]inea în 1996 acest lucru, cifre similare îns\ cu cele din democra]iile vestice). Pe ansamblu, îns\, a[a cum o arat\ datele EVS’99, sistemele democratice sunt sus]inute de majoritatea europenilor, indiferent de apartenen]a la fostele lag\re comunist sau capitalist. Trebuie remarcat îns\ c\ suportul pentru regimuri auto- ritare (lider puternic, guverne militare, tehnocra]i), de[i minoritar, cre[te de la vest la est (Figura 1.4). Structural, în postcomunism, câmpul politic devine complet, chiar dac\ unele elemente sunt înc\ subdezvoltate. Partidele politice, institu]iile statului de drept, constitu]iile etc., toate sunt configurate [i au deja o oarecare experien]\ de func]io- nare la sfâr[itul tranzi]iei. Procesul este unul de înv\]are treptat\ a regulilor func]ion\rii sistemului, a logicii noii organiz\ri sociale [i vizeaz\ întreaga po- pula]ie, inclusiv func]ionarii din administra]ia public\ [i clasa politic\. Drumul este îns\ înc\ lung, a[a cum sugereaz\ incapacitatea societ\]ilor postcomuniste europene de a utiliza la maxim fondurile de preaderare oferite de UE (Mastilak, 2003). Societatea civil\ î[i g\se[te [i mai greu calea de expresie. Sindicatele continu\ s\ fie asociate partidelor politice, iar mass media se men]ine cu dificultate inde- pendent\, mai ales datorit\ datoriilor acumulate c\tre bugetele de sat (vezi cazul României sau cel al Rusiei). În cazul presei, cump\rarea [i înglobarea în trusturi interna]ionale cunoscute pare a rezolva cel pu]in par]ial problema, reducând dependen]a de autorit\]i (vezi în România cazul Evenimentul Zilei sau Capital, dou\ dintre publica]iile care [i-au permis s\ fie critice la adresa guvern\rilor dintre 1996 [i 2003, indiferent de culoarea politic\ a acestora). Guvernele reu[esc îns\ s\ controleze u[or acele companii implicate în pia]a informa]iei, care prezint\ o stabilitate financiar\ fragil\, prin cump\rarea de spa]ii largi de publicitate în campanii na]ionale de promovare a unor valori sau moduri de consum [i chiar prin refuzul de a le primi reprezentan]ii la conferin]ele de pres\ ale agen]iilor centrale38. Organiza]iile non-guvernamentale î[i g\sesc cu greu un loc, atât datorit\ tradi]iei inexistente, cât [i dorit\ dificult\]ilor financiare (M. [i B. Voicu, 2003a). În plus, ca [i în restul spa]iului euro-atlantic, voluntariatul [i asocia]ionismul se reg\sesc mai ales la nivelul genera]iilor tinere, a celor mai înst\ri]i [i mai bine educa]i (B. [i M. Voicu, 2003), adic\ tocmai a „câ[tig\torilor tranzi]iei” (Brainerd, 1998), un segment social relativ mic în ansamblul popula]iei. 38 Andreea Ro[ca, Conversa]ie despre pres\, editorial în revista Capital Nr. 24, 12 Iunie 2003, pagina 2. 75  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Pe de alt\ parte, a[a cum noteaz\ Pickvance (1999:361-363), chiar dac\ de- mocra]ia încurajeaz\ în general mi[c\rile sociale, în postcomunism rela]ia ini]ial\ este invers\: democra]ia împiedic\ organiza]iile civile s\ evolueze, prin simplu fapt c\ acestea tind s\ devin\ partide politice. Este cazul sindicatelor, ca [i a altor organiza]ii ale societ\]ii civile (vezi cazul Forumului Democratic în Cehia, sau a Alian]ei Civice [i a Asocia]iei Fo[tilor De]inu]i Politici în România). În fazele ulterioare ale postcomunismului îns\, mi[c\rile sociale î[i schimb\ [i diversific\ obiectul, înflorind. Figura 1.5. Evolu]ia Indicelui Freedom House în spa]iul ex-comunist european 1989-2004 7 7 = libertate totala Grupul Vişegrad + Slovenia (HU, PL, CZ, SV, SL) Bulgaria 6 Ţările Baltice România 5 Ţările ex-yugoslave aflate în război (SCG,MK,BiH,HR) 4 Albania Moldova 3 Ţările ex-sovietice slave şi caucaziene (RU,UA,BL,AM,GE,AZ) 2 1 = lipsa totala de libertate 1 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 Sursa: Calcule proprii dup\ www.freedomhouse.org. Pentru u[urin]a citirii datelor în dinamic\ am ales s\ schimb sensul original al indexului, astfel încât cifrele mai mari s\ indice o libertate mai mare în ]ara respectiv\. 76  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Figura 1.6. Evolu]ia Indicelui Percep]iei Corup]iei în câteva ]\ri ex-comuniste 1996-2004 6,5 6 Slovenia 5,5 Estonia Ungaria 5 Cehia 4,5 Bulgaria 4 Slovacia 3,5 Polonia 3 Romania 2,5 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 Sursa: Întocmit dup\ valorile anuale ale Corruption Perception Index al Transparency International (disponibile la www.transparency.org), reflect\ percep]ia managerilor [i anali[tilor asupra corup]iei din ]ara respectiv\. 77  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Tabelul 1.10. Democra]ie [i corup]ie în ]\rile Europei de Est Indexul Percepţiei asupra Corupţiei Indexul Freedom Indexul libertăţii Ţara (Transparency International)* House** presei*** Valoarea în Diferenţa Locul în lume Valoarea în Diferenţa Valoarea Diferenţa 2004 2004-2000 în 2004 2004 2004-2000 în 2002 2004-2000 Austria 8,4 -0,7 13 1 0 21 9 Media Europei de Vest 7,9 -0,1 1 -0,2 16 -0,18 Belgia 7,5 -1,4 17 1 -0,5 11 2 Irlanda 7,5 -0,3 17 1 0 15 -6 Franţa 7,1 -0,4 22 1 -0,5 20 -4 Spania 7,1 -0,1 22 1 -0,5 22 4 Portugalia 6,3 0,1 27 1 0 14 -3 Slovenia 6 -0,5 31 1 -0,5 19 -8 Estonia 6 -0,3 31 1 -0,5 17 -3 Italia 4,8 -0,2 42 1 -0,5 35 8 Ungaria 4,8 0,4 42 1 -0,5 21 -9 Lituania 4,6 -0,5 44 2 0,5 18 -2 Grecia 4,3 0,6 49 1,5 -0,5 28 -2 Belarus 3,3 0,8 74 6,5 0,5 86 6 Cehia 4,2 0,1 51 1 -0,5 22 2 Bulgaria 4,1 -0,6 54 1,5 -0,5 35 5 Letonia 4 -0,6 57 1,5 0 17 -7 Slovacia 4 -0,5 57 1 -0,5 21 -9 Croaţia 3,5 0,2 67 2 0 37 -26 Polonia 3,5 0,6 67 1 -0,5 20 1 Bosnia-Herţegovina 3,1 82 3,5 -1 45 -11 Turcia 3,2 0,6 77 3 -1,5 72 2 Armenia 3,1 -0,6 82 4,5 0,5 64 7 România 2,9 0 87 2,5 0,5 47 3 Rusia 2,8 -0,7 90 5,5 0,5 68 8 Albania 2,5 108 3 -0,5 51 -5 Moldova 2,3 0,3 114 3,5 0,5 65 7 Serbia şi Muntenegru 2,7 -1,4 97 2,5 -0,5 40 -41 Macedonia 2,7 97 3 -1 51 9 Ucraina 2,2 -0,7 122 3,5 -0,5 59 -1 Georgia 2 133 3,5 -0,5 56 9 Azerbaijan 1,9 -0,4 140 5,5 0 48 -10 Not\: Tabelul include toate ]\rile ex-comuniste europene pentru care am dispus de date. Pentru compara]ii am inclus [i ]\rile mai pu]in dezvoltate din Uniunea European\ (Grecia, Irlanda [i Portugalia), cele care au înregistrat scoruri mici pentru cei doi indici (Fran]a, Italia, Spania), ]\rile plasate imediat în apropierii mediei (Austria [i Belgia), ad\ugând [i Turcia. Ordinea din tabel e dat\ de valorile descresc\toare ale indexului percep]iei corup]iei. * Corruption Perception Index 2004 (CPI 2004), produs de Transparency International. Indicele se bazeaz\ pe cuantificarea percep]iilor asupra corup]iei raportate de 17 sondaje realizate de 13 institu]ii independente. 133 de ]\ri au fost studiate în 2004. Indicele ia valori de la 0 (corup]ie total\) la 10 (corectitudine total\), iar ]\rile sunt ordonate în ordinea cresc\toare a corup]iei. Datele sunt disponibile la adresa: www.transparency.org. Am calculat tendin]a ultimilor ani printr-o simpl\ sc\dere a valorilor indexului din 2000 fa]\ de 2004. Diferen]ele negative indic\ faptul c\ percep]ia oamenilor de afaceri [i anali[tilor asupra corup]iei din ]ara respectiv\ s-a îmbun\t\]it. * Indicele m\soar\ în ce m\sur\ sunt respectate în ]ara respectiv\ libert\]ile cet\]ene[ti definite în sensul democra]iilor liberale. Indexul Freedom House ia valori de la 1 (libertate total\) la 7 (lipsa 78  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR complet\ a libert\]ilor) [i este disponibil pe Internet la adresa : www.freedomhouse.org. Diferen]ele negative între 2004 [i 2000 indic\ îmbun\t\]iri ale situa]iei existente. ** Produs tot de Freedom House [i disponibil la aceea[i adres\ de Internet, indicele m\soar\ în ce m\sur\ este respectat\ în ]ara respectiv\ libertatea presei. Indexul ia valori de la 0 (libertate total\) la 100 (pres\ complet lipsit\ de libertate). Diferen]ele negative între 2004 [i 2000 indic\ îm- bun\t\]iri ale situa]iei existente. Dezvoltarea institu]ional\ a ]\rilor ex-comuniste nu este una uniform\. Uni- versalitatea alegerilor libere, consolidarea sistemelor de partide, participarea so- ciet\]ii civile, lipsa de arbitrariu a legii, transparen]a procesului politic cunosc nivele diferite în spa]iul postcomunist european. Diferen]ele sugereaz\ descre[teri ale nivelului de democra]ie [i respectare a legii pe axele vest-est [i nord-sud. Indexul agregat al libert\]ilor cet\]ene[ti (Tabelul 1.10) sugereaz\ valori si- milare pentru democra]iile avansate din Europa Occidental\ [i statele din grupul Vi[egrad, ]\rile baltice, Bulgria [i Slovenia. Excep]ie o fac ]\rile fostei Iugoslavii implicate în r\zboaie civile [i de secesiune de-a lungul ultimei decade a secolului XX, ]\ri slave [i caucaziene din fosta Uniune Sovietic\, Republica Moldova [i România. Tendin]a ]\rilor ex-comuniste mai vestice a fost adoptarea rapid\ [i ferm\ a institu]iilor democratice [i a libert\]ilor civile (Figura 1.5). Imediat dup\ ob]inerea independen]ei, ]\rile baltice [i Slovenia s-au ad\ugat grupului format din Ungaria, Slovacia, Cehia, Polonia [i Germania de Est. Bulgaria [i mai ales România au întârziat procesul, în primul rând datorit\ corup]iei persistente (vezi www.freedomhouse.org) [i limit\rii u[oare a libert\]ii de expresie. Moldova a p\rut a oscila mult între modelul autoritar urmat de ]\rile sovietice (cu excep]ia celor trei republici baltice) [i democra]ia vestic\, deplasându-se în cele din urm\, cu greu, c\tre cel din urm\. Albania a avut acelea[i dificult\]i, mo[tenind acela[i tip de societate puternic tradi]ional\. Acela[i lucru se poate observa [i în ce prive[te corup]ia, surprins\ aici prin nivelul reprezent\rilor popula]iei asupra fenomenului. Slovenia, Estonia, Ungaria [i Lituania prezint\ nivele comparative cu ]\rile vestice în care corup]ia are o inciden]\ semnificativ\ (cele latine [i Grecia). România, Albania, Moldova, [i societ\]ile ex-sovietice [i ex-iugoslave afectate de r\zboaie [i dezagregare social\ prezint\, din contr\ nivele ridicate ale percep]iilor privind corup]ia. S\ not\m de asemenea [i tendin]a general\ de cre[tere a corup]iei, cel pu]in în reprezent\rile popula]iei, manifest\ în întreg spa]iul dup\ 1998, cu alt\ cuvinte în etapa acu- mul\rii de capitaluri importante de c\tre o parte a investitorilor, suspecta]i de utilizare a unor c\i mai pu]in ortodoxe, implicând ilegal administra]ia public\ în succesul afacerilor proprii. 79  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC VI. 2. Valorile [i via]a social\ Dincolo de structurarea dificil\ a societ\]ii civile, îns\[i dezvoltarea de rela]ii frecvente în afara familiei este mai redus\ în noile democra]ii est-europene: cu cât mergi mai spre est [i mai spre sud, modelul familiei extinse este mai prezent, iar întâlnirile cu prietenii (spre exemplu) sunt mai rare. Motivul se reg\se[te în structura semi-tradi]ional\ a acestor societ\]i, dar [i în normele impuse de 50 de ani de interdic]ii [i constrângeri ale vie]ii sociale. Analizând exemplul României, Katherine Verdery (2003) observ\ ceea ce eticheteaz\ drept „etatizarea timpului”. Prin modalit\]i diverse (fluctua]ii neanun]ate ale zile de lucru; furnizarea im- predictibil\ a curentului, apei calde, gazelor; programul neregulat al transportului în comun [i ra]ionalizarea benzinei; raritatea [i cozile; obligativitatea particip\rii cet\]enilor la lungile ritualuri politice: parade, [edin]e de partid, manifesta]ii, întâmpinarea coloanelor oficiale cu ova]ii etc.; s\pt\mâna de lucru de 6 zile; prestarea a[a numitelor activit\]i voluntare, ca [i a orelor de lucru suplimentare nepl\tite; etc.) statul controla programul cet\]enilor. Acestora le r\mânea prea pu]in timp liber [i erau prea obosi]i în compara]ie cu europenii din vest, alocând mai rar [i mai pu]in timp pentru socializarea în alte grupuri decât cel de rudenie. Ad\ugând neîncrederea în institu]iile politice dat\ de dezam\girile ini]iale asociate costurilor reformei [i sc\derii nivelului de trai (Sztompka, 1999a; Goldman, 1997; etc.), ca [i amintita damnare a activit\]ilor din sfera public\ (Nodia, 1996), rezult\ premizele unei culturi a evit\rii spa]iului public, a unei culturi politice mai degrab\ dependent-parohiale (în termenii lui Almond [i Verba, 1996 [1963])39. De aici lipsa de interes a cet\]enilor pentru modul de structurare a actului politic [i implicarea lor redus\ în deciziile locale, regionale sau na]ionale. Concluzia este înt\rit\ (pentru România) de explorarea a diverse baze de date calitative – produse în alte scopuri – la care am avut acces în ultimii ani40. Problema absen]ei etapei de preinstitu]ionalizare a reglement\rilor legislative apare cu pregnan]\ (vezi Voicu, Balica, Horga, 2001). Dup\ cum noteaz\ [i presa 39 S\ not\m îns\ [i cea de-a doua valen]\ a neîncrederii în institu]ii, [i anume cea de raportare critic\ la func]ionarea [i produsul acestora. Neîncrederea nu constituie astfel în mod necesar un aspect negativ. 40 Studii ale Observatorului Social în mediul rural, coordonate de Vintil\ Mih\ilescu: Cr\sani (Ialomi]a) – 1994-1995, Voine[ti (Dâmbovi]a) – 1995, Cristian (Sibiu) – 1996; „Percep]ii ale politicilor sociale” (1997) – sesiune de focus-group cu varii categorii profesionale în Bucure[ti [i Cristian (Sibiu), grant CNCSU, coordonator Marian Preda (Universitatea Bucure[ti); „Re- lansarea înv\]\mântului rural” – focus-group-uri cu profesori, p\rin]i [i directori din [coli rurale, în jude]ele Olt, Sibiu [i Bac\u (1999), coordonator Mihaela Jig\u (ISE); „Feasibility Study on the continuation and extension of the structural reform of the Vocational Education and Training (VET) within the Educational System of Romania. The present situation and sector policy recommendations” – sesiune de focus-group cu profesori din licee tehnice [i [coli profesionale din Muntenia (Bucure[ti 2000-2001), coordonat de Bogdan Voicu pentru ETF [i NOR; 80  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR româneasc\41, deciziile legislative sunt luate de regul\ în prip\, f\r\ o analiz\ prealabil\ atent\ [i, mai ales, f\r\ consultarea electoratului. Aceasta genereaz\ haos în sistemele publice, împiedic\ aplicarea normelor legislative în cauz\ [i contribuie la cre[terea frustr\rii indivizilor chema]i s\ vegheze la aplicarea re- gulilor sau afecta]i de schimbarea acestora, dup\ cum am notat în alt\ parte, analizând cazul sistemului educa]ional (Bogdan Voicu, 2001). Dac\ Sztompka (1993, 1999b) este categoric în privin]a „falsei modernit\]i” culturale a societ\]ilor postcomuniste, numeroase alte lucr\ri discut\ utilitatea conceptelor de modernitate, modernizare, respectiv, postmodernitate [i postmo- dernizare pentru analiza [i descrierea Europei de Est (Ray, 1996; Nowak, 1990; Miszdal, 1992; Müller, 1992; etc.). Sunt subliniate în primul rând procesele modernizatoare suferite de societ\]ile în cauz\: secularizarea; urbanizarea; in- dustrializarea; disolu]ia familiei tradi]ionale etc. Pe de alt\ parte, este adus\ în prim plan persisten]a unor tr\s\turi specifice tradi]ionalismului (autoritarismul, structurile ierarhice de putere, slaba autonomie individual\, evaluarea opiniilor în func]ie de statusul înn\scut etc.) sau absen]a unor caracteristici cheie ale so- ciet\]ilor moderne vestice (participarea la decizie, dezvoltarea societ\]ii civile, impar]ialitatea legii, încrederea interpersonal\). Inglehart [i Baker (2000) remarc\ faptul c\, dincolo de modernizare, comunismul (ca [i alte mo[teniri culturale precum protestantismul, catolicismul, confucianismul etc.) a l\sat urme adânci la nivelul valorilor sociale, redefinind modul în care modernitatea se manifest\ în societ\]ile în cauz\. În general, postcomunismul apare ca o realitate cultural\ distinct\ fa]\ de categoriile clasice ale tradi]ionalismul, modernit\]ii [i post- modernit\]ii, necesitând etichete complementare legate în principal de valorile asociate particip\rii. Mai mult decât atât, „post-comunismul este postmodern în sensul paradoxal c\ marcheaz\ o reîntoarcere la tradi]iile pre-moderne întrerupte de triumful mo- dernit\]ii” (Sawka, 1999, p. 89). E[ecul comunismului ca proiect modernizator se adaug\ recului economic [i vidului institu]ional din primii ani ai tranzi]iei, de- terminând strategiile regresive descrise în sec]iunile anterioare, precum prevalen]a reciprocit\]ii în rela]iile de schimb, informalitatea vie]ii publice42, întoarcerea c\tre agricultura de subzisten]\ ca mod de via]\ etc. „Social Assessment for «Romania Afforestation of Degraded Agricultural Land Project»” (2002-2003) – cercet\ri calitative coordonate de M\lina Voicu (2002 – jud. Olt, Dolj, Vaslui, Br\ila) [i Bogdan Voicu (2002, 2003 – jud. Br\ila), pentru Banca Mondial\; „Atitudini fa]\ de revizuirea Constitu]iei” – sesiune de focus-group coordonat\ de M\lina Voicu pentru Institutul de Politici Publice (Bucure[ti, 2003). Mul]umesc tuturor celor ce mi-au permis accesul la date [i utilizarea acestora. 41 vezi colec]ia Capital [i Evenimentul zilei, 2001-2003, mai ales pe tema ordonan]elor de urgen]\. 42 Conform lui Böröcz (1999) este vorba de „o mare de informalitate”, penetrând toate domeniile. 81  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Diferen]ele culturale est-vest în Europa vor fi discutate în una dintre sec]iunile urm\toare. Punctez aici doar c\ cet\]enii ex-comuni[ti sunt mai pu]in toleran]i (vezi [i Sandu, 2003a), mai pu]in orienta]i c\tre satisfacerea nevoilor de ordin superior, prezint\ o aversiune mai ridicat\ la risc, au mai pu]in\ încredere în faptul c\ î[i pot controla propriul destin [i tind s\ cread\ în mai mare m\sur\ în puterea explica]iei religioase. Oarecum paradoxal\ este tensiunea dintre tradi]ionalism, modernitate [i post- modernitate suprapus\ peste schimbarea prealabil\ a principiilor organiz\rii po- litice [i sociale. Modelul democra]iilor vestice, copiat sau reg\sit de societ\]ile postcomuniste se afl\ în plin proces de schimbare. Capitalismul modern devine din ce în ce mai postmodern la nivelul organiz\rii economice a firmelor (post- fordism) [i al întregii economii (post-industrialism), al discursului despre fiin]ele umane (post-structuralism), al nevoilor ce devin manifeste la nivel individual [i care structureaz\ valoric ac]iunile umane (post-materialism). Tendin]ele de în- toarcere sau perpetuare la tradi]ionalism nu se opun astfel numai noilor structuri sau proiectelor modernizatoare, ci [i contagiunii noilor valori vestice, aduse în societ\]ile de origine de migra]ia de revenire sau de cea circulatorie, difuzate prin imitarea modurilor de via]\ [i a patternurilor de consum vestice, prin globalizare [i prin semnele ei imediate: filmele americane, muzica noilor genera]ii, penetrarea generalizat\ a pie]elor de c\tre companiile interna]ionale [i transna]ionale. Acestea vin în flagrant\ contradic]ie cu adoptarea valorilor modernit\]ii timpurii, astfel încât noul model vestic este adesea demonizat (Balockaite, 2003). Societatea postcomunist\ devine o societate tensionat\, prins\ între tendin]e tradi]ionaliste sau de reîntoarcere la tradi]ii ancestrale (precum revenirea la moduri de via]\ rurale, restrângerea autonomiei [i ini]iativei individuale, neasumarea respon- sabilit\]ilor în caz de e[ec, aderarea la valorile informalit\]ii, arbitrariul legii etc.), implementarea unei organiz\ri sociale de sorginte modern\, [i presiuni post- moderne exercitate fie prin contagiune, fie prin impunerea în mod direct a valorilor modernit\]ii târzii (toleran]\, promovarea politicilor antidiscriminatorii etc.) de c\tre actorii politici interna]ionali importan]i pentru ]\rile din Europa ex-comunist\ (Uniunea European\, Statele Unite, FMI, Banca Mondial\)43. Etica muncii este unul dintre punctele fierbin]i ale diferen]elor culturale. Vizibilitatea maxim\ a diferen]elor este probabil cea reg\sit\ în sfera serviciilor. Adoptarea modul vestic de a face comer] se reg\se[te mai ales în proliferarea lan]urilor de supermagazine în întreg spa]iul estic. Afiliate de regul\ marilor companii interna]ionale, acestea au preluat formal modul de servire [i prezentare a m\rfii. O bun\ parte din personal continu\ îns\ s\ se comporte ca [i cum ar 43 În mod similar, Mih\ilescu (2003:64) [i Vl\sceanu (2001) discut\ despre coexisten]a în spa]iul românesc postcomunist a mai multor moduri de gândire, respectiv, propuneri de politici de dezvoltare, influen]ate de reîntoarcerea la tradi]ionalism, de urmarea c\ilor clasice ale moderniz\rii sau de (re)producerea unor patternuri postmoderne. 82  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR de]ine cheia accesului la o resurs\ rar\. Diferen]ele izbitoare rezid\ mai ales în lipsa de solicitudine, uneori împins\ pân\ la respingerea clien]ilor. Cu cât mergi mai la est, cu atât lucrurile sunt mai bizare. Motostivuitoare destinate aranj\rii m\rfii în magazin au prioritate în deplasare în fa]a clientului, personalul refuz\ adesea s\ dea rela]ii privind marfa expus\, umera[ele sunt oprite f\r\ explica]ie în magazin etc44. Serviciul din restaurante las\ aceea[i impresie de lips\ de pro- fesionalism: farfuriile î]i sunt ridicate din fa]\ înainte de a încheia masa, felurile din meniu nu corespund decât rar cu ceea ce restaurantul poate oferi, chelnerii nu [tiu ce fel de vin servesc (invariabilul r\spuns este „alb [i ro[u”, rareori înso]it de precizarea „dulce” sau „sec”, aproape niciodat\ nefiind men]ionat numele pro- duc\torului sau anul, întreb\rile în acest sens punând în vizibil\ încurc\tur\ osp\tarii [i barmanii), iar recomand\rile privind modul de combinare a meniurilor par a fi un teritoriu înc\ neexplorat de majoritatea personalului. Aceea[i lips\ de profesionalism poate fi reg\sit\ pretutindeni: în agen]iile de colectare a datelor sociale, cu personal calificat în alte domenii, elaborând e[antioane dup\ ureche, realizând analize de regresie cu variabile nominale sau considerând absolut fi- reasc\ includerea în setul de date a unor informa]ii despre care [tiu c\ sunt falsificate, dac\ acestea nu reprezint\ mai mult de, spre exemplu, 5%; în sectorul îngrijirii s\n\t\]ii unde doctorii care [i-au asigurat postul prin „cump\rare” nu reu[esc s\ deosebeasc\ o na[tere iminent\ de alte probleme ginecologice; în sistemul educa]iei universitare unde orarele devin cunoscute abia dup\ începerea semestrului; din nou în magazine [i restaurante, unde lipsa de planificare duce la acumularea de stocuri de produse greu vandabile sau la epuizarea permanent\ a altora. Lipsa de planificare, simptom a ra]ionaliz\rii reduse a activit\]ilor eco- nomice este dublat\ adesea de o cultur\ flagrant\ a evit\rii muncii. Imaginea muncitorilor în construc]ii aduna]i în jurul unei gropi ore în [ir, fumând [i privind eventual la ceea ce face unul dintre ei este familiar\ întregului est. Lucr\torii implica]i în desf\[urarea de activit\]i economice informale, precum zidarii, electri- cienii, instalatorii lucrând f\r\ contract pentru persoane particulare prezint\ adesea acela[i obicei al pierderii timpului, chiar dac\ în mod evident sunt pl\ti]i nu pentru durata ci pentru realizarea lucr\rii. Neadecvarea cultural\ î[i face imediat sim]it\ efectele în modul de func]ionare a sistemului democratic45. Exemplul organiz\rii în 2003, în România, a refe- rendumului privind revizuirea constitu]iei ilustreaz\ elocvent acest lucru. Întâi de 44 Exemplele prezentate în continuare se bazeaz\ pe observa]ie participativ\ [i pe discu]ii pe aceast\ tem\ realizate cu est-europeni afla]i în re]eaua social\ personal\. 45 Aceasta îns\ nu implic\ neap\rat, a[a cum au sesizat câ]iva dintre cei care au citit versiui intermediare ale materialului de fa]\, între care îl amintesc pe profesorul Ioan M\rginean, lipsa de eficien]\ a democra]iei în raport cu alte moduri de organizare social\. De altfel, literatura existent\, indiferent de perspectiv\, converge în a sus]ine atât optimalitatea democra]iei în contextul societal dat, cât [i în a raporta un suport social ridicat pentru aceasta, suport împ\rt\[it de majorit\]i absolute care îi confer\ legitimitate social\ (vezi, de exemplu, Rose, Sztompka, Huntington, Simon, M\rginean etc.). 83  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC toate, modul în care parlamentul a adoptat propunerea de revizuire supus\ ulterior sufragiului popular este u[or bizar. Discu]ii privind nevoia de revizuire existaser\ înc\ de la adoptarea Constitu]iei post-comuniste (1991), criticat\ mai ales în legislatura 1996-2000. Criticile veneau mai ales dinspre dreapta, fiind invocat\ în principal nevoia garant\rii propriet\]ii, rediscutarea preciz\rilor privind sistemul parlamentar (lungimea mandatelor, regimul imunit\]ii parlamentare, atribu]iile celor dou\ camere, rela]ia cu Guvernul etc.) dar [i alte câteva chestiuni punctuale precum renun]area la obligativitatea stagiului militar. Toate acestea au intrat în dezbaterea public\, o parte dintre ele reg\sindu-se [i în amendamentele adoptate de Parlament în 2003. S-a ad\ugat dup\ 2003 nevoia unor modific\ri în sensul ajust\rii la legisla]ia Uniunii Europene, discutate îns\ arareori în spa]iul public, ca [i a altor modific\ri de detaliu a unor chestiuni mai pu]in intuitive pentru cet\]eanul de rând, precum cele legate de organizarea justi]iei. În 2003 p\rea c\, datorit\ apropierii alegerilor din 2004, nu mai este suficient timp pentru ca amendarea legii fundamentale s\ aib\ loc în legislatura 2000-2004. Oarecum pe nea[teptate, în regim de urgen]\ (dezbaterile au avut loc [i în cursul vacan]ei parlamentare din var\, scurtat\ cu acest prilej), Parlamentul a adoptat amendamentele la Constitu]ie, iar Guvernul a anun]at organizarea referendumului pentru luna octombrie. Un studiu calitativ realizat în vara lui 2003 ar\ta c\ pu]ine dintre amendamente erau cunoscute opiniei publice, iar multe dintre acestea erau departe de a întruni consensul unor majorit\]i (M\lina Voicu, 2003a). În aceste condi]ii, campania guvernamental\ de informare asupra referen- dumului s-a concentrat ini]ial exclusiv pe îndemnul de a merge la vot, argumentul fiind c\ în eventualitatea unui vot negativ sau a lipsei de participare este pus\ în primejdie posibila integrare european\ a României. Op]iunea era ciudat\ în con- di]iile absen]ei dezbaterii publice privind majoritatea amendamentelor [i a in- form\rii aproape inexistente a popula]iei asupra con]inuturilor ce urmau a fi supuse votului. P\rea a se încerca amendarea constitu]iei în sensul democratiz\rii [i ra]ionaliz\rii uzând de mijloace non-democratice [i ]inând de o ra]ionalitate mai degrab\ tradi]ional\ sau cel mult carismatic\ în sensul lui Weber. Constitu]ia urma a nega domina]ia scopului asupra mijloacelor, ca o oglinda a valorilor împ\rt\[ite de societate, îns\ modul de promovare ]inea mai degrab\ de op]iunea conform c\reia scopul scuz\ mijloacele. La protestele societ\]ii civile (îndeosebi presa, dar [i organiza]ii non-profit specializate în monitorizare procesului politic: Asocia]ia Pro-Democra]ia, Agen]ia de monitorizare a presei „Academia Ca]avencu”, Funda]ia pentru o Societate Deschis\ etc.), campania de îndemnare pentru a vota „pentru Europa”, indiferent ce ar fi însemnat acest lucru, a început s\ fie dublat\ de una de informare real\ asupra amendamentelor propuse. Interesant este îns\ faptul c\ Guvernul a continuat s\ ob]in\ participarea popula]iei prin orice mijloc, f\r\ ca Opozi]ia s\ protesteze altfel decât accidental, mai ales atunci când a p\rul c\ partidul de guvern\mânt caut\ s\ profite de Referendum în scopuri electorale. Au fost utilizate modalit\]i multiple de a încuraja cet\]enii s\ vin\ la vot, majoritatea 84  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR f\r\ leg\tur\ cu obiectul votului: mâncare gratuit\ pentru cei ce voteaz\, consulta]ii medicale gratuite în sec]iile de votare, bilete de tombol\ pentru cei ce votau (în Bac\u), amenin]area c\ pensionarii ce nu vor vota nu î[i vor primi pensia (Cluj), Romsilva (agen]ie guvernamental\) a promis c\ va oferi gratuit lemne de foc satelor care vor vota în propor]ie ridicat\, au fost amplasate urne mobile în centrele comerciale în ciuda inexisten]ei legisla]iei pentru acest lucru (Bucure[ti), unele prim\rii au promis c\ vor acoperi cheltuielile de între]inere pe timp de iarn\ pentru cei ce se prezint\ la urne, recru]ii au fost obliga]i s\ voteze, ca [i pu[c\ria[ii etc. (Sursa: relat\rile jurnalelor de [tiri din 19-20 octombrie 2003 ale principalelor televiziuni române[ti [i ale Radio Total Bucure[ti). Legea (organic\) a organiz\rii referendumului a fost modificat\ prin ordonan]\ de urgen]\ (emis\ de guvern) cu doar dou\ s\pt\mâni înainte de data sufragiului, prev\zând ca votul s\ poat\ fi exercitat în dou\ zile diferite în loc de una, îns\ protestele asupra neprincipialit\]ii deciziei au fost mai degrab\ marginale, stânjenite de poten]iala acuz\ de opozi]ie la … integrarea european\. În ciuda acestor stimulente, în prima zi a referendumului mai pu]in de 15% din aleg\torii înscri[i pe liste se prezentaser\ la vot (Evenimentul Zilei, 19 octombrie 2003). Cu dou\ ore înainte de închiderea sec]iilor de vot, cu alte cuvinte dup\ ce sec]iile electorale fuseser\ deschise 28 de ore cumulate în cele dou\ zile destinate votului), votaser\ în jurul a 45% dintre aleg\tori (estim\ri ale Biroului Oficial Central – conform principalelor posturi de televiziune din România, 19 octombrie 2003). Dup\ înc\ dou\ ore de vot, conform rezultatelor raportate câteva ore mai târziu de BEC, num\rul votan]ilor crescuse la peste 55%. Cu alte cuvinte, în ultimele dou\ ore votase un num\r de cet\]eni egal cam cu o cincime din cifra celor care o f\cuser\ în primele 28 de ore – un interval de timp de 14 ori mai mare! De aici [i suspiciunile presei interne [i interna]ionale. Conform CNN, „Pentru cabinetul N\stase, falsificarea votului a fost singura op]iune” (CNN, 19 octombrie 2003). Presa intern\ consemna între altele c\ falsificarea voturilor din Parlamentul României – devenit\ practic\ curent\ [prin utilizarea cartelelor electronice în numele deputa]ilor [i senatorilor absen]i de la [edin]ele în plen de c\tre colegi de partid sau de c\tre diver[i angaja]i în aparatul administrativ al celor dou\ camere] – s-a transferat în mod firesc asupra falsific\rii rezultatelor referendumului (Radio Total, [tirile de la ora 13, 20.10.2003). Abia acum, opozi]ia politic\ formuleaz\ proteste mai serioase la adresa modului de organizare a referendumului, c\utând s\ câ[tige electorat. Toate acestea reflect\ existen]a unei orient\ri latente spre lips\ de transparen]\, respect redus al regulilor formale, promovarea modelelor tradi]ionale de decizie, atât la nivelul întregii clase politice, dar [i al societ\]ii în ansamblu, cea care sus]inea modul de structurare al societ\]ii. Protestele presei [i societ\]ii civile, mai timide înainte de vot, s-au amplificat mai ales dup\ ce presa interna]ional\ a prezentat oarecum uimit\ cele întâmplate. Opozi]ia politic\ nu a intervenit decât 85  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC dup\ sufragiu, acceptând ini]ial t\cut\ pozi]ia Guvernului [i sugerând prin atitudinea sa [i lu\rile de pozi]ie c\ votarea noii constitu]ii, mai europene, re- prezint\ un obiectiv mai presus de mijloacele prin care votul în sine se realizeaz\. Inten]ia de schimbare în sensul democratiz\rii, evident pozitiv\, era astfel dublat\ de utilizarea exact acelor metode pe care clasa politic\ le blama prin toate declara]iile sale pro-europene [i pro-democratice. Cultura informalit\]ii – „de- clar\m ce trebuie [i apoi facem tot cum [tim noi” – se ar\ta a fi înc\ o dat\ neadecvat\ func]ion\rii institu]iilor din modelele copiate. Pe de alt\ parte îns\, reac]ia – fie [i întârziat\ – a societ\]ii civile, sublinia totu[i succesul func]ion\rii a cel pu]in unei p\r]i a noului sistem, în mod paradoxal tocmai a celei inexistente în vechiul regim. Mai mult, societatea acceptase totu[i prin acordul tacit al ma- jorit\]ii reprezentan]ilor s\i situa]ia de fapt, în mod cât se poate de democratic, într-un parlament în cele din urm\ func]ional46. Cultura parohial-dependent\ preschimbase îns\ sensul func]ion\rii institu]iilor împrumutate din societ\]ile occidentale sau chiar din trecutul precomunist. În fine, pseudo-modernitatea cultural\ stânjene[te func]ionarea aparatului de- mocratic prin promovarea valorilor contrare autonomiei [i responsabilit\]ii in- dividuale. În exemplul Referendumului din România anului 2003, acest lucru este vizibil în reac]iile imediate ale celor responsabili de organizarea sufragiului. Atât pentru pre[edintele ]\rii, cât [i pentru primul ministru, vinova]ii de e[ecul eve- nimentului (cel pu]in în planul imaginii) nu au fost în nici un caz organizatorii, ci popula]ia, care nu s-a prezentat la vot, incapabil\ s\ în]eleag\ interesele ]\rii. Pre[edintele chiar a comentat pe marginea particip\rii mai reduse în mediul urban, în special în ora[ele mari, ar\tând c\ alienarea adus\ de urbanizare are efectul nefast al dezinteresului unora pentru care pl\te[te ulterior „întreaga ]ar\”. Acuzele privind proasta organizare [i neregulile semnalate de societatea civil\ au fost în general ignorate. Mai mult, înt\rind parc\ faptul c\ Referendumul a fost un succes organizatoric din punct de vedere al Guvernului, în ziua imediat urm\toare exe- cutivul a luat în discu]ie demisia a trei mini[tri acuza]i de mai mult\ vreme de corup]ie [i furt, îns\ nu a dezb\tut deloc asupra responsabilit\]ii celor dou\ mini- stere îns\rcinate cu organizarea Referendumului (cel al administra]iei publice [i cel al propagandei). Exemplele invocate sugereaz\ efectele neadecv\rii culturale asupra func]ion\rii aparatului democratic în România, în ciuda faptului c\ din punct de vedere legal acesta este proiectat\ relativ coerent. Situa]ii similare pot fi reg\site în întreg spa]iul ex-comunist. Astfel, democratizarea reprezint\ o reu[it\ în sensul schim- b\rii formal-organiza]ionale, îns\ institu]iile, ca [i seturi de norme, cunosc înc\ sincope în modul de func]ionare, datorit\ inconsisten]elor valorice. Pe ansamblu 46 Doar partidul ultra-na]ionalist „România Mare” formulase obiec]ii, împotrivindu-se vot\rii amendamentelor la constitu]ie. Motivele nu vizau îns\ procedura, ci pericolul „vânz\rii ]\rii” c\tre str\ini. 86  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR îns\, evolu]ia este una pozitiv\, iar adoptarea cadrelor vestice de organizare social\ este încheiat\ în postcomunism. Dou\ alte op]iuni valorice sunt interesante, prin prisma mo[tenirii regimului comunist [i a tendin]elor de schimbare din sistemul vestic. Este vorba despre legitimitatea acordat\ ideologiilor egalitariste (în condi]iile tendin]elor contem- porane europene de reformare a statului prin diminuarea rolului acestuia [i de accentuare a responsabilit\]ilor individuale [i comunitare) [i despre valorile legate de inegalitatea dintre femei [i b\rba]i. În ce prive[te valorile asociate redistribuirii, o analiz\ succint\ a datelor EVS’99 sugereaz\ c\ societ\]ile postcomuniste se pronun]\ în mai mare m\sur\ pentru echitate decât cele vestice, resping extrem de hot\rât principiul egalit\]ii promovat cândva de comunism. Mai mult, în ciuda paternalismului anterior lui 1989, est- europenii tind s\ atribuie responsabilitatea pentru s\r\cie în mai mare m\sur\ indivizilor decât societ\]ii sau ne[ansei decât o fac cei din vestul Europei. O situa]ie interesant\ o reg\sim în ce prive[te valorile legate de gen. Suportul pentru integrarea femeilor pe pia]a muncii prezint\ nivele ridicate între societ\]ile europene, continuând norma adoptat\ în comunism (M.Voicu: 2002, 2003b, 2004a; M.Voicu [i B.Voicu, 2003b). În schimb, suportul pentru participarea la via]a politic\ este redus, expresia acestui fapt fiind prezen]a a pu]ine femei deputat sau ministru, cu excep]ia notabil\ a Hannei Suchova, prim ministru în Polonia (Gold- man, 1997). Explica]ia rezid\ [i în repulsia dat\ de respingerea promov\rii ex- cesive a femeii în func]ii de conducere practicat\ de regimurile comuniste (Ver- dery, 2003), dar [i faptului c\ responsabilitatea sarcinilor domestice tinde s\ fie atribuit\ majoritar femeilor (M.Voicu 2002, 2004a), în contextul unor societ\]i mai tradi]ionale decât cele vestice. VI. 3. Economia (semi)reformat\ Dac\ schimbarea institu]iilor politice a reprezentat un relativ succes în ma- joritatea ]\rilor ex-comuniste (exceptând Belarus, nesigur\ [i de ra]iunea existen]ei sale ca stat independent, separat de Rusia), reformele economice au condus c\tre rezultate diferite. Performerii tranzi]iei bazate pe terapia de [oc (Ungaria, Cehia, Polonia), au înregistrat nivele de cre[tere remarcabile, iar Slovenia are un salariu mediu peste cel al Greciei [i Portugaliei, coda[ele UE. Pe de alt\ parte, ]\ri precum România [i Bulgaria, de[i prezint\ în ultimii ani cre[teri economice, sunt înc\ dominate de nivele ridicate ale infla]iei (mai ales România) [i de sisteme eco- nomice slab performante. Campbell (1991) arat\ c\ tranzi]ia economic\ de la comunism c\tre capitalism reprezint\ o schimbare fundamental\ a logicii sistemului de produc]ie, distribu]ie [i consum. Esen]ial\ este modalitatea de reglare: comanda administrativ\, în 87  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC socialism, fa]\ de economia de pia]\, în capitalism. Dac\ economia de pia]\ este reglat\ în principal de pre], reflectând raportul dintre cerere [i ofert\, sistemul comenzii administrative nu ]ine cont de reac]iile pie]ei, ci reflect\ interesele [i nevoile aparatului birocratic, reprezentant al puteri politice. Ambele situa]ii sunt situa]ii de echilibru, optime locale în sens Pareto. Între ele se g\sesc o infinitate de pozi]ii instabile. Performerii tranzi]iei au reu[it în bun\ m\sur\ s\ î[i stabilizeze pie]e fun- c]ional\, reglate de pre] atât în ce prive[te produc]ia, distribu]ia, consumul, for]a de munc\ sau capitalul financiar. Integrarea în UE certific\ în oarecare m\sur\ competitivitatea acestor economii. Exist\ îns\ bre[e, puncte în care comanda administrativ\ joac\ înc\ un rol important. Privatizarea timid\ din România, „capitalismul f\r\ capitali[ti” lipsit de capital din întreaga zon\ (Eyal, Szeleny, Townsley, 2001) sunt astfel de exemple. Campbell (1991) nota c\ post-comu- nismul va fi caracterizat de o „economie semi-reformat\”, situat\ între sistemul economiei de pia]\ [i cel al comenzii administrative precum o „cas\ în mijlocul drumului”. Pe de alt\ parte, post-comunismul în sine nu poate reprezenta o situa]ie de echilibru. Din punct de vedere al economiei, aceasta este confruntat\ cu glo- balizarea [i interna]ionalizarea schimbului [i a produc]iei. Statele ex-comuniste, chiar [i cele mai dezvoltate sunt mult în urma vecinilor vest-europeni sau a Statelor Unite în ce prive[te câ[tigurile salariale. Românii, bulgarii sau ru[ii câ[tig\ ast\zi în medie mai pu]in de 5% din salariul unui austriac mediu, în timp ce în Ungaria, Cehia sau Slovacia, venitul mediu atinge 13-14% din cel austriac (Zwass, 2002, p. 114-115). Distan]a est-vest este pus\ în eviden]\ [i de distan]a dintre produsele interne brute pe cap de locuitor: cel din est se situeaz\ în medie la 30-40% din media vestului. Situa]ia este similar\ celei a Portugaliei din momentul integr\rii în Comunitatea European\. Aici, salariile, crescând în medie cu 6,1% pe an au ajuns în prezent la nivelul a un sfert din salariul mediu austriac, ceea ce vorbe[te despre dificult\]ile statelor din est în încercarea de a ajunge din urm\ pe cele din vest. A[a cum remarc\ Stark (1996) capitalismul est-european prezint\ „o economie postsocialist\ mixt\”, dominant\ de firme al c\ror vast portofoliu de ac]ionari le asigur\ accesul la informa]ii, resurse [i pie]e, cu alte cuvinte, supravie]uirea. Firmele caut\ s\ includ\ statul în propriul portofoliu de ac]ionari, ceea ce ga- ranteaz\ rela]ii privilegiate. Pornind de la exemplul românesc, se poate observa c\ situa]iile de monopol, conservarea de întreprinderi gigant, acumularea de datorii c\tre bugetul de stat constituie – între altele – moduri de racolare indirect\ a statului între ac]ionari, guvernul fiind interesat – în aceste cazuri – fie s\ men]in\ stabilitatea social\ [i s\ ob]in\ voturi în alegeri, fie s\ î[i recupereze crean]ele. Prezen]a statului între ac]ionari – fie formal, fie informal – conduce la dezvoltarea de rela]ii privilegiate, comenzi guvernamentale, scutiri sau e[alon\ri ale datoriilor, 88  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR garan]ii guvernamentale pentru credite etc.47. Ad\ugând aici absen]a capitalurilor financiare, statul devine principalul ac]ionar într-o lume a capitalismului f\r\ capitali[ti. Diversificarea portofoliului de ac]ionari nu include îns\ numai statul, ci [i alte firme: furnizori, clien]i, agen]i economici din alte ramuri. Firmele î[i vând ac]iuni între ele, dezvoltând adev\rate „re]ele de firme” (Stark, Kemeny, Briegel, 2002), ceea ce de asemenea garanteaz\ comenzile reciproce, dar limiteaz\ posibilit\]ile de cre[tere (firmele nu sunt capabile s\ aleag\ întotdeauna solu]ia optim\ în ce prive[te furnizorii sau pre]urile de desfacere, fiind limitate de rela]iile de afaceri dezvoltate cu celelalte firme ac]ionare, sau chiar cu statul). Situa]ia este similar\ cu momentele de criz\ din capitalismul vestic sau cu cele marcate de schimb\ri tehnologice majore (Stark, 1996: 1020-1021). Diferen]a este dat\ în primul rând de implicarea masiv\ a statului. Pe de alt\ parte, di- versificarea ac]ionariatului nu reprezint\ îns\ numai un mijloc de asigurare a firmei la incertitudine, ci [i o cale prin care managerii caut\ s\ î[i creasc\ in- dependen]a [i, implicit, siguran]a func]iei [i posibilit\]ile de câ[tig. Mai mul]i ac]ionari mici înseamn\ o diversitatea de interese, un control mai redus asupra managementului [i o agregare mai dificil\ a eventualelor op]iuni privind schim- barea. Toate acestea implic\ perpetuarea status quo-ului în ce prive[te persoanele ce ocup\ pozi]iile de vârf în companiile în cauz\. Agricultura r\mâne o alt\ barier\ de dep\[it în calea cre[terii. În Bulgaria (Kostov [i Lingard, 2002:85), ca [i în Polonia (Zwass, 2002:194), mai mult de jum\tate, respectiv jum\tate dintre agricultori nu au nimic de oferit pie]ei, întreaga produc]ie fiind consumat\ în gospod\rie. În România, estim\rile bazate pe Ba- rometrul de Opinie Public\ al Funda]iei pentru o Societate Deschis\, sugereaz\ c\ doar 10-15% din gospod\riile care practic\ agricultura, vând produsele pe pia]\48. Restul produc exclusiv pentru propriul consum. Dualitatea agriculturii (pia]\- subzisten]\)49, reprezint\ unul dintre principalele obstacole în calea cre[terii [i în ce prive[te integrarea european\ pentru ]\rile în cauz\. Zwass (2002: 194) noteaz\ c\ obiectivele Poloniei pe termen scurt [i mediu în agricultur\ erau la începutul mileniului III reducerea popula]iei ocupate de la 27% la 5-7% [i cre[terea m\rimii medii a fermelor de la 7 la 16 hectare. 47 Vezi de exemplu comenzile guvernamentale care au asigurat cel pu]in pentru un timp supravie]uirea unor firme române[ti precum Roman Bra[ov, Rocar Bucure[ti, ARO Câmpulung etc. scutirea de datorii [i ree[alon\rile au constituit o practic\ a majorit\]ii guvernelor post- decembriste, începând cu Guvernul V\c\roiu [i continuând cu cabinetele Ciorbea, Vasile, Is\rescu sau N\stase. 48 8% în mai 2002, 15% în septembrie 2002, respectiv 11% în mai 2003. Calculele îmi apar]in [i sunt realizate pornind de la informa]ia din bazele de date BOP-FSD, disponibile la adresa www.osf.ro. 49 Kostov [i Lingard, 2002. 89  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Tabelul 1.11. Evolu]ia ocup\rii în agricultur\ în CEE: 1970-2002 Evoluţia ocupării în agricultură Persoane pe }ara 1970* 1989** 2002** hectar (1989)*** *** *** Albania - 49% În scădere 0,627 Polonia 35% 29% 27% 0,258 România 49% 27% 42% 0,204 Bulgaria 36% 18% 26% 0,132 Slovacia - 12% 6% 0,139 Ungaria 26% 17% 6% 0,131 Cehia - 9% 4% 0,122 Slovenia - 12% 6% 0,116 Surse: *Brucan (1990, p.31); **Dinu Gavrilescu (2003); ***Mancour [i Swinnen (2002). C\ile de transformare a agriculturii urmate de ]\rile ex-comuniste europene ne-sovietice sunt diferite, a[a cum reiese cu pregnan]\ din Tabelul 1.11, ca [i din observa]iile deja men]ionate ale lui Mancour [i Swinnen (2002) privind dinamica din tranzi]ie a produc]iei agrare [i productivit\]ii muncii din agricultur\. Cehia, Ungaria, Slovacia [i Slovenia par a fi rezolvat în mod fericit problema tranzi]iei agrare. Agricultura promovat\ este una de utilizare intensiv\ a p\mântului, similar\ ]\rilor dezvoltate din Uniunea European\50. Productivitatea a crescut sus]inut, iar produc]ia dup\ diminuarea ini]ial\ tinde s\ se revigoreze. Activit\]ile non-agricole practicate în mediul rural sunt în cre[tere (aproape 50% în Cehia – conform Davis [i Pearce, 2000). Albania, Polonia, Bulgaria [i România traverseaz\ înc\ perioade de criz\, datorate mai ales dimensiunii medii minuscule a fermelor, ca [i dualit\]ii produc]iei agrare, destinat\ în mare m\sur\ autoconsumului autarhic [i mai pu]in pie]ei. Aceste ultime patru ]\ri au pornit de la o utilizare extensiv\ a for]ei de munc\, cre[terea sau men]inerea la nivele apropiate a ocup\rii în agricultur\ agravând sau cel pu]in perpetuând ineficien]a exploata]iilor. România pare a traversa criza cea mai grav\ [i lipsit\ de solu]ii imediate. Diminuarea navetismului c\tre zonele industriale urbane (Sandu, 2003b; B. Voicu, coord., 2003), asociat\ lipsei de acces la pie]e pentru activit\]ile non-agricole (Davis, 2003) determin\ men]inerea ruralului în zona dominat\ de agricultura autarhic\. Activit\]ile non agricole sunt prezente pretutindeni, dar reprezint\ la rându-le o form\ autarhic\ de autoconsum decât s\ fie orientate c\tre pie]e [i sunt oricum practicate mai degrab\ în secundar, ocupa]ia principal\ r\mânând pentru mediul rural agricultura (Ja- 50 În vestul Europei, ponderea popula]iei active ocupate în agricultur\ se plaseaz\ în general sub 10%, înregistrând doar câteva procente în ]\rile nordice, Olanda, Marea Britanie sau Elve]ia. Exemplul elve]ian este emblematic: din cei 5% elve]ieni ocupa]i în agricultur\, o bun\ parte sunt pl\ti]i de stat pentru a face „gr\din\rit peisagistic”, interesant\ nefiind produc]ia, cât mai ales prezen]a vacilor tipic elve]iene pe p\[unile verzi din ]ara cantoanelor, imagine vândut\ în mod tradi]ional turi[tilor str\ini (Jean-Jacques Bouquet – Istoria Elve]iei, Corint, Bucure[ti, 2001). 90  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR nowski [i Bleahu, 2001; Bleahu, 2003). În fine, poten]ialii antreprenori [i cei cu capacitatea de a promova inova]ia social\, au preferat mai degrab\ abandonul (în termenii lui Hirschman, 1999), migrând (Janowski, 2003), de regul\ spre zone agrare din Grecia, Germania, Italia sau Spania (Davis, 2003). Cu toate acestea, a[a cum remarc\ David Melua analizând Georgia rural\, treptat munca salarial\ în agricultur\ începe a fi acceptat\, iar no]iunea de profit cap\ un sens în mintea ]\ranilor (2003:126). Migra]ia for]ei de munc\, mai ales migra]ia definitiv\ a celei înalt calificate, ca [i migra]ia circulatorie a muncitorilor manuali [i agricoli, reprezint\ unul dintre fenomenele tipice societ\]ilor postcomuniste. Compara]ia cu vestul Europei este aproape întotdeauna defavorabil\: bunurile de consum sunt la fel de scumpe în est [i în vest, îns\ în vest for]a de munc\ este mai bine pl\tit\. Zwass (2002:202) raporteaz\ comparativ costurile interna]ionale ale for]ei de munc\ pentru pro- ducerea bunurilor pentru 1998. Slovenia, ]ara cu muncitorii cei mai bine pl\ti]i dintre societ\]ile estice, se plasa la o treime din media UE, imediat deasupra Portugaliei (cea mai ieftin\ for]\ de munc\ din Uniunea European\), în timp ce toate celelalte ]\ri foste comuniste câ[tigau mai pu]in de a [asea parte din media vestului. Cei mai prost pl\ti]i erau bulgarii, cu aproximativ 20% din costurile for]ei de munc\ portugheze. A[tept\rile de dup\ c\derea comunismului erau imense. Exista printre mul]i credin]a c\, odat\ eliminat\ bariera politic\, dezvoltarea va fi similar\ cu ea vestic\. Dezam\girile ini]iale ale terapiei de [oc, ca [i dezvoltarea lent\ a statelor balcanice [i institu]ionalizarea s\r\ciei, au conferit compara]iei cu vestul conota]ii dramatice. Nevoia de for]\ de munc\ a ]\rilor UE51, afectate de îmb\trânirea demografic\, ni[ele existente pe pie]ele locale ale muncii din aceste ]\ri (deficit de muncitori manuali, agricoli, în construc]ii etc.; nevoia de dezvoltare a industriilor [i ser- viciilor informatice [i de comunicare; etc.) s-a împletit în acest caz cu dorin]a de mai bine a cet\]enilor estici. Migra]ia afecteaz\ mai ales for]\ de munc\ înalt calificat\, migrat\ definitiv în c\utarea satisfacerii nevoilor de rang superior, dar [i lucr\tori mai pu]in califica]i, în c\utarea beneficiilor materiale. O prognoz\ a Austrian Institute for Economic Research (WIFO) citat\ de Zwass (2002: 194), apreciaz\ la 0,3% din popula]ie emigra]ia anual\ a Poloniei, Slovaciei, Cehiei, Ungariei [i Sloveniei, ]inta fiind a[a numitul „golden West”. Aceasta ar însemna cam 200 de mii de indivizi, ad\ugându-se celor aproximativ 150 de mii de naveti[ti care deja lucreaz\ în Vest”. Prognoza citat\ consider\ c\ în urm\torii zece ani standardele de via]\ se vor apropria, reducând fluxul migrator. 51 Într-un comunicat de pres\ difuzat în vara anului 2000, pre[edin]ia francez\ a UE estima la circa 79 de milioane num\rul minim de emigran]i necesar a fi absorbit de Europa unit\ în intervalul 2000-2050 (Mediafax, 28.06.2000). 91  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Conform estim\rilor CURS pentru România, 12% dintre gospod\rii aveau în 2003 cel pu]in un membru lucrând în str\in\tate52. Banii trimi[i c\tre gospod\ria r\mas\ în ]ar\ erau estima]i la o medie de 200 de EURO lunar pe gospod\rie, adic\ dublul salariului mediu din România. Pe de alt\ parte, Dumitru Sandu (2000) discut\ despre regionalizarea migra]iei externe în România, ar\tând c\ în func]ie de jude]ul de origine destina]ia pare a fi alta. Analizând fluxurile descrise, a[ observa c\ ele se suprapun unor diferen]e de dezvoltare socio-economic\ [i cul- tural\: migran]ii din jude]ele române[ti mai pu]in dezvoltate prefer\ ca destina]ie ]\ri din afara Europei sau Americii de Nord (Israel, spre exemplu) sau ]\rile mai s\race [i mai tradi]ionaliste din UE. În schimb, jude]ele cu un grad mai ridicat de modernizare, urbanizare [i putere economic\ prezint\ fluxuri de emigra]ie mai consistente spre societ\]i vestice mai dezvoltate. Se adaug\ fluxuri date de rela]iile impuse de migra]ii mai vechi (îndeosebi migra]ia sa[ilor în Germania). De re- marcat [i faptul c\ diferen]ele se suprapun [i par a fi similare cu cele între tipurile de migran]i în func]ie de caracteristicile individuale (educa]ie, valori, resurse materiale, capital social). Economia informal\ continu\ s\ de]in\ o pondere însemnat\ în bugetul gos- pod\riilor. Conform datelor Barometrului Noilor Democra]ii (vezi Figura 1.7), în 1998, cel pu]in 18% dintre gospod\rii (Ungaria) declarau c\ activit\]ile informale reprezint\ principala surs\ de venit. România prezenta cea mai accentuat\ im- plicare în activit\]i informale, majoritatea de tip autarhic. Trei tipuri de economie informal\ sunt distinse de Haerpfer [i Wallace: eco- nomia autarhic\, în care gospod\ria nu este implicat\ în schimburi comerciale monetizate, ajutorul (nemonetar) primit de la prieteni sau rude (etichetat drept economie social\), [i economia informal\ monetar\ (‘cash economy‘), categorie eterogen\, incluzând câ[tigurile neregulate, venituri de la al doilea loc de munc\ [i banii primi]i din str\in\tate. Includerea în aceast\ ultim\ categorie a celui de-al doilea loc de munc\ este discutabil\: cel mai frecvent de]inerea unui portofoliu de ocupa]ii nu reprezint\ o practic\ nereglementat\ de institu]ii sociale, astfel încât nu este acoperit\ de defini]ia clasic\ a economiei informale53. În schimb, sumele primite din str\in\tate constituie o parte a economiei informale. Neavând po- sibilitatea s\ separ datele, am preferat s\ le utilizez ca atare, mai ales c\ inciden]a cash economy tinde a fi redus\: sub 10%, dar cel mai des între 2 [i 6%. 52 CURS, comunicat de pres\, 13.04.2003 53 vezi Manuel Castles, Alexandro Portes, Lauren A. Benton, editori, The informal economy: studies in advanced and less developed countries, John Hopkins University Press, Baltimore [i Londra, 1989. 92  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Figura 1.7. Schimb\ri în inciden]a economiei informale în spa]iul ex-comunist 1998-1992 Schimb\ri între 1992 [i 1998 în ponderea gospod\riilor în care economiile informale erau cele mai importante -11 Croaţia 11 0 -7 România 21 1 3 Ucraina -26 -8 -5 Belarus 12 0 0 Bulgaria 0 -2 2 Polonia 8 2 2 Slovacia 5 1 4 economie informală monetară Slovenia -14 1 (cash economy) -5 autarhie (household economy) Ungaria -2 5 ajutor de la prieteni, rude -1 Cehia 0 1 -30 -25 -20 -15 -10 -5 0 5 10 15 20 25 Sursa: calcule ale autorului dup\ datele Barometrelor Noilor Democra]ii raportate de Wallace [i Haerpfer, 2002: Table 1. Changes in different countries over time (p.36) 93  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Trei grupuri de ]\ri par a se distinge în func]ie de schimb\rile între 1992 [i 1998. În primul rând sunt Slovenia [i Ungaria cu o implicare din ce în ce mai puternic\ în economia formal\. De altfel, cele dou\ ]\ri prezint\ [i nivelele cele mai ridicate ale PIB pe locuitor. Urmeaz\ un grup de ]\ri pentru care importan]a pentru gospod\rii a implic\rii în activit\]i informale practic a ajuns în 1998 la acela[i nivel ca în 1992. În acest grup, al\turi de Cehia [i Croa]ia, se remarc\ Bulgaria, în care economia formal\ î[i reg\sise în 1998 locul dup\ crizele profunde de la jum\tatea anilor ‘90. În fine sunt ]\rile cu o ocupare însemnat\ în agricultur\ (Polonia, România, Belarus), dar [i Slovacia, cu tendin]a de cre[tere a importan]ei economiei informale în via]a gospod\riilor. De remarcat pentru acest din urm\ grup de ]\ri c\ este vorba de o cre[tere a autarhiei, probabil a implic\rii în agricultura de subzisten]\, concomitent\ cu o descre[tere a importan]ei cash economy. Este vorba de familii de muncitori manuali care î[i pierd abilit\]ile de integrare în economia formal\ sau de familiile de pensionari, puternic afectate de deprecierea pensiilor sau de lipsa acestora. Ucraina prezint\ un caz special, în care disolu]ia institu]ional\ existent\ în 1992 este înlocuit\ în timp cu o relativ\ stabilitate social\, marcat\ [i de reintegrarea în economii formale. Estim\rile asupra ponderii economiei informale în produc]ia total\, confirm\ diferen]ele între ]\ri. Dintre ]\rile pentru care am raporta date în Figura 1.7, Ungaria se plaseaz\ în jurul a 21% din PIB, în sc\dere fa]\ de începutul reformelor, în timp ce România cre[tea în 2000 aproape la dublu fa]\ de 1991: 37% din PIB. Trecând în revist\ literatura dedicat\ analizei rezultatelor economice ale ]\rilor ex-comuniste, Lavigne (2000) observ\ c\, în general, consensul Washington a fost confirmat: terapia de [oc a dat rezultatele cele mai bune, liberalizarea rapid\ [i profund\ evitând valul masiv al dezam\girii provocate de noua ordine social\ [i blocarea în stadiile incipiente ale reformei. Limitarea infla]iei a facilitat la rândul s\u revenirea. Bodenstein [i Schneider (2001), utilizeaz\ argumente empirice pentru a ar\ta c\ „destinul procesului de reform\ economic\ depinde de succesul stadiilor timpurii ale transform\rii politice” (p. 2). Performerii au fost Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia [i Slovenia, a[a cum o arat\ [i rezultatele economice (Tabelul 1.12), dar [i confirmarea dat\ de acceptarea în organismele europene [i ale capitalismului dezvoltat (NATO, OECD, UE). Rezultatele economice apropie acest grup (mai pu]in Polonia, care îns\ are cel mai ridicat ritm de cre[tere) de ]\rile mai s\race din UE: Grecia, Irlanda [i Portugalia. Austria, de asemenea invocat\ în exemplele anterioare, [i relativ „estic\” între ]\rile Europei de Vest, este [i ea prezent\ în Tabelul 1.12, pentru compara]ii. Coda[ele sunt în general statele din fosta Iugoslavie aflate dup\ un deceniu de r\zboaie, Albania (îns\ cu un ritm mediu de cre[tere ridicat) [i ]\rile ex-sovietice s\race, aflate în colaps dup\ destr\marea imperiului ro[u. Excep]ia major\ o constituie România, „un caz special de politici proaste [i management economic nebunesc, tipic balcanice” (Lavigne, 2000: 480). S\ mai not\m [i faptul c\, f\r\ o 94  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR cre[tere sus]inut\, cel pu]in în apropierea mediei de 2,5% pe an a UE, decalajul se va m\ri în continuare. Diferen]ele de performan]\ în ce prive[te cre[terea economic\ au cauze diverse. Datele par a sus]ine pe de o parte a[a-numitul consens post-Washington, anume c\ dezvoltarea economic\ depinde de cea institu]ional\, dar [i – pe de alt\ parte – dependen]a performan]ei economice de mo[tenirea cultural\. Încercând s\ prezic\ printr-un model de regresie diferen]ele de cre[tere a PIB între 1998 [i 1989 în ]\rile ex-comuniste, Katchanovski (2000) a remarcat c\ influen]a cea mai puternic\ a avut-o ceea ce el a etichetat drept „cultura vestic\”. Indicele folosit are r\d\cini weberiene, fiind compus din ponderea popula]iei protestante sau catolice, situarea antebelic\ în sfera de influen]a austriac\ sau german\ (prin opozi]ie cu dominan]a ruso-turc\) [i din indicele societ\]ii civile elaborat de Freedom House. Al]i factori importan]i au fost localiza]i la nivelul prezen]ei unui r\zboi în zon\ (cea mai puternic\ influen]\ negativ\), a omogenit\]ii etnice (determinant pozitiv), a in- fla]iei ascunse din perioada 1987-1989 (influen]\ negativ\) [i a nivelului pre]urilor (determinant negativ). Corup]ia nu a prezentat nici un efect semnificativ. Tabelul 1.12. Performan]a economic\ în primul deceniu dup\ c\derea regimurilor comuniste europene PIB pe locuitor, dolari SUA la paritatea puterii de cumpărare Rata medie 2000** anuală de ţara 1990* Locul în lume creştere a PIB Dolari PPC 1990-2000 (%)*** (din 229 de ţări) Austria 19.006 25.000 13 2,1 Media ţărilor UE (15) 23.140 [23] 2,5 Irlanda 12.437 21.600 29 2,1 Grecia 11.248 17.200 45 1,5 Portugalia 11.238 15.800 50 2,7 Cehia 10.755 a 12.900 58 0,9 Slovenia 11.342 b 12.000 60 2,7 Ungaria 9.485 11.200 62 1,5 Slovacia 9.013 10.200 69 2,1 Estonia 8.092 10.000 71 -0,5 Polonia 5.922 8.500 78 4,6 Rusia 10.119 7.700 84 -4,8 Belarus 7.169 7.500 86 -1,6 Lituania 8.568 7.300 88 -3,1 Letonia 8.519 7.200 90 -3,4 Media ţărilor lumii 7.200 [91] Bulgaria 5.820 6.200 102 -2,1 România 6.246 5.900 107 -0,7 Croaţia 7.104 5.800 108 0,6 Georgia 2.016 c 4.600 119 -13,0 Macedonia 4.644 4.400 123 -0,8 Ucraina 6.759 3.850 129 -9,3 Albania 2.754 3.000 142 3,3 Armenia 3.576 3.000 143 -1,9 Azerbaijan 5.152 3.000 144 -6,3 Moldova 5.237 2.500 154 -9,7 Serbia şi Muntenegru 2.300 160 - Bosnia-Herţegovina 1.700 174 - 95  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Surse [i note: (*) ILO - Key Indicators for Labor Market 99 CD-ROM, ILO, 1999 (Note: a=1991; b=1992; c=1995); (**) CIA - The World Factbook 2001, CIA, 2001. Ordonarea ]\rilor dup\ PIB este preluat\ din www.geographic.org; (***) World Bank – 2002 World Development Indicators, Table 4.1, World Bank, Washington, 2002. Discutând despre importan]a punctului de start în reforma post-comunist\, Róna-Tas (1998), ca [i Stark [i Bruszt (2003) remarc\ o dubl\ dependen]a de cale: cea a institu]iilor [i cea a capitalului. Institu]iile se sus]in reciproc, existen]a unor elemente democratice sau de economie de pia]\ facilitând dezvoltarea mai rapid\ a societ\]ilor ex-comuniste respective. În ce prive[te capitalul, Róna-Tas noteaz\ c\ doar cel material este alienabil. Restul formelor (uman, social, simbolic) necesit\ un timp îndelungat pentru însu[ire. De aici diferen]ele de cre[tere între ]\rile foste comuniste. Explica]ia este îmbun\t\]it\ de Eyal, Szeleny [i Townsley (2001), cei care arat\ c\, dincolo de dependen]a de cale, traiectoria de cre[tere/ dezvoltare este ajustat\ în mod permanent pe baza feedback-ului dat de schim- b\rile trecute [i prezente. VI. 4. Structura social\ Postcomunismul propune noi reguli de structurare a ordinii sociale, deter- minate de combina]iile în care coexist\ capitalurile. Pentru Eyal, Szelenyi [i Townsley (2001:9) „societatea postcomunist\ reprezint\ o structur\ social\ unic\, având în capitalul cultural principala resurs\”. Capitalul politic acumulat în co- munism este deja preschimbat în capital economic, îns\ reu[ita schimb\rii a depins în mod decisiv de prezen]a capitalului educa]ional. Cei ce au avut de câ[tigat sunt membrii e[alonului doi al nomenclaturii, mai tineri, adesea educa]i în vest, be- neficiind uneori de rela]ii de rudenie cu elitele comuniste de vârf. Capitalul politic din epoca comunist\ a contribuit la acumularea de capital educa]ional, ca [i de capital social sau economic. Toate aceste resurse au putut fi u[or convertite în capital economic [i în putere politic\, de]in\torii constituindu-se deja, din primi ani ai post-comunismului în elite economice [i sociale. Se adaug\ aici acei antreprenori care au p\truns pe ni[ele înguste ale economiei noilor tehnologii, cu prec\dere în IT [i comunica]ii. Monica Ungureanu (2003) descrie cazul antreprenorilor din domeniul sistemelor electronice de securitate, observând c\ experien]a managerial\ din comunism este pu]in important\ „pentru debutul [i pentru performan]a activit\]ii antreprenoriale, fapt explicabil prin im- portan]a capitalului educa]ional [i a experien]ei tehnice anterioare […], dar [i prin relativa noutate a domeniului economic […]” (p.67). În mod similar, antreprenorii întreprinderilor mici [i mijlocii care ac]ioneaz\ pe pie]e locale nu sunt într-o atât de mare m\sur\ indivizi cu experien]\ [i rela]ii dobândite în activitatea de partid din comunism (Róbert [i Bukodi, 2000). {i în cazul lor îns\, educa]ia superioar\ [i cea a mediului în care a avut loc socializarea primar\ are un efect pozitiv, în timp ce vârsta tinde s\ fie una tân\r\. 96  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR La rândul lor, fo[ti disiden]i sau opozan]i caut\ a se institu]ionaliza într-o elit\ cultural\, ocupând pozi]ii cheie în media sau în pu]inele organiza]ii ale societ\]ii civile. Pe ansamblu, predominant\ r\mâne ordinea social\ axat\ pe capitalul cultural (educa]ional [i simbolic – vezi Eyal, Szelenyi [i Townsley, 2001). Postcomunismul ocup\ astfel o pozi]ie intermediar\ între comunismul rela]iilor clientelare [i ca- pitalismul stratificat pe clase determinate economic. Se structureaz\ o societate de tip nou, în care straturile sunt date de combina]ii între statusul educa]ional [i cel economic. S\ observ\m totu[i c\, în bun\ m\sur\, capitalismul european este determinat de combina]ii similare. Interven]ia redistribuitoare a statului, pregnant\ mai ales în a doua parte a secolului XX, a diminuat ponderea capitalului economic în definirea stratific\rii sociale. Autorit\]ile locale, regionale [i organiza]iile non- guvernamentale transna]ionale tind s\ preia în prezent acest rol (B.Voicu, 2002b). Societ\]ile postcomuniste difer\ mai ales prin ponderea important\ jucat\ de rela]iile sociale în accesul la resurse [i în conservarea ordinii sau în promovarea mobilit\]ii sociale. S\racia [i inegalitatea devin în postcomunism aspecte fire[ti ale vie]ii cotidiene. [ocul asociat în tranzi]ie exploziei [i recunoa[terii existen]ei celor dou\ fenomene este deja dep\[it. Diferen]ele de venituri devin legitime în întreg spa]iul ex- comunist. Majoritatea cet\]enilor optau în 1999 pentru cre[terea diferen]elor de venit (Tabelul 1.13). Dintre ]\rile pentru care am dispus de date, doar românii, slovenii [i croa]ii se ar\tau preocupa]i de cre[terea inegalit\]ii [i optau hot\rât pentru limitarea diferen]elor salariale. Rela]ia dintre inegalitatea de venituri (co- eficien]ii Gini din Tabelul 1.14) [i op]iunile privind diferen]ele de venit este una pozitiv\: ]\rile ex-comuniste în care indivizii opteaz\ în general pentru stimulente salariale mai diferen]iate prezint\ în general nivele mai ridicate de inegalitate (coeficientul de corela]ie ia valoarea 0,381). Tabelul 1.13. Legitimitatea diferen]elor de venit în câteva ]\ri europene Răspunsuri la întrebarea „Credeţi că diferenţele de venit ar trebui să se micşoreze (1) sau să crească (10)”. Media Abaterea standard Media Abaterea standard Ucraina 7,35 3,00 Belgia 5,49 2,84 Rusia 7,15 2,97 Cehia 5,48 2,77 Estonia 6,88 2,40 Bielorusia 5,27 2,95 Luxemburg 6,75 2,64 Franţa 4,83 2,99 Olanda 6,16 2,03 Lituania 4,81 3,11 Bulgaria 6,12 3,05 Austria 4,63 2,58 Polonia 6,09 3,13 Finlanda 4,56 2,61 Irlanda 6,05 2,78 Croaţia 4,08 2,98 Italia 6,02 2,73 Slovenia 4,05 2,69 Irlanda de Nord 5,69 2,67 România 3,69 3,04 Islanda 5,66 2,85 Turcia 3,55 3,22 Marea Britanie 5,61 2,49 97  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Sursa: EVS’99. Scal\ de 10 puncte. Valorile ridicate indic\ reprezentarea drept legitim\ a unei cre[teri a inegalit\]ii salariale. Am inclus în tabel toate ]\rile pentru care am dispus de date (itemul a fost op]ional în chestionarul EVS’99) Analiza evolu]iei inegalit\]ii în perioada de dup\ c\derea regimurilor comuniste sugereaz\ dou\ etape importante. În anii de început ai tranzi]iei, inegalitatea de venituri a cunoscut o adev\rat\ explozie. Valorile coeficien]ilor Gini în 1989 erau destul de reduse, oscilând în general în jurul lui 0,2, adic\ mai pu]in decât în ]\rile nordice marcate de tradi]ia egalitarist\ adus\ de op]iunile social-democrate. A urmat o cre[tere rapid\ c\tre 0,25-0,30, adic\ la valori apropiate de modelul restului ]\rilor europene. A doua parte a deceniului 9 nu a mai adus cu sine modific\ri substan]iale. Exceptând ]\rile baltice, spa]iul ex-sovietic urmeaz\ patternuri diferite, inegalitatea acutizându-se, iar coeficien]ii Gini tinzând c\tre 0,4-0,5, similar Americii Latine. În ce prive[te s\r\cia, aceasta cunoa[te evolu]ii similare: explozie imediat\, apoi stagnare la nivele ridicate. Performerii tranzi]iei (Cehia, Ungaria, Polonia, Slovenia), nu doar c\ reu[esc s\ evite în mai mare m\sur\ o cre[tere a s\r\ciei, dar, spre sfâr[itul tranzi]iei, încep o u[oar\ diminuare a num\rului de s\r\ci. Fa]\ de comunism, inegalitatea postcomunist\ nu este „egal” distribuit\. Ine- galitatea orizontal\ se manifest\ mai ales în sectorul agricol. Zwass (2002: 194) observ\ ca fiecare al zecelea fermier polonez are un venit similar mediei de venit a Uniunii Europene, dar jum\tate din fermele agricole nu produc pentru pia]\, ci doar pentru propria subzisten]\, tr\ind în s\r\cie. A[a cum remarc\ Brainerd (1998) pentru cazul Rusiei, raportul dintre veniturile salariale ale femeilor [i cele ale b\rba]ilor scade, cele defavorizate fiind femeile, a[a cum cei cu studii superioare câ[tig\ din ce în ce mai mult în compara]ie cu ceilal]i. Inegalitatea salarial\ dat\ de diferen]a de experien]\ în munc\ este în sc\dere. Salaria]ii mai tineri au în postcomunism fa]\ de comunism, în termeni relativi, de câ[tigat în fa]a celor mai experimenta]i. Analizele statistice, remarc\ Brainerd, arat\ c\ exist\ un câ[tig\tor cert al tranzi]iei: tân\r, bine educat, b\rbat. Este tipul indivizilor care p\trund pe ni[ele noilor tehnologii, acolo unde nu a existat în prealabil o elit\ conduc\toare bine structurat\. Probabil îns\ c\ distinc]ia de gen nu lucreaz\ în ]\rile ex-co- muniste ne-sovietice, ca [i în cele baltice. 98  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Tabelul 1.14. S\r\cie [i inegalitate social\ în Europa postcomunist\ Populaţie sub 2 dolari/zi PPC Coeficienţi Gini An % sursa 1989 1999 2) Cehia 1996 0,0 0,198 0,232 2) a Slovacia 1997 2,6 0,200 0,249 2) Polonia 1998 1,2 0,275 0,334 1) Ungaria 1998 7,3 0,225 0,253 1) a a Slovenia 1998 0,0 0,219 0,305 1) Croaţia** 2000 sub 2 0,360 0,350 1) a, a Macedonia 1998 4,0 0,223 * 0,277 Iugoslavia - - - 0,308 c,# 0,298 c 2) Albania 1996 11,5 - 0,286 c,‡ 1) Bulgaria** 2001 23,7 0,233 0,326 1) România 2000 20,5 0,237 0,299 1) Estonia 1998 5,2 0,280 0,361b,† 1) Letonia 1998 8,3 0,260 0,330 1) Lituania 2000 13,7 0,263 0,343 1) Moldova 2001 63,7 0,251 0,441 a 1) Belarus 2000 <2 0,229 0,235 1) Ucraina 1999 45,7 0,228 0,320 1) a b,† Rusia 2000 23,8 0,271 0,434 2) Armenia 1999 43,5 0,251 0,437 c,‡ 1) Azerbaijan 2001 9,1 0,308 0,462 a,§ 2) Georgia 1999 18,9 0,280 0,503 Surse [i note: Pentru indicatorul privind s\r\cia am considerat ultimul an disponibil [i am utilizat urm\toarele surse: 1) World Bank - World Development Indicators 2003, Table 2.6 – Poverty, p.58 2) Te[liuc, Pop, Te[liuc (2001) – Tabel 1.3. S\r\cia în Europa Central\ [i de Est, 1996-1999, p.24 Majoritatea coeficien]ilor Gini sunt calcula]i pentru distribu]ia veniturilor [i provin de la Trans MONEE 2001 Database, UNICEF IRC, Florence (www.eurochild.gla.ac.uk). Exist\ câteva ex- cep]ii: a ) Indice bazat pe distribu]ia câ[tigurilor salariale, preluat din TransMONEE 2001 Database. b ) Indice bazat pe distribu]ia veniturilor de la Luxembourg Income Study (LIS) Key Figures (http:/ /www.lisproject.org/keyfigures.htm - accesat in septembrie 2003) c ) Indici baza]i pe distribu]ia veniturilor, colecta]i de Banca Mondial\ în „allginis data set” baz\ de date disponibil\ la http://www.worldbank.org/research/inequality/world%20income% 20distri- bution/allginis.dta. # 1989, *1990, † 2000, ‡1997, §1998 ** Pentru Croa]ia, indicele Gini furnizat de LISb) pentru 1999 ia valoarea 0,249, iar cel furnizat de nationmaster.com pentru 1998 (bazat tot pe distribu]ia veniturilor) este 0,29. Nationmasters.com raporteaz\ pentru Bulgaria un coeficient Gini de 0,26. 99  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Polarit\]ile politice din tranzi]ie, care structurau societatea în reformatori [i conservatori, în (neo)comuni[ti [i anticomuni[ti etc., se transform\ la rândul lor. În postcomunism ele devin mai apropiate de clivajele de clas\, de diferen]ele ideologice de perspectiv\ asupra schimb\rii/dezvolt\rii, chiar dac\ politica – în general – este înc\ determinat\ de interese personale sau ale unor grupuri restrânse, de personalit\]i puternice, adesea mai importante pentru partide [i comunit\]i [i guverne decât propriile planuri [i programe (vezi [i M. [i B. Voicu, 1999). Conflictele etnice tind a se modera. Experien]a convie]uirii împreun\, pre- siunile UE [i NATO, diminuarea incertitudinilor tranzi]iei, dep\[irea etapei re- ful\rii tensiunilor mocnite acumulate sub regimul totalitar, nevoia acut\ de a rezolva probleme comune sunt doar câ]iva dintre factorii care conduc c\tre o relativ\ toleran]a etnic\, în special în ]\rile ne-incluse în imperiul sovietic. Se adaug\ influen]a experien]ei migra]iei interna]ionale, cu prec\dere a celei cir- culare. Efectele acesteia asupra toleran]ei se produc pe dou\ c\i: contactul cu alte societ\]i [i plasarea indivizilor în situa]ia de minoritari etnici (în raport cu po- pula]ia din ]ara de destina]ie). Ambele conduc c\tre reconsiderarea pozi]iilor radicale, a orient\rilor normativiste [i determin\ acceptarea diferen]elor. VII. Strategii individuale de via]\ Am descris pân\ aici principalele procese care marcheaz\ reorganizarea so- ciet\]ii postcomuniste. Am discuta despre ce au însemnat [i înseamn\ comunismul, tranzi]ia [i postcomunismul din punct de vedere al impactului asupra indivizilor. Acesta reprezint\ cadrul social larg în care plasez lucrarea de fa]\, fundalul pe care actorii sociali î[i mobilizeaz\ resursele [i î[i încheag\ ac]iunile. Abordarea sec]iunilor anterioare este una macrosocial\, centrat\ pe tendin]ele majore, pe schimb\rile importante [i pe factorii generatori de incertitudine. Am discutat prea pu]in situa]ia actorilor, individuali sau corpora]i, ca [i modul de construc]ie ale revolu]iilor [i reformelor. Interesul meu s-a îndreptat mai ales spre transform\rile concrete din cele patru subsisteme sociale, schi]ând astfel lumea real\ în care actorii î[i dezvolt\ ac]iunile [i î[i construiesc strategiile. În cele ce urmeaz\ voi face înc\ doi pa[i c\tre schi]area acestor strategii. De aceast\ dat\ demersul este predominant teoretic. Mai întâi voi aborda pe scurt problema ra]ionalit\]ii indivizilor, preocupându-m\ mai ales de modul de selec]ie a obiectivelor [i gratifica]iilor a[teptate de la ac]iunile pe care oamenii le in- treprind. Voi ar\ta apoi cum ra]ionalitatea este condi]ionat\ de informa]ia disponi- bil\ [i de gradul ei de certitudine, discutând sumar despre risc [i modurile de abordare ale acestuia. 100  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Întreaga discu]ie îmi serve[te la construc]ia din finalul acestui capitol, în care propun adecvarea unor tipologii strategice din literatura sociologic\ la situa]ia concret\ a postcomunismului românesc, marcat de incertitudine persistent\ [i ra]ionalitate individual\ incomplet\. VII.1. Ra]ionalitatea Actorii sociali ac]ioneaz\ ra]ional sau nu? Ac]iunile lor sunt coerente [i logice? Exist\ sau nu comportamente dezinteresate? Este darul un transfer gratuit, fundamental diferit de alte tipuri de schimb? Filantropia reprezint\ un act dez- interesat, generos sau e dictat\ de recunoa[terea social\? Sunt utilitari[tii prea obseda]i de valoarea de schimb a bunurilor [i comportamentelor [i nu fac altceva decât s\ spulbere ceea ce este uman în existen]a societ\]ii? Sunt întreb\ri care au obsedat filosofia [i [tiin]ele sociale în secolul XX. Sec]iunea de fa]\ î[i propune s\ precizeze punctul de vedere al lucr\rii de fa]\ asupra acestor întreb\ri, un punct de vedere dezvoltat pe linia exploat\rii con- ceptului de habitus al lui Bourdieu [i având scopul precis de a sugera pe scurt implica]iile unei astfel de perspective asupra studiului strategiilor de via]\. Nu îmi propun s\ trec în revist\ riguros literatura acumulat\ în domeniu. O astfel de sarcin\ ar presupune un efort extraordinar de sistematizare [i ar putea face obiectului unei lucr\ri de doctorat în sine. În plus, consider principalele argumente exprimate drept suficient de cunoscute în [tiin]ele sociale pentru ca simpla lor invocare s\ aminteasc\ cititorului constructe deja asimilate. Discursul se plaseaz\ în primul rând la nivel teoretic, cu referiri circumstan]iale la realit\]i empirice. Discu]ia pe care o propun este una despre ra]ionalitate [i gratuitate în com- portamentul uman. Ra]ionalitatea este practic postulat\ de sociologie, a[a cum sugereaz\ Bourdieu: „Sociologia postuleaz\ a[adar c\ în ceea ce fac agen]ii exist\ o ra]iune (în sensul în care se vorbe[te de ra]iunea unei serii) care trebuie g\sit\ [i care permite explicarea, transformarea unei serii de comportamente aparent in- coerente, arbitrare într-o serie coerent\, în ceva ce poate fi în]eles pornind de la un principiu unic sau de la un ansamblu coerent de principii”54. Dou\ probleme re]in aten]ia în ce prive[te ra]ionalitatea actorilor: finalitatea urm\rit\, cu alte cuvinte câ[tigul ob]inut prin performarea ac]iunii [i, în al doilea rând, decizia con[tient\ de a ac]iona. În dezvoltarea cunoa[terii [tiin]ifice, finalitatea ra]ional\ a comportamentului uman a fost redus\ ini]ial la valoarea economic\, de schimb a produselor directe 54 Pierre Bourdieu, 1999, p. 111. Fragmentul sintetizeaz\ în fapt un punct de vedere ap\rat [i în Esquisse d’une théorie de la pratique (1974). 101  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC sau indirecte ale ac]iunii actorilor sociali. O astfel de abordare a stârnit atacuri fire[ti asupra pozi]iei ra]ionaliste în interpretarea comportamentului uman, înt\rind stereotipul „umanit\]ii” unor ac]iuni care nu aveau aparent nici o semnifica]ie economic\ [i p\reau ilogice din aceast\ perspectiv\. Pareto avea s\ observe c\ dac\ economia este [tiin]a actelor ra]ionale, sociologia este dedicat\ acelor ac]iuni aparent lipsite de o logic\ economic\. Utilitarismul a impus o abordare u[or diferit\ prin relativizarea valorii de schimb [i l\rgirii sferei bunurilor considerate a fi posibil de schimbat. Teoria schimbului social a integrat aceast\ pozi]ie, dezvoltând-o55. Ac]iunea social\ a fost privit\ ca un schimb presupunând unul sau mai mul]i agen]i sociali. Teoreticieni [i anali[ti precum Homans sau Blau au notat faptul c\ beneficiile ob]inute printr-o ac]iune aparent dezinteresat\ se traduc în men]inerea [i/sau înt\rirea unor re]ele sociale deja consolidate, în dezvoltarea unor re]ele noi [i în câ[tiguri de putere social\ prin consolidarea statusului cel pu]in a unuia dintre actorii implica]i în schimb. Ulterior au fost aduse argumente empirice asupra leg\turii dintre schimb social [i încredere [i despre existen]a unui tip special de resurs\: capitalul social. Câ[tigurile de putere sau de capital social implicate de ac]iunile de schimb sus]in ipoteza ra]ionalit\]ii comportamentului uman în ansamblul s\u. În plus, comportamentele umane fiind în fapt comportamente de interac]iune, toate ac- ]iunile actorilor sociali pot fi identificate ca ac]iuni de schimb fie cu al]i actori, fie cu mediul social în ansamblul s\u. Anti-ra]ionali[tii [i anti-utilitari[tii, argu- mentându-[i pozi]ia, subliniaz\ valoarea simbolic\ a multor ac]iuni de schimb (darul ritualic, de exemplu). Totu[i, întreaga literatur\ din ultimul deceniu dedicat\ capitalului social ca a treia form\ de resurs\ economic\ tinde s\ contrazic\ acest punct de vedere. Înc\rc\tura simbolic\ a multor acte aparent ira]ionale genereaz\ sau între]ine fie statusuri dominante, asigurând accesul la resursele controlate de al]i actori, fie re]ele complexe de capital social, convertibil în anumite condi]ii chiar [i în capital material. Darul de rang [i cel de integrare – identificate ca forme de schimb într-un articol pe care l-am publicat în urm\ cu ceva timp (B. Voicu, 1997) – ilustreaz\ cele dou\ tipuri de beneficii men]ionate: putere sau integrarea în re]ele sociale complexe. Ceea ce doresc s\ sugerez este c\ ac]iunile actorilor sociali produc consecin]e asupra resurselor pe care le de]in [i c\ aceste consecin]e direc]ioneaz\ într-un fel sau altul comportamentul actorilor în cauz\. Beneficiile a[teptate a se produce nu sunt neap\rat economice sau imediat economice, putând reprezenta câ[tiguri în planul altor resurse precum capitalul social sau cel uman. Aceste a[tept\ri nu trebuie îns\ s\ apar]in\ imperativ actorilor care performeaz\ comportamentul ce le poate produce. Cu alte cuvinte, actorii nu ac]ioneaz\ [i nu se comport\ ra]ional în mod neap\rat con[tient. Ideea nu este nou\: Weber a 55 Vezi de pild\ lucr\rile lui Richard Emerson. Pentru o descriere a evolu]iei teoriei schimbului social, vezi articolul meu despre schimb social (B. Voicu, 1998). 102  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR sus]inut-o vorbind despre ra]ionalitatea slab\ [i despre consecin]ele pozitive (ra- ]ional dezirabile) ale unor ac]iuni dictate nu de ra]ionalitatea imediat\, de logic\, ci impuse de tradi]ie. Bourdieu subliniaz\ c\ logica practicii nu se supune logicii logice, exterioare actorului care pune în practic\ ac]iunile analizate din punct de vedere al ra]ionalit\]ii (Bourdieu, 1999: 117). Indivizii pot ac]iona în virtutea habitusului lor, care le orienteaz\ ac]iunile într-un mod inculcat în cursul so- cializ\rii lor, astfel încât ei urm\resc obiective ra]ionale (explicabile) chiar [i atunci când nu con[tientizeaz\ cest lucru. Ra]ionalitatea este un construct relativ. A fi ra]ional înseamn\ a fi ra]ional prin raportare la ceva, la un anumit model de ra]ionalitate. A ac]iona ra]ional înseamn\ pentru mul]i teoreticieni, a î]i orienta comportamentul în func]ie de valoarea de schimb sau de utilitatea asociat\ câ[tigului anticipat, fie acesta definit în termeni de capital material, economic, uman sau social. Modelul în compara]ie cu care este apreciat\ ra]ionalitatea este constituit în acest caz de propria ra]ionalitate, chiar [i cu amendamentul efortului de obiectivizare a acesteia. Actorii sociali nu ac]ioneaz\ îns\ în raport cu preferin]ele altora ci în raport cu cele proprii, chiar dac\ adesea acestea sunt determinate social, coincizând în principiu cu cele larg r\spândite în grupurile lor de referin]\ pozitiv\. De aceea aprecierea ra]ionalit\]ii comportamentului lor este preferabil a fi realizat\ în raport cu posibilele beneficii privite prin prisma preferin]elor proprii [i nu ale unui observator neutru. Preferin]ele sunt determinate a[adar prin prisma a ceea ce Bourdieu nume[te habitus: un corp de valori [i comportamente înv\]ate ac]ionând pentru com- portamentele de alegere ale indivizilor ca element de orientare. Alegerile ne- voluntare ale indivizilor sunt determinate de habitus [i sunt direc]ionate spre obiective ra]ionale prin prisma acestuia. Prin urmare, acele ac]iuni nebune[ti, pasionale, impulsive, neprecedate de decizia con[tient\ de a ac]iona pot fi [i ele considerate în anumite limite drept ra]ionale, fiind orientate (ra]ional) de habitus. S\ ne imagin\m o comunitate plasat\ într-un spa]iu închis deopotriv\ geografic [i social. S\ presupunem c\ spa]iul în cauz\ este s\rac în resurse de mediu [i în resurse materiale. Indivizii [i gospod\riile sunt organiza]i în sisteme de produc]ie aproape autarhice, dublate de rare schimburi de tip comercial [i de daruri ritualice. Colectivitatea în cauz\ va dezvolta [i sus]ine valori sociale de tip tradi]ionalist, orientate spre asigurarea supravie]uirii. Logica logic\ ar sugera ca strategii de dezvoltare a comunit\]ii în cauz\ mobilitatea spa]ial\ (migra]ia în c\utarea unor spa]ii geografice mai bogate în resurse materiale [i/sau oportunit\]i economice), investirea în capital uman [i ra]ionalizarea organiz\rii sociale, deschiderea c\tre schimbul cu exteriorul. Practic îns\, în lipsa unor contacte intense cu realit\]i exterioare, a unor cuno[tin]e privind alte moduri de a face, colectivitatea în cauz\ va ac]iona în sensul opus: Incertitudinea material\ fiind ridicat\, comunitatea va tinde s\ impun\ strategii de reducere a incertitudinii axiologice axate pe con- 103  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC servarea ordinii, sisteme decizionale [i de autoritate ierarhice [i neparticipative, descurajarea ini]iativei individuale în detrimentul celei comunitare. Putem eticheta comportamentul indivizilor din comunitatea pe care am ima- ginat-o drept ira]ional? Probabil c\ nu. Indivizii, afla]i în plin\ lupt\ pentru supravie]uire (resursele sunt rare) au descoperit o cale de a garanta succesul acestei lupte: autarhie, la care se adaug\ schimburi sporadice cu caracter mai degrab\ simbolic menite a asigura coeziunea comunit\]ii [i împiedicând luptele intestine prin integrarea indivizilor în re]ele de obliga]ii reciproce bine închegate. Valorile promovate vizeaz\ conservarea [i perpetuarea acestei st\ri de fapt, una de echilibru. Asumarea riscului prin op]iunea pentru moduri noi de a face nu este acceptabil\ datorit\ faptului c\ ar cre[te incertitudinea axiologic\, f\r\ a garanta o cre[tere în planul eficien]ei materiale. Migra]ia, la rândul ei, cre[te incertitudinea material\ prin diminuarea for]ei economice a gospod\riei [i întrerupe re]eaua social\ dezvoltat\ de comunitate. Toate acestea constituie habitusul pentru indivizi comunit\]ii, orientându-le ac]iunile. Din aceast\ perspectiv\, cea care ordoneaz\ [i preferin]ele membrilor colectivit\]ii în cauz\, comportamentul acestora este ra]ional. Asigurarea unei anumite siguran]e materiale poate permite în final co- munit\]ii în cauz\ s\ inoveze, s\ dezvolte noi moduri de a face, având îns\ un risc asociat mai mic, situa]ia de e[ec fiind deja prevenit\ prin asigurarea dat\ de certitudinea material\ preexistent\. În absen]a îns\ a siguran]ei dat\ de resurse abundente sau de cunoa[tere, strategia ra]ional\ pare a fi mai degrab\ cea con- servatoare. Ira]ionalitatea acesteia, plasarea în afara logicii logice poate fi invocat\ numai prin plasarea observatorului în afara situa]iei concrete a agentului ce performeaz\ ac]iunile în cauz\, f\r\ a ]ine cont de resursele disponibile. Dat\ fiind relativitatea ra]ionalit\]ii lor, strategiile de reu[it\ în via]\ pot fi astfel analizate numai prin prisma certitudinii mediului înconjur\tor. Cu alte cuvinte este esen]ial\ analiza [i în]elegerea exact\ a resurselor pe care indivizii, gospod\riile sau comunit\]ile le pot accesa în mod curent, indiferent de natura acestor resurse: capital economic, capital social, capital uman sau resurse sim- bolice (valori, habitus, norme inculcate). VII. 2. Riscul Frecvent utilizat în sociologia contemporan\, conceptual vorbind riscul r\mâne un termen mai degrab\ vag, imprecis, referind o multitudine de atribute ale situa]ilor din via]a real\, ale fenomenelor [i proceselor sociale. No]iunea de „risc” este departe înc\ de a cunoa[te consensul celor preocupa]i de analiza social\ asupra con]inuturilor sale exacte (Wilkinson, 2001), îns\ este extrem de interesant atât prin noutatea sa - ca [i concept redescoperit, dar mai ales prin valen]ele care îl transform\ într-un instrument util în descrierea, în]elegerea [i explicarea rea- lit\]ilor sociale. 104  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Riscul este definit în general, în spiritul sim]ului comun, drept probabilitatea ca un eveniment negativ s\ se produc\, ca o amenin]are sau un pericol existent s\ se materializeze. Sfera de cuprindere a no]iunii nu este îns\ atât de îngust\, în fapt riscul referindu-se nu doar la evenimente negative, ci [i la posibilitatea producerii unor situa]ii dezirabile (Short, 1984: 711). Practic riscul constituie probabilitatea ca un eveniment viitor s\ se întâmple. Prin extensie, conceptul cap\t\ [i conota]ia de raportare a indivizilor, comunit\]ilor sau societ\]ilor la riscuri, incluzând [i modul în care riscurile sunt evaluate în situa]ii specifice. Acesta este sensul general în care utilizez conceptul, preferând conota]ia neutr\ (orice eveniment viitor), iar uneori definind prin risc mai ales reprezentarea asupra riscului, a[a cum rezult\ din context. Modul în care indivizii se raporteaz\ la provoc\rile vie]ii este determinat în mod decisiv de felul în care se raporteaz\ la riscuri. Teoriile economice converg în a discuta rolul aversiunii fa]\ de risc sau al asum\rii acestuia în determinarea profiturilor investitorilor. Aversiunea fa]\ de risc determin\ri adoptarea unor portofolii de ac]iuni sigure, dar cu rate reduse ale profitului. Pe de alt\ parte, asumarea riscului poate aduce cu sine investi]ii în domenii noi, în afaceri cu rate ridicate ale câ[tigurilor, dar [i c\deri importante în caz de e[ec. Extinzând sfera ra]ionalit\]ii de la nivelul financiar-economic în termeni de utilit\]i date de preferin]ele individuale, discu]ia despre riscuri poate fi purtat\ [i la nivelul strategiilor individuale. Indivizii de]in portofolii de ac]iuni sociale care definesc [i sunt determinate de modul de rela]ionare cu ceilal]i, de op]iunile privind modul de via]\, de locul în care î[i doresc s\ tr\iasc\, de activit\]ile economice desf\[urate, de educa]ia formal\ [i de dezvoltarea abilit\]ilor etc. aceste portofolii pot fi mai mult sau mai pu]in ‘riscante’. De exemplu, op]iunea pentru un singur loc de munc\, în sistemul de stat, prost pl\tit, dar sigur, asociat\ cu respingerea oric\rei schimb\ri sociale poate constitui scheletul unui anumit tip de portofoliu strategic. Cele dou\ ele- mente centrale (slujba sigur\, dar prost pl\tit\ [i respingerea schimb\rii) sunt pu]in riscante din punct de vedere al modurilor de a face, neimplicând nici o inova]ie. E[ecul e mai pu]in previzibil: lipsa schimb\rii implic\ în mod aparent perpetuarea situa]iei prezente, ceea ce ar însemna c\ mai r\u nu se poate. Modurile tradi]ionale de a face sunt deja verificate, astfel încât riscurile vizibile sunt practic nule. Pe de alt\ parte îns\ indivizii nu pot controla toate schimb\rile din mediu, iar evolu]ia acestuia poate transforma situa]ia de aparent echilibru în una de risc extrem. Pericolul este îns\ mai pu]in vizibil, implicând lucruri noi, înc\ neex- perimentate în aceast\ form\ la nivel social sau individual. Strategia descris\ poate fi una de subzisten]\, evitând riscurile imediate, promovând valori tra- di]ionale, dar neorientat\ spre cre[tere. 105  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC La polul opus, orientarea c\tre activit\]i economice în domenii emergente, ini]ierea de afaceri bazate pe credite ob]inute prin ipotecarea locuin]ei sau a averii familiei, migra]ia, investi]ia în educa]ie continu\ sunt ac]iuni al c\ror e[ec poate fi cauzat de situa]ii u[or de intuit (neatractivitatea noului domeniu, respingerea de c\tre pia]\, adoptarea unor solu]ii tehnice care se pot dovedi neproductive, ne- adaptarea la rigorile noului mediu social în care se migreaz\, lipsa de utilitate a cuno[tin]elor dobândite etc.) [i poate produce efecte extrem de vizibile (pierderea investi]iei, a pozi]iei sociale, a resurselor de timp etc.). Ele se constituie în elemente ale unor portofolii de ac]iuni strategice mai riscante. Prevenirea riscurilor a constituit un deziderat al oric\rei societ\]i [i se plaseaz\ la baza ac]iunilor indivizilor. Controlul incertitudinii asupra ac]iunilor din mediul natural sau social se realizeaz\ deopotriv\ la nivel social, comunitar sau individual. Societ\]ile [i comunit\]ile previn riscurile prin planificare (Marris, 1996), prin dezvoltarea de instan]e specializate în controlul social (justi]ie, poli]ie etc.), prin dezvoltarea de sisteme asiguratorii (vezi de exemplu, în societ\]ile contemporane, cazul asigur\rilor sociale, al serviciilor de asisten]\ social\, de prevenire a de- zastrelor etc.), prin construirea de moduri individuale de prevenire a riscului (adesea mediate de ac]iunea unor institu]ii specializate în acest sens: biserica, [coala, presa etc.). Indivizii se asigur\ în principal prin acumulare de propriet\]i (Luhmann, 1993), prin integrarea în sisteme de rela]ii sociale dominate de prin- cipiul schimbului de putere [i obliga]ii sau de cel al reciprocit\]ii (Marris, 1996), prin dezvoltarea capitalului uman sau prin adoptarea unor modele atitudinale specifice. Acestea din urm\ sunt determinate sociale, implicând ignorarea sau considerarea dezastrelor drept „pedepse divine” (mai ales în comunit\]ile s\race în resurse materiale [i simbolice), conformismul (vezi Marris, 1996: 110-114), normalizarea (Foucault, 1991) sau afirmarea propriului sistem valoric de auto- ap\rare [i impunerea lui ca mod de adaptare la situa]ia riscant\ (Marris, 1996: 110-112). Istoria umanit\]ii poate fi privit\ ca o evolu]ie a modific\rii reprezent\rilor asupra riscurilor implicate de via]a social\ [i de evolu]iile din mediul natural. Zorii civiliza]iei au fost marca]i de persisten]a riscurilor naturale (cutremure, inunda]ii, secet\, boli, animale s\lbatice etc.), dar [i de predictibilitatea vie]ii sociale. Comunit\]ile mici exercitau un puternic control social asupra indivizilor prin câteva mijloace: prin rela]iile de rudenie [i reciprocitate; prin similaritatea rolurilor sociale [i prin prescrierea exact\ a celor implicate de diferen]ele de status emergente; prin solidaritatea grupului impus\ de multitudinea riscurilor existente. Incertitudinea axiologic\ (cine suntem [i încotro ne îndrept\m; care este modul corect de a gândi; etc.) era redus\ prin acceptarea generalizat\ a explica]iei religioase, prin existen]a unor for]e supranaturale, controlând în mod decisiv destinul (vezi B.Voicu, 2000). 106  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR F\r\ a intra în detalii, s\ not\m c\ acumularea de informa]ie a contribuit treptat la reducerea incertitudinii materiale datorat\ cauzelor exogene. Progresul [tiin]ei [i a tehnicii a condus la st\pânirea for]elor naturii, la reducerea expunerii în fa]a varia]iilor meteorologice, la cre[terea imunit\]ii în fa]a bolilor, la sporirea si- guran]ei alimentare [i de locuire etc. Mai mult, riscule asociate adversit\]ii altor grupuri sociale au fost treptat reduse prin legi [i tratate ce au institu]ionalizat [i eliminat progresiv neîncrederea (Sztompka, 1999; Luhmann, 1979), conducând c\tre societ\]i bazate pe toleran]\. Astfel, societ\]ile „modernit\]ii târzii” sunt dominate de indivizi mai deschi[i la riscuri axiologice în condi]iile în care [i-au rezolvat problema incertitudinii materiale (B.Voicu, 2000). Dup\ cum arat\ Deborah Lupton (1999: 13-14), [ase mari categorii de riscuri predomin\ în cultura vestic\ contemporan\. Toate cele [ase tipuri reprezint\ transform\ri ale riscurilor existente de-a lungul evolu]iei civiliza]iei. Riscurile de mediu înconjur\tor s-au transformat referind ast\zi mai degrab\ poluarea, ira- dierea, siguran]a circula]iei rutiere etc. [i mai pu]in ploile, inunda]iile, seceta, cutremurele, atacurile animalelor s\lbatice etc., ale c\ror efecte sunt prevenite în mare m\sur\ de tehnologia existent\. Riscurile stilului de via]\ (alimenta]ie, droguri, activitate sexual\, stil de condus ma[ina, stres, mod de petrecere a tim- pului liber etc.) reprezint\ un construct conceptual mai nou, nefiind con[tientizate pân\ în epoca modern\. Riscurile medicale nu mai sunt asociate molimelor sau necunoa[terii surselor bolilor, cât mai ales calit\]ii îngrijirii medicale în toate etapele ei (dezintoxicare, na[tere, chirurgie, diagnosticare etc.). Riscurile inter- personale sunt neschimbate ca sfer\ de cuprindere (rela]ii intime, interac]iune social\, dragoste, prietenie, rudenie, c\snicie), îns\ forma lor s-a modificat odat\ cu impersonalizarea contactelor, nuclearizarea familiei, sl\birea rela]iilor între genera]ii, cre[terea toleran]ei sexuale, apari]ia unor forme evoluate de comunicare la mare distan]\ etc. Riscurile economice implic\ ast\zi [omajul, infla]ia, îm- prumutul de bani, investi]iile, falimentul bancar sau al propriei afaceri, distrugerea propriet\]ii, plasarea neinspirat\ a banilor în ac]iuni etc. Riscul criminalit\]ii deriv\ din participarea ca actor activ sau ca victim\ în activit\]i ilegale [i îmbrac\ [i el noi forme, determinate de evolu]iile subsistemelor sociale [i a c\ilor de co- munica]ie. Tipologia este adecvat\ [i societ\]ilor postcomuniste europene, supuse [i ele unor riscuri identice sau similare. Ordinea este cea dat\ de inciden]a celor [ase categorii în „societatea riscului” (Beck), specific\ „modernit\]ii târzii” (Giddens) spre care au evoluat ]\rile vesteuropene [i nordamericane. În spa]iul ex-comunist, inciden]a riscurilor economice [i a criminalit\]ii este mai important\, iar riscurile medicale [i cele de mediu îmbrac\ adesea formele lor tradi]ionale. Riscurile ecologice devin importante mai ales la presiunea organiza]iilor interna]ionale [i tind a se suprapune ca importan]\ peste cele de natur\ material\ [i institu]ional\, într-o „societate a dublului risc” (Rinkevicius, 2000). Orice risc implic\ practic 107  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC un al doilea risc, concretizat în lipsa de încredere a popula]iei în capacitatea institu]iilor de a face fa]\ riscurilor la modul general, neîncredere fundamentat\ pe incapacitatea cronicizat\ a societ\]ii de a-[i rezolva problemele privind asi- gurarea certitudinii materiale (mai ales în sfera produc]iei, distribu]iei, redis- tribuirii, schimbului, criminalit\]ii). Societ\]ile postcomuniste (ca orice societate tradi]ional\ sau în curs de dezvoltare) sunt marcate astfel de dou\ tipuri de riscuri importante: riscurile tehnologice – pregnante în contemporaneitatea vestic\ [i, prin contagiune, în cea interna]ional\ – se suprapun peste incertitudinea legat\ de finalit\]ile tranzi]iei. Am argumentat deja asupra cauzelor prezen]ei [i persisten]ei în postcomunism a incertitudinii generalizate. Dificult\]ile materiale, slaba dezvoltare institu]ional\, neadecvarea cultural\, contactul cu regulile noi dezvoltate în capitalismul vestic, un model în schimbare, greu de asimilat pentru societ\]i pseudomoderne etc. Sztompka (1999a: 174-179) precizeaz\ suplimentar lipsa de încredere în ca- pacitatea institu]iilor de a preveni riscurile existente. Cauza încrederii sc\zute rezid\ în imposibilitatea de a prezice viitorul, dat\ de „anomia [i haosul post- revolu]ionar”, de „emergen]a noilor posibilit\]i de mobilitate social\”, de dispari]ia subit\ a modalit\]ilor de control social [i de înlocuirea lor lent\ cu noi institu]ii, de incapacitatea noilor elite de a îndeplini satisf\c\tor responsabilit\]ile asumate, de arbitrariul deciziilor în raport cu legea, adeseori înc\lcat\ de legiuitorii îns\[i. Practic, locuitorii fostelor ]\ri comuniste se afl\ în situa]ia de a nu dispune la un nivel adecvat de nici una dintre cele dou\ modele de rezolvare a riscurilor (Dean, 1998) produse de capitalism, ordinea social\ pentru care au optat. Ca- pitalismul postbelic, cu un stat al bun\st\rii în continu\ expansiune, a propus socializarea riscului, prin mutarea c\tre stat a majorit\]ii responsabilit\]ilor de prevenire a incertitudinii, prin prevenire neîncrederii prin institu]ionalizarea aces- teia (seturi de norme ce previn comportamentele impredictibile [i promoveaz\ încrederea social\ – Sztompka, 1999a). Modernitatea târzie a adus cu ea „pri- vatizarea riscului” sau „individualizarea riscului” (Dean, 1998: 26), prin retragerea statului [i mutarea c\tre indivizi a responsabilit\]ilor în prevenirea incertitudinii, pe fondul unei securit\]i materiale avansate. Cet\]eanul postcomunist s-a con- fruntat cu absen]a premiselor ambelor solu]ii de prevenire a incertitudinii: vechile institu]ii ale ordinii sociale se pr\bu[iser\, iar suportul cultural pentru func]ionarea celor emergente cerea [i înc\ cere timp pentru a se consolida; securitatea material\ a indivizilor era [i este înc\ prea redus\ pentru a permite privatizarea riscului. Pe de alt\ parte, riscurile de mediu, cele asociate noilor stiluri de via]\, îngrijirii medicale etc. î[i fac sim]it\ prezen]a în urma contactului cu lumea occidental\ (fie prin contagiune, fie impuse prin acorduri interna]ionale – precum cele legate de problemele ecologice, de pericolul reprezentat de centralele nucleare etc.). De aici consolidarea cel pu]in pentru o vreme a unor societ\]i cu incertitudine ridicat\, ale dublului risc. 108  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR {tiin]ele sociale au dezvoltat diverse modalit\]i de abordare a riscurilor. Toate includ o dubl\ fa]et\, implicând evalu\ri ale riscurilor [i managementul riscurilor (Short, 1984:711). Perspectiva cultural-simbolic\ (M. Douglas) î[i concentreaz\ aten]ia asupra modului în care no]iunea de risc este utilizat\ pentru a delimita alteritatea. Riscul este definit [i determinat social, în strict\ leg\tur\ cu standardul de via]\, iar normele existe prescriu c\ile de abordare [i prevenire a situa]iilor în care riscurile se materializeaz\. Abord\rile „societ\]ii riscului” (Beck, Giddens) sunt interesate mai ales de noile riscuri aduse cu sine de mo- dernitatea târzie [i de cele dou\ tipuri de r\spunsuri în care indivizii [i societ\]ile reac]ioneaz\ pentru a preveni riscul: reflexivitatea [i individualizarea. Acceptarea diferen]elor, problematizarea propriei pozi]ii, toleran]a sunt implicate de cele dou\ reac]ii [i reprezint\ „un r\spuns la condi]iile ce determin\ teama [i anxietatea, dar care r\spuns este mai degrab\ activ decât pasiv” (Lupton, 1999:15). La rândul s\u, paradigma „mentalit\]ii guvern\rii” (Foucault) aduce în prim plan modul în care reprezent\rile existente asupra riscului construiesc norme specifice de com- portament. Riscul este controlat prin „normalizare”: fiecare situa]ie este cate- gorisit\ la nivel social pe baza cuno[tin]elor existente [i sunt identificate c\ile de maximizare a câ[tigurilor din respectiva situa]ie. C\ile astfel identificate de maxi- mizare a profitului [i de minimizare a pierderilor sunt adoptate imediat drept norme, ac]ionând ca normative pentru ac]iunile ce urmeaz\ a fi întreprinse în situa]ii similare. Toate cele trei paradigme interesate de problematica riscului men]ionate mai sus converg c\tre considerarea riscului ca element organizator al societ\]ii contemporane ce poate fi controlat prin interven]ia uman\. Controlul presupune minimizarea riscurilor, fie prin ignorare, fie prin prevenire. Un alt curent important în [tiin]ele sociale analizeaz\ riscurile prin prisma rela]iei dintre [tiin]\, tehnic\ [i societate. Aceste abord\ri tehnico-[tiin]ifice (Lup- ton, 1999), trateaz\ riscul ca un dat obiectiv, nefiind interesate de cauzele sau de modul de percep]ie. Accentul cade pe construc]ia institu]ional\ menit\ s\ reduc\ riscul [i pe „consisten]a leg\turii dintre opinia public\ (din ce în ce mai preocupat\ de diverse riscuri) [i organiza]iile [tiin]ifice, guvernamentale [i industriale astfel încât s\ poat\ fi reduse conflictele de interese dintre cele dou\ p\r]i” în vederea control\rii riscurilor implicate de noile tehnologii (Lupton, 1999). În fine, perspectiva economic\ este cea mai cunoscut\, dar [i cea mai re- duc]ionist\. A[a cum ar\tam îns\ în debutul capitolului de fa]\, ea permite ge- neraliz\ri care excedeaz\ sensul limitat al ra]ionalit\]ii economice. Frank Knight56 este cel ce a impus explica]ia profitului ca plat\ a riscului, tez\ clasic\ a economiei contemporane. Modul de evaluare a primelor în cazul asigur\rilor, a cursului 56 Risk, Uncertainty and Profit (1921) 109  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC ac]iunilor, a ratei dobânzii la creditare ]in cont de aceast\ regul\. În condi]ii de ra]ionalitate economic\, investi]iile mai riscante presupune costuri mai ridicate, dar [i profituri importante în caz de reu[it\. Sfera de cuprindere a ra]ionalit\]ii poate fi extins\, a[a cum am sugerat deja în capitolul precedent, tratând câ[tigul nu doar în termeni economici, ci mai degrab\ în func]ie de preferin]ele individuale pentru diferitele forme de capital (uman, social, material, simbolic) sau combina]ii ale acestora. Atunci, în condi]ii de ra]ionalitate, ac]iunile mai riscante, depinzând de mai mul]i factori externi, ne- controlabili, pot oferi indivizilor, în caz de reu[it\, gratifica]ii mult mai importante decât ac]iunile bazate pe pruden]\. Imigrarea, investirea în domenii noi, adoptarea de stiluri de via]\ inovatoare sau pur [i simplu minoritare pot aduce cu sine beneficii importante în termeni de câ[tig material, autorealizare, prestigiu, rela]ii sociale, capital uman etc. Op]iunea pentru subzisten]\ nu reprezint\ în acest sens o strategie de cre[tere, gratifica]iile rezidând cel mult în conservarea nivelului ini]ial de securitate (material\, emo]ional\ etc.) individual\. Pe de alt\ parte, e[ecul ac]iunilor riscante rezult\ de regul\ din st\pânirea insuficient\ a cuno- [tin]elor despre mediul extern. Lipsa de predictibilitate a acestuia determin\ relativa ira]ionalitate a ac]iunilor indivizilor. E[ecul ini]iativelor riscante poate determina nivele de securitate mult mai reduse decât cele ini]iale prin volumul ridicat al pierderilor (fie ele materiale, fie derivate din deteriorarea statusurilor ocupate). Indivizii arareori reu[esc îns\ s\ evalueze riscurile incumbate de ac]iunile lor luând în considerare toate dimensiunile implicate. Ei au mai degrab\ un sentiment asupra riscurilor existente, decât o imagine cantitativ\ a acestora (Luhmann, 1993:2). Incertitudinea este, prin natura ei, persistent\ (Zamfir, 1990). Chiar controlând complet secven]e ale mediului decizional, unele elemente r\mân im- predictibile, astfel c\ orice ac]iune are asociat întotdeauna un anumit nivel al riscului imposibil de redus. Evaluarea pe care indivizii ar trebui s\ o fac\ asupra riscurilor este extins\ mult dincolo de ra]ionalitatea economic\ sau dincolo de orizonturi de timp apropiate. Un e[ec financiar, de exemplu, poate reprezenta u[or o surs\ de capital politic dac\ explica]ia sa este realizat\ prin asocierea cu o cauz\ considerat\ just\, invocând interese precum bun\starea celorlal]i sau prop\[irea na]iunii. În acest caz, dac\ indivizii atribuie cre[terii capitalului politic o utilitate mai mare fa]\ de câ[tigul economic, rezultatul pe termen lung al e[ecului financiar poate fi mai mult decât pozitiv. Riscul este îns\ unul ridicat: implic\ e[ec eco- nomic, iar câ[tigul de imagine poate fi fragil [i dificil de atins, depinzând de multe alte modific\ri impredictibile ale mediului social. Se pot distinge dou\ modalit\]i de a evalua riscul: Primul este strict obiectiv, apar]inând observatorului neutru, neimplicat în situa]ia ce implic\ riscul, nesupus presiunii lu\rii deciziei [i de]inând toate cuno[tin]ele necesare evalu\rii efectelor solu]iilor alternative. Al doilea este subiectiv [i apar]ine actorului afectat de 110  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR situa]ia de risc. Cunoa[terea exhaustiv\ este imposibil\, astfel încât observatorul neutru, limitat în cunoa[tere la rândul s\u, va trebui s\ ia în calcul [i ‘incertitudinea cognitiv\‘ (Zamfir, 1990) a actorului observat. Deciziile luate de acesta din urm\ sunt subiective, în sensul c\ nu se supun unei reguli unice, alta decât a evalu\rii par]iale a riscurilor, limitat\ de cuno[tin]ele de]inute [i realizat\ în func]ie de ierarhia personal\ a preferin]elor. Este modul în care tratez în aceast\ lucrare deciziile strategice luate de actorii individuali în postcomunismul românesc. Ele sunt ‘ra]ionale’ în m\sura în care accept\m ra]ionalitatea drept determinat\ social [i limitat\ cognitiv [i nu în sensul normativ al cuvântului. Riscurile incumbate [i acceptarea acestora func]ioneaz\ în acelea[i condi]ii. Ac]iunile strategice ini]iate de indivizi se grupeaz\ în portofolii relativ consistente, menite a minimiza riscurile cu care actorii se confrunt\ în incertitudinea persistent\ a tranzi]iei. VII.3. Strategiile de via]\ în postcomunism Societatea postcomunist\ este f\r\ îndoial\ o societate a riscurilor. „Sfâr[itul comunismului a adus un fel de insecuritate similar\ celei pe care cei recent elibera]i din închisoare o tr\iesc adesea. [...] Dezorientarea porne[te din nevoia de a face alegeri [i de a-]i asuma riscuri în combina]ie cu dificult\]ile economice produse de tranzi]ie” (Mandelbaum, 1997:3)57. Provoc\rile tranzi]iei implic\ cos- turi sociale importante – infla]ie, [omaj, recesiune, restructurare economic\ [i social\ etc. – iar navigarea indivizilor prin acest spa]iu plin de pericole este departe de a se produce cu u[urin]\. Portofoliile de ac]iuni strategice pentru care opteaz\ sunt condi]ionate în mod decisiv de pozi]ia social\ pe care fiecare o ocup\ în spa]iul social, de resursele pe care le pot utiliza pentru a se adapta, supravie]ui [i dezvolta în noul mediu social. A[a cum arat\ Dumitru Sandu (1996: 255), „situa]iile de tranzi]ie sunt, în via]a social\, situa]ii de c\utare”, încerc\ri de a maximiza profitul exploatând mijloacele aflate la îndemân\, fie ele de natur\ material\, cultural\ sau institu]ional\. În cele ce urmeaz\, folosesc în principal discu]ia lui Sztompka (1999b) asupra tipurilor de r\spuns ale indivizilor în fa]a crizelor sociale. Nu agreez întru totul modul în care Sztompka interpreteaz\ [i utilizeaz\ cele dou\ surse majore la care apeleaz\ (Merton [i Giddens) în constituirea propriei sale tipologii, îns\ g\sesc întreaga analiz\ deosebit de util\. F\r\ a intra aici în detalii, modific u[or modul în care tipologia propus\ de sociologul polonez pentru r\spunsurile la traume cul- turale se juxtapune peste dezvolt\rile lui Merton asupra anomiei [i ale lui Giddens asupra strategiilor indivizilor de adaptare la riscurile aduse de modernitatea târzie. 57 Michael Mandelbaum, Introduction, in Kapsetin Ethan, Michael Mandelbaum (eds.) – Sustaining the Transition: The Social Safety-net in Post-communist Countries, A Council of Foreign Relations Books, New York, 1997: 1-9, citat de M\lina Voicu, 2004b. 111  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Adaug de asemenea alte câteva contribu]ii reg\site în literatur\ (Eyal, Szelenyi [i Townsley; Hirchman; Luhmann), în încercarea de a structura o sintez\ proprie a tipurilor ideale (în sens weberian) de reac]ii strategice ce pot fi reg\site în so- ciet\]ile postcomuniste europene în general [i în cea româneasc\ în particular. Pornind de la modul de definire [i raportare la scopurile existen]ei umane [i mijloacele de a le satisface, Merton (1959: 185-214) identific\ patru modalit\]i de adaptare individual\ la schimbarea social\: inova]ia, rebeliunea, retragerea [i ritualismul. Cel de-al cincilea pattern – conformismul – prive[te un tip strategic de a ac]iona în condi]ii de relativ\ stabilitate social\, fiind mai pu]in interesant în contextul de fa]\. Inova]ia presupune adaptarea la noul mediu social prin accep- tarea regulilor emergente [i dezvoltarea de moduri de a face adecvate acestuia. Ritualismul implic\ abordarea pasiv\ a noii situa]ii, prin renun]area la scopurile existen]iale induse cultural (acumulare material\ [i îmbun\t\]irea prestigiului social) [i integrarea modurilor existente de a face, f\r\ a le modifica substan]ial pentru a le armoniza cu realitatea social\ în formare. Retragerea aduce cu sine atât respingerea scopurilor înv\]ate social, cât [i a mijloacelor de a le atinge, manifestându-se prin demotivare, prin ignorarea modurilor considerate ra]ionale pentru identificarea problemelor [i pentru rezolvarea acestora. Rebeliunea î[i g\se[te originile în reprezentarea sistemului institu]ional existent ca o barier\ în calea realiz\rii personale, indiferent de modul de a defini scopurile existen]ei individuale. Giddens (1990:134-137) analizeaz\ strategiile de adaptare la insecuritatea ontologic\ adus\ cu sine de modernitatea târzie în devenirea sa. Prima reac]ie adaptativ\, acceptarea pragmatic\, reprezint\ o strategie de supravie]uire, de renun]are la obiectivele cre[terii [i de concentrare pe activit\]ile m\runte de zi cu zi. Optimismul sus]inut reprezint\ o a doua pozi]ie de tip pasiv, implicând o credin]\ absolut\ [i nediscutabil\ c\ for]e externe fie de natur\ supranatural\, fie progresul [tiin]ific [i tehnologic) vor rezolva oricum orice problem\ ar ap\rea, astfel încât orice preocupare de natur\ adaptativ\ este lipsit\ de sens. Pesimismul cinic, spre deosebire de acceptarea pragmatic\, presupune o implicare emo]ional\, o atitudine critic\ fa]\ de problemele generate de schimbare, o pozi]ie autoironic\, productiv\ sub aspectul creativ, inovator. În fine, contestarea radical\58 presupune prin defini]ie activismul, încercarea de a st\pâni mediul social prin impunerea unui nou set de reguli. 58 Radical engagement. Am preferat pentru traducere termenul de „contestare”, celui de „implicare” sau „angajare”, pentru a fi mai aproape de sensul conferit de autor, în text. 112  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Tabelul 1.15. Tipuri de r\spunsuri la schimbarea social\ Exemple de strategii Merton – răspunsuri Sztompka – strategii de Giddens – reacţii în România la anomie adaptare la traume culturale adaptative la risc postcomunistă Acceptare pragmatică, ƒ Agricultură Ritualism Reîntoarcerea la tradiţie „concentrarea pe autarhică Strategii pasive supravieţuire” Optimism susţinut ƒ Deresponsabilizare Retragere Ignorarea traumei („se va rezolva de la (Bunăstare de „stat”, sine”) Fatalism) ƒ Antreprenoriat, ƒ Asociaţionism Creşterea resurselor de alt tip ƒ Voluntariat Strategii active (legal: educaţie, muncă, reţele Inovaţie Pesimism cinic ƒ Activităţi non- sociale; ilegal: corupţie, crimă, agricole în mediul fraudă) rural ƒ Investiţia în educaţie Rebeliune cultural㠃 Protest, refuzul Contestare radicală, Rebeliune (Modificarea completă a vechii regulilor, opoziţie mişcări sociale ordini culturale) ƒ Migraţie externă Sztompka (2000:463) remarc\ apropierea dintre cele dou\ tipologii, insistând mai ales pe caracterul activ/pasiv al tipurilor de reac]ii propuse de clasific\rile în cauz\. Ritualismul [i retragerea sunt prezentate drept r\spunsuri pasive, opuse ca modalitate de abordare inova]iei [i rebeliunii. De cealalt\ parte, dintre reac]iile adaptative propuse de Giddens, doar contestarea radical\ este definit\ de Sztompka ca o strategie activ\, celelalte trei fiind caracterizate ca fiind pasive. A[a cum sugerez în Tabelul 1.15, „pesimismul cinic”, creator prin criticismul [i autoironia adoptate, devine [i el un tip de atitudine activ\, de întâmpinare [i control a mediului social. Mai mult, cele patru tipuri propuse de Merton [i tipologia lui Giddens pot fi, cu o anumit\ flexibilitate, puse într-o rela]ie destul de consistent\. În primul rând trebuie îns\ definit\ o premis\ important\: anomia nu reprezint\ altceva decât un mod de (dez)organizare social\ dominat de riscuri. R\spunsurile strategice la anomie nu sunt astfel altceva decât reac]ii adaptative la condi]ii de risc. Cele dou\ tipologii nu fac atunci altceva decât s\ structureze reac]ii individuale condi]ionate social în medii culturale distincte din punct de vedere al nivelului atins în evolu]ia societ\]ilor referite. În anumite limite, destul de strânse, ‘ritualismul’ [i ‘acceptarea pragmatic\’ se aproprie prin apelul ambelor la concentrarea pe supravie]uire. ‘Retragerea’ [i ‘optimismul sus]inut’ sunt fa]ete ale acelea[i evit\ri a asum\rii responsabilit\]ii. A[a cum am sugerat deja, pesimismul cinic, prin criticismul s\u, implic\ [i se bazeaz\ pe inova]ie (critica în sine reprezint\ un mod de a inova). În fine, rebeliunea [i contestarea radical\ sunt cele mai apropiate, atât intuitiv, cât [i semantic, ambele implicând – într-un fel sau altul – protestul [i contestarea legitimit\]ii ordinii existente. 113  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Sztompka î[i construie[te propria tipologie, a reac]iilor la traume culturale, pornind de la cea propus\ de Merton. Tabelul 1.15 prezint\ [i aceast\ clasificare, centrat\ aparent pe cazul societ\]ilor moderne, dar universal\ în aspectele sale cele mai intime. Ca [i Merton (vezi strategia de tip conformist), Sztompka discut\ [i o strategie de prevenire a traumei culturale. În contextul de fa]\ aceasta este îns\ mai pu]in interesant\. Tipologia poate fi mai bine precizat\ prin referin]a la analizele lui Hirschman (1999) despre comportamentul reac]iile consumatorilor sau ale cet\]enilor la situa]iile de criz\ din via]a organiza]iilor, respectiv ale statelor. Practic, cele doua strategii pasive reprezint\ reac]ii de loialitate neimplicând nici contestarea, nici abandonarea ireversibil\ a integr\rii în regulile jocului social. Inova]ia adaptativ\ (respectiv pesimismul cinic) implic\ la nivel latent r\d\cinile protestului, îns\ sunt în bun\ m\sur\ tot strategii de loialitate. Protestul este evident în cazul ultimei strategii active din tabel, devenind în versiunea extrem\ o strategie de abandon a societ\]ii în cauz\. Manifestarea cea mai evident\ a abandonului o reprezint\ f\r\ îndoial\ migra]ia extern\. S\ remarc\m c\ modalit\]ile de tratare a riscurilor la nivel individual iden- tificate de Marris (1996) – considerarea dezastrelor drept „pedepse divine”, ig- norarea, conformismul, dezvoltarea resurselor sociale existente, afirmarea pro- priilor valori – se suprapun par]ial peste tipologia propus\, Marris neluând în considerare în mod explicit rebeliunea sau contestarea ordinii existente (de[i afirmarea propriilor sisteme de autoap\rare poate presupune [i acest lucru). Am c\utat în ultima coloan\ din Tabelul 1.15 s\ ofer câteva exemple de ac]iuni strategice din postcomunism care ilustreaz\ rezultatul al\tur\rii tipologiilor pro- puse de Merton, Giddens [i Sztompka. Teoretic, tipologia este adecvat\ aplic\rii în spa]iul ex-comunist datorit\ premiselor clasific\rii (r\spunsuri la schimbarea social\, abordate prin prisma riscurilor [i a modului de selec]ie a scopurilor [i mijloacelor) [i a caracteristicilor societ\]ilor în cauz\ (schimbare social\ într-o societate a „dublului risc”, incertitudine axiologic\ [i ontologic\ în ce prive[te selec]ia scopurilor individuale [i sociale [i a mijloacelor de atingere). Din punct de vedere empiric, validarea tipologiei poate fi realizat\ prin identificarea exem- plelor care o ilustreaz\. Fiecare dintre aceste ac]iuni nu reprezint\ manifestarea unic\ a orient\rii c\tre categoria strategic\ în care am încadrat-o. Dimpotriv\, majoritatea reprezint\ efectul combin\rii a dou\ sau mai multe dintre cele patru tipuri strategice ideale (în sens weberian). Migra]ia extern\ este, de exemplu, rezultatul unei strategii care combin\ protestul [i acumularea, fiind deopotriv\ expresia abandonului [i inov\rii. Prin caracterul s\u radical ea apar]ine îns\ în mai mare m\sur\ categoriei strategice a protestului, abandonului. Ritualismul, identificat de Sztompka în tendin]ele de reîntoarcere la tradi]ie, este exemplificat pentru cazul României prin întoarcerea la agricultura au- 114  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR tarhic\, de subzisten]\. A[a cum noteaz\ Luhmann (1993:63), proprietatea re- prezint\ una dintre cele mai sigure forme de asigurare la risc. Utilizarea terenului agricol exclusiv în scopul subzisten]ei nu reprezint\ altceva decât o reafirmare a tradi]iilor, indiferent\ la regulile jocului din realitatea imediat\ [i absolut sigur\ din punct de vedere al vizibilit\]ii riscurilor implicate. Aparent, a avea propria bucat\ de p\mânt asigur\ un minim de hran\ [i posibilitatea inalienabil\ de a locui undeva. Standardele moderne de securitate material\ sunt îns\ ignorate sau con- siderate mai pu]in importante. Riscul implicat de reîntoarcerea la agricultur\ este dat de pierderea sau diminuarea accesului la utilit\]i moderne, inclusiv accesul la educa]ie [i facilit\]i de îngrijire a s\n\t\]ii. Riscul asociat op]iunilor alternative poate merge pân\ la a pierde totul, inclusiv via]a. Prin urmare autarhia agrar\ este o situa]ie de risc minim, dar cu [anse de dezvoltare la fel de reduse. Reu[ita sa este „garantat\” de tradi]ie: „a[a au crescut [i tr\it genera]ii de-a rândul”, ignorând schimb\rile petrecute în societate. Pe de alt\ parte, definirea drept pasiv\ a „reîntoarcerii la tradi]ie” poate fi discutabil\. Prin caracteristicile sale, o astfel de strategie poate fi activ\, implicând o atitudine critic\ la adresa societ\]ii existente [i chiar încercarea de a o schimba. Aceast\ încercare implic\ îns\ o renun]are implicit\ la cel pu]in o parte din scopurile existen]iale induse cultural de modernitate, ca [i la majoritatea mij- loacelor oferite de progresul tehnic [i de cel al canalelor de comunicare. Într-un fel este vorba de un protest extrem, dus la abandon, în sens Hirschman, numai c\ aceasta este doar o aparen]\. Reîntoarcerea la tradi]ie (sau, în unele cazuri, precum o parte din agricultura de subzisten]\, men]inerea [i perpetuarea unor practici [i moduri de gândire tradi]ionaliste) nu reprezint\ o strategie de cre[tere, de dez- voltare, exceptând situa]iile în care întreg mediul social este unul tradi]ional [i î[i propune conservarea acestei st\ri. Este cazul Afganistanului taliban, al Cubei lui Castro sau al unor ]\ri arabe precum Irakul, unde apelul l;a strategii tradi]ionale poate garanta o cre[tere pe termen mediu, îns\ influen]a globaliz\rii este probabil s\ impun\ indivizilor orienta]i activ c\tre cre[tere s\ î[i modifice strategiile de tip tradi]ionalist. Situa]ia României, în particular, ca [i a întregului spa]iu post- comunist în particular este îns\ diferit\. Societ\]ile în cauz\ sunt deja cuprinse în structurile globaliz\rii, iar scopurile declarate [i la care ader\ sunt de cre[tere în sensul moderniz\rii. Reîntoarcerea la tradi]ie, de[i activ\ prin faptul c\ implic\ ac]iune, este astfel pasiv\ prin scopurile [i tipul de orientare pe care în promoveaz\. Dac\ pasivitatea ritualismului este relativ\, ea fiind dat\ mai ales de absen]a orient\rii c\tre dezvoltare, retragerea, ignorarea traumei se constituie într-o stra- tegie a lipsei complete de ac]iune, prin simplu fapt c\ indivizii se autodefinesc în acest caz drept incapabili s\ î[i controleze destinul. De aici nevoia apelului la o entitate extern\ suprauman\ sau dezvoltat\ de societate pentru a rezolva pro- blemele fundamentale ale schimb\rii. Fatalismul este o astfel de posibilitate. Mai interesant\ îns\ îmi apare a fi recursul la stat ca la un p\rinte ocrotitor [i a[teptarea 115  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC ca acesta s\ joace rolul decisiv în bun\st\rii individuale, indiferent de efortul personal în acest sens. A[a cum am ar\tat, în fostele societ\]i comuniste, de- penden]a de stat este una înv\]at\, astfel c\ inciden]a unor astfel de strategii este mult mai probabil\ decât în societ\]ile vestice. Modul în care Sztompka construie[te strategia corespunz\toare inova]iei este consistent cu strategiile de cre[tere individual\ din postcomunism descrise de Eyal, Szelenyi [i Townsley, axate pe „preschimbarea formelor devalorizate de capital social” (2001: 11). Aceasta presupune în principal dou\ tipuri de abord\ri. Prima implic\ reîmprosp\tarea portofoliilor [i achizi]ionarea unui alt capital, care a câ[tigat valoare, iar cea de-a doua se bazeaz\ pe ajustarea habitusului la noile reguli ale jocului, prin înv\]area [i interiorizarea acestora. Rezult\ imediat câteva exemple de ac]iuni strategice care pot constitui nucleul unor portofolii inovatoare: antreprenoriatul, asocia]ionismul, voluntariatul, activit\]ile non-agricole din me- diul rural, investi]ia în educa]ie continu\. Toate presupun un risc relativ ridicat datorat pierderilor în caz de e[ec, fie ele materiale, de prestigiu sau de timp. De asemenea toate implic\ o atitudine critic\ fa]\ de modul în care sistemul existent func]ioneaz\, un relativ pesimism fa]\ de perspectivele status-quo-ului, o atitudine activ\ de preschimbare a resurselor existente. În fine, rebeliunea presupune fie protestul, fie abandonarea sistemului, per- ceput drept incapabil s\ satisfac\ aspira]iile indivizilor. Migra]ia extern\, cir- culatorie sau definitiv\, reprezint\ strategia protestului [i a abandonului [i incumb\ riscuri inexorabile. E[ecul este asociat unor pierderi însemnate, adesea totale, atât în plan material, dar mai ales în ce prive[te pozi]ia social\, consisten]a valoric\ a individului, integrarea social\. Refuzul regulilor formale [i mai ales informale considerate nelegitime reprezint\ de asemenea o strategie riscant\. E[ecul este în acest caz asociat penalit\]ilor materiale (formale sau datorate criminalit\]ii), bloc\rii posibilit\]ilor de ascensiune social\, marginaliz\rii. Condi]iile în care indivizii sau gospod\riile opteaz\ pentru una sau alta dintre tipurile strategice sugerate sunt date de tipul de ra]ionalitate pe care îl practic\ [i de percep]iile asupra riscurilor incumbate atât de situa]ia prezent\, cat [i de rezultatul probabil al op]iunilor strategice. Capitalul educa]ional [i cel cultural (simbolic) sunt definitorii pentru ra]ionalitatea individual\, chiar dac\ nu acoper\ întreaga sa sfer\. Capitalul social [i resursele materiale ofer\ o imagine asupra nivelului certitudinii materiale. În ce prive[te îns\ resursele materiale, m\surarea lor obiectiv\ este insuficient\, mai important fiind modul în care indivizii se raporteaz\ la ceea ce au. Cu alte cuvinte, percep]ia asupra riscului este departe de a fi una obiectiv\, fiind la rându-i determinat\ cultural [i contextual. Determinan]ii alegerilor strategice se plaseaz\ astfel la nivelul percep]iei asupra resurselor materiale disponibile, a capitalului social, a capitalului uman, a celui simbolic (habitus) [i a resurselor existente în mediul reziden]ial (nivelul de dezvoltare al comunit\]ii). 116  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Capitolul 2 Strategii de via]\: rela]ia cu resursele individuale Am descris pân\ aici tipul de schimb\ri care domin\ peisajul tranzi]iei [i al postcomunismului. Volumul II prezint\ în extenso nivelurile [i structurile pe care diferite tipuri de resurse le cunosc în societatea româneasc\. Perspectiva este una static\, de surprindere a realit\]ii prezente, îns\ discursul cunoa[te atât valen]e comparative cât [i explica]ii de natur\ longitudinal\. Am plasat abordarea într-un context mai larg, european, punând îns\ accentul pe tradi]iile date de comunism [i pe specificul postcomunismului. Rezult\ imaginea unei societ\]i marcate de in- certitudinea schimb\rii institu]ionale [i – deopotriv\ – culturale. Criteriile de selectare a elitelor, modul de recompensare a abilit\]ilor individuale, patternurile de satisfacere a nevoilor, îns\[i formularea aspira]iilor, raportarea la institu]iile ordinii [i aranjamentelor societale, rela]iile interumane, întreg modul de struc- turare a valorilor [i normelor sociale cunosc în postcomunism modific\ri care se succed rapid în c\utarea unor traiectorii de echilibru. Procesul nu este deloc nou. Schimbarea este un lucru firesc pentru orice societate. Oamenii nu au creat niciodat\ moduri statice de organizare. Chiar [i cele mai închise regimuri sociale cunosc o perpetu\ schimbare, o evolu]ie care nu poate fi oprit\, iar adesea nici m\car prezis\. Inova]ia, expansiunea, c\utarea unor solu]ii mai bune sau a unor moduri noi de a face sunt inerente modului de structurare a oric\rui aranjament societal. Resursele sunt departe de a fi atât de abundente pe cât de diferite [i nes\]ioase pot fi aspira]iile pe care le-ar putea satisface. Goana dup\ mai mult devine astfel definitorie pentru evolu]ia umanit\]ii. În cazul postcomunismului schimb\rile sunt îns\ radicale, revolu]ionare. Un întreg sistem se pr\bu[e[te, cu institu]iile [i valorile sale. Este sfâr[itul unui mod de gândire [i rena[terea altora noi, adesea contradictorii sau în opozi]ie cu alte ideologii împrumutate de la societ\]ile învecinate. Vizibilitatea procesului este extrem\. Schimb\rile nu se produc mai întâi în profunzime, la nivelul latent, ci încep cu modificarea însemnelor manifeste, a institu]iilor formale ale aranja- mentului social. De aici asimetria ini]ial\ dintre valorile sociale [i modelele institu]ionale împrumutate fie de la alte societ\]i fie din trecutul istoric mai 117  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC îndep\rtat. La nivel individual, procesul se transpune într-o predictibilitate redus\ a traiectoriilor pe termen mediu [i lung, adesea provocând incertitudine ridicat\ în leg\tur\ cu consecin]ele imediate ale deciziilor luate [i ac]iunilor întreprinse. România este un exemplu acut al schimb\rii, dat\ fiind închiderea mai mare a societ\]ii comuniste în raport cu alte ]\ri europene care au cunoscut acela[i tip de experiment social. Schimbarea a afectat în anii ‘90 [i înc\ este prezent\ în toate subsistemele sociale, afectând deopotriv\ economia, politica, rela]iile sociale [i valorile. Modific\rile sunt de esen]\, fiind echivalente cu o succesiune f\r\ sfâr[it de mici cutremure, de intensit\]i diferite, niciodat\ acelea[i. Adaptarea la astfel de fenomene cere timp [i necesit\ un întreg arsenal de resurse. Resursele existente la nivel agregat sunt îns\ mai degrab\ rare în România, mai ales în raport cu Europa vestic\. Mai mult, în termeni economici, materialei, România este [i se percepe a fi mai s\rac\ nu doar fa]\ de ]\rile din vest, dar [i în compara]ie cu majoritatea societ\]ilor postcomuniste europene. Capitalul uman [i cel social prezint\ de asemenea nivele reduse comparativ cu Europa [i America de Nord, referen]ialele cele mai des invocate în discursul cotidian. Modernitatea cultural\ este una in- complet\, [tirbit\ în câteva dintre func]iunile sale esen]iale, mai pu]in productiv\ [i supus\ unor presiuni puternice de nostalgia tendin]elor tradi]ionaliste, dar [i, prin contagiune, de cele postmoderne. Raritatea relativ\ a resurselor, faptul c\ indivizii se definesc în majoritatea lor drept s\raci, cre[te dificultatea rezolv\rii problemei incertitudinii, sporind [i im- portan]a fiec\rei resurse în parte pentru structurarea strategiilor de adaptare la criz\. Ceea ce îmi propun în acest capitol este s\ schi]ez câteva dintre modalit\]ile în care indivizii utilizeaz\ resursele la care au acces pentru a decide asupra ac]iunilor esen]iale din via]a cotidian\. Nivelul de analiz\ este cel individual, centrat pe realitatea cu care indivizii din România se confrunt\ în fiecare zi. Folosind matricea r\spunsurilor strategice structurat\ în finalul capitolul 1, îmi propun s\ v\d în ce m\sur\ astfel de ac]iuni î[i g\sesc determinantul în stocurile de capital de care dispun indivizii. Pornesc de la o premiz\ a minimei ra]ionalit\]i: ansamblul ac]iunilor importante pe termen mediu [i lung intreprinse de un individ nu î[i propune s\ diminueze satisfacerea nevoilor pe care acesta le consider\ relevante. Cu alte cuvinte, in- divizii caut\ în mod natural cre[terea sau m\car stagnarea, nealegând în mod voluntar strategii de pierdere pe termen lung. Este adev\rat c\ multe din ac]iunile individuale par a fi fie complet altruiste, fie total dezinteresate de orice câ[tig material. Am ar\tat îns\ în primul capitol al acestei lucr\ri, folosind elemente din teoria schimbului social, c\ ra]ionalitatea acestor ac]iuni trebuie c\utat\ dincolo de efectele lor imediate. Prezum]ia este congruent\ cu principiile teoriei alegerii ra]ionale, mai ales a[a cum apare ea la Coleman (1990). 118  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Rezult\ câteva tipuri de reac]ii la criza dat\ de postcomunism, descrise sintetic de Tabelul 7.1. Am detaliat, în finalul primului capitol, sursele teoretice [i con- ceptuale ale tipologiei pe care o propun. Pornesc a[adar de la câteva abord\ri clasice: Merton, Sztompka, Giddens, Hirchman. Caut s\ le precizez în cazul românesc prin câteva exemple de ac]iuni care se apropie de tipurile ideale date de clasificarea propus\. În mod firesc, nu exist\ indivizi care s\ promoveze exclusiv ac]iuni strategice de un singur tip. Mai mult decât atât, nici una dintre ac]iunile posibile nu corespund întru totul unui anume tip de ac]iune. Exemplele invocate în tabel sunt departe de a fi „pure”. Fiecare dintre ac]iunile din ultima coloan\ este în fapt o combina]ie între cele patru categorii strategice, dominat\ îns\ de influen]a categoriei în care am plasat-o. Voi argumenta asupra corectitudinii exemplelor alese în sec]iunile urm\toare, în care îmi propun s\ descriu cel pu]in câte o ac]iune din fiecare categorie [i s\ o pun în rela]ie cu spa]iul resurselor indivizilor care o practic\. Tabelul 7.1. R\spunsuri strategice la criza postcomunist\ Tipuri ideale de strategii Exemple de acţiuni strategice Acumulare – Integrare în noua ƒ Antreprenoriat ordine ƒ Asociaţionism, Voluntariat Strategii active (Creşterea stocurilor de capital, ƒ Activităţi non-agricole în mediul rural inovaţie, adaptare critică) ƒ Investiţia în educaţie ƒ Protest, refuzul regulilor, opoziţie Rebeliune, protest radical ƒ Migraţie externă Reîntoarcerea la tradiţie, ritualism, Strategii ƒ Agricultură autarhică pasive strategia minimală a „supravieţuirii” ƒ Deresponsabilizare Retragere, ignorarea crizei (Bunăstare de „stat”, Fatalism) Revenind la idee, nici una dintre categoriile strategice propuse nu este probabil s\ poat\ fi recunoscut\ în realitatea cotidian\ ca atare, în stare pur\. Indivizii dezvolt\ portofolii de ac]iuni strategice structurate prin combinarea celor patru orient\ri strategice latente. De exemplu, este probabil ca tendin]e de acumulare, protest [i reîntoarcere la tradi]ie s\ fie reg\site în portofoliul aceluia[i individ. Agricultura de subzisten]\ [i inten]ia sau chiar actul migra]iei circulatorii pentru munc\ pot s\ coexiste pentru o vreme, într-un echilibru instabil. Situa]ia nu este îns\ una de durat\ îndelungat\, fiind relativ rapid (la scar\ istoric\) rebalansat\ spre unul sau altul dintre poli. Spre exemplu, tendin]e spre acumularea de capital educa]ional sau biologic (stare de s\n\tate) pot înlocui agricultura de subzisten]\ ca importan]\ în structura portofoliului sau, în cazul e[ecului migra]iei, aceasta poate fi substituit\ de strategii de retragere etc. Figura 7.1 prezint\ câteva posibile portofolii (simplificate la 2-3 ac]iuni strategice) [i scenarii de transformare ale acestora. 119  Figura 7.1. Posibile evolu]ii ale unui portofoliu de ac]iuni strategice Migra]ie definitiv\ Migra]ie circulatorie Agricultur\ de subzisten]\ Investi]ie `n educa]ie Migra]ie Antreprenoriat Antreprenoriat Voluntariat Agricultur\ de subzisten]\ Activit\]i neagricole ... Migra]ie circulatorie 120 Antreprenoriat Activit\]i neagricole Agricultur\ de subzisten]\ Migra]ie ratat\ Activit\]i neagricole Agricultur\ de subzisten]\ Agricultur\ de subzisten]\ Investi]ie `n educa]ie Agricultur\ de subzisten]\ Agricultur\ de subzisten]\ PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC „Bun\stare de stat” Migra]ie circulatorie * este prezentat doar un num\r limitat de posibile combina]ii [i evolu]ii  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Fiecare categorie strategic\ atrage indivizi cu anumite caracteristici. Ipoteza central\ este simpl\: M\ a[tept ca rezerve mai importante din punct de vedere productiv de capital uman, material, simbolic [i rela]ional tip bridging s\ se asocieze cu orient\ri c\tre categorii strategice active, fie de acumulare, fie de protest. Retragerea [i întoarcerea la tradi]ie m\ a[tept s\ fie plasate la polul opus. Nu îmi propun [i nici nu am posibilitatea de a analiza, fie doar [i sumar, toarte ac]iunile strategice relevante pentru societatea româneasc\. Num\rul este probabil de ordinul zecilor. Ceea ce inten]ionez este s\ realizez o scurt\ analiz\ a rela]iei cu resursele disponibile la nivel individual pentru cinci astfel de ac]iuni, acoperind exemple din fiecare categorie strategic\. Voi aborda a[adar voluntariatul, investirea în educa]ie, migra]ia, agricultura autarhic\ [i „deresponsabilizarea”, fiind interesat de m\sura în care diferitele tipuri de resurse disponibile la nivel individual produc efecte asupra lor. Nu sunt preocupat în a oferi explica]ii complete asupra fiec\rei ac]iuni în parte, [i nici în a descrie exhaustiv fenomenele care le înso]esc. Spa]iul disponibil nu îmi permite un astfel de demers. Îmi propun doar s\ descriu ac]iunile în cauz\ la nivel general [i s\ identific impact capitalurilor disponibile asupra mecanismelor de selec]ie a acestor ac]iuni. În plus, m\ concentrez mai mult asupra strategiilor active, mai productive din punct de vedere al impactului asupra dezvolt\rii sociale. Discu]ia asupra strategiilor ca atare, la nivel individual, este îns\ una extrem de complex\. M\surarea fenomenelor în cauz\ ridic\ probleme metodologice serioase. Fiecare individ î[i dezvolt\ la nivel latent portofoliul de orient\ri stra- tegice, care se concretizeaz\ în atitudini [i comportamente. Acestea la rândul lor determin\ perfomarea de ac]iuni de natur\ strategic\. Doar analize calitative intense asupra unui singur caz pot defini în totalitate complexul de orient\ri latente, atitudini, comportamente, ac]iuni ce definesc actorul individual din punct de vedere al strategiei de via]\. Inten]iile mele nu sunt îns\ de a caracteriza cazuri, ci de a discuta despre pozi]ionarea ansamblului strategiilor popula]iei în contextul spa]iului definit de resursele disponibile. M\ concentrez prin urmare asupra câtorva comportamente efective (agricultura de subzisten]\, voluntariatul, mi- gra]ia, investi]ia adul]ilor în educa]ie, ne-desf\[urarea de activit\]i orientate spre cre[tere) [i atitudini ce le înso]esc (inten]ia de migra]ie, inten]ia de a investi în educa]ie, pasivitatea). Toate aceste sunt mai u[or de surprins [i, în plus, exist\ deja o multitudine de date cantitative deja colectate în România, facilitând analiza. Nu m\sor a[adar strategiile de via]\ ca atare, ci elemente ale acestora. Este vorba de cele cinci complexe de ac]iuni pe care deja le-am amintit [i care implic\ deopotriv\ atitudini [i comportamente. Denumesc generic aceste complexe drept ac]iuni strategice. Demersul este predominant cantitativ. Pentru a îmi atinge obiectivele utilizez în primul rând date de sondaj, avantajul fiind dat de posibilitatea compara]iei între efecte. Dublez îns\ abordarea cantitativ\ de informa]ii calitative rezultate din 121  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC diverse studii la care am participat sau furnizate de colegi interesa]i de pro- blematica în cauz\, fie prin lucr\rile lor, fie în discu]iile pe care le-am purtat de- a lungul vremii. Date fiind obiectivele abord\rii, spre deosebire de capitolele anterioare propun mai pu]ine referiri la literatura existent\. Consider c\ am furnizat deja argu- menta]ia necesar\ pe parcursul lucr\rii [i m\ m\rginesc la o atent\ analiz\ empiric\. Ofer îns\ repere teoretice succinte acolo unde ating subiecte mai pu]in discutate în capitolele anterioare, mai cu seam\ în ce prive[te precizarea conceptual\ a ac- ]iunilor strategice referite. Structura fiec\rei sec]iuni în parte cuprinde mai întâi o argumenta]ie teoretic\ asupra plas\rii ac]iunii în cauz\ în categoria strategic\ respectiv\, dublat\ de scurte preciz\ri conceptuale. În completare, datele can- titative [i calitative servesc drept argumente pentru structurarea profilului celor ce performeaz\ ac]iunile în cauz\, precizând [i leg\tura cu resursele la care au acces59. Nu îmi propun s\ ofer explica]ii complete pentru ac]iunile strategice descrise. M\ m\rginesc la a introduce în modelele explicative cei mai importan]i predictori, al\turi de m\suri relevante ale resurselor. Datele prezentate pot fi explorate mai în profunzime, îns\ nu acesta este obiectivul meu. Este motivul pentru care o s\ ofer doar comentarii sumare pentru multe dintre rela]iile subliniate de analizele sta- tistice prezentate. Ceea ce îmi propun este s\ caracterizez ac]iunile în cauz\ din punct de vedere al con]inutului lor simbolic în câmpul categoriilor strategice identificate. De asemenea, caut s\ evaluez efectele resurselor asupra ini]ierii acestor ac]iuni. În acest sens, în finalul capitolului, revin cu o discu]ie comparativ\ a impactului fiec\rei tip de resurs\ asupra categoriilor strategice propuse. Din punct de vedere al „uneltelor” statistice folosite, recurg mai ales la analiza de regresie (logistic\). Pun astfel în eviden]\ efectele celor mai importan]i pre- dictori selecta]i mai ales din spa]iul resurselor. Revin apoi cu analize bivariate, în care confrunt propensiunea c\tre ac]iunea strategic\ analizat\ cu fiecare tip de resurs\ în parte, în special cu cele care prezint\ efecte nesemnificative atunci când control\m ceilal]i factori. Scopul este de creiona portretul celor care intreprind ac]iunile strategice analizate, punctând caracteristicile acestora din punct de ve- dere al resurselor disponibile. Am c\utat s\ evit un limbaj prea tehnic, preferând s\ discut detaliile legate de inferen]a statistic\ mai ales în note de subsol, astfel încât textul s\ fie relativ u[or de citit [i pentru cititorul cu mai pu]in deprins cu lectura rezultatelor analizei de regresie sau a celorlalte tehnici folosite. În plus, am c\utat ca s\ eviden]iez pe cât posibil din punct de vedere grafic rela]iile discutate. Mai mult decât atât, în finalul 59 În ultimele p\r]i ale sec]iunilor dedicate fiec\rei ac]iuni strategice în parte, limbajul folosit este mai tehnicizat. Sugerez cititorilor mai pu]in obi[nui]i cu citirea rezultatelor modelelor de regresie s\ foloseasc\ în vederea în]elegerii [i interpret\rii Tabelul 7.27, din sec]iunea final\, acesta având rolul de a sintetiza toate aceste informa]ii mai tehnice într-un limbaj mai accesibil. 122  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR capitolului, în scurta discu]ie comparativ\ asupra rezultatelor analizei fiec\rei ac]iuni, propun o sintez\ intuitiv\ a tuturor acestor analize. Aceasta poate u[ura inclusiv citirea tabelelor cu rezultate din fiecare sec]iune în parte. I. Voluntariatul60 I.1. Voluntariatul ca strategie inovativ\ de cre[tere Am ar\tat în primul capitol al lucr\rii de fa]\ cum noua ordine social\ adus\ de postcomunism presupune o redefinire a rolului [i formelor productive de capital social. În comunism, ierarhiile erau date de combina]ii specifice ale capitalului social cu cel uman, primul fiind totu[i prevalent61. Rela]iile politice guvernau sistemul, permi]ând controlul asupra normelor oficiale, resurselor materiale, acce- sului la capital educa]ional etc. Postcomunismul aduce în prim plan combina]ia dintre capital economic [i social, cel din urm\ pierzându-[i treptat ponderea în favoarea capitalului uman. Capitalul simbolic ac]ioneaz\ în toate aceste sisteme ale ordinii sociale ca element unificator, capabil s\ activeze celelalte resurse. Capitalul social util în postcomunism tinde s\ se defineasc\ similar oric\rei alte societ\]i, inclusiv regimurilor comuniste, diferen]a fiind dat\ de natura re- la]iilor dezvoltate [i de statusurile persoanelor implicate. În comunism, rela]iile tindeau s\ fie ierarhice, dominate de sisteme de ordine, chiar [i atunci când proveneau din leg\turi ini]iale bazate pe prietenie. Rela]iile utile implicau persoane care controlau resursele rare: vânz\tori, profesori, directori de intreprinderi, [efi ai organiza]iilor de partid etc. Fiecare putea asigura accesul la ceva: alimente, îmbr\c\minte sau alte produse mai bune decât cele din galantarele magazinelor; note mai mari [i acces preferen]ial la educa]ia universitar\; locuri de munc\ bine pl\tite sau mai aproape de cas\; locuin]e mai bune sau acces la al]i agen]i care controlau resursele. În postcomunism, actorii se schimb\: produsele din magazine nu mai sunt atât de rare, ba chiar devin greu accesibile din cauza puterii reduse de cump\rare; accesul la educa]ia universitar\ este condi]ionat mai ales de resurse financiare; locurile de munc\ excedentare dispar pe m\sur\ ce firmele sunt con- di]ionate tot mai mult de performan]ele proprii realizate pe diversele pie]e pe care 60 Datele prezentate în sec]iunea de fa]\ valorific\ [i dezvolt\ rezultatele a dou\ articole pe care le- am publicat anterior al\turi de M\lina Voicu (M. [i B. Voicu, 2003, respectiv B. [i M. Voicu, 2003). Materialul este îns\ complet diferit, exceptând un tabel [i o figur\ preluate din al doilea articol, a[a cum men]ionez [i în subsolul acestora. Mul]umesc M\linei Voicu pentru per- misiunea de a le utiliza. Mul]umesc în acela[i sens lui Hora]iu Rusu, coeditor al volumului în care a ap\rut materialul în cauz\. 61 Vezi Eyal, Szelenyi [i Townsley (2001). 123  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC se implic\; rolul politicienilor în filtrarea accesului la resurse se reduce în principal (dar nu exclusiv) la controlul asupra investi]iilor publice. Devine îns\ din ce în ce mai important\ informa]ia. Societatea nu mai este una monoton\62, cu o impredictibilitate furnizat\ în principal de deciziile adesea aleatoare ale aparatului birocra]iei de partid. Incertitudinea este acum produsul conjugat al ac]iunii tuturor actorilor sociali, iar diversitatea circumstan]elor po- sibile este infinit mai dezvoltat\. Mai mult, a[a cum am argumentat, schimbarea în sine genereaz\ constant noi oportunit\]i [i noi constrângeri, apar [i dispar ni[e, norme, valori. Informa]ie complet\ asupra cât mai multor [i mai diverse situa]ii, constrângeri, posibilit\]i [i evenimente reprezint\ astfel o pre-condi]ie a cre[terii individuale, dar are [i un rol important în supravie]uirea în astfel de medii incerte. Rela]ii sociale cât mai diverse asigur\ accesul la informa]ie [i, al\turi de încrederea dat\ de predictibilitate, asigur\ un poten]ial important pentru dezvoltarea in- dividual\, comunitar\ [i social\. Cre[terea diversit\]ii rela]iilor sociale constituie astfel un mijloc activ de integrare în noua societate. Voluntariatul reprezint\ un mijloc inovativ în acest sens. Folosesc aici termenul de voluntariat cu sensul de „activitate realizat\ din ini]iativ\ proprie, f\r\ constrângeri exterioare, formalizat\ în cadrul unei or- ganiza]ii, [i care nu aduce beneficii materiale imediate sau directe celui care o performeaz\, ci altora sau comunit\]ii”. Scopul s\u nu este nici pe departe exclusiv de a genera noi rela]ii sociale. Literatura existent\63 identific\ o multitudine de motive care determin\ comportamentul voluntar: altruismul, dezvoltarea re]elei sociale individuale, ob]inerea de câ[tiguri contextuale (în planul imaginii publice, de exemplu), satisfacerea unor nevoi interne (precum autorealizarea sau auto- exprimarea) sunt principalele. Trebuie notat totu[i c\ ipoteza altruismului pur ca motor al comportamentului voluntarilor este respins\ de cvasimajoritatea lu- cr\rilor care trateaz\ subiectul. F\r\ a neglija posibilitatea prezen]ei sale în mixul motiva]iilor voluntarilor, voluntariatul se asociaz\ de regul\ uneia dintre celelalte motiva]ii men]ionate. Voluntariatul reprezint\ o form\ de recunoa[tere social\, de afirmare a calit\]ilor filantropice. Reamintesc c\ am limitat sfera de cuprindere a conceptului la formele sale organizate, sanctificate oficial. Activit\]ile voluntare ofer\ actorilor sociali prilejul de a fi activi, de a î[i exprima creativitatea sau alte abilit\]i, de a se autotesta, de a î[i satisface diverse nevoi f\r\ ca acestea s\ fie inerent legate de obiectul muncii voluntare. În fine, fapt extrem de important, voluntarii au prilejul de întâlni al]i voluntari. Voluntariatul organizat reprezint\ în esen]a sa o form\ de sociabilizare, de a cre[te frecven]a contactelor sociale. A[a cum o s\ ar\t în continuare, voluntarii sunt în general indivizi cu „status dominant” 62 Nici m\car monocrom\, ca s\ îl parafrazez pe Etzioni (2002). 63 Vezi mai ales Pearce (1993), Cnaan [i Amrofell (1994), Smith (1982). Dekker [i Halman, eds., 2003 con]ine mai multe articole ce trec în revist\ literatura existent\. Printre ele se num\r\ [i articolul al c\rui coautor sunt (M. [i B. Voicu, 2003). 124  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR (Smith, 1982; 1994): mai tineri, mai boga]i, mai activi, mai bine educa]i, cu mai multe contacte sociale etc. Voluntariatul reprezint\ o cale de a îmbog\]i substan]ial aceste contacte, prin accesul la re]elele sociale bogate de care dispun ceilal]i voluntari. Calitatea re]elelor nou accesate este de asemenea ridicat\, date fiind caracteristicile voluntarilor, ca indivizi, a[a cum am men]ionat deja, cu status mai ridicat decât media, proveni]i mai degrab\ din straturile superioare ale societ\]ii. Caracterul inovativ al activit\]ii deriv\ din istoria sa în timpul comunismului (M. [i B.Voicu, 2003; B. [i M. Voicu, 2003; Juknevi´ius [i Savicka, 2003): partidul-stat a controlat orice tip de organiza]ie, de la firme [i asocia]i politice, la cluburi de [ah [i asocia]ii ale femeilor; indivizii erau adesea obliga]i s\ desf\[oare activit\]i definite oficial drept „voluntare” sau „munc\ patriotic\”, în ciuda op- ]iunilor proprii; oficial nu existau s\raci [i, prin urmare, nici filantropie; spa]iul public era unul al minciunii, apar]inând oricui altcuiva decât indivizilor [i co- munit\]ilor, astfel încât activit\]ile în beneficiul tuturor deveneau lipsite de sens, ra]ional\ fiind mai degrab\ dezvoltarea de comportamente tip „free rider”. Inexistent a[adar în perioada celor patru decenii de comunism, cu o tradi]ie mai degrab\ firav\ în România agrar\ de dinainte de al doilea r\zboi mondial, dar [i cu un spa]iu mic de manevr\ în societatea postcomunist\ înc\ puternic rural\, vo- luntariatul constituie mai degrab\ o inova]ie societal\, reluat\ îndeosebi prin împrumut. Organiza]iile non-guvernamentale interna]ionale sunt cele ce l-au adus cu ele [i l-au promovat, mai ales prin exemplul unor voluntari vestici. I.2. Inciden]a voluntariatului [i asocia]ionismului în România Au ap\rut astfel [i cadrele în care voluntariatul (organizat) se poate dezvolta. Estim\rile variau pentru o cifr\ între 7000 [i 30000 de organiza]ii non-guver- namentale în 1999 (M. [i B. Voicu, 2003: 155), cu precizarea c\ totu[i maximul acestei aproxim\ri pare exagerat (include probabil [i partide politice, sindicate, asocia]ii de locatari etc.). În compara]ie cu alte ]\ri postcomuniste, în România existau în 1999 de aproximativ 2-5 ori mai pu]ine astfel de organiza]ii. Raportat la dimensiunea popula]iei distan]ele sunt [i mai mari. Conform rapoartelor NGO Sustainability Index ale USAID raportul dintre num\rul de locuitori [i num\rul de ONG-uri atingea în 2003 pentru România o medie de 1289 de locuitori pentru un ONG (în sc\dere fa]\ de estimarea de 887 în 2000 – vezi L.Ilie, 2004). Doar Moldova, Ucraina, Serbia, Albania, Bielorusia [i Azerbaidjan prezentau o mai mic\ dezvoltare al acestui tip de asocia]ionism. Bulgaria [i Kosovo, care aveau mai pu]ine asocia]ii per capita în 2000, dep\[iser\ în 2003 România. Cifrele trebuie privite îns\ cu precau]ie, fiind posibil ca ele s\ includ\ în unele ]\ri [i partide politice, sindicate [i universit\]i private (organizate, conform legii, ca asocia]ii non-profit), despre care voi argumenta în paginile urm\toare c\, cel pu]in 125  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC în România, prezint\ multe caracteristici diferite de cele ale restului organiza]iilor non-guvernamentale. În orice caz, dezvoltarea sectorului non-profit în România se plaseaz\ sub cea din majoritatea ]\rilor foste comuniste (vezi Tabelul 7.2). Tabelul 7.2. Raportul dintre num\rul de locuitori [i cel de ONG-uri în unele ]\ri est-europene (2003) Număr de Locuitori la Număr de Locuitori la Ţara Ţara ONG-uri un ONG ONG-uri un ONG Estonia 19.653 71 Bulgaria 8.000 875 Slovenia 18.000 111 Kosovo 2.000 925 Ungaria 62.000** 163** Polonia 41.000 942 Cehia 58.000 178 Georgia 4.348* 1.012* Croaţia 23.800 181 Armenia 3.565 1.066 Slovacia 20.000* 270* România 17.373 1.289 Lituania 12.000* 292* Moldova 2.880 1.493 Rusia 450.000** 318** Ucraina 30.000 1.607 Macedonia 5.100 392 Serbia 4.000* 2.057* Muntenegru 1.550** 419** Albania 800 3.875 Bosnia-Herţegovina 7.929 429 Bielorusia 1.980* 5.000* Letonia 5.000** 460** Azerbaidjan 1.400 5.857 Surse: Rapoartele NGO Sustainability Index ale USAID: Levinson & Stuart (2002), Stuart (2003), Anderson & Stuart (2004). Note: *date pentru 2002; **date pentru 2001. Num\rul de ONG-uri raportat este cel al asocia]iilor non-profit înregistrate sau o estimare a acestuia, în func]ie de disponibilitatea datelor. Chiar dac\ aceste cifre nu reflect\”fidel” realitatea (multe ONG-uri în realitate nu au nici o activitate, spre exemplu), ele sunt probabil afecte în egal\ m\sur\ de erori [i prin urmare pot servi pentru compara]ii între ]\ri. Strâns legat de cele prezentate, voluntariatul are [i el în România o inciden]\ mai redus\ decât în majoritatea ]\rilor europene, fie ele din est sau din vest. Întâi de toate trebuie notat faptul c\, la nivel european, ponderea voluntarilor descre[te de la Nord la Sud [i de la Vest la Est. Excep]ie fac Grecia, în care se simte influen]a apartenen]ei la spa]iul UE [i NATO înc\ din timpul r\zboiului rece, [i Slovacia, al c\rei comportament atipic se datoreaz\ îns\ unor probleme în cu- legerea datelor (vezi B. [i M. Voicu, 2003: 62). Diferen]ele est-vest sunt sem- nificative la p<0,05 pentru toate cele patru dimensiuni prezentate în Tabelul 7.3. Explica]iile rezid\ în determinan]ii la nivel agregat al inciden]ei voluntariatului în ]\rile europene: performan]a economic\, nivelul mediu de educa]ie [colar\, nivelul încrederii interumane, extensia medie a re]elelor sociale (sursa citat\: p.61). }\rile est comuniste sunt mai s\race în ce prive[te toate aceste resurse, iar varia]ia nord-sud urmeaz\ acela[i patern descresc\tor pentru determinan]ii amin- ti]i. Chiar [i controlând pentru nivelul acestor resurse, apar efecte semnificative ale fiec\rei ]\ri în parte, cu acelea[i tendin]e de descre[tere de la nord la sud [i de la est la vest. Este probabil impactul culturii [i a trecerii de la societ\]ii aflate în modernitatea târzie c\tre societ\]i în care valorile tradi]ionaliste sunt puternice. Din acest punct de vedere, localizarea în România are influen]a cea mai negativ\ (cu excep]ia Rusiei) asupra probabilit\]ii individuale pentru voluntariat. 126  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Tabelul 7.3. Inciden]a voluntariatului pe ]\ri conform EVS’99 Activităţi voluntare în orice tip de organizaţie, Activităţi voluntare în orice tip de organizaţie, exceptând partide politice ,sindicate şi exceptând partide politice sau sindicate organizaţii religioase Voluntar în cel Numărul mediu de tipuri Voluntar în cel Numărul mediu de tipuri de puţin o asociaţie de asociaţii în care un puţin o asociaţie asociaţii în care un individ Ţara/regiunea (%) individ face voluntariat (%) face voluntariat Olanda 49% 0,89 46% 0,77 Suedia 54% 1,00 43% 0,77 Marea Britanie 43% 0,79 42% 0,73 Slovacia 47% 0,70 40% 0,57 Grecia 38% 0,87 36% 0,80 Danemarca 36% 0,51 34% 0,48 Belgia 35% 0,61 33% 0,56 Finlanda 36% 0,58 33% 0,50 Luxemburg 30% 0,58 29% 0,52 Islanda 30% 0,46 29% 0,42 Cehia 30% 0,45 29% 0,42 Irlanda 29% 0,53 27% 0,46 Slovenia 27% 0,50 25% 0,45 Austria 29% 0,41 25% 0,34 Franţa 25% 0,35 24% 0,32 Italia 24% 0,41 21% 0,35 Malta 26% 0,44 18% 0,31 Croaţia 20% 0,30 18% 0,25 Letonia 21% 0,26 18% 0,22 Irlanda de Nord 21% 0,35 17% 0,25 Germania 21% 0,26 17% 0,20 Estonia 17% 0,26 15% 0,24 Spania 17% 0,25 15% 0,21 Portugalia 13% 0,17 12% 0,14 Ungaria 15% 0,24 11% 0,18 Bielorusia 14% 0,19 11% 0,15 Bulgaria 12% 0,18 11% 0,16 Polonia 12% 0,17 10% 0,13 Lituania 12% 0,14 8% 0,10 România 10% 0,13 7% 0,10 Ucraina 9% 0,10 7% 0,08 Rusia 5% 0,06 4% 0,05 Turcia 4% 0,06 3% 0,06 Europa de vest 31% 0,51 28% 0,45 Ţări ex-comuniste 18% 0,26 15% 0,22 Turcia şi Malta 14% 0,23 10% 0,17 Sursa: B. [i M. Voicu, 2003:57, Tabelul 2, reprodus cu acordul autorilor [i editorilor. Am ordonat descresc\tor ]\rile dup\ ponderea voluntarilor din asocia]iile non-religioase (coloana 3). Pentru Slovacia datele sunt afectate de erori de culegere. 127  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC De altfel, a[a cum o arat\ Tabelul 7.3 [i Figura 7.2, inciden]a voluntariatului în România tinde s\ fie extrem de redus\ în compara]ie cu restul Europei. Conform EVS‘99 doar 7,2% dintre românii desf\[oar\ activit\]i voluntare nepl\tite în diferite organiza]ii64. Cifrele sunt confirmate [i de alte surse de date, chiar dac\ nici o alt\ cercetare cantitativ\ nu permite estimarea num\rului de voluntari nepl\ti]i. Putem estima îns\ participarea în asocia]ii voluntare, prin apelul la dou\ categorii de anchete: sondaje de opinie axate pe studiul valorilor sociale, pe de o parte, [i seria BOP a FSD, pe de alta. Figura 7.2. Num\rul mediu de tipuri de organiza]ii în care un individ desf\[oar\ activit\]i voluntare 0,87+ (3) 0,56 - 0,87 (6) 0,36 - 0,56 (8) 0,16 - 0,36 (11) less than 0,16 (4) Sursa: EVS’99, conform B. [i M. Voicu, 2003: 56 (Figura 1). Reprodus\ cu acordul autorilor [i editorilor. 64 Am exceptat partidele politice [i sindicatele din motivul dificult\]ilor date de m\surare. În multe companii apartenen]a la sindicat [i prestarea de activit\]i nepl\tite pentru acestea nu este în întregime voluntar\. În cazul partidelor, recompensele imediate sunt extrem de vizibile chiar dac\ sunt nerecunoscute, constând de exemplu în locuri eligibile pe listele de candida]i, acces la informa]ii privind investi]iile publice etc. 128  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Note: 1. Tipurile de asocia]ii considerate sunt dedicate urm\toarelor domenii: servicii sociale pentru b\trâni, handicapa]i sau s\raci; organiza]ii religioase sau biserice[ti; educa]ie, art\, muzic\ sau activit\]i culturale; ac]iuni ale comunit\]ii privind: s\r\cia, [omajul, locuirea, inegalitatea etnic\; dezvoltarea lumii a treia sau drepturile omului; mediul înconjur\tor, ecologie, drepturile ani- malelor; asocia]ii profesionale; cerceta[i, echipe de ghizi, cluburi de tineri, etc.; sport sau recreare; asocia]ii ale femeilor; mi[c\ri pacifiste; organiza]ii voluntare care se ocup\ de s\n\tate; alte grupuri. 2. ]\rile colorate în alb nu au fost investigate în cadrul EVS’99. Inciden]a voluntariatului în Slovacia este supraestimat\ datorit\ erorilor de colectare a datelor. Sondajele privind valorile folosesc în general o list\ aproape identic\ de tipuri de asocia]ii [i furnizeaz\ estim\ri ale inciden]ei asocia]ionismului cuprinse între 13 [i 15%: 13% în cazul WVS-1993; 15% - în Valori 1997 (ICCV & UB); 13,8% - Consolidarea Democra]iei (1998, ICCV); 12,9% în cazul EVS’99. Seria BOP a FSD propune m\suri diferite în func]ie de val: Barometrele din 1998, folosind o list\ redus\ de tipuri de asocia]ii voluntare65, ofer\ estimatul minim – 7,4%. În 2000 (mai [i noiembrie) [i 2001 (mai), BOP propune o întrebare simpl\ privind apartenen]a la astfel de organiza]ii voluntare. Trecând peste pro- blemele de formulare a întreb\rii66, rezultatele variaz\ de la 8% în mai 2000, la 9,2%, respectiv 11,9% în noiembrie 2000 [i mai 2001. În ciuda includerii sin- dicatelor în lista de exemple de asocia]ii, este probabil s\ fie vorba de subestim\ri, dat\ fiind prezentarea incomplet\ a listei de tipuri de organiza]ii voluntare. În octombrie 2002 BOP propune un alt mod de m\surare. O întrebare filtru m\soar\ asocia]ionismul la modul general. „Exclusiv” este corectat de aceast\ dat\ cu „inclusiv asocia]ii de locatari”, iar cifra devine mai mare: 13,3%. Mai apoi se solicit\ precizarea tipului de asocia]ie referit. Este prezentat\ din nou o list\ prescurtat\ (grupuri sportive, asocia]ii profesionale, sindicate, grupuri ecologice, asocia]ii de proprietari/locatari, organiza]ii non-guvernamentale, altele), din care, excluzând sindicatele [i asocia]iile de locatari67, rezult\ un asocia]ionism de numai 4,7%. În mai 2003 m\surarea este similar\, îns\ lista de exemple se schimb\, incluzând acum [i partide politice. Rezultatele sunt similare: 11,4, respectiv 3,1%. În octombrie 2003, o nou\ schimbare elimin\ asocia]ia de locatari (care devine subiectul unui alt item) [i specific\ în lista de tipuri de asocia]ii „grupul religios”, îns\ men]ine modul de m\surare. Rezultatele reflect\ eliminarea asocia]iei de locatari: pe ansamblu 8% dintre subiec]i declar\ apartenen]a la cel pu]in o asocia]ie (incluzând grupuri religioase, partide [i sindicate), în timp ce 3% apar]in la cel pu]in o asocia]ie sportiva, religioas\, ecologic\ etc. când este cerut\ specificarea tipului de asocia]ie. Diferen]ele dintre cele dou\ seturi de cifre produse de ultimele 65 A lipsit varianta „alte organiza]ii”. 66 „Dvs. sunte]i membru al vreunei organiza]ii sau asocia]ii (grupuri sportive, asocia]ii profesionale, sindicate, grupuri ecologice etc.) care nu v\ aduce venit (exclusiv asocia]ii de locatari)?” – „exclusiv” este folosit eronat, cu sensul de „excluzând”. 67 Apartenen]a la ele este departe de a fi voluntar\, fiind impus\ prin lege! 129  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC barometre sunt date de num\rul celor declar\ apartenen]a la partide sau sindicate. Cum am ar\tat, cifrele produse de seria BOP-FSD sunt probabil subestim\ri ale asocia]ionismului în compara]ie cu cele propuse de sondajele ce evalueaz\ valori, amintite mai sus. Neprecizând suficient de exact tipurile de activit\]i [i asocia]ii, în contextul nout\]ii asocia]ionismului [i voluntariatului, m\suri precum cele propuse de BOP-FSD tind s\ subevalueze inciden]a fenomenului68. Oricum ar fi realizat\ îns\ m\surarea, dimensiunea particip\rii la via]a aso- ciativ\ se men]ine undeva sub 13-15%. Dintre ]\rile europene care au aplicat EVS’99 doar Ucraina prezint\ cifre mai reduse, ceea ce confirm\ indirect con- sisten]a clasific\rilor privind voluntariatul în România comparativ cu restul Eu- ropei. Structura voluntarilor pe tipuri de organiza]ii este [i ea una interesant\ (Tabelul 7.4). Sindicatele, asocia]iile religioase [i partidele politice de]in ponderile cele mai important\. Toate trei au îns\ un specific distinct, care le deosebe[te de celelalte tipuri de asocia]ii. De aici [i op]iunile metodologice vizibile în analiz\: tratez pe rând calitatea de voluntar incluzând sau excluzând de aici voluntariatul în activit\]i religioase. De asemenea, exclud din start din categoria voluntarilor pe cei care presteaz\ activit\]i nepl\tite exclusiv pentru partide politice sau sindicate. A[a cum am argumentat, înregimentarea [i chiar practicarea de activit\]i ne- pl\tite în cadrul partidelor sau sindicatelor prezint\ unele tr\s\turi care deosebesc acest tip de „voluntariat” de sensul în care definesc conceptul în aceast\ analiz\. Adesea, activit\]ile din cadrul sindicatelor sunt semi-voluntare, atât participarea ca membru, cât [i implicarea activ\ în via]a organiza]iei respective constituind în multe cazuri condi]ion\ri pentru orice angajat în ramura economic\ de interes a sindicatului respectiv. În cazul partidelor politice alte recompense sunt imediat disponibile pentru cei ce desf\[oar\ activit\]i nepl\tite pentru partid: pozi]ii eli- gibile pe liste de candida]i în alegeri, acces la informa]ie aduc\toare de profit, promovarea imaginii publice a firmelor din proprietate etc. 68 În plus, ambele tipuri de date, [i cele propuse de anchetele centrate pe valori [i cele din seria BOP-FSD nu includ forme de voluntariat în care, în ciuda formaliz\rii legale, cadrele sunt organizate devenind formale prin normele sociale larg recunoscute. Un astfel de exemplu este cazul vecin\t\]ilor înc\ func]ionale din satele transilv\nene foste s\se[ti. 130  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Tabelul 7.4. Voluntarii români pe tipuri de asocia]ii (EVS 1999) nr. de cazuri % Servicii sociale pentru bătrâni, handicapaţi sau săraci 11 1,0% Organizaţii religioase sau bisericeşti 41 3,7% Educaţie, artă, muzică sau activităţi culturale 20 1,8% Sindicate 67 6,2% Grupuri sau partide politice 21 1,9% Acţiuni comunitare privind: sărăcia, şomajul, locuirea, inegalitatea etnică 7 0,6% Dezvoltarea lumii a treia sau drepturile omului 5 0,4% Mediul înconjurător, ecologie, drepturile animalelor 7 0,6% Asociaţii profesionale 12 1,1% Cercetaşi, echipe de ghizi, cluburi de tineri, etc. 6 0,5% Sport sau recreare 14 1,2% Asociaţii ale femeilor 4 0,4% Mişcări pacifiste 0 0,0% Organizaţii voluntare care se ocupă de sănătate 7 0,6% Alte grupuri 17 1,5% Total excluzând sindicatele şi partidele politice* 110 9,6% Total excluzând sindicatele, partidele politice şi organizaţiile religioase* 83 7,2% Sursa: EVS’99 – România. *) unii voluntari presteaz\ activit\]i nepl\tite in mai multe tipuri de asocia]ii. Totalurile se refer\ la num\rul, respectiv ponderea celor care presteaz\ activit\]i voluntare în cel pu]in o organiza]ie. Organiza]iile religioase pot constitui cadrul tipic pentru activit\]ile voluntare interesante în contextul lucr\rii de fa]\, dar pot prezenta [i tr\s\turi care le di- feren]iaz\ net de acestea. Simplificând realitatea, f\r\ a afecta îns\ esen]a pro- blemei, putem observa c\ asocia]iile cuprinse sub eticheta „organiza]ii religioase sau biserice[ti” sunt dominate de dou\ categorii majore: cele de tipul consiliului parohial ortodox69 [i cele din categoria organiza]iilor religioase ale tinerilor. Consiliul parohial reune[te în general oameni mai în vârst\, recunoscu]i de co- munitatea local\ drept poten]iali garan]i ai tradi]iei [i conserv\rii ordinii. Scopul explicit este legat de asigurarea bunului mers al parohiei, de promovare a unor mecanisme de mobilizare a resurselor locale pentru realizarea ritualurilor bi- serice[ti. Activit\]ile desf\[urate de membri sunt prin defini]ie voluntare [i lipsite 69 Dintre cei 41 de voluntari în asocia]ii cu caracter religios din e[antionul românesc al EVS'99, 28 sunt ortodoc[i, 3 protestan]i (reforma]i [i calvini[ti), câte un catolic, greco-catolic [i neo- protestant (adventist), în timp ce 7 au alte religii. Num\rul de cazuri este mult prea mic pentru a trage concluzii radicale. Totu[i tendin]ele par a confirma mai slaba implicare în activit\]i voluntare a ortodoc[ilor [i chiar a catolicilor, în compara]ie cu religiile protestante [i cu cele incluse în categoria „altele”. Pe ansamblul popula]iei îns\, ortodoc[ii de]in ponderea covâr[itor majoritar\, atât în total e[antion, cât [i în totalul voluntarilor în asocia]ii cu caracter religios. Simplificarea ce urmeaz\, în care unul dintre tipuri se bazeaz\ pe exemplul consiliului parohial ortodox, poate fi realizat\ astfel f\r\ a afecta sensibil ra]ionamentul desf\[urat la nivelul agregat al întregii Românii. 131  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC de recompense financiare imediate. Consiliul parohial este implicat mai ales în decizii privind via]a bisericii: s\rb\toriri, hramuri, ini]ierea de activit\]i de în- tre]inere [i înfrumuse]are a a[ez\mintelor religioase etc. Pe termen lung câ[tigurile sunt date de men]inerea structurilor sociale, a ierarhiilor existente, prin recu- noa[terea prestigiului social al membrilor consiliului, prin înt\rirea puterii acestora la nivel comunitar. Astfel de activit\]i, nedublate de alte ac]iuni (de caritate spre exemplu, sau de sprijin pentru alte institu]ii locale, precum [coala) tind mai pu]in s\ îmbog\]easc\ capitalul social, s\ promoveze capitalul social de tip bridging, cât mai ales s\ înt\reasc\ rela]iile deja existente, s\ asigure stabilitatea unor co- munit\]i. Activit\]ile voluntare ale altor enoria[i decât cei din consiliul parohial, atunci când nu sunt legate de alte scopuri decât cele pur biserice[ti. Al doilea tip de organiza]ie este cel al asocia]iilor de tineri p\storite de biseric\ sau având un caracter religios. Un exemplu preluat din literatura româneasc\ (M. Frunz\, 1997) îmi serve[te drept suport pentru argumenta]ia în acest sens. Este vorba de un grup de tineri catolici de pe lâng\ biserica Bucure[tii Noi70. Pretextul asocierii este dat de credin]a religioas\ comun\. Mul]i dintre membrii grupului, chiar majoritatea lor, presteaz\ activit\]i de tip voluntar în folosul grupului în sine sau în cel al comunit\]ii [i al unor indivizi afla]i în nevoie (orfani, s\raci, b\trâni singuri etc.). Dincolo de câteva tr\s\turi specifice date de ritualul religios, cadrele ac]iunilor ini]iate de grup sunt similare altor tipuri de asocia]ii. În mod specific, voluntarii sunt motiva]i de satisfacerea unor nevoi interioare (credin]a), de so- cializarea cu indivizi având interese [i opinii similare, de accesul la diverse resurse (c\l\toriile în str\in\tate, de exemplu, un ritual finan]at în acest caz din fonduri biserice[ti). Rela]iile dintre voluntari sunt mai pu]in ierarhice, iar ini]iativa par- ticip\rii nu vine din constrângeri externe indivizilor, date, de exemplu, de lo- calizarea spa]ial\ într-o anumit\ comunitate sau vecin\tate închis\ din punct de vedere social. Un alt exemplu este cel al corului religios, având din punct de vedere structural [i func]ional caracteristici asem\n\toare cu grupul de tineri catolici descris mai sus. Organiza]iile din acest al doilea tip (asocia]iile de tineri credincio[i [i corul religios) sunt astfel extrem de similare oric\rei alte asocia]ii voluntare. Voluntarii români sunt nu doar pu]ini, ci [i mai pu]in vizibili publicului larg. În afara celor trei tipuri de asocia]ii men]ionate mai sus (sindicate, partide, asocia]ii religioase), toate celelalte constituie înc\ exemple izolate în ansamblul societ\]ii române[ti. Este greu de precizat între cuno[tin]ele fiec\ruia cine [i de ce presteaz\ activit\]i voluntare, nepl\tite, în cadru organizat. Cel mai adesea vin în minte societ\]ile caritabile. Cine sunt cei ce se implic\ în ele? Greu de spus. Nu toat\ lumea intr\ în contact direct cu ele. Nu fac obiectul dezbaterilor publice. Nu constituie o tem\ de discu]ii frecvente cu prietenii la o cafea. Îi întâlne[ti des în 70 Chiar dac\ nu este în mod legal un ONG, grupul ac]ioneaz\ ca atare, prezentând toate caracteristicile de organizare formal\ cerute de defini]ia voluntariatului cu care operez. 132  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR preajma ONG-urilor de inspira]ie occidental\. Experien]a interac]iunii cu astfel de organiza]ii îmi spune c\ este vorba de tineri entuzia[ti, de regul\ mai bine [coli]i decât media, adu[i la ac]iunile la care iau parte de al]i prieteni sau cuno[tin]e [i care îmbin\ ajutorarea altora cu pl\cutul – mici petreceri sau c\l\torii sunt organizate periodic. Se adaug\ persoane mai înst\rite, de regul\ mai bine educate. Noii îmbog\]i]i, dar f\r\ un status socio-educa]ional ridicat altfel decât prin avere, sunt mai degrab\ predispu[i la consum ostentativ, dup\ cum o sugera Veblen, preferând s\ ofere bani, dar fiind mai pu]in atra[i de voluntariat ca activitate. Al doilea exemplu care îmi vine în minte este cel al „internilor” care desf\[oar\ activit\]i nepl\tite în cadrul unor funda]ii. Activitatea lor este un fel de practic\, decât c\ se întinde pe o durat\ mai mare [i const\, spre deosebirea de practicile pe care le-am cunoscut în studen]ia proprie, în lucru adev\rat. De regul\ ace[ti interni sunt proasp\t absolven]i de facultate sau chiar studen]i. Un alt tip de voluntariat este cel din cadrul serviciilor de interven]ie rapid\, tip Salvamont, Salvamar, SMURD etc. Din nou imaginea tipic\ este cea a unor tineri, de[i, o bun\ parte dintre salvamonti[ti, spre exemplu, sunt deja trecu]i de a doua tinere]e. To]i sunt pasiona]i de aventur\, fiind mai deschi[i la risc, mai interesa]i s\ î[i satisfac\ diverse curiozit\]i, s\ î[i afirme identitatea. Mul]i ajung aici sau de aici în cercuri de profil, în asocia]ii unde întâlnesc oameni cu care împ\rt\[esc opinii [i aspira]ii comune. În alte cazuri (cum ar fi SMURD-ul, organiza]ie târgmure[ean\ înfiin]at\ pentru a interveni rapid în caz de accidente [i bazat\ exclusiv pe voluntariat), activitatea voluntar\ reprezint\ în mod pregnant [i un câ[tig de experien]\, prilejul pentru acumularea rapid\ de capital uman. Ambele exemple aduse în discu]ie aduc în prim plan indivizi cu resurse peste medie de capital educa]ional, fie el formal, acoperit cu diplome, dar [i constând în abilit\]i specifice (cunoa[terea muntelui, interven]ie în situa]ii limit\, cuno[tin]e de prim ajutor etc.). În fine, un alt caz este voluntariatul pentru asocia]ii profesionale, de asemenea specific celor cu studii superioare, cu o propensiune mai mare spre asociere. 133  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC I.3. Voluntariat [i resurse individuale Dincolo de aceste cazuri disparate, cine sunt totu[i cei ce presteaz\ activit\]i de voluntariat? Literatura interna]ional\71 insist\ asupra statusului lor dominant: mai tineri, mai bine educa]i, mai sociabili, (adesea) mai avu]i. Am ar\tat în articolele anterioare (M. [i B. Voicu, 2003; B. [i M. Voicu, 2003) c\ acest lucru se verific\ [i pentru ansamblul Europei, [i pentru fiecare ]ar\ în parte, inclusiv România. Tabelul 7.5 prezint\ câteva modele de regresie întocmite pentru a schi]a profilul voluntarului român, dar [i pentru a sublinia leg\tura dintre voluntariat [i tipurile de capitaluri. Venitul, capitalul social [i educa]ia au un impact pozitiv asupra fenomenului. Efectele sunt semnificative statistic72, îns\ difer\ între perechile de modele (de- terminate de schimbarea variabilei dependente în condi]iile men]inerii aceluia[i set de predictori). Excluderea asocia]iilor religioase din con]inutul variabilei dependente determin\ o cre[tere a efectului celor trei tipuri de capital asupra indicatorului privind voluntariatul73. sunt direct legate de structura acestor aso- cia]ii. A[a cum am argumentat în sec]iunea anterioar\, exist\ o anumit\ categorie de asocia]ii religioase, cea similar\ consiliilor parohiale ortodoxe, care difer\ structural [i func]ional de asocia]iile voluntare. De aici câ[tigul important în ce prive[te puterea explicativ\ a modelelor de regresie, ca [i nivelul de semnifica]ie asociat predictorilor (mai ales educa]ia [i venitul, dar [i vârsta) în momentul excluderii voluntariatului în asocia]ii de tip religios [i bisericesc. 71 Vezi trecerile în revist\ din cele dou\ articole citate (M. [i B. Voicu, 2003; B. [i M. Voicu, 2003). 72 La p<0,10. Sunt mai permisiv în ce prive[te nivelul de semnifica]ie dat fiind num\rul mic de cazuri. 73 Cresc coeficien]ii de regresie nestandardiza]i – b. în acela[i timp rela]iile devin mai semnificative statistic (p coboar\ sub 0,05 [i pentru venit [i educa]i - vezi Tabelul 7.5). 134  Variabila Dependentă: Implicare în activităţi voluntare în orice tip de organizaţie, exceptând partide Implicare în activităţi voluntare în orice tip de organizaţie, exceptând partide Predictori politice sau sindicate politice,sindicate şi organizaţii religioase Model 1 Model 2 Model 3 Model 1 Model 2 Model 3 b Wald Sig. b Wald Sig. b Wald Sig. b Wald Sig. b Wald Sig. b Wald Sig. Educaţie 0,17 3,2 0,073 0,16 2,7 0,098 0,28 5,7 0,017 0,28 5,6 0,018 Încredere în oameni 0,40 7,8 0,005 0,37 7,0 0,008 0,40 5,7 0,017 0,41 6,2 0,013 Număr copii sub 18 ani 0,12 0,9 0,348 0,21 2,4 0,124 Tânăr sub 30 de ani 0,46 2,9 0,087 0,39 2,2 0,134 0,82 7,2 0,007 0,70 5,9 0,015 Practica religioasă 0,30 8,9 0,003 0,32 11,3 0,001 0,30 6,7 0,009 0,26 5,4 0,021 Mărimea localităţii -0,02 0,7 0,400 -0,00 0,0 0,885 Bărbat 0,06 0,1 0,802 0,48 3,1 0,079 Contacte sociale frecvente 0,18 0,6 0,450 0,12 0,2 0,669 Venit pe membru în gospodărie 0,000 3,0 0,084 0,00 1,6 0,210 0,00 4,5 0,033 0,00 3,0 0,081 Urban 0,40 2,0 0,155 0,29 1,2 0,282 0,81 5,3 0,021 0,68 4,0 0,045 Orientare spre ajutorare 0,08 0,5 0,471 0,14 1,2 0,272 Responsabilitatea individului este redusă 0,02 0,2 0,620 0,00 0,0 0,911 Orientare spre evitarea riscului -0,09 0,6 0,436 -0,27 4,9 0,026 Orientare valorică … 11,7 0,003 8,5 0,014 11,3 0,003 6,4 0,041 …Postmaterialistă 1,25 11,7 0,001 0,26 8,5 0,004 1,32 11,3 0,001 0,10 5,6 0,018 135 …Mixtă 0,41 3,0 0,084 -1,39 1,1 0,291 0,40 2,1 0,144 -2,63 0,1 0,733 -2,58 106,9 0,000 Constanta -1,52 7,9 0,005 -2,58 106,9 0,000 -1,39 7,2 0,007 -3,03 20,0 0,000 -2,87 100,0 0,000 -2,63 17,1 0,000 2 2 2 2 2 Indicatori de adecvare χ p χ2 p χ p χ p χ p χ p Omnibus Tests of Model Coefficients 45,0 0,000 15,1 0,002 51,6 0,000 67,4 0,000 23,6 0,000 67,2 0,000 Hosmer and Lemeshow Test 9,4 0,308 10,3 0,245 7,0 0,539 8,4 0,392 5,4 0,712 8,6 0,378 Variatia explicata (pseudo-R2)) Cox & Snell 4,4% 1,5% 4,9% 6,5% 2,4% 6,3% Nagelkerke 9,4% 3,2% 10,5% 16,3% 5,6% 16,0% VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Tabelul 7.5. Modele de regresie logistic\ asupra voluntariatului în România  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Sursa: EVS’99. Modul de m\surare a variabilelor: Educa]ie - Variabil\ ordinal\, indicând cea mai ridicat\ form\ de educa]ie atins\. Am tratat drept egale distan]ele dintre nivele, astfel c\ variabila poate fi aproximat\ drept continu\ (de interval). Repetarea analizelor considerând educa]ia drept ordinal\ a condus la rezultate similare. Încredere în oameni – Scal\ de patru puncte. Rezultatele nu sunt mult diferite dac\ variabila este tratat\ drept categoric\. Contacte sociale frecvente - Dihotomic\. Indic\ contacte s\pt\mânale fie cu prietenii, fie cu colegii, fie cu colegi de Biseric\.. Venit pe membru în gospod\rie - Am eliminat din analiz\ cazurile extreme (venituri pe membru mai mari de 2,5 milioane lei). Orientare spre ajutorare - Scor factorial, reflectând orientarea latent\ spre ajutorarea vecinilor, b\trânilor, imigran]ilor [i persoanelor cu handicap (scale de 5 puncte, am recodificat „nu [tiu” cu valoarea mijlocului de scal\). Analiza este adecvat\ datelor: KMO=0,695; comunalit\tile sunt mai mari de 0,3. Factorul comun explic\ 56% din varia]ia total\ (metoda de extrac]ie: Principal Axis Factoring). Normativism – Variabil\ dihotomic\. Credin]a c\ exist\ o limit\ clar\ între bine [i r\u. Responsabilitatea individului este redus\ - Scal\ de 10 puncte, opunând individul statului ca responsabil pentru bun\starea individual\. Valorile sc\zute indic\ atribuirea responsabilit\]ii individului etc. Orientare valoric\ spre postmaterialism. - Variabil\ nominal\, construit\ folosind itemul clasic al lui Inglehart. Practica religioas\ - Frecven]a mersului la biseric\. M\rimea localit\]ii - Num\r locuitori Tân\r sub 30 de ani, B\rbat, Urban – Variabile dihotomice. Pentru m\surarea resurselor materiale am preferat un indicator al venitului. Preferin]a pentru m\suri obiective este dat\ în acest caz de a[teptarea ca acestea s\ determine mai puternic comportamentul voluntarilor. Reprezentarea asupra situa]iei proprii este de asemenea important\, îns\ baza de date utilizat\ nu ofer\ o m\sur\ extrem de puternic\ a s\r\ciei subiective. Alternativ, am rulat modelul [i cu un indice al satisfac]iei cu via]a (scal\ de 10 puncte), îns\ acesta prezint\ o asociere mai mic\ cu comportamentul voluntar. Rela]iile bivariate puse în eviden]\ de Tabelul 7.6 argumenteaz\ [i ele în acela[i sens. De[i diferen]ele medii dintre voluntari [i non-voluntari sunt semnificative în ambele cazuri (venituri [i satisfac]ia cu via]a), ele sunt mai importante în cazul veniturilor. 136  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Tabelul 7.6. Asocierea dintre voluntariat [i satisfac]ia cu via]a, respectiv veniturile gospod\riei Satisfacţia cu Venit pe membru în viaţa gospodărie da 5,73 681.991 Este voluntar în cel puţin o nu 5,18 483.985 asociaţie, cu excepţia Diferenţa între medii (%) 10% 29% celor politice şi a sindicatelor t 2,0 4,3 sig. (t) 0,047 0,000 da 5,93 788.987 Este voluntar în cel puţin o nu 5,17 481.342 asociaţie cu excepţia Diferenţa între medii (%) 13% 39% celor politice, a sindicatele şi asociaţiilor religioase t 2,4 5,8 sig. (t) 0,017 0,000 Sursa: EVS’99-România. Satisfac]ia cu via]a este m\surat\ pe o scal\ de 10 puncte: 1=nemul]umit, 10=mul]umit. Cifrele îngro[ate reprezint\ medii ale variabilelor de pe coloane pentru categoriile de pe rânduri. Pentru capitalul social am utilizat trei indicatori distinc]i. Încrederea este singurul dintre ace[tia care prezint\ efecte semnificative în toate modelele în care l-am inclus. Rela]iile sociale sunt mai pu]in importante, devenind nesemnificative când control\m pentru ceilal]i predictori74. Totu[i, în analizele bivariate cu vo- luntariatul asocierea cu frecven]a contactelor sociale este una semnificativ\ sta- tistic75, fiind determinat\ îns\ exclusiv de rela]iile care indic\ cel mai bine capitalul social de tip bridging, în cazul de fa]\ cele cu prietenii76. În fine, a treia m\sur\ utilizat\ ([i) ca indicator al capitalului social este num\rul de copii. F\r\ a fi o m\sur\ sui-generis a capitalului social, num\rul de copii aduce o indica]ie despre poten]iala prezen]\ a unor rela]ii cu al]i p\rin]i, stimulate de exemplu de rela]ii de colegialitate în cazul copiilor care merg la [coal\, de întâlnirea în parc sau la cabinetul medical în cazul sugarilor etc.77 în cazul României îns\, num\rul de copii nu func]ioneaz\ ca [i predictor pentru voluntariat, dup\ cum o arat\ atât analiza de regresie, cât [i analiza bivariat\, în ciuda unei implic\ri relativ ridicate a p\rin]ilor în via]a [colii78. S\ not\m îns\ c\ în m\surarea voluntariatului, prestarea de activit\]i nepl\tite în cadrul comitetelor de p\rin]i nu este inclus\ ca activitate 74 Indicatorul de rela]ii sociale utilizat – „frecven]a contactelor sociale” – poate fi suspectat de circularitate, fiind determinat în parte de participarea în asocia]ii acolo unde indivizii î[i întâlnesc [i prietenii. El îns\ ofer\ mai ales o imagine despre orientarea actorilor individuali spre sociabilitate. 75 La p=0,017, respectiv p=0,010, în func]ie de includerea sau excluderea voluntariatului în asocia]ii religioase. 76 Mai productive conform capitolului 5 decât cele cu vecinii, rudele, colegii sau coreligionarii. Pentru o analiz\ a leg\turii dintre tipul de rela]ie [i voluntariat, respectiv asocia]ionism, vezi [i M. [i B. Voicu, 2003, p. 152-153. 77 Vezi Wilson [i Musick (1997), Sundeen (1990). 78 Cel pu]in pentru mediul rural (vezi Balica, Horga, 2000). 137  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC distinct\. Pe de alt\ parte, participarea la activit\]ile acestora devine improbabil\ pentru un num\r mai mare de copii, a c\ror îngrijire reclam\ mult timp, caz frecvent pentru familiile române[ti, oricum mai numeroase decât cele din Europa de Vest invocate de literatura citat\. În fine, implicarea p\rin]ilor în via]a [colii se petrece mai ales în cazul celor cu status dominant – mai bine educa]i, mai înst\ri]i – al c\ror efect este deja surprins de modelul de regresie. Frecven]a mersului la biseric\ este în bun\ m\sur\ [i un indicator al capitalului social. Ea aduce cu sine posibilit\]i sporite de socializare, oportunit\]i relativ importante pentru un mediu social s\rac în interac]iuni sociale, precum cel ro- mânesc. Practica religioas\ se dovede[te a fi un bun predictor pentru voluntariatul performat atât în asocia]ii religioase, cât [i în cele seculare. Am ar\tat în alt\ parte (M. [i B. Voicu, 2003:151-152), utilizând acela[i set de date, c\ voluntariatul este determinat exclusiv de practica religioas\ (mersul la biseric\ în special), nu [i de credin]a religioas\, respingând astfel [i o parte din motiva]ia altruist\ a gestului. Un alt temei empiric al respingerii motiva]iei altruiste ca declan[ator al com- portamentului voluntar este dat de efectul nesemnificativ al orient\rii spre aju- torare asupra prest\rii de activit\]i voluntare. Rela]ia este nesemnificativ\ [i la nivel bivariat79, confirmând astfel dezvolt\rile conceptuale [i datele raportate pentru alte ]\ri. Acelea[i concluzii sunt valabile [i pentru orientarea polar\ spre stat sau indivizi ca principal responsabil în furnizarea bun\st\rii individuale. Deresponsabilizarea individului ar fi putut fi interpretat\ [i ca o nevoie de in- terven]ie exterioar\ (statul reprezint\ o astfel de interven]ie), de aici posibilitatea unor motiva]ii de tip altruist. Datele resping îns\ [i aceast\ posibilitate. Continuând cu predictorii din planul valorilor, s\ not\m predispozi]ia mai ridicat\ spre voluntariat a celor orienta]i spre satisfacerea nevoilor de ordin superior (post-materiali[tii, în termenii lui Inglehart). Constatarea este consistent\ cu observa]iile realizate pentru alte culturi sau la nivel agregat în leg\tur\ cu rolul nevoilor de autoexprimare în motivarea voluntarilor (vezi B. [i M. Voicu, 2003). Am testat [i rela]ia cu atitudinea fa]\ de risc. Voluntariatul nu presupune neap\rat asumarea de riscuri, ci dimpotriv\ atenuarea lor prin integrarea în re]ele sociale mai extinse. Pe de alt\ parte, declan[area ac]iunii presupune intrarea în contact cu o lume nou\, necunoscut\, mai pu]in controlabil\ [i previzibil\. Rela]iile sunt semnificative mai ales atunci când m\surarea voluntariatului nu ia în calcul [i asocia]iile de tip religios (Tabelul 7.7). Efectul îns\ dispare în momentul în care control\m pentru indicatorii resurselor materiale, educa]iei [i capitalului social80. 79 Nivelul de semnifica]ie al diferen]elor dintre mediile scorului de orientare c\tre ajutorare al voluntarilor [i non-voluntarilor este p=0,278, când asocia]iile religioase sunt luate în calcul la identificarea voluntarilor, respectiv p=0,158 în caz contrar. 80 Orientarea fa]\ de risc nu este inclus\ în modelul 3 din dorin]a de a men]ine num\rul predictorilor cât mai redus, ]inând cont de constrângerea impus\ de num\rul mic de cazuri de voluntari din e[antion. 138  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Resursele de mediu î[i manifest\ influen]a prin efectul semnificativ al locuirii în mediul urban. În condi]iile control\rii educa]iei, veniturilor, atitudinii fa]\ de risc etc., impactul este dat mai ales de prezen]a oportunit\]ilor de a presta activit\]i voluntare. Acestea sunt mult mai ridicate în ora[e fa]\ de sate, asocia]iile [i organiza]iile non-profit urbane oferind mai multe posibilit\]i de a presta activit\]i voluntare (nepl\tite) în cadru organizat. Tabelul 7.7. Asocierea dintre voluntariat [i asumarea (neevitarea) riscului Media scorului de acceptare Testarea semnificaţiei (neevitare) a riscului statistice a diferenţelor da nu t sig. (t) este voluntar în cel puţin o asociaţie, +15,8 -1,8 1,7 0,086 cu excepţia celor politice şi a sindicatelor este voluntar în cel puţin o asociaţie cu excepţia celor politice, a sindicatele +39,7 -3,3 3,7 0,000 şi asociaţiilor religioase Sursa: EVS’99-România. Cifrele îngro[ate reprezint\ medii ale orient\rii c\tre asumarea riscului (variabila folosit\ este ANTIRISC - scor factorial a c\rui descriere este realizat\ în B.Voicu, 2001, înmul]it\ din ra]iuni legate de u[urarea lecturii cu -100): valorile negative indic\ respingerea strategiilor riscante [i preferin]a pentru obi[nuit; valorile pozitive indic\ o aversiune mai redus\ la risc [i predispozi]ia c\tre asumarea acestuia. În fine, tinerii tind s\ fie voluntari mai frecvent decât vârstnicii [i adul]ii, rela]ia fiind valid\ în special în ce prive[te activit\]ile care nu au un fundal religios. Explica]ia rezid\ în disponibilit\]ile de timp date de etapa din ciclul vie]ii. Tinerii sub 30 de ani au mai pu]in grija familiei, sunt mai interesa]i în extinderea re]elei sociale, utile pentru a-[i croi un drum propriu în via]\, nu au constrângerile date de îngrijirea copiilor sau nepo]ilor etc. 139  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC II. Investi]ia adul]ilor în educa]ie continu\ II.1. Investi]ia adul]ilor în educa]ie continu\ ca strategie inovativ\ de cre[tere Societatea comunist\ româneasc\ a fost una închistat\, blocat\ într-un ciclu evolutiv [i tehnologic în general considerat ineficient în ]\rile cu care românilor le place s\ se compare. Acest referen]ial constituit de societ\]ile vestice, dep\[ea înc\ din anii ‘70 etapa industrializ\rii [i a organiz\rii fordiste a muncii, în- dreptându-se mai repede sau mai încet c\tre o economie bazat\ pe servicii [i – mai târziu, dup\ mijlocul anilor ‘90 – pe cunoa[tere. România, în schimb, a preferat un al doilea val de industrializare, cu investi]ii masive mai ales din punct de vedere cantitativ, dar s\race calitativ (ca poten]ial inovativ din punct de vedere teh- nologic). Preg\tirea [colar\ a fost condi]ionat\ de trendurile mari urmate de economie [i societate. Ea a r\mas limitat\ la profesiile [i specializ\rile cerute de o atare dezvoltare. Inginerii reprezentau aproximativ dou\ treimi din absolven]ii de înv\]\mânt superior. Cea mai mare parte din restul for]ei de munc\ calificate era specializat\ fie tot în sectorul industrial, fie în agricultur\. Ra]iunea economic\ era dublat\ aici de temeiuri politice. Sectoare întregi nu î[i g\seau rostul în modul de organizare a societ\]ii [i economiei. Managementul [i marketingul nu prea aveau ce c\uta într-o economie lipsit\ oficial de pie]e, în care comanda ierarhic\ constituia unicul principiu de evaluare a eficien]ei. [tiin]ele sociale erau [i ele lipsite de obiect: socialismul explicase deja, irevocabil, totul. Turismul nu avea nevoie de mul]i angaja]i, dat fiind num\rul limitat de destina]ii, dar [i s\r\cia ]\rii [i interdic]iile de a vizita alte ]\ri. Restaurantele erau în general goale. Educa]ia, în special cea superioar\ era unul dintre inamicii regimului. Pe de o parte era opozi]ia deja mitizat\ dintre clasa muncitoare [i patroni, eliminarea acestora f\cându-i s\ fie u[or, u[or înlocui]i de intelectuali, mai ales de cei ne- implica]i direct în procesul productiv. Dictatura proletariatului, în „alian]\ cu ]\r\nimea” avea nevoie de un du[man! Pe de alt\ parte, mai important îns\, accesul indivizilor la educa]ie însemna un control mai redus asupra unei societ\]i mai bine preg\tite s\ riposteze supravegherii severe exercitate de partidul-stat. Am descris deja rezultatul în capitolul 4. Nivel mediu de preg\tire [colar\ este (mult) mai redus în România decât în majoritatea ]\rilor europene. În plus, in- forma]iile din [coal\ au tins s\ fie considerate în afara proceselor evolutive. Tendin]a de cre[tere a calit\]ii instruirii [colare, prezent\ în întreaga lume, se reg\se[te [i în cazul românesc, îns\, mai ales dup\ 1970, ea este limitat\, cre[terea fiind sub nivelul celei din restul ]\rilor europene, de exemplu. În general, cu excep]ii date de domenii mai pu]in incomode (matematica, de exemplu) sau 140  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR necesare pentru investi]ii externe ale României (precum extrac]ia [i rafinarea petrolului), [tiin]a „înghe]ase” la nivelul anilor ‘60, dând senza]ia existen]ei atingerii, pentru multe domenii, unor adev\ruri universal valabile, absolute, dup\ care numai poate exista cre[tere. De aici un interes mai sc\zut pentru calificare profesional\ continu\ [i flexibil\. Obligativitatea de a munci [i disponibilitatea mai mare a locurilor de munc\ din industrie [i agricultur\ expunea puternic sectoarele în cauz\ la riscuri în caz de schimbare. Din punct de vedere ocupa]ional, schimb\rile postcomuniste au afectat masiv mai ales aceste zone. Declinul industriei [i agriculturii au creat aici un excedent important de for]\ de munc\. Simultan au început s\ apar\ noi tipuri de servicii [i s\ se dezvolte cele existente. Domenii precum studiul pie]ei, marketingul, ma- nagementul profesionist, crea]ia publicitar\, sistemele independente de distribu]ie a m\rfii, televiziunea, radioul, turismul interna]ional etc. erau practic inexistente în vechiul regim. Ele au cunoscut o extindere relativ rapid\ dup\ 1990, generând o nevoie acut\ de for]\ de munc\. Ni[ele ivite au fost ocupate în primul rând prin migra]ie ocupa]ional\ a for]ei de munc\ excedentare în alte sectoare. Exemple vin imediat în minte: cunosc numero[i ingineri deveni]i peste noapte creatori de publicitate, speciali[ti în sondarea opiniei, manageri, contabili, exper]i în re- crutarea personalului, jurnali[ti, actori etc. Strungari [i mecanizatori agricoli, l\c\tu[-mecanici, frezori, tâmplari au devenit taximetri[ti, mici antreprenori, me- canici auto, comis voiajori, reprezentan]i de vânz\ri, osp\tari, vânz\tori, primari etc. Procesul a fost unul firesc. Ocupa]ii inexistente în perioada comunist\ au atras indivizi califica]i în profesii care cuno[teau o ofert\ supraabundent\ de for]\ de munc\81. Noi profesioni[ti au înv\]at din mers meseriile adoptate. În absen]a unor studii sistematice în domeniu, ei au compensat cu practica de zi cu zi, trebuind adesea s\ reinventeze roata [i având o eficien]\ relativ redus\ din punct de vedere al stan- dardelor moderne. Cel pu]in par]ial, acela[i lucru se petrecea [i cu restul for]ei de munc\, implicat\ în sectoarele pentru care fusese instruit\. Angaja]ii [i managerii se confruntau cu situa]ii pentru care aveau o preg\tire limitat\, trebuiau s\ fac\ fa]\ jocului dur al pie]ei. Întreaga societate parcurgea un proces de înv\]are, de adaptare la schimb\ri importante, chiar radicale. Mai mult decât atât procesul afecteaz\ permanent orice societate, în special la nivelul for]ei de munc\. „Schimbarea tehnologic\ rapid\ [i continu\ din lumea contemporan\ exercit\ o presiune deosebit\ asupra for]ei de munc\, for]ând in- divizii s\ se preg\teasc\, s\ înve]e [i s\ dobândeasc\ permanent noi cuno[tin]e [i deprinderi” (B.Voicu, 2002a: 298). Pe plan interna]ional, educa]ia permanent\, de-a lungul întregii vie]i (life long learning) reprezint\ un concept la mod\, 81 A exista si un al doilea flux important, prin care muncitorii industriali au migrat în agricultur\, în general c\tre cea de subzisten]\. Acest proces îns\ nu constituie punctul de interes al sec]iunii de fa]\. 141  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC tendin]ele actuale dezvoltate în vestul Europei [i promovate de agen]ii [i or- ganiza]ii precum UNESCO, OECD sau Banca Mondial\, fiind de a structura o adev\rat\ „societate a înv\]\rii”82. Educa]ia de-a lungul întregii vie]i, în accep]iunea sa contemporan\, prive[te mai ales educa]ia adul]ilor, de[i nu se rezum\ la aceasta, incluzând [i preocup\ri pentru accesul universal la [colarizare, educa]ie recurent\ etc. (vezi B. Voicu, 2002a). La nivel individual, investirea în astfel de forme de preg\tire reprezint\ o ac]iune adaptativ\, o cre[tere a capitalului educa]ional, de importan]\ strategic\ deosebit\ pentru integrarea social\, men]inerea [i transformarea activ\ a propriei pozi]ii în societate. Cu alte cuvinte, avem de a face cu o alt\ ac]iune care poate fi încadrat\ în al doilea tip strategic definit în Tabelul 7.1. În România nici tradi]ia, a[a cum am argumentat, [i nici prezentul, a[a cum o s\ ar\t în continuare, nu sunt locul unor predispozi]ii importante numeric pentru educa]ia continu\. Ac]iuni de acest fel tind astfel s\ fie inovative, înglobând din acest punct de vedere o doz\ ridicat\ de risc. Figura 7.3. Inciden]a educa]iei adul]ilor în Europa (2002) Legendă 1,1 - 3,3 % (8) 4,3 - 6,5 % (8) 7,5 - 9,0 % (6) 13,3 - 23,5 % (8) Sursa: Hollanders, 2003; Arundel [i Hollanders, 2002. Datele indic\ ponderea popula]iei între 25 [i 64 de ani din fiecare ]ar\ în parte care fusese implicat\ în orice tip de preg\tire în ultimele patru s\pt\mâni dinaintea datei anchetei. Datele sunt valabile pentru anul 2002, exceptând Turcia (2001). Pentru ]\rile colorate în alb nu am dispus de date comparabile. 82 vezi Tight (1996), Ragat [i al]ii (1996), Tuinjman (ed., 1995), Preston (1999) etc. 142  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR În multe societ\]i europene îns\, educa]ia adul]ilor constituie o chestiune central\. Inciden]a fenomenului prezint\ nivele diferite de la ]ar\ la ]ar\. Varia]iile importante se produc mai ales pe axele vest-est [i nord-sud, similar majorit\]ii indicatorilor privind dezvoltarea social\ (Figura 7.2). Europenii cei mai preocupa]i de recalificare [i perfec]ionare sunt nordicii, britanicii [i elve]ienii: dintre is- landezii [i britanicii între 25 [i 64 de ani aproape un sfert (23,5% în Islanda, 22,3% în Marea Britanie) urmau în 2002 cursuri de orice tip: formare ini]ial\, educa]ie superioar\, perfec]ionare profesional\, forme avansate (master, doctorat), preg\tire la locul de munc\, ucenicie, seminarii, înv\]\mânt la distan]\ sau seral (Hollanders, 2003). Unul din 5-6 adul]i erau în aceea[i situa]ie în Finlanda (18,9%), Suedia [i Danemarca (8,4%), Olanda (16,4). Ponderea scade spre sud: 7,5% în Austria, 6,5% în Belgia, 5,2% în Germania, 4,6% în Italia, 2,9% în Portugalia, 2,7% în Fran]a etc. ]\rile foste comuniste se plaseaz\ toate sub media de 8,4% a celor 15 state care erau membre UE în 2003: Cehia (6,0%), Estonia (5,2%) [i Slovenia(5,1%) prezint\ nivele cele mai ridicate, în timp ce minima se înregistreaz\ în România (1,1%), aproape îns\ de Grecia (1,2%) [i Bulgaria (1,5%). Investi]ia în educa]ia adul]ilor se constituie a[adar într-o activitate adaptativ\, ca o acumulare continu\ de capital uman. Ea permite integrarea în societ\]i în schimbare, indiferent de natura acestora. În România, investi]ia adul]ilor în edu- ca]ie poate constitui o op]iune strategic\ extrem de interesant\ în contextul celor dou\ fenomene pe care le-am subliniat: nevoia de perfec]ionare [i inciden]a redus\ a LLL83 în societatea româneasc\. Cre[terea stocurilor de capital uman, constituie o op]iune activ\ în ce prive[te adaptarea [i integrarea, la fel ca [i investi]ia în capital social. A[tept\rile mele sunt ca indivizii care o practic\ s\ aib\, în prealabil, resurse mai ridicate de capital educa]ional [i reprezentarea unei situa]ii materiale care poate fi îmbun\t\]it\. Investi]ia în educa]ie este una pe termen lung [i costisitoare ca timp. Necesit\ perioade mai lungi de preg\tire sistematic\, implicând anumite renun]\ri, cu prec\dere de natur\ financiar\. Costurile de oportunitate sunt ridicate, iar roadele investi]iei se ivesc abia mai târziu. Cei ce investesc în educa]ie este de a[teptat s\ prezinte aspira]ii mai ridicate decât cele satisf\cute în prezent (transpuse în scoruri mai mari de s\r\cie subiectiv\), dar [i un nivel al capitalului uman mai ridicat. Pe de alt\ parte, investirea în educa]ie este parte a satisfacerii unor nevoi superioare, precum autorealizarea. Perioada lung\ de timp scurs\ de la investire pân\ la „amortizarea” ei, presupune o predispozi]ie pentru planificare. Vârsta, prin definirea diferen]iat\ a nevoilor în func]ie de pozi]ia în ciclul vie]ii poate juca un rol esen]ial. Cei mai tineri vor fi, în mod firesc, mai deschi[i c\tre înv\]are, având totodat\ [i resursele de timp necesare. Sexul este pu]in probabil s\ 83 Acronim pentru Life Long Learning – educa]ia de-a lungul întregii vie]i. 143  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC determine diferen]e semnificative, societatea româneasc\, similar majorit\]ii ]\- rilor ex-comuniste, fiind una în care femeile sunt relativ încurajate s\ intre pe pia]\ for]ei de munc\ [i s\ dezvolte o educa]ie similar\ cu cea a b\rba]ilor. II.2. Investi]ia adul]ilor în educa]ie continu\ în România. Rela]ia cu resursele Pentru investi]ia în educa]ie a adul]ilor folosesc dou\ m\suri diferite, ambele oferite de BOP-FSD, valul mai 2003. Unul permite identificarea acelor indivizi care au urmat deja cursuri de formare continu\. Cel de-al doilea testeaz\ inten]ia de a urma cursuri de specializare sau de completare a studiilor. Sunt interesat de indivizi de peste 30 ani, vârst\ la care studiile sunt în general încheiate, indiferent de nivelul lor83. Am fixat limita maxim\ de vârst\ la 50 de ani, ]inând cont de vârsta mai redus\ de pensionare din România (55 ani la femei, 60 la b\rba]i), o limitare pragmatic\ în multe cazuri a tendin]ei de investi]ie în educa]ie. E[antionul analizat este alc\tuit astfel din 729 de adul]i. 34,3% dintre ei au urmat deja cursuri de perfec]ionare dup\ încheierea studiilor. 38% ar dori s\ urmeze [i alte cursuri sau s\ î[i completeze studiile. Tabelul 7.8. Adul]ii între 30 [i 50 de ani din e[antionul BOP-FSD (mai 2003) în func]ie de investi]ia în LLL După obţinerea ultimei diplome şcolare, aţi mai urmat şi alte cursuri de specializare? Total Da, la locul Da, separat de urmează o şcoală Nu NR de muncă locul de muncă în prezent Aţi dori să urmaţi (şi) alte cursuri Da 79 60 133 5 277 de specializare sau să vă Nu 75 34 326 1 3 439 completaţi studiile? NR 1 1 9 1 1 13 Total 155 95 468 7 4 729 Not\: Am marcat în mod diferit celule de interes pentru sec]iunea de fa]\ („investitorii în LLL”). Am ob]inut astfel un univers de analiz\ mai restrâns decât segmentul 25-64 de ani considerat în mod standard de statistica interna]ional\ drept referin]a pentru evaluarea inciden]ei LLL.. Avantajul acestei constrângeri este o mai mare omo- genitate a grupului analizat, ca [i o interpretare mai u[oar\, adaptat\ la popula]ia României. Analiza este astfel mai pu]in afectat\ de specificitatea situa]iei celor afla]i înc\ în procesul normal de înv\]\mânt sau a celor ie[i]i deja la pensie. Astfel de cazuri pot îns\ s\ apar\ [i în intervalul 30-50 de ani. De altfel, în setul de date 83 Excep]ia o reprezint\ – înc\ – cele doctorale, dar ele sunt asimilate de majoritate cu cursurile de specializare. 144  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR cu care lucrez sunt [i 2 studen]i84 [i 33 de pensionari. Nu am exclus în mod expres aceste grupuri din analiz\ pentru c\ ele sunt totu[i importante, indicând fie o intrare mai târzie din sistem, fie o ie[ire prematur\ din via]a activ\. În ambele cazuri investi]ia în educa]ie reprezint\ o op]iune de integrare activ\, o activitate a c\ror roade urmeaz\ a fi culese în viitor, încadrându-se astfel în logica interpret\rii generale a semnifica]iei practic\rii LLL. Revenind la cele dou\ variabile utilizate, s\ not\m c\ ele nu surprind decât par]ial fenomenul studiat. Faptul c\ un individ a urmat în trecut cursuri de per- fec]ionare [i/sau recalificare nu spune multe în absen]a unor informa]ii privind situa]ia sa înainte de a urma aceste cursuri. Totu[i, interpretat în rela]ie cu situa]ia celor ce nu au urmat astfel de cursuri, ca [i cu profilul celor ce doresc s\ se dezvolte prin LLL, itemul ofer\ o indica]ie asupra tendin]elor generale, inclusiv asupra a[tept\rilor în privin]a portretului celor ce investesc în educa]ie ast\zi. Al doilea item, declararea inten]iei de implicare în educa]ia continu\, surprinde doar inten]ionalitatea, nu [i comportamentul în sine. Se pot îns\ desprinde informa]ii ce permit creionarea tr\s\turilor celor ce investesc în educa]ie. 84 Sunt 7 subiec]i care urmau „o [coal\” în momentul interviev\rii, îns\ dintre ei doar 2 au declarat drept ocupa]ie pe cea de „student”, restul lucrând. Important este de notat [i faptul c\ cifra celor care urmau în momentul interviev\rii o form\ de educa]ie este similar\ celei raportate de Comisia European\ (Hollanders, 2003): 1,2% dintre subiec]ii între 25 [i 64 de ani erau implica]i în educa]ie continu\ conform BOP, mai 2003, în timp ce EC raporta o inciden]\ a LLL pentru România de 1,1%. 145  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Tabelul 7.9. Modele de regresie logistic\ asupra investi]iei adul]ilor în educa]ia proprie, în România A urmat cursuri de specializare Intenţionează să urmeze cursuri Variabila Dependentă: sau recalificare de specializare sau recalificare Predictori b Wald Sig. b Wald Sig. EDUCAŢIA subiectului 0,08 1,2 0,273 0,15 4,1 0,043 cunoaşte LIMBI STRĂINE 0,27 1,6 0,210 0,40 3,5 0,061 ştie să utilizeze un COMPUTER 1,47 32,2 0,000 0,78 8,8 0,003 Stocul de RELAŢII UTILE 0,01 0,0 0,915 0,00 0,0 0,966 Încredere în oameni -0,21 1,0 0,325 -0,06 0,1 0,782 Încredere în instituţii -0,02 0,0 0,862 -0,05 0,3 0,602 Standardul subiectiv de viaţă (SSV) -0,10 0,5 0,465 -0,22 2,8 0,097 VENIT pe membru în gospodărie 0,07 1,6 0,199 -0,04 0,5 0,461 Consum media 0,35 6,9 0,008 0,20 2,4 0,122 Vârsta 0,03 3,8 0,051 -0,12 52,4 0,000 Mărimea localităţii -0,66 0,0 0,893 11,94 5,8 0,016 Educaţia părinţilor 0,00 0,7 0,400 0,00 0,0 0,905 BĂRBAT 0,20 1,0 0,306 0,24 1,6 0,211 Constanta -2,80 10,0 0,002 2,32 7,3 0,007 Indici de adecvare χ2 p χ2 p Omnibus Tests of Model Coefficients 102,8 0,000 112,2 0,000 Hosmer and Lemeshow Test 6,7 0,569 7,4 0,493 Variaţia explicată (pseudo-R2)) Cox & Snell 16,1% 17,4% Nagelkerke 22,1% 23,6% Sursa: BOP-FSD, mai 2003. Am colorat cu gri predictorii care nu au influen]\ semnificativ\ la p<0,10. Modul de m\surare a variabilelor: Educa]ia subiectului – Variabil\ ordinal\, indicând cea mai ridicat\ form\ de educa]ie atins\. Am tratat drept egale distan]ele dintre nivele, astfel c\ variabila poate fi aproximat\ drept continu\ (de interval). Repetarea analizelor considerând educa]ia drept ordinal\ a condus la rezultate similare. Educa]ia p\rin]ilor – Maximul dintre educa]ia mamei [i cea a tat\lui, pe o scal\ identic\ cu cea de la variabila Educa]ia subiectului. Sunt valabile acelea[i observa]ii ca mai sus. Stocul de rela]ii utile – Num\rul de tipuri de rela]ii utile de]inute (minim 0, maxim 9 – vezi capitolul 5). Standardul subiectiv de via]\ (SSV) – Indice al s\r\ciei subiective. Cre[terea sa indic\ reprezent\ri pozitive asupra propriului nivel de trai (vezi capitolul 3). Încredere în institu]ii – Scor factorial indicând încrederea latent\ în sistemul social existent. Factorul explic\ 48% din varia]ia total\ a încrederii în Pre[edin]ie, Guvern, Parlament, Justi]ie, Armat\, Poli]ie, Prim\ria localit\]ii, Partide politice, Sindicate (scale de 5 puncte; am tratat r\spunsurile „Nu [tiu” ca mijloc de scal\). Modelul de analiz\ este adecvat datelor: KMO=0,873; comunalitatea cea mai mic\ are valoarea de 0,285. metoda de extrac]ie: Principal Axis Factoring. Consum media - Scor factorial indicând frecven]a consumului mediatic (ziare, radio, televiziune). Factorul explic\ 31% din varia]ia total\. Modelul de analiz\ este adecvat datelor: KMO=0,625; comunalitatea cea mai mic\ are valoarea de 0,229. metoda de extrac]ie: Principal Axis Factoring. 146  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR {tie s\ utilizeze un computer, Încrederea în oameni, B\rbat, Urban, Cunoa[te limbi str\ine – Variabile dihotomice, codificate 0-1. M\rimea localit\]ii – Num\rul de locuitori (logaritm natural din num\rul sute de locuitori din localitate). Pentru fiecare din cele dou\ m\suri, am întocmit câte un model de regresie logistic\. Rezultatele sunt prezentate în Tabelul 7.9. Modelele propuse includ ca predictori m\suri ale resurselor materiale, ale capitalului uman, ale capitalului social. Am ad\ugat mediul reziden]ial [i m\rimea localit\]ii, ca indicatori (slabi) ai resurselor de mediu. Educa]ia p\rin]ilor reprezint\ o indica]ie asupra unuia dintre referen]ialele importante, mai ales din perspectiva teoriei reproducerii structurii sociale. Lipsesc predictori lega]i de capitalul simbolic, motivul fiind acela c\ valul mai 2003 al BOP-FSD nu ofer\ nici o m\sur\ legat\ de modernitate valoric\, postmodernitate, tradi]ionalism sau orice alt\ orientare valoric\ util\ explica]iei. Cel mai important set de predictori este cel al capitalului uman. Educa]ia formal\ [i abilit\]i specifice, utile în lumea contemporan\, precum st\pânirea limbilor str\ine [i a lucrului cu calculatorul determin\ în mod pozitiv investirea în educa]ie continu\. Afirma]ia este valabil\ atât pentru inten]ia de a urma cursuri de specializare sau completare a studiilor, cât [i pentru cei care deja au desf\[urat astfel de activit\]i. În Tabelul 7.10 am recodificat educa]ia astfel încât s\ fie suficient de multe cazuri în fiecare categorie [i prezint asocierile bivariate cu cele dou\ m\suri ale investirii în educa]ie. Tabelul 7.10. Asocierea (bivariat\) dintre nivelul de educa]ie [i investi]ia adul]ilor în educa]ie continu\ A urmat cursuri de Intenţionează să urmeze cursuri Cel mai înalt nivel de specializare sau recalificare de specializare sau recalificare Număr şcolarizare atins cazuri da nu total da nu total cel mult gimnaziu 16% 84% 100% 14% 86% 100% 101 treapta I de liceu 25% 75% 100% 33% 67% 100% 103 şcoala profesională / ucenici sau 22% 78% 100% 35% 65% 100% 153 complementar liceu 43% 57% 100% 47% 53% 100% 225 şcoală post-liceală sau 45% 55% 100% 38% 62% 100% 73 tehnic de maiştri universitar 61% 39% 100% 57% 43% 100% 74 Total 34% 66% 100% 38% 62% 100% 729 Teste de semnificaţie / Coeficienţi χ2=45,8 (p<0,0005) χ2=64,7 (p<0,0005) de asociere γ=0,315 (p<0,0005) γ=0,411 (p<0,0005) Sursa: BOP-FSD, mai 2003. E[antionul de adul]i între 30 [i 50 ani. Am marcat diferit celulele corespunz\toare asocierilor semnificative pozitive (p<0,05; am folosit pentru testarea asocierii valorile reziduale ajustate). 147  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Rela]ia dintre investi]ia trecut\ în educa]ie continu\ [i nivelul prezent de educa]ie formal\ este una fireasc\: o parte din investi]ia trecut\ se reg\se[te direct în educa]ia formal\ prezent\. Cu cât indivizii s-au instruit mai mult dup\ ce au încheiat studiile, ei au avut prilejul de a atinge nivele de instruc]ie mai ridicate. Totu[i rela]ia prezint\ o intensitate prea puternic\ pentru a î[i g\si explica]ia doar în acest sens. La rândul ei, inten]ia de specializare [i recalificare este mai ridicat\ la cei care deja au atins nivele mai înalte de educa]ie. Este greu de apreciat în ce m\sur\ aceast\ inten]ie are [anse de a se materializa în practic\. Totu[i, privind ambele rela]ii în ansamblul lor, devine clar c\ propensiunea cea mai ridicat\ de a investi în educa]ie se reg\se[te la cei mai bine educa]i. Aparent, ar fi fost ra]ional ca rela]ia s\ fi fost invers\: cei mai pu]in educa]i s\ î[i doreasc\ s\ î[i completeze studiile, pentru a egala nivelul celor mai bine educa]i, devenind mai competitivi pe pia]a muncii. Îns\ [coala nu înseamn\ o simpl\ transmitere [i acumulare de informa]ii. Rezultatul procesului de instruire se con- stituie întrun mod de a gândi [i ac]iona, în structuri definitorii pentru func]ionarea [i selec]ia criteriilor ra]ionalit\]ii indivizilor. Fiecare individ î[i organizeaz\ modul de a gândi, de a decide asupra scopurilor sale [i de a alege mijloacele ([i) în func]ie de capitalul educa]ional pe care îl de]ine. De aici [i diferen]ele în modul de raportare la educa]ie ca element al reu[itei în via]\ (vezi Tabelul 7.11). Investi]ia în educa]ie î[i pierde astfel din relevan]\ pe m\sur\ ce descre[te nivelul de edu- ca]ie85. Acelea[i rela]ii sunt valabile [i pentru cuno[tin]ele de calculator [i cele de limbi str\ine. 59% dintre cei care declar\ c\ [tiu s\ lucreze cu calculatorul î[i manifest\ inten]ia de a urma ([i alte) cursuri de specializare (în orice domeniu), iar 67% declar\ c\ au urmat deja. Ponderile sunt semnificativ mai mici pentru cei care nu [tiu s\ foloseasc\ computerul: 31, respectiv 24%. 85 În Tabelul 7.11, al\turi de diferen]ele semnificative fa]\ de medie deja semnalate, nivelul de semnifica]ie al asocierii negative dintre nivelul de instruire „cel mult gimnaziu” [i educa]ia ca [i element cheie al reu[itei în via]\ este 0,078. cu alte cuvinte, se poate garanta cu o probabilitate de 92,2% c\ cei cu educa]ie mai redus\ tind s\ considere în mai mic\ m\sur\ decât restul adul]ilor între 30 [i 50 de ani c\ [coala/inteligen]a sunt cele mai importante pentru reu[ita în via]\. 148  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Tabelul 7.11. Cele mai importante lucruri pentru reu[ita în via]\ în func]ie de nivelul de instruc]ie (adul]i între 30 [i 50 de ani, România, 2003) şcoala şcoală post- Care dintre acestea este cea cel mult treapta I profesională / liceală sau mai importantă pentru a reuşi în liceu universitar TOTAL gimnaziu de liceu ucenici sau tehnic de viaţă? complementar maiştri 1. Să se nască într-o familie 22% 21% 19% 15% 24% 14% 18% bogată 2. Să aibă relaţii 20% 6% 12% 14% 12% 10% 13% 3. Să aibă şansa/noroc 32% 26% 31% 26% 21% 18% 26% 4. Să creadă în Dumnezeu 5. Să fie deşteaptă/inteligentă/ 17% 21% 23% 26% 24% 38% 25% 7. Să facă şcoală 8. Să muncească mult 8% 13% 8% 8% 5% 10% 8% 10. Să ştie să se descurce 2% 14% 7% 11% 15% 11% 10% TOTAL 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% Sursa: BOP-FSD, mai 2003. E[antionul de adul]i între 30 [i 50 ani. Note: 1. Itemul privind reu[ita în via]\ a fost constituit dintro întrebare închis\. Am eliminat din analiz\ variantele care au întrunit foarte pu]ine cazuri: „s\ fure” (3 cazuri) [i „s\ arate bine” (7 cazuri). În plus am unit în aceea[i categorie variantele asem\n\toare: 3 [i 4, respectiv 5 [i 7. 2. Am marcat cu fond gri [i cifre îngro[ate celulele corespunz\toare asocierilor semnificative pozitive (p<0,05; am folosit pentru testarea asocierii valorile reziduale standardizate ajustate). Asocierile semnificative negative sunt cele din celulele barate cu o linie punctat\ pe diagonala principal\. Dintre cei care cunosc limbi str\ine, 51% î[i doresc s\ urmeze ([i alte) cursuri suplimentare sau s\ î[i completeze studiile, iar 45% deja au f\cut acest lucru. Pentru cei care nu cunosc decât limba matern\, cifrele sunt de doar 31, respectiv 29%. St\pânirea limbilor str\ine reprezint\ un indicator nu doar pentru capitalul uman ci [i pentru abilit\]ile de comunicare [i, în general, al deschiderii fa]\ de nou, fa]\ de diferit, fa]\ de alteritate. Educa]ia este [i ea un atribut al modernit\]ii, ca [i familiarizarea cu computerul. Este posibil ca o parte din efectul capitalului uman asupra investi]iei în educa]ie s\ fie de fapt o manifestare a orient\rii latente c\tre modernitate. Locuirea în aglomer\ri urbane poate juca acela[i rol, con- firmând poten]ialitatea rela]iei. O parte din efectul pozitiv al vârstei se datoreaz\ acelora[i ra]iuni: tinerii sunt mai deschi[i c\tre nou, î[i asum\ riscuri mai mari etc. Consumul cultural reprezint\ o alt\ estimare a gradului de modernitate individual\. [i din acest punct de vedere cei ce investesc în propria educa]ie sunt mai orienta]i c\tre modernitate: conform datelor BOP-FSD, ei prezint\ un consum mediatic [i o predispozi]ie spre lectur\ semnificativ mai accentuat\. În absen]a unor m\suri mai puternice, rela]ia dintre investirea în educa]ie continu\ [i capitalul simbolic r\mâne îns\ doar o ipotez\. Tendin]a este îns\, a[a cum am ar\tat, ca voluntarii s\ fie mai moderni decât restul societ\]ii. 149  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Efectele vârstei [i al m\rimii localit\]ii nu pot fi îns\ considerate sub nici o form\ doar ca expresii ale modernit\]ii. Vârsta constituie un indicator al timpului disponibil pentru dezvoltare individual\, al etapei curente din ciclul vie]ii, al percep]iei asupra poten]ialului de ascensiune social\ [i individual\. Cei nec\s\tori]i difer\ de altfel în mod semnificativ de restul popula]iei prin inten]ia de a î[i perfec]iona educa]ia. La rândul ei, locuirea în localit\]i urbane aduce cu sine posibilit\]i fizice mai ridicate de a te specializa: agen]ii care ofer\ astfel de cursuri sunt mai numero[i [i mai u[or accesibili. Firmele angajatoare tind s\ fie mai mari [i mai preocupate de formarea angaja]ilor etc. Tot ca poten]ial indicator al modernit\]ii func]ioneaz\ [i consumul mediatic. Omul modern tinde s\ fie un om ra]ional, având nevoie de informa]ii pentru a decide asupra ac]iunilor sale. Investi]ia în educa]ie este la rândul s\u apanajul modernit\]ii, iar datele confirm\ acest lucru [i prin rela]ia pozitiv\ dintre investirea în educa]ie [i consumul mediatic. Veniturile celor care au investit sau inten]ioneaz\ s\ investeasc\ în propria formare, ca [i cele ale familiilor lor sunt semnificativ mai mari decât cele ale restului popula]iei. Când control\m pentru restul predictorilor, în modelul de regresie, acest lucru nu este îns\ vizibil. Mult mai puternic\ este percep]ia asupra propriilor venituri, indicatorul subiectiv al st\rii materiale inclus în model (SSV) corelând negativ cu investirea în educa]ie continu\. Pe m\sur\ ce indivizii î[i apreciaz\ mai nefavorabil resursele, ei tind s\ î[i creasc\ stocul de capital edu- ca]ional. Evalu\rile negative ale resurselor sunt echivalente cu nemul]umirea fa]\ de modul în care sunt satisf\cute propriile aspira]ii. Aceasta se întâmpl\, a[a cum am ar\tat, în condi]iile în care veniturile sunt semnificativ mai mari pentru cei ce î[i declar\ inten]ia s\ investeasc\ în propria formare. Probabil c\ educa]ia lucreaz\ în acest caz ca o alternativ\ de cre[tere, o posibilitate de acumulare care s\ conduc\ în final la o mai bun\ îndeplinire a nevoilor selectate la nivel individual drept necesare pentru atingerea unui nivel de trai acceptabil. Tabelul 7.12. Rela]ia dintre indicatori ai capitalului social [i investi]ia adul]ilor în educa]ie continu\ A urmat cursuri de specializare sau Intenţionează să urmeze cursuri de recalificare specializare sau recalificare da* nu* p (testul t) da* nu* p (testul t) Stoc de relaţii utile 1,69 1,25 0,007 1,62 1,27 0,023 Încredere în oameni 0,34 0,34 0,876 0,33 0,35 0,603 Încredere în instituţii -0,047 0,029 0,344 -0,086 0,056 0,066 Sursa: BOP-FSD, mai 2003. E[antionul de adul]i între 30 [i 50 ani. Pentru descrierea variabilelor vezi notele de sub Tabelul 7.9. 150  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR În fine, rela]ia dintre indicatorii capitalului social [i investi]ia în educa]ie a adul]ilor este una nesemnificativ\ atunci când control\m pentru ceilal]i predictori. Analiza bivariat\ relev\ îns\ asocieri semnificative între investirea în educa]ie (indiferent care dintre cele dou\ m\suri analizate aici este folosit\), pe de o parte, [i stocul de rela]ii utile, respectiv încrederea în institu]ii, de cealalt\ (Tabelul 7.12). Cei care investesc în propria educa]ie sunt mai bine pozi]iona]i în re]elele sociale [i au mai pu]in\ încredere în institu]ii. Efectul este în bun\ m\sur\ dat tot de educa]ie. Am ar\tat în capitolul 5 cum cei mai educa]i tind s\ dispun\ de stocuri mai bune de capital rela]ional, fiind totodat\ mai critici în evaluarea institu]iilor. Interesant\ este [i rela]ia cu încrederea în sistemul educa]ional. Încrederea în sistemul de înv\]\mânt românesc este m\surat\ în chestionarul BOP-FSD din mai 2003 pe o scal\ de 5 puncte. Dintre adul]ii între 30 [i 50 de ani ai popula]ie de referin]\, aproape o treime (31%) declar\ c\ au „pu]in\”, „foarte pu]in\” sau „deloc” încredere în sistemul educa]ional. Jum\tate (49%) spun c\ au „mult\” încredere, iar 17% declar\ „foarte mult\” încredere. Restul (3,4%) evit\ s\ dea un r\spuns. Modul de construc]ie al întreb\rii face ca primele trei categorii s\ con]in\ evalu\ri negative, iar cea de-a patra „mult\ încredere”, în ciuda valen]elor se- mantice pozitive s\ joace rolul de categorie neutr\. Cu o astfel de interpretare a scalelor, am calculat indici ai opiniei dominante86, relevând încrederea în cele 14 institu]ii evaluate în chestionarul BOP-FSD: Biseric\, Pre[edin]ie, Guvern, Par- lament, justi]ie, armat\, poli]ie, prim\ria localit\]ii, partide politice, sindicate, b\nci, SRI, mass media, sistemul de înv\]\mânt. Sistemul de înv\]\mânt se cla- seaz\ pe locul trei, dup\ Biseric\ (singura cu capital de încredere pozitiv) [i foarte de aproape (la o distan]\ nesemnificativ\) de armat\. Este confirmat astfel ste- reotipul înv\]\mântului performant în ciuda lipsei de rezultate la nivel mediu (vezi capitolul 4). Presa prezint\ un nivel de încredere u[or mai sc\zut, îns\ de asemenea la o diferen]\ nesemnificativ\. Restul institu]iilor se plaseaz\ la distan]\ mare. Rela]ia dintre investi]ia în educa]ie [i încrederea în sistemul de înv\]\mânt este una pozitiv\. O mai mare încredere în sistemul de înv\]\mânt se asociaz\ cu o probabilitatea mai ridicat\ de a urma forme de educa]ie continu\. Rela]ia devine nesemnificativ\ îns\ când control\m pentru al]i predictori87. 86 Diferen]ele dintre r\spunsurile pozitive [i cele negative ponderate cu num\rul r\spunsurilor care nu sunt neutre. 87 Nu am introdus variabila în modelul de regresie din Tabelul 7.9 din motive de multi-coliniaritate. 151  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC III. Migra]ia extern\ III.1. Migra]ia extern\ ca r\spuns strategic de protest Protestul, pentru Hirschman (1999 [1970]), presupune dou\ manifest\ri dis- tincte. Unul dintre ele este contestarea sistemului din interior, în scopul de a-l reforma. Aceasta include dezvoltarea de comportamente active care urm\resc s\ (re)aduc\ lucrurile la parametrii optimi din punct de vedere al preferin]elor in- dividuale sau cât mai apropia]i de ace[tia. Cea de-a doua manifestare este aban- donul, form\ extrem\ de protest în care indivizi pot pur [i simplu s\ renun]e la sistemul respectiv, fie c\ este vorba de un furnizor tradi]ional de servicii, de familie, de religie, de ]ara de origine sau adoptiv\ etc. Comportamentele specifice se pot traduce în acest caz prin migrarea c\tre alte companii concurente, divor] sau adulter, schimbarea religiei sau op]iunea pentru ateism, emigrare etc. Ca strategie de r\spuns la schimbarea postcomunist\, protestul poate îmbr\ca forme destul de variate, în func]ie de sursa nemul]umirii. Indivizii pot reclama necesitatea întoarcerii la vechiul regim, cea a reform\ri rapide a celui existent, cea a vitezei prea mari de transformare, pot protesta în fa]a nesatisfacerii unor nevoi diferite: hran\, securitate, mobilitate social\, posibilitatea autoexprim\rii etc. În plan comportamental formele de protest pot merge de la proteste de tipul greve, manifesta]ii, pân\ la exprim\ri mai radicale, precum refuzul de a pl\ti taxele [i contribu]iile, sau totale precum comiterea de atentate sau abandonarea par]ial\ sau total\ a societ\]ii prin emigrare. Desigur, am enumerat nivele diferite ale comportamentelor de protest. Pe de o parte este, a[a cum argumenteaz\ Hirsc- hman, distinc]ia dintre protestul propriu zis [i abandon, ca form\ extrema de protest. Pe de alt\ parte a introdus în discu]ie [i dimensiunea violent\ a protestului. Practic sunt patru tipuri de comportamente: contestare, contestare violent\, ano- mie, abandon. Ca r\spunsuri strategice la schimbare [i criz\ toate fac parte din aceea[i categorie. Ele se încadreaz\ în ceea ce Merton eticheta drept rebeliune, extind categoria rebeliunii culturale a lui Sztompka, [i sunt contest\ri radicale, în termenii lui Giddens. F\r\ a avea capacitatea de a le acoperi aici pe toate, sunt interesat în cele ce urmeaz\ de migra]ie. Emigra]ia definitiv\ reprezint\ forma protestului total, concretizat\ prin aban- donarea complet\ a societ\]ii de origine. Indivizii pleac\ cu inten]ia de a nu se mai întoarce, urmând a se stabili definitiv în societ\]ile de adop]ie. Ac]iunea este una radical\. Migran]ii renun]\ la un univers familial, incluzând pozi]ia [i re]eaua social\, normele [i valorile larg împ\rt\[ite [i bine cunoscute lor [i opteaz\ pentru o realitate mai pu]in cunoscut\, str\in\. 152  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Migra]ia extern\ circulatorie prezint\ caracteristici oarecum diferite. Indivizii migreaz\ temporar în alte ]\ri în c\utarea unor oportunit\]i mai bune de câ[tig. Ei utilizeaz\ ni[e ocupa]ionale relativ înguste pentru a aduna venituri superioare [i a atinge un nivel de trai mai bun decât în societatea de origine. O parte a familiei sau a familiei extinse r\mâne în ]ar\, între]inând gospod\ria [i men]inând sta- bilitatea unui punct de întoarcere. Contactele sunt dese. Emigran]ii trimit cu periodicitate (diferit\, de la caz la caz) bani [i bunuri celor r\ma[i în ]ar\, cu care men]in un buget comun, similar gospod\riei mixte difuze – amintit\ în capitolul 1 – care reune[te migran]i din rural în urban cu restul familiei r\mase la sat. din când în când, emigran]ii circulatori revin în ]ara de origine, investind resursele acumulate mai întâi în cre[terea calitativ\ a consumului zilnic al familiei, apoi în diverse bunuri de folosin]\ îndelungat\. În unele cazuri, mai târziu, dup\ acu- mularea unor economii mai consistente, ace[ti migran]i [i familiile lor pot juca rol antreprenorial, dezvoltând mici firme, adesea cu caracter transna]ional, având drept proprietar principal emigran]ii, dar fiind administrate de familiile r\mase în ]ar\88. Din acest punct de vedere, cel al scopului explicit localizat în c\utarea de câ[tiguri superioare, migra]ia (indiferent de durat\) are elemente din strategiile de acumulare. Ea r\mâne îns\, prin caracteristica principal\ a unei mobilit\]i radicale, o ac]iune în primul rând de tip „protest”. Migra]ia circulatorie folose[te de regul\ re]ele sociale preexistente [i cre[te ca intensitate urmând legea bulg\relui de z\pad\. Primii migran]i împ\rt\[esc ex- perien]ele lor comunit\]ii de origine [i asigur\ „c\i b\tute” pe care mai apoi le urmeaz\ [i al]i cunoscu]i, prieteni, rude. La rândul lor ace[tia stimuleaz\ migra]ia altor cunoscu]i, prieteni sau rude. Informa]ia privind procurarea de acte, mijloacele de transport cele mai convenabile, oportunit\]ile de lucru, regulile de bun\ purtare etc. circul\ din ce în ce mai repede, consolidând la destina]ie comunit\]i în cre[tere numeric\ destul de spectaculoas\. Cu timpul, migra]ia temporar\ tinde a se per- manentiza, devenind definitiv\. Primii migran]i sunt adev\ra]i pioneri. Ei pleac\ într-un relativ necunoscut p\ienjeni[ de reguli noi, bariere [i oportunit\]i în care, neputând prezice exact ac]iunile celorlal]i [i reac]iile mediului socio-institu]ional trebuie s\ î[i asume riscul de ghici variantele de succes. Drumul în sine reprezint\ un test de trecut. Migra]ia în c\utarea locurilor de munc\ este adesea ilegal\ [i realizat\ pe c\i riscante, dar [i relativ costisitoare. A[a cum am sugerat deja, migran]ii de succes atrag dup\ ei al]i migran]i în ni[ele descoperite. De regul\ ace[tia sunt rude sau prieteni apropia]i. Capitalul social lucreaz\ în acest caz asigurând deopotriv\ acces la informa]ie [i suport 88 Un caz extrem (doar din punct de vedere al veniturilor) îl reprezint\ fotbali[tii români care migreaz\ la cluburi bogate din str\in\tate pentru a câ[tiga mai bine [i pentru un nivel superior de împlinire profesional\. În cazul lor, comportamentul investi]ional apare mai frecvent [i mai repede, date fiind salariile mult mai mari câ[tigate. 153  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC generalizat89. Spa]iul de destina]ie este deja unul familiar pentru migran]ii mai târzii, ei având informa]ii [i cunoscându-l par]ial din pove[tile celorlal]i chiar [i înainte ca s\ se decid\ asupra migr\rii. Incertitudinea [i riscul sunt deja reduse prin re]ele sociale de apartenen]\. Actul migrator r\mâne totu[i asociat, nu doar ini]ial cu un grad de risc ridicat. El presupune o schimbare radical\ a mediului social, dar [i un protest la adresa incapacit\]ii societ\]ii de a furniza oportunit\]i de cre[tere corespunz\toare as- pira]iilor. Dezam\girea afecteaz\ mai ales extremele societ\]ii: s\racii [i pe unii dintre cei mai avu]i. Primii se afl\ într-o penurie cronicizat\. Ultimii se confrunt\ cu limitele naturale ale unei societ\]i s\race, în care – exagerând un pic situa]ia – averea lor poate cump\ra totul, via]a devenind oarecum redundant\, anost\. Exist\ pe de alt\ parte dezam\gi]i ideologic sau indivizi ale c\ror abilit\]i au devenit inutile în ]ara de origine (de exemplu muncitorii industriali disponibiliza]i masiv în urma restructur\rii [i declinului economic). Ei prefer\ recalificarea, chiar [i în specializ\ri inferioare (fermieri, îngrijitori, lucr\tori manuali în construc]ii etc.), dar pentru un salariu [i condi]ii de trai superioare. Migra]ia reprezint\ o astfel de [ans\ de a protesta în fa]a schimb\rilor [i de a abandona o societate în care nu î[i g\sesc locul pe care [i l-ar dori. III.2. Contextul interna]ional al migra]iei externe circulatorii Migra]ia interna]ional\ tinde s\ devin\ în mileniul al III-lea parte a unei mobilit\]i generalizate în interiorul societ\]ii globale (Urry, 2000), fluxurile mi- gratorii, comportamentele [i fenomenele din societ\]ile de origine [i din cele de destina]ie putând fi în]elese doar prin prisma contextului global, în care efectele trans-, supra- [i inter-na]ionale se împletesc cu cele locale [i na]ionale (Castles, 1993). Totodat\ migra]ia interna]ional\ contemporan\, prin extinderea deosebit\, reprezint\ deja „un risc fabricat”, parte a societ\]ii riscului descris\ de Ulrich Beck (O’Brien, 1996). Complexitatea sa face din migra]ia interna]ional\, mai ales atunci când flu- xurile sunt masive, un fapt social total, în sensul lui Mauss. A[a cum argumenteaz\ Arango (2000), nici o teorie dintre cele existente nu poate explica complet fe- nomenul. Migra]ia este puternic interconectat\ cu procesele din întregul sistem social, depinzând de economie, politic, rela]ii sociale, orient\ri valorice90. Di- feren]ele de dezvoltare dintre regiuni, dependen]a economic\ [i/sau cultural\ [i/ sau politic\, surplusul sau nevoia de for]\ de munc\, existen]a unor ni[e ocu- 89 vezi [i Constantinescu, 2004. 90 Portes [i Sensenbrenner (1993) folosesc migra]ia interna]ional\ ca exemplu pentru a argumenta interconectarea dintre economie [i societate („embeddedness”, în termenii lansa]i de Granovetter [i utiliza]i de autorii cita]i). 154  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR pa]ionale puternic specializate, nevoia de satisfacere a unor nevoi superioare, apartenen]a la re]elele sociale afectate de migra]ie etc. reprezint\ explica]ii punct- uale ale valurilor migratorii care au afectat omenirea în ultimele 2-3 secole91. La nivel individual, insatisfac]ia cu comunitatea reziden]ial\ (Bach [i Smith, 1977), insecuritatea etnic\ (Sirkeci, 2002) sunt motivatori importan]i. Experien]a de migra]ie [i prezen]a altor migran]i în familie au la rândul lor efecte de stimulare a unor noi acte migratorii (Mincer, 1978; Paloni [.a., 2001 etc.). Interac]iunea transna]ional\ cu emigran]i din familie este extrem de important\: Davis Root [i de Jong (1991) aduc argumenteaz\ c\ predictorul cel mai bun pentru emigra]ie este schimbul de bani între membrii familiei extinse afla]i în diverse col]uri ale lumii. Migra]ia este determinat\ decisiv de pozi]ia în ciclul vie]ii, influen]a invers\ a vârstei asupra actului migrator fiind în fapt expresia pozi]iei indivizilor în via]a de familie [i în cea profesional\92. Migra]ia este determinat\ astfel de c\utarea unei pozi]ii mai bune în carier\ [i este influen]at\ negativ de dimensiunea familiei de apartenen]\. Actul migra]ional al unor familii întregi implic\ dificult\]i sporite legate de transport, locuire, angajare, integrare etc. Cu cât num\rul de copii este mai mare, cu atât migra]ia definitiv\ este mai pu]in probabil\. În plus, cuplurile, chiar [i f\r\ copii sunt mai pu]in dispuse s\ migreze. Într-o discu]ie asupra poten]ialit\]ii migra]iei în func]ie de beneficiile sociale acordate în diverse state ale SUA, Schram [i Soss (1999) arat\ c\ actul migrator presupune costuri ridicate, bariere greu de dep\[it de familiile s\race. Concluzi este valid\ [i în cazul migra]iei interna]ionale. Problemelor psihologice ale ie[irii din comunitatea de origine li se suprapun costurile de transport, cele legate de locuire, lipsa de informa]ii m\runte despre destina]ie dar care pot afecta puternic bugetul unor gospod\rii s\race: informa]ii insuficiente despre cele mai con- venabile magazine, despre unde pot fi g\site locuri de munc\, despre drepturi [i obliga]ii specifice etc. Problemele întâlnite la destina]ie sunt multiple: acces la sistemul de protec]ie social\, la educa]ie, asisten]\ medical\ etc. Fenomenul nu este unul specific României, ci tuturor grupurilor de emigran]i [i în particular celor proveni]i din ]\rile mai s\race din fostul spa]iul comunist93. 91 Pentru treceri în revist\ ale teoriilor privind migra]ia, în special a celei interna]ionale, vezi Arango (2000), Massey [.a. (1993), Joly (2000), Constantinescu (2003b). O prezentare extrem de succint\, dar util\ pentru ini]iere este realizat\ de Paul Stalker, Stalker’s guide to international migration, disponibil on-line: http:\\pstalker.com\migration\index.htm. 92 vezi Sandefur [i Scott (1981), inclusiv pentru o trecere în revist\ a literaturii. 93 Vezi, de exemplu, Kostovicova (2003) pentru cazul recent emigran]ilor albanezi din Marea Britanie. Tot pentru cazul Marii Britanii, Anderson discut\ despre similitudinile dintre problemele (în principal legate de angajare) ale imigran]ilor din ]\rile mai pu]in dezvoltate. Probleme similare de integrare au fost îns\ remarcate pentru valurile de migra]ie interna]ional\ de pretutindeni [i din orice epoc\ (cu specificit\]i legate îns\ de epoca în cauz\). Lucrarea clasic\ a lui Thomas [i Znaniecki ofer\ unele exemple în acest sens (Thomas, William I. [i Florian Znaniecki. 1918 – 1920. The Polish Peasant in Europe and America. Boston: William Badger). 155  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Costurile ini]iale descurajeaz\ familiile s\race [i pe membrii acestora sa mi- greze sau cel pu]in s\ se numere între pionerii migra]iei. Ulterior, dup\ constituirea unor diaspore, re]ele sociale extinse pot integra [i s\racii în fluxurile migratorii dinspre zonele s\race c\tre destina]ii dezvoltate economic [i social94. Ceea ce conteaz\ în determinarea migra]iei primordiale este deprivarea relativ\ resim]it\ în comunitatea de origine (Stark [i Taylor, 1991). Actul migrator îi implic\ astfel în primul rând pe cei care v\d a exista diferen]e importante între nivelul a[tept\rilor [i cel al satisfacerii acestora [i au reprezent\ri pozitive asupra câ[tiguri poten]iale în termeni de satisfacere a acestor nevoi în urma actului migrator. Venitul devine astfel un factor mai pu]in important în definirea migran]ilor. La nivel cultural lucrurile sunt mai complicate. Pionerii migra]iei sunt indivizi cu un grad ridicat de modernitate, deschi[i la risc, gata s\ încerce modalit\]i mai pu]in tradi]ionale de a reu[i în via]\. Ei transform\ atât comunit\]ile de destina]ie, în care aduc moduri noi de a face, dar [i pe cele de origine, în cazul în care ]in leg\turi strânse cu ele, mai ales în cazul migra]iei circulatorii Faist (2000). Mi- grantul este departe de a r\mâne acela[i înaintea actului migrator [i dup\ con- sumarea acestuia, în comunitatea de origine [i în cea de destina]ie (Sandu, 2003a:166). Interesul meu este îndreptat mai ales c\tre comunitatea de origine. Familiile r\mase în ]ar\ primesc nu doar banii trimi[i de migran]i, dar [i un alt tip de input cultural, dat de interac]iunea indirect\ cu o alt\ cultur\. Prietenii se afl\ în aceea[i pozi]ie, mai ales în cazul [i dup\ structurarea re]elelor de migran]i. Comunit\]ile de origine, în general relativ tradi]ionaliste, devin mai flexibile în ce prive[te sistemul de valori, atitudinea fa]\ de alteritate, asumarea de riscuri. Actul migrator în sine devine mai pu]in riscant: este deja vorba de o cale b\tut\. Normele în grupul ini]ial de referin]\ tind s\ se schimbe: Valorile supreme se diversific\, criteriile de ordonare social\ sunt revolu]ionate, ierarhiile sunt în pericol de a nu se mai reproduce. Migra]ia circulatorie devine în multe comunit\]i un fapt normal, cel mai normal – în sensul durkheimian al termenului. Grupul începe s\ tr\iasc\ ca grup dincolo de grani]ele geografice ale comunit\]ii de origine. Se „multi-localizeaz\” [i se „transna]ionalizeaz\”. Începând de la o anumit\ limit\, apartenen]a la grup, con- di]ionat\ de consecven]a în respectarea normelor grupului, ac]ioneaz\ ca stimulent pentru declan[area [i continuarea actului migrator. Alternativa este excluderea din grup. Astfel, emergen]a re]elelor [i a diasporelor de migran]i faciliteaz\ [i conduce c\tre permanentizarea actului migrator95. Dificult\]ilor de reintegrare în societatea de provenien]\, li se asociaz\ prezen]a principalelor grupuri de apartenen]\ (fa- milie, prieteni, colegi) în regiunea recipient [i recunoa[terea dreptului legal de a locui în ]ara respectiv\. Cel pu]in pentru o vreme (cât este optim în cadrul ciclului vie]ii) migra]ia circulatorie devine definitiv\. 94 vezi Constantinescu, 2004 pentru o discu]ie în acest sens. 95 Vezi [i Basok (2000). 156  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR III.3. Contextul na]ional al migra]iei externe96 Istoricul migra]iilor recente din România România este departe de a prezenta o vast\ cultur\ a migra]iei, fie ea intern\, dar mai ales extern\. În mod tradi]ional, România a fost una dintre cele mai slab dezvoltate state europene, cu o economie dominat\ de agricultur\. La sfâr[itul ultimului r\zboi mondial, 74% din popula]ie locuia în mediul rural, popula]ia urban\ devenind majoritar\ abia spre sfâr[itul regimul comunist. Conform datelor recens\mântului din 2002, aproximativ 47% din popula]ie locuia înc\ la sate, cu alte cuvinte de 4-5 ori mai mult decât în majoritatea ]\rilor din vestul Europei [i de 2-3 ori mai mult decât în alte ]ari foste comuniste. Sc\derea ponderii popula]iei rurale s-a realizat par]ial pe seama migra]iei, îns\ o importan]\ însemnat\ au avut- o cre[terea demografic\ [i industrializarea, care au adus cu ele transformare în ora[e a unei p\r]i din localit\]ile rurale. Fluxul migrator important a fost îns\ cel de la sat la ora[, stopat îns\ în anii ‘80 printr-un control strict al intr\rilor legale în ora[e [i al distribu]iei locuin]elor (vezi [i B.Voicu, coord., 2003). S-au ad\ugat aici principalele fluxuri c\tre centrele urbane importante, având o tradi]ie în a atrage migran]i, [i dezvoltându-se în anii ‘50-‘60 [i apoi în anii ‘70 prin industrializarea masiv\, dar [i ca centre universitare: Bucure[ti, Ia[i, Cluj, Timi[oara, Constan]a, Gala]i, Bra[ov, Ploie[ti, Constan]a etc. (Sandu, 1984). În fine, al treilea flux migrator important înainte de 1989 a fost cel al „moldoveniz\rii” unor zone industriale (în special Bra[ov) [i mai ales a v\ii Jiului dup\ revoltele minierilor de aici (vezi T\nase, 1999). Important a fost îns\ în ultimele decenii de comunism fenomenul navetismului, implicând zilnic ponderi importante din popula]ia rural\. Ace[tia, de regul\ mun- citori manuali, dar [i lucr\tori califica]i, ca [i personal cu studii superioare (mai ales ingineri [i cadre didactice), str\b\teau zilnic distan]a care îi separa de ora[ (uneori [i câte 40-50 de kilometri – vezi Voicu, coord, 2003) pentru a ajunge la locul de munc\. În ce prive[te migra]ia extern\, înainte de 1944, a existat un singur val im- portant, vizând migra]ia ]\ranilor români ardeleni c\tre Lumea Nou\. O bun\ parte au revenit în Transilvania dup\ acumularea unor mici averi, al]ii au r\mas în Statele Unite. Ace[tia nu au constituit îns\ o diaspor\ [i nici nu au c\utat s\ î[i men]in\ tradi]iile, cum au f\cut-o de pilda alte grupuri etnice – polonezii, italienii, irlandezii etc. – preferând s\ fie mai degrab\ asimila]i de popula]ia majoritar\ din zona în care s-au stabilit (Boia, 2002). 96 Sec]iunea de fa]\ reprezint\ o versiune adaptat\ a unei p\r]i dintr-un alt material, realizat în iarna 2003-2004 (Bogdan Voicu, Ovidiu Voicu – Migra]ia extern\ a românilor, Research & Consulting Group, Bucure[ti, ianuarie 2004). Paternitatea textului folosit îmi apar]ine în exclusivitate. 157  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC S-ar putea ad\uga aici elitele micii boierimi din secolul XIX, care î[i realizau studiile universitare în principale capitale europene (Paris, Viena, Berlin, mai rar – Londra), acestea îns\ au fost departe de a constitui un fenomen de mas\, mai ales dup\ înfiin]area universit\]ilor române[ti de la Ia[i [i Bucure[ti. Migra]ia unei mici p\r]i a aristocra]iei locale la [i dinspre Istanbul în perioada fanariot\ (sec. XVII-XIX) a fost [i mai degrab\ accidental\ [i, oricum, încheiat\ dup\ începutul secolului XIX. Absen]a unei culturi migratorii s-a men]inut [i dup\ 1944. O parte a elitei interbelice a fost silit\ s\ p\r\seasc\ România dup\ instaurarea de c\tre armata sovietic\ a regimului comunist, îns\ majoritatea acestei elite a sfâr[it în închisorile comuniste. Migran]ii în vest din timpul comunismului au fost pu]ini97 [i au fost departe de a constitui diaspore sau comunit\]i importante. Rela]iile dintre mi- gran]ii români din vest erau subminate [i de suspiciuni privind apartenen]a la poli]ia politic\ româneasc\ (Securitatea), de experien]ele negative din ]ar\ [i, nu neap\rat în ultimul rând, de lipsa tradi]ional\ de colaborare în afara familiei extinse. Migra]ia circulatorie la studii în universit\]i vestice de la sfâr[itul anilor ‘60, începutul anilor ‘70 a afectat aproape exclusiv copiii protipendadei co- muniste, fiind un fenomen marginal. Migran]ii perioadei comuniste migrau mai ales din motive economice, mâna]i de absen]a libert\]ilor politice, dar [i din ra]iuni economice, în c\utarea unu trai mai bun. Fluxul nu a fost unul însemnat, volumul emigra]iei române[ti situându- se între aproximativ 10.000 la începutul anilor ‘70 [i crescând la 26-30.000 în anii ‘80, cu un salt brusc c\tre 40.000 în 1988-1989 (aproximativ 1,8 emigran]i la mia de locuitori)98. Aproape 40% dintre emigran]i au fost îns\ etnici germani [i evrei. Important\ în acest sens a fost „vânzarea” de c\tre regimul Ceau[escu a etni- cilor germani [i evrei c\tre Germania de Vest, respectiv Israel99. Ponderea acestora în popula]ie, însemnat\ la sfâr[itul r\zboiului100, este ast\zi practic nul\, comu- nitatea iudaic\ num\rând abia câteva mii, iar germanii pu]in sub 100.000. Ambele etnii sunt reprezentate ast\zi mai ales de o popula]ie puternic îmb\trânit\. În fine, un alt flux migrator extern sa înregistrat spre sfâr[itul regimului comunist când mul]i români treceau grani]a (ilegal) c\tre Ungaria vecin\, atra[i mai ales de deschiderea ideologic\ [i nivelul de trai mai ridicat (T\nase, 1999). Valul cuprindea mai ales etnici maghiari, dar [i mul]i etnici români. 97 Conform Fassman, Munz (1994), în anii r\zboiului rece, România a furnizat mai pu]ini emigran]i decât orice alt\ ]ar\ ex-comunist\ european\. 98 Sursa: CNS, 1996. 99 Pre]ul „repatrierii” acestora în Germania sau Israel pare a se fi situat în jurul a 10.000 dolari SUA (T\nase, 1999). 100 La recens\mântul din 1956 aproximativ 385 de mii de locuitori s-au declarat etnici germani (2,2% din popula]ie), iar 146 de mii – evrei (0,84%). 158  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Din punct de vedere al structurii educa]ionale a emigran]ilor din anii ‘80, relativ [i la structura popula]iei României, ponderea cea mai important\ o de]in absolven]i de studii universitare: între 12 [i 16% din fluxul migrator în intervalul 1975-1989101, în timp ce ponderea în întreaga popula]ie ocupat\ a absolven]ilor de înv\]\mânt superior cunoa[te un maximum de 8,5% abia la sfâr[itul anilor ‘90. În mod similar, migra]ia extern\ este dominat\ de popula]ie tân\r\ [i foarte tân\r\: aproximativ jum\tate din fluxul migrator este constituit de grupele de vârst\ dintre 18 [i 40 ani, în timp ce un alt sfert este dat de cei sub 18 ani. Structura pe sexe a fost echilibrat\, similar\ celei din popula]ie, cu un u[or plus în favoarea femeilor (54-55% din volumul migra]iei externe) la începutul anilor ‘70, semn al num\rului mare de emigr\ri prin c\s\torie. În plan intern, anul 1990 aduce cu sine o explozie a schimb\rilor de domiciliu dintr-o localitate în alta. ]inut\ sub strict control de c\tre regimul comunist prin constrângeri legislative, rata migra]iei interne este în 1990 de 4 ori mai mare decât în anul anterior. Dup\ aceasta cunoa[te o stabilizare la nivele cuprinse între 10,6 [i 14,7‰, superioare cu 4-5 puncte celor din deceniul 9. Liberalizarea mobilit\]ii spa]iale de imediat de dup\ 1989 a adus cu sine corectarea constrângerilor ne- naturale, urmat\ de o domolire a fenomenului, stabilizat la valorile sale fire[ti. Fluxul ini]ial a fost dinspre sat c\tre ora[, îns\ s-a modificat treptat dup\ 1992- 1993. Principala surs\ a schimb\rii de sens a fluxurilor de migra]ie între urban [i rural, este cea men]ionat\: migran]ii se reîntorc la sate în c\utarea resurselor economice necesare supravie]uirii. Ei reprezint\ o popula]ie mai tân\r\ în medie decât cea de la sate [i mai bine educat\. Noii veni]i în lumea satului aduc cu sine moduri noi de a face, dar [i o presiune în ce prive[te accesul la resursele pu]ine existente în rural, marcat\ de o concuren]\ acerb\ pe pie]ele for]ei de munc\ din rural. Ad\ugat\ sc\derii productivit\]ii muncii în sectorul agrar (vezi Macours [i Swinnen, 1999), diminu\rii navetismului [i recesiuni economice la modul general, ca [i experien]ei migra]iei în sine, aceast\ presiune pe pie]ele locale ale for]ei de munc\ vor contribui la sfâr[itul anilor ‘90 la cre[terea predispozi]iei c\tre migra]ie circulatorie extern\ a locuitorilor din anumite comunit\]i rurale. Spre sfâr[itul anilor ‘90, o alt\ surs\ a migra]iei urban-rural î[i face sim]it\ prezen]a: este vorba de preluarea de c\tre noile elite a modelului re[edin]elor din zone rurale verzi, situate în afara marilor aglomer\ri urbane, supuse astfel unor transform\ri im- portante. Dincolo de schimbarea de direc]ie a fluxurilor dominante de migra]ie intern\, un alt fenomen important este modificarea de substan]\ a profilului migran]ilor. Ace[tia sunt din ce în ce mai tineri, mai bine instrui]i, atât în raport cu migran]ii din anii anteriori, cât [i prin compara]ie cu restul popula]iei102. 101 CNS, 1996. 102 Vezi Ghe]\u, 1997; Rotariu [i Mezei, 1999; CNS (1998); CNS(1999) etc. 159  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Toate acestea creeaz\ premisele unei transform\ri lente, îns\ consistente, a modului de abordare a migra]iei. Culturala tradi]ional\ a respingerii migra]iei ca strategie de via]\ se modific\ treptat, f\când loc unor orient\ri valorice care pot sus]ine migra]ia, mai ales în ce prive[te deciziile de migra]ie temporar\ [i/sau circulatorie, în special extern\. Migra]ia extern\ originat\ în România, în prezent: o tipologie În func]ie de durat\, regularitate [i caracterul legal sau nelegal al actului migrator, migra]ia extern\ a românilor cunoa[te în prezent mai multe forme: 1. Migra]ia definitiv\ este de cele mai multe ori legal\, relativ bine do- cumentat\ prin cifre statistice. Includ aici acele fluxuri în care cet\]eni români se stabilesc în alte ]\ri cu acte în regul\ [i cu inten]ia de a nu reveni în România decât ca turi[ti, în vizit\. 2. Migra]ia temporar\, adeseori circulatorie, reprezint\ o a doua form\ important\ de migra]ie. Actul migrator nu este definitiv, migran]ii pro- punându-[i s\ revin\ în România. Regula este ca o parte a familiei s\ r\mân\ în ]ara de origine, fiind între]inut\ prin banii trimi[i de cei afla]i în str\- in\tate, la munc\. Un alt pattern este cel al studen]ilor afla]i la studii, f\r\ a fi luat înc\ o decizie de a r\mâne definitiv în ]ara de destina]ie. Al treilea model este dat fie de personal înalt calificat, fie de muncitori manuali care lucreaz\ pentru o perioad\ în alt\ ]ar\, revenind în România la finalul contractului de munc\. Primul tip precizat este ilegal, în timp ce ultimele sunt de regul\ legale. Toate cele trei forme se pot transforma în timp în decizii de migra]ie definitiv\, fie ea legal\ sau ilegal\ (vezi mai jos). Tu- rismul, dac\ se desf\[oar\ pe perioade mai lungi, poate fi încadrat tot în aceast\ categorie, a migra]iei temporare, îns\ dat\ fiind sfera de interes a acestui raport nu vom trata aici aceast\ tem\. 3. Migra]ia definitiv\ nelegal\ este similar\ celei definitive legale, cu di- feren]a c\ actul migrator nu este unul realizat respectând legile ]\rii de destina]ie: intrarea în aceast\ ]ar\, ca [i [ederea aici, cel pu]in la început, este ilegal\. Datele care s\ documenteze dimensiunea acestui flux lipsesc aproape complet. Mai mult, fluxul este extrem de dificil de separat de cel al migra]iei temporare, cu care actul migrator se confund\ în debuturile sale. 4. Migra]ia „neobi[nuit\”, „atipic\”103 include cazuri de migra]ie for]at\, de tipul „traficului de femei” sau al adop]iilor interna]ionale de copii, fie ele legale sau nelegale. 103 Irregular migration. 160  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Migra]ia definitiv\ legal\ este relativ u[or de urm\rit în timp, atât ca volum cât [i ca structur\, statisticile oficiale furnizând suficiente date în acest sens. Migra]ia definitiv\ nelegal\ este greu de identificat [i de separat de cea temporar\. De regul\ ea debuteaz\ ca o migra]ie temporar\, care se transform\ în timp în decizie de migra]ie definitiv\. Ambele forme nu sunt documentate prin date oficiale, existând îns\ estim\ri pertinente ale volumului acestora [i chiar analize detaliate ale profilului migran]ilor, realizate de exper]i [i organiza]ii independente. În ultima vreme o serie de studii de caz completeaz\ calitativ imaginea asupra fenomenului, cu o inciden]\ în cre[tere. În fine, migra]ia atipic\ este documentat\ mai ales pe unele dintre elementele componente, cum ar fi traficul de femei. Tabelul 7.13. Câteva exemple pentru tipurile de migra]ie în func]ie de durat\, regularitatea [i caracterul legal Tip Legalitate (durată şi Legal Ilegal regularitate) • Stabilirea întregii familii în altă ţară cu acte în regulă. • Stabilirea ilegală în altă ţară, urmată de Definitiv • Câştig la „loteria vizelor”. muncă la negru. • Căsătorie cu un cetăţean străin urmată de migraţie. • Migraţie temporară pentru studii. • Migraţie temporară pentru a lucra la • Migraţie temporară pentru a lucra cu negru (fără contract de muncă), urmată Temporar contract de muncă, urmată de revenire la de revenirea în ţară periodică, deliberat încheierea contractului. sau prin expulzare, sau după acumularea • Turism. unor economii considerate suficiente. • Trafic de femei. Atipic • Adopţii internaţionale de copii. • Adopţii internaţionale de copii. Migra]ia extern\ originat\ în România, în prezent: inciden]a fenomenului Dup\ boom-ul din 1990 când rata migra]iei externe a crescut brusc la 4,2 la mia de locuitori, migra]ia extern\ oficial\ s-a diminuat treptat sc\zând c\tre 1,37 la mie în 1992, 1,17‰ în 1995, 0,78‰ în 1998, 0,44‰ în 2001 [i 0,37‰ în 2002. S\ not\m îns\ c\ este vorba numai de emigran]i legali, care migreaz\ oficial în ]\rile de destina]ie [i anun]\ [i autorit\]ile române despre schimb\rile de domiciliu. Acest comportament este îns\ departe de a constitui o regul\ pentru România. Migra]ia legal\ definitiv\ este, de[i important\, doar o parte din totalul fluxului migrator, iar anun]area autorit\]ilor despre schimbarea domiciliului în str\in\tate 161  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC este o practic\ mai degrab\ rar\104. A[a cum vom ar\t\ în sec]iunile urm\toare, fluxul migran]ilor ilegali, cu prec\dere circulatori, dubleaz\ practic volumul migra]iei interna]ionale. Pe de alt\ parte, volumul relativ redus al migra]iei legale se datoreaz\ în bun\ m\sur\ [i absen]ei unei culturi a migr\rii, a tendin]ei de neasumare a riscurilor, dar [i restric]iilor impuse de autorit\]ile europene [i nord-americane în ce prive[te volumul anual al migra]iei, restric]ii exprimate mai întâi prin vize, apoi prin condi]ii aspre de admisie în ]ara de destina]ie. Mai mult decât atât, migra]ia definitiv\ debuteaz\ în multe cazuri ca o migra]ie temporar\, decizia stabilirii definitive în ]ara gazd\ fiind luat\ în timp. Adesea migran]ii circulatori nu se mai pot readapta la condi]iile socio-economice din ]ara de origine, la modurile de via]\ de aici, astfel încât se v\d nevoi]i s\ decid\ asupra prelungirii pe termen nedeterminat a actului migrator. Alte condi]ii, precum c\s\toria cu un cet\]ean str\in în timpul migra]iei ini]ial temporare, pot determina transformarea acesteia în migra]ie definitiv\. Astfel de evenimente scap\ îns\ statisticilor oficiale, fiind practic imposibil de surprins. Dincolo de evolu]iile amintite în ce prive[te volumul, fluxul migra]iei externe a cunoscut în perioada 1989-2002 modific\ri profunde de structur\. În primul rând, domina]ia etnicilor evrei [i germani a disp\rut treptat. În 1992, dup\ multe decenii, num\rul migran]ilor etnici români l-a dep\[it pe cel al migran]ilor etnici germani. Treptat, fluxul de migra]ie extern\ a început s\ reflecte structura etnica popula]iei României actuale. Etnicii români constituiau în 1980 33% din totalul migran]ilor externi, 35% în 1989, 25% în 1990, pentru ca în 1992 s\ devin\ 52% dintre migran]ii ce p\r\seau România, iar dup\ 1997 s\ se stabilizeze în jurul a 90%, echivalentul ponderii ocupate în popula]ia ]\rii. În 2002, fluxul migrator extern avea urm\toarea structur\: 90,1% erau români, 6% maghiari, 0,5% germani, iar restul, 3,4% erau de alte etnii, în majoritate ]igani [i evrei105. Din punct de vedere al destina]iilor fluxurilor migratorii asist\m la alte mo- dific\ri importante. Germania [i Israelul de]inuser\ ponderea cea mai important\ în perioada comunist\ (la începutul anilor ‘80 cele dou\ destina]ii reprezentau aproximativ 80% din volumul total al migra]iei externe). Aceasta nu era îns\ efectul unui act individual de decizie asupra actului migrator, cât mai ales con- secin]a „nego]ului” practicat de regimul comunist dispus s\ acorde dreptul de a migra cet\]enilor români etnici germani sau evrei în schimbul unei recompense financiare pl\tit\ statului român de guvernele Germaniei de Vest sau Israelului. 104 Birourile de eviden]\ a popula]iei au fost mult\ vreme un departament al poli]iei, demilitarizarea lor fiind relativ recent\. Oricum ele sunt în continuare percepute drept parte a Poli]iei, cele mai multe avându-[i de altfel sediul în imobile ce ad\postesc sec]ii de poli]ie. 105 Probabil c\ ponderea ]iganilor este u[or mai ridicat\ chiar [i în cazul migra]iei legale, îns\ ei nu apar ca atare în statisticile oficiale datorit\ obiceiului de a declara alte etnii (de regul\ pe cea a etniei dominante în zona de re[edin]\, fie ea român\, maghiar\, turc\ sau oricare alta). 162  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Înc\ din acea perioad\, Statele Unite, cu promisiunea unei vie]i libere [i îmbel[ugate, începuser\ s\ constituie o ]int\ predilect\ pentru migran]ii români. În perioada postdecembrist\ la destina]iile preferate se al\tur\ Canada, ambele de- p\[ind dup\ 2000 Germania în topul celor mai c\utate rute de migra]ie legal\. ]\rile Uniunii Europene î[i sporesc [i ele atractivitatea, îns\ volumul migra]ilor c\tre fiecare luat\ individual este mai pu]in important. Doar Italia reprezint\ destina]ia principal\ pentru tot mai mul]i români, al\turându-se Germaniei între cele mai c\utate destina]ii europene pentru migra]ia definitiv\. Statele Unite ale Americii (1437 migran]i), Germania (1356), Italia (1317) [i Canada (1305) re- prezentau în 2002 principalele destina]ii ale fluxurilor de migra]ie extern\ pornind din România106. Împreun\ ele constituiau dou\ treimi (66%) din totalul migran]ilor definitivi legali. Migra]ia temporar\ presupune stabilirea în alt\ ]ar\ pe diferite perioade de timp, de regul\ mai scurte, f\r\ inten]ia de stabilire definitiv\ în ]ara de destina]ie. Migran]ii temporari revin apoi în ]ara de origine. Motivele migra]iei sunt diverse: contracte de munc\ pe termen delimitat, studiile, munca la negru etc. Adesea, migra]ia temporar\ îmbrac\ forme circulatorii: for]a de munc\ migreaz\ în alt\ ]ar\ [i revine periodic în ]ara de origine, într-un flux migrator circular, care se repet\ regulat. De regul\ unul sau mai mul]i dintre membrii gospod\riei sunt implica]i în acest fenomen, restul r\mânând în comunitatea de origine. Bugetele sunt în bun\ parte comune, cei pleca]i între]inând pe cei r\ma[i acas\. Fenomenul nu este unul nou, fiind bine documentat în cazul Americii Latine, mai alese cel al Mexicului, în cazul Chinei sau, mai rar, în cazul ]\rilor africane, mai ales cele din nordul continentului. Nici pentru România migra]ia nu reprezint\ o realitate cu des\vâr[ire nou\: înainte de 1989, muncitori români erau implica]i în lucr\ri desf\[urate de companii române[ti (de regul\ construc]ii sau extrac]ia [i prelucrarea petrolului) în alte ]\ri, în special în cele arabe sau în URSS, revenind periodic în ]ar\, la încheierea lucr\rilor. Ei reprezentau totu[i cazuri mai degrab\ izolate, constituind în bun\ m\sur\ un „navetism sezonier”. În prezent îns\, migra]ia temporar\ pare a o fi dep\[it cu mult pe cea definitiv\, a[a cum o s\ ar\t\m în continuare. Migra]ia temporar\ este mai greu de surprins în statisticile oficiale. În bun\ parte ilegal\ (contractele legal încheiate, prin Oficiul pentru Migra]ia For]ei de Munc\ [i al]i agen]i priva]i, reprezint\ doar o mic\ parte din fluxul real), alteori confundându-se cu migra]ia definitiv\, adesea nedeclarat\, ea reprezint\ un fe- nomen greu de m\surat cu instrumentele folosite în mod tradi]ional de oficiul na]ional de statistic\ din România. Exist\ în schimb diverse alte surse de date care contribuie la documentarea fenomenului, permi]ând estim\ri relativ precise ale 106 INS, 2003. 163  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC inciden]ei acestuia (num\rul de emigran]i temporari), a rutelor de migra]ie, a mecanismelor de emigrare, a profilului [i motiva]iei migran]ilor. Este vorba în primul rând de sondajele de opinie, cu prec\dere seria bianual\ a Barometrelor de Opinie Public\ (BOP) ini]iat\ de Funda]ia pentru o Societate Deschis\ (FSD) în 1994 [i care, începând cu 2000, colecteaz\ [i date privind migra]ia extern\. Câteva centre de cercetare social\ (de exemplu ICCV, CURS sau MMT) produc de asemenea date în acest sens, chiar f\r\ a avea o periodicitate anume, iar o parte dintre date sunt difuzate c\tre opinia public\. În al doilea rând sunt estim\rile Organiza]iei Interna]ionale pentru Migra]ie (OIM) , reprezentan]a din România, care ini]iaz\ studii privind migra]ia, precum Recens\mântul Comunitar al Mi- gra]iei (RCM) din iarna 2001107, permi]ând inclusiv evalu\ri ale regionaliz\rii fluxurilor de migra]ie. În fine, o serie de studii calitative vizând descrierea [i explicarea fenomenelor migratorii la nivelul unor comunit\]i mici, majoritatea rurale, ofer\ informa]ii valoroase privind mecanismele ce ini]iaz\, sus]in [i struc- tureaz\ migra]ia extern\ în toate aspectele sale: decizia de migra]ie, profilul migran]ilor, c\ile de emigrare, destina]iile, structurarea rela]iilor cu comunitatea de origine, comportamentul în ]ara de destina]ie etc. În fine, s\ not\m pe scurt faptul c\ inciden]a migra]iei temporare pornind de la aceste date poate fi estimat\ în trei moduri. În primul rând se poate testa câ]i dintre membrii gospod\riei intervievate sunt pleca]i la munc\ sau pentru studii în afara ]\rii, înregistrându-se ]\rile de destina]ie [i caracteristicile fiec\rui emigrant în parte. Din p\cate nici una dintre sursele men]ionate nu procedeaz\ astfel, majoritatea m\rginindu-se s\ înregistreze prezen]a în gospod\rie a cel pu]in un emigrant. Recens\mântul comunitar al migra]iei, centrat pe evalu\ri ale întregii comunit\]i aduce informa]ii privind volumul emigra]iei din momentul anchetei, îns\ datele colectate se refer\ exclusiv la ora[ele mici (sub 20.000 de locuitori) [i la a[ez\rile rurale. În al doilea rând se poate înregistra migra]ia temporar\ prin num\rarea emi- gran]ilor temporari reveni]i în ]ar\ în momentul anchetei. Este metoda cea mai bine documentat\: toate sursele amintite permit estim\ri în acest sens. De ase- menea, metoda ofer\ o acurate]e bun\ prin faptul c\ migran]ii temporari astfel identifica]i sunt cu certitudine emigran]i temporari, din moment ce au expe- rimentat deja cel pu]in o revenire în ]ar\. Este adev\rat c\ ei nu reprezint\ migran]ii temporari afla]i în momentul anchetei în situa]ie de migra]ie [i nici nu se poate spune cu siguran]a dac\ [i-au încheiat sau vor continua migra]ia circulatorie 107 Anchet\ pe baz\ de chestionar, aplicat cu sprijinul Ministerului Administra]iei Publice [i a Ministerului de Interne, prim\riilor din toate satele [i ora[ele mici (rate de r\spuns de 97,3% respectiv, 97,4%). Reponden]ii (reprezentan]i ai administra]iei locale: secretari ai Consiliului Local, primari, vice-primari etc.) au oferit informa]ii asupra a diferite aspecte legate de inciden]a emigra]iei în comunitatea în cauz\. Descrierea detaliat\ a metodologiei [i instru- mentelor poate fi reg\sit\ în Sandu (2000) [i Sandu (2003a). 164  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR extern\. Îns\ profilul lor nu poate fi decât unul foarte apropiat de cel al emi- gran]ilor afla]i în str\in\tate în momentul anchetei, mai ales din punct de vedere al distribu]iei regionale, etnice [i de gen. Unele modific\ri sunt de a[teptat s\ apar\ în ce prive[te structura ocupa]ional\ [i educa]ional\. În fine, a treia modalitate de analiz\ este legat\ de m\surarea inten]iei de emigrare. Subiec]ii sunt chestiona]i asupra planurilor pe care le au pe termen scurt, mai exact dac\ inten]ioneaz\ s\ plece în str\in\tate pentru munc\, studii, turism sau definitiv. Este probabil c\ unii nu î[i vor îndeplini sau î[i vor schimba planurile, îns\ r\spunsurile ofer\ o informa]ie important\ privind orient\rile lor strategice în momentul anchetei [i pot constitui unul din punctele de plecare în realizarea de predic]ii asupra volumului emigra]iei pentru anii imediat urm\tori. Estim\rile cele mai recente privind volumul migra]iei vin din partea OIM, ca urmare a analizei unor date de sondaj: pân\ în prezent, peste 1,8 milioane de persoane - aproximativ 10% din popula]ia adult\ a României - au muncit în str\in\tate. […] În ultimii 3 ani, migra]ia temporar\ pentru munca ocup\ un loc preponderent în contextul fluxurilor migratorii din ]ar\. Num\rul celor cu ex- perien]a muncii în str\in\tate s-a dublat în 2003 fa]\ de 2001.” (Mediafax, 19.11.2003). Problema estim\rii în cauz\ este c\ include în cifra migran]ilor temporari [i pe cei de dat\ recent\ [i pe cei care au avut experien]a migra]iei temporare cu decenii în urm\. Estim\ri mai apropiate de evaluarea fluxurilor actuale ale migra]iei temporare pot fi realizate pornind de la Barometrele de Opinie Public\ ale Funda]iei pentru o societate deschis\, care includ în variantele lor din perioada mai 2001 – mai 2003 [i întreb\ri filtru ce permit identificare migra]iei de dat\ recent\ (vezi Tabelul 7.14). Astfel num\rul românilor afla]i în România [i care au avut experien]e de migra]ie pentru munc\ în ultimii 10 ani se plaseaz\ în 2003 în jurul a 4,4% din popula]ia adult\, ceea ce înseamn\ aproximativ de 750.000 de emigran]i reveni]i în ]ar\ temporar sau definitiv, dintre cei pleca]i la munc\ în str\in\tate în ultimii 10 ani. Evalu\rile invocate pân\ aici nu fac îns\ nici o referire la emigran]ii temporari afla]i efectiv la munc\ în prezent. Conform estim\rilor CURS pentru România, în martie 2003 12% dintre gospod\rii aveau în 2003 cel pu]in un membru lucrând în str\in\tate108. Cifra este concordant\ cu cele ob]inute din bazele de date ale BOP- FSD (vezi Tabelul 7.14). Practic, în 2003, cam una din 10 gospod\rii a avut cel pu]in un membru plecat în str\in\tate pentru munc\, fie legal fie ilegal. ]inând cont de m\rimea medie a gospod\riei, se poate estima c\ aproximativ 2,2 milioane de cet\]eni români se afl\ în orice moment în alte ]\ri cu scopul de a munci, dar f\r\ inten]ia de a se stabili în ]\rile respective. Mai mult, familiile acestor cet\]eni se afl\ în întregime sau par]ial în România. 108 CURS, comunicat de pres\, 13.04.2003 165  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Tabelul 7.14. Estim\ri ale volumului migra]iei temporare Estimarea Anul Sursa Cifra Precizări asupra sensului 3,4% din populaţia adultă Numărul celor care au muncit în (aproximativ 580.000 migranţi) străinătate în ultimii 10 ani Estimări proprii pe mai 2001 Cel puţin un membru a fost plecat baza BOP-FSD, 10% din gospodării la muncă în străinătate în ultimii mai 2001 10 ani aprox. 200.000 migranţi rurali Numărul celor RCM, 2001-OIM, (19‰) plecaţi în străinătate din sate conform Sandu, 2001, 25‰ din populaţia oraşelor mici 2003a: 205 decembrie Numărul celor plecaţi în străinătate din oraşe mici Estimare proprie 41.255 migranţi (sub 20.000 locuitori) conform sursei citate proveniţi din oraşe mici şi INS (2001b) circa 4% din populaţia adultă Numărul celor care au muncit în Estimări proprii pe (aprox. 700.000 migranţi) străinătate în ultimii 10 ani baza BOP-FSD, 2002 Cel puţin un membru a fost plecat iunie şi octombrie 14-15% din gospodării la muncă în străinătate în ultimii 2002 10 ani 2003, Cel puţin un membru este plecat CURS, comunicat de 12% din gospodării martie la muncă în străinătate presă, 13.04.2003 1,8 milioane de persoane OIM, date de sondaj, Numărul celor care au muncit în 2003 10% din populaţia adultă conform Mediafax, străinătate în decursul timpului 19.11.2003 7% din gospodării circa 4,4% din populaţia adultă Numărul celor care au muncit în Estimări proprii pe (aprox. 750.000 migranţi) străinătate în ultimii 10 ani baza BOP-FSD, 2003 Cel puţin un membru este plecat mai şi octombrie 8-9% din gospodării la muncă în străinătate 2003 Recens\mântul comunitar al migra]iei (RCM), desf\[urat în comune [i în ora[ele mici (sub 20.000 de locuitori) permite evalu\ri ale impactului migra]iei în aceste tipuri de localit\]i. Estim\rile merg pân\ la o inciden]\ a migra]iei temporare de aproximativ 19‰ pentru mediul rural [i 25‰ pentru ora[ele mici (Sandu, 2003a: 205). Toate aceste cifre nu reprezint\ rate anuale, ci exprim\ raportul dintre num\rul total de migran]i temporari [i popula]ia de referin]\. O compara]ie cu totalul migra]iei externe înregistrate oficial pentru perioada 1990-2002 este interesant\. Cei aproximativ 2.200.000 de români afla]i în orice clip\ în migra]ie temporar\ la munc\ în afara ]\rii reprezint\ de aproape 7 ori mai mult decât totalul emigran]ilor români din intervalul 1990-2002 înregistra]i de Institutul de Statistic\. Mai mult, ad\ugându-i pe cei 750.000 de români care au experimentat în ultimii ani migra]ia temporar\ îns\ se aflau în 2003 în România, raportul este de aproape 10 la 1 fa]\ de cei emigra]i definitiv ([i înregistra]i de INS) în perioada men]ionat\. 166  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR O alt\ informa]ie interesant\, completând tabloul descris pân\ aici, este cea legat\ de inten]ia de migra]ie. Exploatez în acest sens tot datele BOP-FSD (Tabelul 7.15). Num\rul celor ce î[i doresc o migra]ie temporar\ este net superior celor ce î[i doresc s\ emigreze definitiv. În plus, cei ce î[i doresc s\ emigreze pentru munc\ reprezint\ mai bine de 10% din popula]ia adult\: 11%, în mai 2002, respectiv 17% – în octombrie 2001 – dintre români declarau c\ inten]ioneaz\ s\ emigreze în anul imediat urm\tor pentru a lucra în str\in\tate, iar 4, respectiv, 7% doreau s\ fac\ acela[i lucru pentru a-[i completa studiile. Marea majoritate a acestora ar vrea ca schimbarea s\ fie doar una temporar\: în cazul sondajului din 2002, doar 20% dintre cei ce inten]ionau s\ emigreze pentru munc\ [i 24% dintre cei ce doreau completarea studiilor în str\in\tate, declarau c\ vor ca migra]ia s\ fie definitiv\. Tabelul 7.15. Inten]ia de emigrare: 2002 - 2001 În următoarele 12 luni, aveţi de gând Iunie 2002 Octombrie 2001 să mergeţi într-o ţară străină… da nu indecis total da nu indecis total pentru a lucra temporar? 11% 87% 2% 100% 17% 79% 4% 100% pentru a vă completa educaţia? 4% 94% 2% 100% 7% 89% 4% 100% să emigraţi şi să trăiţi acolo? 3% 95% 2% 100% 5% 91% 4% 100% Sursa: BOP-FSD Leg\tura dintre inten]ia de migra]ie temporar\ pentru a munci în alt\ ]ar\ [i experien]a de migra]ie este una puternic\. Experien]ele anterioare ale emigra]iei temporare pentru munc\, mai ales cele recente, determin\ o mai mare dorin]\ de a pleca la lucru în alte ]\ri, pentru perioade scurte de timp. Mai mult, emigran]ii temporari reveni]i în ]ar\, î[i doresc în majoritate (66%) s\ reia experien]a mi- gra]iei externe (Tabelul 7.16). Tabelul 7.16. Inten]ia de migra]ie temporar\ pentru munca în str\in\tate [i experien]a de migra]ie anterioar\ În următoarele 12 luni, aveţi de gând să mergeţi A lucrat în străinătate Total într-o ţară străină pentru a lucra temporar? Nu Înainte de 1989 După 1989 Da 9% 5% 66% 11% Nu 91% 95% 34% 89% Total 100% 100% 100% 100% Sursa: BOP-FSD, octombrie 2002. Rela]ia dintre cele dou\ variabile este semnificativ\ la p<0,0005. Acela[i lucru este valabil [i în cazul rela]iei cu experien]a de migra]ie a altor membrii ai gospod\riei (Tabelul 7.17). A[a cum remarc\ [i Sandu (2003a), in- divizii ai c\ror rude apropiate au cunoscut deja migra]ia temporar\ sunt mai dispu[i s\ migreze pentru munc\ decât ceilal]i. 167  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Tabelul 7.17. Inten]ia de emigra]ie temporar\ pentru munc\ [i prezen]a unui emigrant temporar în gospod\rie În următoarele 12 luni, aveţi de gând să mergeţi Altcineva din gospodărie a lucrat în străinătate? Total într-o ţară străină pentru a lucra temporar? Nu Înainte de 1989 După 1989 Da 10% 18% 19% 11% Nu 90% 82% 81% 89% Total 100% 100% 100% 100% Sursa: BOP-FSD, octombrie 2002. Rela]ia dintre cele dou\ variabile este semnificativ\ la p<0,0005. Emigra]ia temporar\ se dovede[te a fi în majoritatea cazurilor circulatorie. Indivizii care au emigrat deja o dat\ pentru munc\, vor avea tendin]a s\ repete experien]a. Aceea[i concluzie reiese [i din recens\mântul comunitar al migra]iei: „În cadrul migra]iei temporare în str\in\tate, predominant\ pare s\ fie cea de tip circulatoriu, cu mai multe reveniri pe durata [ederii în afara ]\rii: aproape 59% din totalul persoanelor din rural plecate în str\in\tate au revenit cel pu]in o dat\ în localitatea de domiciliu, iar 37% de cel pu]in dou\ ori.” Mai mult, dintre per- soanele aflate în str\in\tate în momentul realiz\rii RCM (decembrie 2001 – ianuarie 2002), 47% reveniser\ cel de dou\ ori în ]ar\ dup\ plecarea în str\in\tate (Sandu, 2003a: 205). O parte din migra]ia temporar\ are caracter legal. Migra]ia temporar\ legal\ este intermediat\ în România în principal de Oficiul pentru Migra]ia For]ei de Munc\ (OMFM) [i de 325 agen]i priva]i autoriza]i în acest scop109. O scurt\ analiz\ a datelor raportate de OMFM privind contractele de munc\ în str\in\tate mediate în 2002 [i 2003 permite câteva concluzii interesante: Activit\]ile pentru care sunt încheiate contracte sunt preponderent sezoniere. Fluxul majoritar este reprezentat de lucr\torii manuali (mai ales în agricultur\, construc]ii [i sectorul serviciilor alimentare), secundat de serviciile medicale. Ponderea migran]ilor tineri este mult mai important\ decât cea a grupei respective în popula]ie. 109 Cifr\ înregistrat\ la 31.07.2003. 168  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Tabelul 7.18. Structura pe destina]ii a migran]ilor temporari pleca]i la munc\ prin OMFM, 2002-2003 2002 2003 G e r m a n ia 19761 23540 S p a n ia 2395 16439 Ita lia - 76 E lv e ţia 133 59 SUA - 50 Q a ta r 8 21 U n g a r ia 8 11 L u x e m b u rg - 1 T o ta l 22305 40197 Sursa: OMFM. Activitatea OMFM se concentreaz\ mai ales în zona de sud a Munteniei. Cei mai mul]i migran]i provin din aceast\ regiune (inclusiv Bucure[ti [i Ilfov), cu excep]ia fluxului c\tre Germania, în care ponderea cea mai însemnat\ o de]in migran]ii din regiunea central\ a României (incluzând aria cultura Bra[ov-Sibiu, cu o tradi]ional\ puternic\ influen]\ german\). Agen]ii priva]ii de intermediere activeaz\ cu prec\dere în Transilvania, dar [i în Constan]a [i Bucure[ti (conform analizei cifrelor publicate de www.omfm.ro pentru trimestrele I [i II 2003). De altfel, conform datelor Inspec]iei Muncii, raportate de www.omfm.ro, în primele dou\ trimestre ale lui 2003, agen]ii priva]i autoriza]i în intermedierea contractelor de munc\ în str\in\tate, mediaser\ migra]ia la lucru a 26.924 de români, adic\ o cifr\ egal\ cu dou\ treimi din num\rul total de migran]i prin OMFM în întreg anul 2003. Probabil c\ pân\ la sfâr[itul anului agen]ii priva]i au mediat cu aproximativ 33% mai mult decât de num\rul contractelor de munc\ intermediate de OMFM. [i pentru agen]ii priva]i, agricultura, construc]iile, serviciile alimentare [i s\n\tatea sunt principalele domenii în care sunt semnate contracte. Destina]iile principale sunt acelea[i [i pentru agen]ii priva]ii [i pentru OMFM: Germania predomin\, urmat\ la distan]\ de Spania, în timp ce Italia se plaseaz\ pe locul al treilea. Restul destina]iilor au o pondere destul de mic\, aproape neînsemnat\ în compara]ie cu cele trei rute dominante. Mecanisme [i rute de migra]ie Informa]ia calitativ\ disponibil\ (Constantinescu, 2003a [i 2003b; Grigora[, 2001; L\z\roiu, 2001; Nedelcu, 2001; Potot, 2001 [i 2003; Radu, 2001; Sandu, 2001; {erban, Grigora[, 2001) ofer\ o bogat\ informa]ie asupra motiva]iilor, mecanismelor de start [i rutelor alese de emigran]i. Motiva]ia economic\ este dominant\, îns\ mul]i migran]i pleac\ ([i) în c\utarea altor gratifica]ii: o via]\ mai sigur\, autorealizare [i libertate de expresie. Cei interesa]i mai ales de dep\[irea barierele [i compromisurilor percepute a fi impuse 169  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC de societatea româneasc\ (nepotism, corup]ie, inechitate, injusti]ie etc.) sunt mai degrab\ tineri, au studii superioare [i prefer\ c\ile legale de a migra. Aceasta ar fi o prim\ rut\ a emigra]iei. Ei aleg fie s\ urmeze studii post- universitare în Occident, iar apoi r\mân în ]ara respectiv\ legal, ob]inând un contract de munc\, fie caut\ direct un contract de munc\, eventual angajarea la o firm\ româneasc\, urmat\ de deta[area în vest, aplic\ la „loteria vizelor” etc. De regul\ migra]ia îmbrac\ în aceste cazuri forma definitiv\, chiar dac\ devine în unele cazuri circulatorie. A doua rut\ important\ este mai recent\ ca vizibilitate [i este dat\ de migra]ia legal\ a for]ei de munc\ mai pu]in calificat\, de regul\ muncitori manuali în agricultur\, construc]ii [i servicii de alimenta]ie public\, în virtutea acordurilor încheiate de România cu unele ]\ri din Europa de Vest. Fluxurile principale sunt c\tre Germania [i Spania, îns\ ponderea lor în totalul migra]iei este înc\ mic\. Fluxul cel mai consistent este îns\ cel al migran]ilor afla]i în c\utarea unui loc de munc\ la negru, orientat covâr[itor c\tre ]\rile Uniunii Europene. Principalele cauze care genereaz\ migra]ia ilegal\ ar fi lipsa unor alternative de migra]ie legal\, lipsa de credibilitate a unor firme de intermediere a locurilor de munca în str\in\tate, imposibilitatea Oficiului pentru Migra]ia For]ei de Munc\ de a sa- tisface întreaga cerere de locuri de munc\ în str\in\tate. Migra]ia este condi]ionat\ îns\ în totalitate, mai ales în acest caz, de resursele materiale disponibile. Costurile financiare ini]iale ale migra]iei efective sunt greu de acoperit de indivizi proveni]i din gospod\rii s\race. Mai întâi trebuie acoperit costul vizei [i transportului. Viza se poate ob]ine ilegal în dou\ moduri: se poate cump\ra o viz\ sau un pa[aport fals (costul este de aproximativ 1000 Euro) sau se cump\r\ o excursie în ]ara respectiv\, se ob]ine permisul de intrare în spa]iul Schengen [i apoi se r\mâne ilegal acolo. Costul în acest din urm\ caz este mai redus, putând s\ scad\ pân\ spre 4-500 de Euro. Transportul cost\ între 200 [i 500 de Euro, în func]ie de traiectoria urmat\. Autocarul este mai ieftin, îns\ c\l\toria dureaz\ mai mult. Prezint\ îns\ [i avantajul de a presupune un control mai pu]in strict la grani]\ decât în cazul c\l\torie cu avionul. În plus, exist\ zone în care au început s\ apar\ curse relativ regulate, de tipul „Dobrote[ti-Almeira”110, legând mici localit\]i rurale din România, cu rate îns\ extrem de ridicate ale migra]iei circulatorii, de principalele capitalele euro- pene sau chiar de zona în care se produce migra]ia. Costurile ridicate fac ca decizia de migra]ie s\ fie una determinat\ de resursele disponibile. Banii necesari sunt fie economisi]i de-a lungul timpului, fie, mai des, împrumuta]i. Împrumutul vine de regul\ de al]i migran]i, care au acumulat deja 110 Dobrote[ti este un sat din Teleorman. Din informa]iile pe care le am, cursa de Almeira pleac\ în fiecare joi la ora 13. 170  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR unele resurse [i pentru care, dat\ fiind propria experien]\, actul migra]iei poate constitui o garan]ie suficient de puternic\ a solvabilit\]ii celui împrumutat. Rutele majore sunt structurate comunitar. Migra]ia nu mai este în anii 2000 un act individual, ci este condi]ionat\ puternic social [i mai ales comunitar. Emigran]ii români migreaz\ de regul\ acolo unde cunosc pe cineva, în locul în care au copii, p\rin]i, fra]i, prieteni, cunoscu]i, dar [i prieteni, cunoscu]i sau rude ale prietenilor, cunoscu]ilor [i rudelor etc. Afirma]ia este validat\ atât de studiile calitative amin- tite, cât [i de datele cantitative raportate de Dumitru Sandu (2003a) pentru Re- cens\mântul Comunitar al Migra]iei al Organiza]iei Interna]ionale pentru Mi- gra]ie. Acesta este de altfel modul în care emigra]ia temporar\ s-a intensificat con- tinuu. Pe m\sur\ ce au emigrat mai mul]i indivizi, au fost disponibile mai multe leg\turi în ]\rile de destina]ie, astfel încât [i mai mul]i indivizi au putut migra la rândul lor. Re]eaua migratorie este în continu\ extindere, institu]ionalizându-se [i precizându-[i componentele: furnizori de vize; transportatori; gazde în ]ara de destina]ie; indivizi ce identific\ [i faciliteaz\ accesul la locuri de munc\; con- sultan]i pentru ob]inerea de vize [i permise legale de [edere; transportatori ce devin curieri pentru a transmite bani [i bunuri familiilor r\mase în ]ar\; tran- sportatori ce aduc migran]ii ilegali în ]ar\, pentru vacan]e mai lungi sau mai scurte [i îi duc apoi înapoi la munc\ în str\in\tate etc. În func]ie de momentul în care a început migra]ia, ea a afectat într-o m\sur\ mai mare sau mai mic\ comunitatea de origine. Acest lucru este extrem de vizibil la micile comunit\]i rurale. Acolo unde migra]ia a început mai devreme, mai c\tre începutul anilor 1990, o mare parte din comunitate se afl\ deja în str\in\tate, la lucru. Literatura citat\ aduce exemple concludente în acest sens. Ruta urmat\ este de regul\ comun\, întreaga comunitate urmând c\ile deja b\tute de migran]ii mai vechi [i alegând drept destina]ie aceea[i zon\. Avantajele sunt multiple: integrarea mai rapid\, informa]iile esen]iale sunt deja disponibile [i nu mai trebuie c\utate, suportul celorlal]i în cazul materializ\rii oric\rui risc, inclusiv a accidentelor de munc\ sau a [omajului, posibilitatea de a trimite mai u[or (prin ceilal]i) bani [i obiecte acas\ etc. Astfel, chiar dac\ România se remarc\ mai ales prin absen]a unei culturi a migra]iei suprapus\ peste tradi]ia de a nu constitui diaspore, migra]ia circulatorie aduce cu sine dou\ noi procese: emergen]a unei culturi a migra]iei temporare a c\rei inciden]\ tinde s\ se extind\ extrem de rapid; [i constituirea de mici comunit\]i în interiorul societ\]ilor gazd\, conectate la comunit\]ile de ori- gine prin canale extrem de puternice, de ordin familial, de rudenie [i de prietenie. Scopul migra]iei este munca [i chiar dac\ este preferat\ cea legal\, a[a cum arat\ un studiu OIM, „migran]ii nu fac de obicei diferen]a intre contractul legal de munca [i o în]elegere pe pia]a neagr\. […] Daca grosul poten]ialilor migran]i [cei care declar\ inten]ia de migra]ie pentru munc\] m\rturisesc c\, odat\ ie[i]i „afar\”, ar avea drept prioritate g\sirea unui loc de munca pe baza de contract, foarte 171  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC pu]ini î[i fac griji referitoare la ob]inerea permisului de munca [i a altor documente necesare.”111. Muncile prestate sunt adesea pl\tite mai prost decât în mod obi[nuit, îns\ [i a[a permit o via]\ mai îndestulat\ [i mai civilizat\ decât în România [i dau posibilitatea de trimite bani în ]ar\ [i de a face economii. Banii trimi[i c\tre gospod\ria r\mas\ în ]ar\ erau estima]i la o medie de 200 de EURO lunar pe gospod\rie, adic\ aproximativ dublul salariului mediu din România112, durata medie a [ederii la munc\ temporar\ în str\in\tate fiind estimat\ la 2 ani (OIM, sursa citat\). Pe de alt\ parte, munca la negru presupune neacoperirea cu asigur\ri sociale, îns\ acest lucru este mai pu]in important pentru o popula]ie pe de o parte relativ tân\r\, pe de alta provenind dintr-o ]ar\ s\rac\, mai pu]in preocupat\ de asigurarea viitorului. Banii câ[tiga]i [i economisi]i se întorc de regul\ în ]ar\, fiind folosi]i pentru consum. Calitatea vie]ii familiilor de migran]i se îmbun\t\]e[te odat\ cu cre[terea calit\]ii consumului. Sunt achizi]ionate automobile, sunt reparate locuin]ele sau sunt construite sau achizi]ionate locuin]e noi. Adesea consumul ostentativ are partea sa. Investi]iile în activit\]i antreprenoriale sunt rare [i frecvent sortite e[ecului: sumele economisite nu sunt totu[i suficient de mari, iar climatul eco- nomic este nesigur, diferit de cel din vest, greu de controlat. Deseori nici migran]ii nu dispun de capitalul uman necesar deschiderii unei afaceri. Investi]iile în alte active sunt rare. Este îns\ probabil ca, pe m\sur\ ce averile acumulate vor cre[te, emigran]ii circulatori [i familiile lor s\ ini]ieze afaceri mai reu[ite (vezi [i Ciobanu, 2004). Este ceea ce s-a întâmplat în cazuri deocamdat\ excep]ionale, precum migran]i pleca]i la începutul anilor ‘80 sau a fotbali[tilor români, nu neap\rat de top, care au jucat sau joac\ la cluburi din Europa de Vest. În multe cazuri se poate vorbi despre o tendin]\ ca migra]ia circulatorie s\ se transforme în migra]ie definitiv\. Emigran]i cu experien]a mai multor cicluri de plecare [i revenire prezint\ simptome de neadaptare la via]a din România. Cultural vorbind, România difer\ destul de mult fa]\ de societ\]ile din centrul [i vestul Europei. Nepotismul, corup]ia [i lipsa de transparen]\ domin\ via]a public\. Legile sunt interpretabile. Etica muncii este diferit\. Structurile ierarhice sunt predo- minante. Din punct de vedere material, lucrurile sunt similare. România este s\rac\ [i acest lucru este vizibil la nivelul utilit\]ilor publice, al ofertei din ma- gazine, al posibilit\]ilor de petrecere a timpului liber etc. Se adaug\ obi[nuin]a cu comunitatea în care s-a migrat [i capacitatea mai redus\ de adaptare la schimbare odat\ cu înaintarea în vârst\. În plus, de-a lungul timpului, multe gospod\rii au început s\ aib\ un num\r mai mare de membri în societ\]ile în care s-a emigrat decât în comunitatea de origine. De aici op]iunea multora ca, dup\ mai mul]i ani petrecu]i la munc\ în str\in\tate, s\ î[i doreasc\ s\ se stabileasc\ definitiv în ]ara 111 OIM – conform Mediafax, 19.11.2003. 112 Comunicat de pres\ al CURS, 13.04.2003. OIM estimeaz\ aceea[i sum\ la 256 Euro pe lun\ (Mediafax, 19.11.2003). 172  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR de adop]ie. Fenomenul este îns\ abia la început, astfel încât este greu de prezis ce se va întâmpla în viitor. Desigur, între factorii decisivi în acest sens doi sunt mai dificil de controlat. Primul se refer\ la evolu]ia societ\]ii române[ti din punct de vedere al valorilor sociale, al organiz\rii politice, al rela]iilor dintre oameni [i al performan]ei economice. Al doilea se refer\ la politicile privind imigra]ia pro- movate de statele destina]ie, îndeosebi cele din Uniunea European\113. III.4. Inten]ia de migra]ie [i resursele individuale Problema central\ a evalu\rii cantitative a leg\turii dintre comportamentul migrator [i nivelul diferitelor resurse este cea legat\ de m\surare. Emigran]ii sunt greu de reg\sit între subiec]ii anchetelor pe baz\ de e[antion pentru simplul motiv c\ nu se mai afl\ în ]ar\. În plus, chiar dac\ ar fi investiga]i la întoarcere, r\s- punsurile lor ar descrie situa]ia de dup\ consumarea actului migrator, or interesul lucr\rii de fa]\ este legat de resursele disponibile înaintea acestuia. O solu]ie convenabil\ este m\surarea inten]iei de migra]ie [i punerii în rela]ie cu stocurile de resurse. Este ceea ce realizez în Tabelul 7.19. 113 Cu toate c\ se pare c\ volumul [i structura migra]iei sunt doar pu]in influen]ate de politicile în cauz\. Este elocvent în acest sens faptul c\ schimbarea regimului vizelor (2002) pare a fi afectat practic neglijabil fenomenul migra]iei ilegale. Migran]ii g\seau [i în trecut [i ast\zi c\i specifice de a ajunge la destina]ia dorit\. 173  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Tabelul 7.19. Modele de regresie logistic\ pentru inten]ia de migra]ie Variabila Dependentă: Intenţia de migraţie externă … Temporară, Temporară, Predictori Definitivă pentru muncă pentru educaţie b Wald Sig. b Wald Sig. b Wald Sig. Educaţia (număr ani de şcoală, la pătrat) 0,0 5,2 0,022 0,0 0,6 0,436 0,0 0,0 0,892 Ştie limbi străine 0,3 4,2 0,040 0,7 11,6 0,001 0,0 0,0 0,921 Stoc relaţii utile 0,1 5,7 0,017 0,0 0,6 0,436 0,1 2,7 0,099 Încredere în oameni 0,0 0,0 0,826 0,4 4,9 0,027 0,0 0,0 0,976 Încredere în instituţii -0,1 1,4 0,231 0,1 0,8 0,382 -0,3 11,6 0,001 Gospodăria primeşte bani de la rude din 0,8 6,1 0,014 0,2 0,2 0,634 0,7 4,6 0,032 străinătate Autoetichetarea ca sărac -0,1 3,0 0,082 -0,1 0,9 0,347 -0,1 1,5 0,223 Venit pe membru în gospodărie (la pătrat) -0,0 4,1 0,042 -0,0 1,3 0,263 -0,0 0,9 0,353 Aversiune la risc -0,2 2,2 0,134 -0,1 0,1 0,763 -0,1 0,3 0,589 Consum media 0,2 2,1 0,146 0,3 3,1 0,077 0,1 0,4 0,540 Direcţia în care se îndreaptă România este 0,3 4,4 0,037 -0,1 0,3 0,569 0,4 6,6 0,010 greşită. Experienţă migraţie (născut în altă localitate). 0,2 1,7 0,187 0,3 2,2 0,142 0,0 0,1 0,773 Bărbat 0,9 38,1 0,000 0,3 2,8 0,091 0,3 4,4 0,035 Vârsta -0,1 142,2 0,000 -0,1 79,0 0,000 -0,1 68,8 0,000 Oraş peste 200.000 locuitori 0,4 3,3 0,068 0,6 6,6 0,010 0,9 14,8 0,000 Oraş sub 200.000 de locuitori 0,3 2,2 0,138 0,0 0,0 0,901 0,3 1,8 0,174 Şomer -0,4 4,3 0,038 0,3 1,9 0,169 -0,5 7,7 0,005 Student 0,5 3,3 0,069 -0,2 0,4 0,525 0,5 2,1 0,145 Constanta 1,0 5,4 0,020 -0,1 0,1 0,823 -0,3 0,3 0,557 Indici de adecvare ai modelului χ2 p χ2 p χ2 p Omnibus Tests of Model Coefficients 331,3 0,000 234,5 0,000 185,4 0,000 Hosmer and Lemeshow Test 5,7 0,683 6,8 0,562 4,9 0,767 2) Variaţia explicată (pseudo-R ) Cox & Snell 21,2% 15,5% 12,5% Nagelkerke 31,5% 27,1% 20,9% Sursa: BOP-FSD, mai 2001. Am colorat cu gri predictorii care nu au influen]\ semnificativ\ la p<0,10. Modul de m\surare a variabilelor: Educa]ia subiectului – Num\r ani [coal\ absolvi]i, ridicat la puterea a doua. Stocul de rela]ii utile – Num\rul de tipuri de rela]ii utile de]inute (minim 0, maxim 6 – vezi capitolul 5). Autoetichetarea ca s\rac (SSV) – Indice al s\r\ciei subiective. Scal\ de 10 puncte: 1=s\rac, 1- =bogat (vezi capitolul 3). Încredere în institu]ii – Scor factorial indicând încrederea latent\ în sistemul social existent. Factorul explic\ 48% din varia]ia total\ a încrederii în Pre[edin]ie, Guvern, Parlament, Justi]ie, Armat\, Poli]ie, Prim\ria localit\]ii, Partide politice, Sindicate (scale de 5 puncte). Modelul de analiz\ este adecvat datelor: KMO=0,886; comunalitatea cea mai mic\ are valoarea de 0,189. Metoda de extrac]ie: Principal Axis Factoring. Consum media - Scor factorial indicând frecven]a consumului mediatic (ziare, radio, televiziune). Factorul explic\ 36% din varia]ia total\. Modelul de analiz\ este adecvat datelor: KMO=0,645; comunalitatea cea mai mic\ are valoarea de 0,314. Metoda de extrac]ie: Principal Axis Factoring. {tie limbi str\ine, Încrederea în oameni, B\rbat, Urban, [omer, Student , Gospod\ria prime[te bani de la rude din str\in\tate – Variabile dihotomice, codificate 0-1. Aversiune la risc – Variabil\ dihotomic\, codificat\ 0-1, unde 1 reprezint\ preferin]a pentru un loc de munc\ „prost pl\tit, dar sigur”. Experien]a migra]ie – S-a n\scut în alt\ localitate. Variabil\ dihotomic\, codificat\ 0-1. 174  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Am analizat diferit trei aspecte ale migra]iei. Este vorba de inten]ia de a migra definitiv, de inten]ia migra]iei temporare pentru munc\ [i de inten]ia de a migra pentru studii. Fiecare dintre ele are specificul s\u, îns\ fac parte din aceea[i sfer\ larg\ de ac]iuni strategice. Nu testez a[adar comportamentul efectiv de migra]ie, ci doar inten]ia. In- convenientul este legat de realizarea actului migrator doar în câteva dintre cazurile în care inten]ia de migra]ie este declarat\, îns\ este probabil ca grupurile definite de cele trei variabile dependente s\ fie suficient de omogene ca rezultatele s\ fie valide. În plus, rela]iile eviden]iate de modelele de regresie propuse sunt con- sistente cu a[tept\rile teoretice [i cu datele calitative raportate în literatura exis- tent\. O analiz\ a comportamentul efectiv al migra]iei temporare este realizat\ de Dumitru Sandu (2003a: 174-175), folosind acela[i val al BOP-FSD. Variabila prezis\ este dat\ de r\spunsurile (dihotomice: „da” sau „nu”) la întrebarea „În ultimii 10 ani a]i c\l\torit în str\in\tate?”. Indicatorul prezint\ dezavantajul de a nu preciza scopul c\l\toriei: poate fi vorba, spre exemplu de turism sau de vizitarea rudelor din Republica Moldova, activit\]i diferite de migra]ia circular\ pentru munc\ sau de cea pentru educa]ie. În ciuda neomogenit\]ii, variabila reprezint\ totu[i o bun\ aproximare pentru contactul cu alte ]\ri. Rezultatele analizelor realizate în lucrarea citat\, folosind un set u[or diferit de predictori (centrat mai degrab\ pe resurse de mediu decât pe cele individuale), sunt relativ similare celor prezentate în Tabelul 7.19, privind inten]ia de migra]ie114. În analiza ce am realizat-o, capitalul social rela]ional constituie un predictor important al inten]iei de migra]ie. Prezen]a în re]eaua social\ personal\ a unei rude lucrând sau tr\ind în str\in\tate, ca [i accesul la un stoc mai consistent de rela]ii utile reprezint\ factori ce favorizeaz\ dorin]a de a migra pentru munc\ sau definitiv. Se confirm\ astfel ipoteza importan]ei conexiunilor [i rela]iilor în de- terminarea actului migrator. Migra]ia definitiv\ [i cea pentru munc\ nu se bazeaz\ pe încredere interuman\ generalizat\, cât mai ales pe leg\turi utile [i relativ puternice dublate de încredere. În schimb migra]ia pentru educa]ie prezint\ aspecte diferite din acest sens. Cos- turile migra]iei pentru studii sunt mult mai ridicate, prin prisma faptului c\ este vorba despre o investi]ie pe termen lung [i c\ necesit\ anumite pl\]i adi]ionale (taxele de [colarizare) [i costuri de oportunitate ridicate (timpul este folosit în principal pentru a înv\]a, nu pentru a munci). De aici nevoia unei încrederi mai ridicate în oameni, în spe]\ în capitalul lor uman, dar [i utilitatea redus\ a stocurilor 114 În aceea[i lucrare, Dumitru Sandu realizeaz\ [i analize de regresie logistic\ ale inten]ie de migra]ie (pentru turism, munc\, educa]ie sau definitiv). Modelele difer\ de cele propuse în Tabelul 7.19 prin faptul c\ aduc în prim plan determinan]i comunitari ai migra]iei [i mai pu]in resursele indivizilor. Pentru predictorii comuni, efectul înregistrat este în general identic. 175  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC de capital rela]ional: bursele sunt în principal finan]ate din exteriorul României, iar ob]inerea lor este mai pu]in influen]abil\ prin sistemul rela]iilor [i conexiunilor sociale. Încrederea în institu]ii cunoa[te un comportament diferit, fiind negativ asociat\ inten]iei de migra]ie definitiv\ [i pu]in important\ pentru celelalte tipuri de migran]i. A[a cum am ar\tat, migra]ia definitiv\ reprezint\ abandonarea de- finitiv\ a sistemului social de origine, expresie a dezam\girii fa]\ de capacitatea sa de a satisface nevoile considerate relevante de fiecare individ în parte. Ne- încrederea în institu]ii face parte din aceste evalu\ri negative care determin\ migra]ia definitiv\. Acela[i sens îl are [i etichetarea drept gre[ite a evolu]iilor din ]ara de origine (în cazul de fa]\ România). Predictorul în cauz\ este semnificativ [i în cazul migra]iei temporare. Excluderea sa din model face ca asocierea negativ\ cu încrederea în institu]ii s\ devin\ semnificativ\ [i în cazul inten]ie de migra]ie temporar\ pentru munc\. Se confirm\ astfel – indirect – valoarea simbolic\ de semi-protest a actului migra]iei temporare. Figura 7.4. Rela]ia bivariat\ dintre educa]ie [i inten]ia de migra]ie temporar\ pentru munc\ intenţionează să emigreze temporar pentru muncă ponderea (în total categorie educaţională) celor ce 34% 36% 13% 8% 6% 3% cel mult gimnaziu şcoală liceu post-liceal / universitar şi primară profesională / colegiu postuniversitar treapta I de liceu cel mai înalt nivel de educaţie absolvit Sursa: BOP-FSD, mai 2001. Rela]ia neliniar\ dintre educa]ie [i inten]ia de emigrare temporar\ pentru munc\ este ilustrat\ atât de modelul de regresie, cât [i de Figura 7.4. ea ofer\ o informa]ii valoroase asupra profilului migran]ilor temporari. Ace[tia sunt mai degrab\ de- ]in\torii unei calific\ri medii, care le permite integrarea rapid\ pe pie]ele muncii 176  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR din ]\rile de destina]ie, fie în meseria de baz\, fie, adesea, în slujbe care cer un nivel mai redus de calificare. Ei devin astfel o for]\ de munc\ ieftin\ [i mai înalt calificat\ decât cerin]ele ini]iale pentru ni[a ocupa]ional\ utilizat\. Cei mai slab califica]i, ca [i de]in\torii de diplome universitare sunt mai pu]in predispu[i c\tre migra]ie temporar\. Primii nu au mari posibilit\]i de a se integra în societ\]ile mai dezvoltate, iar cei înalt specializa]i se afl\, în mod paradoxal într-o situa]ie similar\: preg\tirea lor medie este mai redus\ decât cea din ]\rile dezvoltate, astfel încât [ansele de integrare pe pozi]ii similare celor de]inute în ]ar\ sunt cu adev\rat importante doar pentru cei mai buni dintre ei. Dac\ ]inem sub control ceilal]i predictori, efectul educa]iei asupra inten]iei de migra]iei pentru studii [i definitive este nesemnificativ. În analiz\ bivariat\ îns\, atunci când nu sunt luate în con- siderare [i alte influen]e cu excep]ia leg\turii directe dintre educa]ie [i inten]ia de migra]ie, [i pentru migra]ia definitiv\ [i pentru cea pentru studii rela]ia tinde s\ semene cu cea prezentat\ în Figura 7.4. Rela]ia dintre venituri [i inten]ia de migra]ie temporar\ pentru munc\ este de asemenea neliniar\. Cei care î[i propun s\ emigreze sunt mai degrab\ cei cu venituri medii. Ace[tia î[i pot finan]a c\l\toria, ca [i costurile ini]iale de cazare [i hran\. Cei mai s\r\ci nu sunt în aceast\ situa]ie, iar cei mai înst\ri]i sunt mai pu]in dispu[i s\ emigreze renun]ând la pozi]ia dobândit\ în societatea de origine. Rela]ia dintre inten]ia de migra]ie [i satisfac]ia cu veniturile este nesemnificativ\ în modelul din Tabelul 7.19, îns\ devine extrem de important\ dac\ elimin\m din model predictorul de evaluare a direc]iei de evolu]ie a ]\rii. Sensul leg\turii sugereaz\ c\ emigrarea în c\utare de munc\ este determinat\ ([i) de insatisfac]ia (subiectiv\) cu modul de satisfacere a nevoilor. În modelul de regresie, influen]a atitudinii fa]\ de risc este una nesemnificativ\. În rela]ie bivariat\ (vezi Tabelul 7.20), diferen]ele sunt îns\ semnificative, iar intensitatea asocierilor este una ridicat\. A[a cum am ar\tat, era de a[teptat ca migran]ii s\ fie mai deschi[i în asumarea riscurilor. Pe de alt\ parte, migra]ia fiind deja ([i) consecin]a unor acte migratorii ale altora, gradul de incertitudine care a[teapt\ emigran]ii la destina]ie este mai redus. De aici [i o parte din semnifica]ia redus\ a predictorului în modelul multivariat. Tabelul 7.20. Ponderea celor ce declar\ inten]ia de migra]ie în func]ie de atitudinea fa]\ de risc Intenţia de migraţie externă … Atitudinea faţă de risc: Temporară, Temporară, Ponderea celor care … Definitivă pentru muncă pentru educaţie Preferă un loc de muncă prost plătit, dar sigur 26,6% 16,8% 19,6% Preferă un loc de muncă bine plătit, dar nesigur 19,1% 10,0% 13,2% Intensitatea asocierilor (γ) 0,211 0,294 0,261 Sursa: BOP-FSD, mai 2001. toate asocierile sunt semnificative la nivelul p<0,0005. 177  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Problema este [i una de m\surare, indicatorul folosit (preferin]a între dou\ locuri de munc\ în func]ie de nivelul salariz\rii [i gradul de siguran]\) fiind corelat cu veniturile. Eliminarea indicatorului de venituri din model conduce la coeficien]i de regresie semnificativi pentru influen]a atitudinii fa]\ de risc asupra inten]iei de emigrare temporar\ pentru munc\. Din p\cate, exceptând valul din mai 2001 al BOP-FSD [i MECELECT’96, nu am avut acces la o alt\ baz\ de date con]inând atât indicatori privind atitudinea fa]\ de risc sau orice alt\ m\sur\ consistent\ a modernit\]ii valorice individuale, cât [i un indiciu al inten]iei de migra]ie sau a migra]iei efective115. În MECELECT’96 am dispus de un bun indicator pentru evaluarea atitudinii fa]\ de risc, construit ca scor factorial ce explic\ varia]ia a patru variabile: preferin]a pentru un salariu sigur, în detrimentul unuia mai mare, îns\ nesigur; preferin]a pentru „drumuri cunoscute” în fa]a noului; preferin]a pentru obi[nuin]\ [i respectarea normelor (alege „f\ [i tu cum face lumea” în loc de „f\ [i tu în legea ta, la al]i nu te uita”); [i respingerea idei conform c\reia „cine nu încearc\, nu câ[tig\”. M\surarea inten]iei de emigrare este una mai slab\, surprinzând doar inten]ia de migra]ie definitiv\: subiec]ii sunt ruga]i s\ estimeze dac\ în urm\torii 5 ani inten]ioneaz\ s\ se mute în alt\ ]ar\. Doar 13 declar\ acest lucru. Ei difer\ îns\ destul de puternic de restul e[antionului în ce prive[te atitudinea fa]\ de risc, fiind în mod cert mai deschi[i din acest punct de vedere116. Similar, grupul poten]ialilor emigran]i este mai predispus c\tre pla- nificare decât restul e[antionului. Un alt indicator care poate oferi informa]ii privind modernitatea individual\ este orientarea c\tre consum mediatic: frecven]a cu care indivizii citesc ziare, ascult\ radio sau urm\resc programele TV. Toate aceste trei tipuri de compor- tament sunt înregistrate de BOP-FSD117. Indicele care explic\ aceste compor- tamente118 este asociat semnificativ cu inten]ia de migra]ie119: cei ce inten]ioneaz\ s\ migreze prezint\ nivele medii ale consumului mediatic mai ridicate. Mai mult, pe m\sur\ ce consumul cultural cre[te, probabilitatea ca individul s\ inten]ioneze s\ emigreze este mai ridicat\, indiferent de tipul migra]iei (pentru munc\, studii sau definitiv\). În fine, trecând în revist\ restul determinan]ilor inclu[i în model se pot constata rela]iile semnificative a[teptate: tinerii, b\rba]ii, locuitorii ora[elor mari sunt mai dispu[i c\tre migra]ie. Cele trei caracteristici pot reprezenta [i aproxim\ri grosiere 115 Acesta este [i unul dintre principalele motive pentru care am rulat analizele dedicate migra]iei pe baza de date de la BOP-FSD din mai 2001. 116 Dac\ ar fi s\ calcul\m un nivel de semnifica]ie al diferen]ei dintre grupuri, acesta ar fi p=0,011. El trebuie îns\ interpretat cu precau]ie dat\ fiind dimensiunea extrem de redus\ a grupului poten]ialilor migran]i. 117 Sunt utilizate scale de 5 puncte. 118 Calculat ca scor factorial, vezi notele de sub Tabelul 7.19. 119 Toate asocierile men]ionate in continuare sunt semnificative pentru p<0,0005. 178  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR ale gradului de modernitate, confirmând înc\ o dat\ rela]ia cu capitalul simbolic, nu în sine, ci în contextul teoretic prezentat [i prin raportare la alte rela]ii ob- servate. IV. Ac]iuni strategice pasive IV.1. Reîntoarcerea la tradi]ie [i retragerea Am discutat deja în Capitolul 6, despre cum întreg procesul de na[tere a modernit\]ii este unul de reducere a incertitudinii materiale, permi]ând [i permis de cre[terea incertitudinii axiologice. Cele dou\ dimensiuni sunt strâns legate. Securitatea material\ se construie[te acceptând un grad mai ridicat de incertitudine axiologic\ [i permite o mai mare diferen]iere valoric\. Schimb\ri bru[te pe una dintre dimensiuni determin\ modific\ri aproape instantanee pe cealalt\. La sfâr[itul regimurilor de inspira]ie sovietic\ societ\]ile foste comuniste eu- ropene cuno[teau diferite grade în evolu]ia c\tre modernitate, îns\ se aflau cu toate în curs de modernizare. Birocra]ia aparatului de stat juca rolul ra]ionalit\]ii administrative [i politice; familia se nucleariza din ce în ce mai mult, iar rela]iile sociale cu restul comunit\]ii deveneau mai degrab\ impersonale; produc]ia era marcat\ de dep\[irea predominan]ei agriculturii [i de ra]ionalizarea organizatoric\; secularizarea [i planificarea tindeau s\ domine modurile de gândire. Pe de alt\ parte, multe elemente transformaser\ aceast\ modernitate în una fals\. De maxim\ vizibilitate erau lipsa libert\]ilor politice [i de expresie, participarea social\ redus\, înlocuirea ra]ionalit\]ii pie]ii cu cea a comenzii politico-administrative etc. Aceste societ\]i în curs de modernizare au avut de înfruntat în anii ‘80-‘90 sc\deri ale eficien]ei economice [i ale nivelului de trai. Acestea s-au dovedit importante cantitativ, dar [i nea[teptate pentru cet\]eanul obi[nuit, determinând sc\deri substan]iale în ce prive[te nivelul securit\]ii materiale. Consecin]ele în planul axiologic nu au întârziat s\ apar\. Am discutat deja posibilele reac]ii strategice. M-am ocupat pân\ aici de unele strategii active de limitare a pierderilor materiale sau chiar de cre[tere, toate conducând în final, a[a cum o s\ discut în ultima sec]iune a acestei lucr\ri, c\tre dezvoltare social\. O s\ discut în sec]iunea de fa]\ dou\ ac]iuni strategice ]inând de cele dou\ categorii de r\spunsuri strategice identificate: reîntoarcerea la tradi]ii [i, respectiv, retragerea. Cele dou\ categorii de r\spunsuri pasive seam\n\ între ele. Ambele reflect\ o recunoa[tere implicit\ a e[ecului experimentului modernizator. Ambele reflect\ o filozofie a neputin]ei în fa]a pierderilor materiale, a lipsei de solu]ii de continuare 179  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC a modernit\]ii sau moderniz\rii. Diferen]ele sunt legate mai mult de perspectiva adoptat\ de cei atra[i de astfel de solu]ii. Retragerea, ignorarea problemelor ridicate de schimbare, nu reprezint\ o strategie rezultat\ din ra]ionalizare, ci mai degrab\ o reac]ie de ap\rare instinctiv\. Domina]ia instinctului aminte[te de tradi]ionalism, retragerea fiind în fapt o întoarcere amânat\ [i neexplicit\ c\tre tradi]ie. Reîntoarcerea explicit\ la tradi]ii reprezint\ o retragere în sine, echivalent\ cu renun]area la cosmopolitanismul modern în favoarea micii societ\]i patriarhale, dominat\ de tr\s\turi rurale. Lipsa securit\]ii materiale conduce c\tre c\utarea unor mijloace tradi]ionale de diminuare a incertitudinii axiologice. Întoarcerea c\tre agricultur\, cre[terea credin]ei în explica]ia religioas\, preferin]a pentru modalit\]i ierarhice sau autoritare de structurare a societ\]ii reprezint\ astfel de metode. Toate sunt, simbolic vorbind, retrageri din procesul de modernizare sau amân\ri ale începerii acestuia. Orice societate a fost cândva una predominant agrar\. La scar\ istoric\, ora[ele – a[a cum le cunoa[tem ast\zi, industria [i serviciile sunt inven]ii recente. Ele marcheaz\ inova]ii sociale adânci, implicând schimb\ri simultane în toate sub- sistemele sistemului social: în economie, în politic\ [i administrare, în modurile de interac]iune uman\, în modurile de a gândi. Trecerea c\tre modernitate a însemnat concentrarea popula]iei în ora[e (urbanizarea) [i apoi urbanizarea ru- ralului (în principal de]\r\nizarea [i rurbanizarea)120. Recesiunea economic\ de durat\ din postcomunismul românesc a [ubrezit fundamentele proceselor de modernizare. Reîntoarcerea c\tre modurile tradi- ]ionale de a face, cele ce se dovediser\ viabile garantând în trecut supravie]uirea este una dintre ideile cele mai la îndemân\. Agricultura, perceput\ drept baz\ 120 De-]\r\nizarea eticheteaz\ transformarea locuitorilor din rural din fermieri individuali în mun- citori agricoli sau industriali, în lucr\tori în sfera serviciilor, în antreprenori etc. Eficientizarea agriculturii a condus pretutindeni c\tre exploatarea mecanizat\ a unor loturi întinse de p\mânt [i dispari]ia cel pu]in par]ial\ a micilor exploata]ii agricole, contribuind substan]ial la de- ]\r\nizare. Rurbanizarea, ca parte a contra-urbaniz\rii, reprezint\ procesul de migrarea a or\[enilor c\tre zonele limitrofe, pe m\sura ce avanseaz\ sistematizarea urban\ [i cre[te calitatea c\ilor de transport [i comunicare. Întreg procesul afecteaz\ indisolubil satul, transfor- mându-l într-o zon\ de tip urban. În final, un alt proces important, [i el parte a contra- urbaniz\rii îl reprezint\ urbanizarea prin deplasarea loca]iilor industriale în zone alt\dat\ rurale (displaced-urbanization). Este politica de dezvoltare promovat\ în ani ‘70 pentru de- zaglomerarea Londrei prin str\mutarea capacit\]ilor de produc]ie industriale. Pentru discu]ii asupra problemelor de definire a urbaniz\rii [i mai ales a contra-urbaniz\rii, vezi Mitchell, 2004. Despre „rurbanizare”, vezi Santos (2001), Boscacci (1999), Prillwitz [i Ripoli (2003). O prezentare a fenomenului în Serbia (un model apropiat de cel românesc) este realizat\ de Milan Prošici-Dvornici (The Rurbanization of Belgrade after the Second World War, în Klaus Roth, editor, Southern European Folk Culture in the Modern Era, Münich: SOG, 1998: 11-28, lucrare citat\ de Blenovska-Sabcova, 2002). De]\r\nizarea este discutat\ de Enikö (1999). 180  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR important\, dac\ nu cumva cea mai important\, a bun\st\rii, a reprezentat totodat\ [i îndeletnicirea tradi]ional\ a majorit\]ii popula]iei. Societatea continua s\ fie una dominat\ dac\ nu economic, cel pu]in cultural de modul de via]\ rural. Înde- letnicirile agricole atr\seser\ în timpul comunismului [i continu\ s\ absoarb\ într- un fel sau altul cea mai mare parte a popula]iei rurale (vezi Bleahu, 2004). Popula]ia urban\, majoritatea de dat\ recent\, este de asemenea puternic legat\ de modul de via]\ rural, pe care îl reproducea în bun\ m\sur\. Leg\tura cu satele de origine este permanent\ [i persist\ înc\, reproducându-se, a[a cum am argumentat în capitolul 1, prin modelul gospod\riei mixte extinse. În programul politic al fiec\rui partid ce a câ[tigat alegerile generale de dup\ 1989, a existat un capitol important dedicat ]\r\nimii, privit\ uneori ca baz\ a reconstruc]iei121. Retrocedarea p\mânturilor na]ionalizate [i f\râmi]area propriet\]ilor, de asemenea discutate în capitolul 1, au oferit un mijloc ideal pentru supravie]uirea imediat\ a celor r\ma[i f\r\ locuri de munc\ în urma restructur\rilor din industrie, dar [i din agricultur\ (dispari]ia CAP-urilor, a SMA-urilor [i, mai târziu, a IAS-urilor). În fine, o bun\ parte din proiectul comunist de transformare a satului în centre agro-industriale [i a ]aranului în muncitor agricol fusese un proces for]at prin sistematizarea regional\ declan[at\ în cincinalul 1976-1980, proces reprezentat în general drept nele- gitim122. Toate acestea au determinat un val al reîntoarcerii c\tre rural, resim]it ca atare în cifrele statistice ce oglindesc migra]ia intern\ [i pe care le-am discutat în sec]iunea precedent\. Enikö (1999) discut\ procesul în termeni de re-]\r\nizare, ca opus de-]\r\niz\rii, realizate în România, în opinia autorului citat, în principal prin cooperativizare. A[ ad\uga la de-]\r\nizare cel pu]in contribu]ia industri- aliz\rii, ca [i pe cea a progresului tehnologic, a dezvolt\rii comunica]iilor [i transportului etc. În acest context, se poate afirma c\ re]\r\nizarea româneasc\ se opune mai degrab\ moderniz\rii, nefiind o simpl\ reîntoarcere la tradi]iile [i modurile de a face din perioada interbelic\. Un proces ca sens de deplasare a popula]iei poate fi întâlnit [i în societ\]ile dezvoltate. A[a cum arat\ Mitchell (2004), contra-urbanizarea vestic\ reprezint\ o tendin]\ de mutare a or\[enilor c\tre mediul rural, fie prin rurbanizare (numit\ de Mitchell [i ex-urbanizare), prin deplasarea locurilor de munc\, în special a celor industriale, c\tre zone rurale, departe de aglomer\rile urbane (displaced urba- nization), sau prin anti-urbanizare (migra]ie c\tre rural dat\ de c\utarea unui loc de via]\ mai lini[tit, pensionare [i, mai rar, reîntoarcerea la munca p\mântului). Acest flux vestic este îns\ predominant postmodern, fiind determinat de nevoi de separare a activit\]ilor industriale de via]a cotidian\, de diminuare a polu\rii, de c\utarea satisfacerii unor nevoi superioare etc. Fiind îns\ un flux al desconcentr\rii 121 Vezi [i M [i B. Voicu, 1999. 122 Vezi Mih\ilescu [i colegii (1993) pentru o discu]ie în acest sens, ca [i pentru o trecere în revist\ a deciziilor politice legate de sistematizarea rural\ între 1976 [i 1989. 181  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC popula]iei el este oarecum similar re-]\r\niz\rii, prin deplasarea indivizilor c\tre zone cu o densitate de locuire mai mic\. Reîntoarecerea la agricultur\ este îns\ în multe cazuri o reîntoarcere la agri- cultura de subzisten]\, autarhic\. Alternativele de ocupare non-agricole din rural nu sunt mult [i prezint\ o diversificare redus\ nu doar în România, ci în întreg spa]iul ex-comunist (Chaplin [.a., 2004). De aici [omajul ridicat din zonele rurale [i supraocuparea agricol\ remarcat\ în capitolul 1. multe gospod\rii ajung astfel s\ depind\ de propriul produs agricol, f\r\ a fi îns\ capabile s\ se integreze ca vânz\tori pe pie]ele agricole. A[a cum am argumentat în capitolul 1, în Bulgaria, Polonia [i România cel pu]in jum\tate din gospod\riile care de]in produse agricole proprii le folosesc exclusiv pentru consumul propriu. Multe din aceste gospod\rii sunt implicate în alte tipuri de ocupa]ii, câ[tigând [i din activit\]i de mic in- treprinz\tor sau având între membri muncitori industriali, angaja]i în servicii (mai ales în sectorul public) etc. Pensiile sunt [i ele alte surse de venit. Se poate ad\uga implicarea membrilor în migra]ia circulatorie. Activit\]i ilegale pot completa [i ele portofoliul de venituri. R\mân îns\ gospod\rii cu venituri extrem de reduse [i care se cantoneaz\ în derularea unei agriculturi autarhice, depinzând de ea în asigurarea subzisten]ei. Studiile Observatorului Social de la mijlocul anilor ‘90 au relevat astfel de exemple cu prec\dere într-un sat izolat din B\r\gan (vezi Mih\ilescu, 1998; Frunz\, Voicu, 1998). Alte cazuri am întâlnit în diverse col]uri din ]ar\. Agricultura de subzisten]\ este exemplul pe care l-am ales ca ac]iune strategic\ de tip reîntoarcere la tradi]ie. Ea presupune îns\ dou\ valen]e diferite: pe de o parte sunt cei care revin c\tre agricultur\, mai ales în mediul rural sau în ora[ele mici, dup\ ce au fost integra]i în activit\]i non-agricole. Pe de alta sunt cei care nu au p\r\sit niciodat\ acest mod de via]\. Ambele situa]ii au caracteristica comun\ de a promova o atitudine de respingere a mijloacelor economice moderne [i de a men]ine moduri de produc]ie [i rela]ii de tip tradi]ional. Voi c\uta s\ caracterizez cantitativ, din punct de vedere al resurselor disponibile, gospod\riile aflate (ipo- tetic) în aceast\ situa]ie. Identificarea, ca [i analiza cantitativ\ le realizez pe baza valului din octombrie 2003 a BOP-FSD. În paralel voi discuta un exemplu de orientare strategic\ c\tre retragere. M\ voi referi la acei indivizi care tind s\ se auto-degreveze de r\spunderile în ce prive[te propria bun\stare. Ca [i cei care practic\ exclusiv agricultura de sub- zisten]\ [i ace[tia sunt greu de depistat, dat\ fiind ponderea extrem de redus\ în popula]ie. Definirea este [i ea dificil\: este vorba de actori individuali s\raci [i care valoric vorbind plaseaz\ responsabilit\]i majore în sarcina statului [i/sau a comunit\]ii [i î[i reprezint\ indivizii mai degrab\ ca beneficiari decât ca agen]i activi implica]i în producerea propriei bun\st\ri. S\r\cia [i bog\]ia sunt percepute în principal drept fiind efectul ac]iunii altora decât cel al propriei implic\ri. Situa]ia este acceptat\ cu resemnare, f\r\ ini]iative personale de cre[tere: nu sunt 182  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR f\cute eforturi în ce prive[te câ[tiguri suplimentare (al doilea loc de munc\, de exemplu), nu sunt f\cute investi]ii în educa]ie, nu exist\ inten]ie de migra]ie etc. O astfel de atitudine de resemnare nu este altceva decât o retragere extrem\ din fa]a problemelor de adaptare la via]a social\. Acestea se vor rezolva fie de la sine, fie prin interven]ia altora, datori s\ intervin\. Familia larg\ a unei astfel de atitudini include fatalismul, lipsa de încredere în puterea de a influen]a propria soart\. Fie destinul, fie al]ii sunt percepu]i ca decisivi în determinarea cursului vie]ii, astfel c\ orice interven]ie personal\ este inutil\, fiind a priori ineficient\. Ignorarea [i retragerea constituie modalit\]i de a evita deciziile, de a nu risca nimic adoptând o strategie a minimei rezisten]e [i implic\ri. Este de a[teptat ca indivizii atra[i de astfel de op]iuni strategice s\ prezinte nivele mai reduse de modernitate valoric\, cultural\ [i educa]ional\. Re]elele sociale de apartenen]\ sunt probabil unele închise, dominate de capital tip bonding. Din punct de vedere al localiz\rii re- ziden]iale este probabil ca astfel de orient\ri s\ fie reg\site mai ales în satele periferice, cu prec\dere în cele izolate. IV.2. Rela]ia cu resursele Agricultura de subzisten]\ O prim\ problem\ în analiz\ este legat\ de identificarea cu o acurate]e accep- tabil\ a cazurilor de referin]\. Pe de o parte, dat fiind caracterul propriet\]ii asupra p\mântului – mai degrab\ familiale decât individuale, unitatea de analiz\ este gospod\ria [i nu individul. Pe de alt\ parte, este pu]in probabil ca agricultura de subzisten]\ s\ poat\ fi întâlnit\ ca atare, necombinat\ cu alte tipuri de strategii123. Gospod\riile care o practic\ nu depind exclusiv de produsul agricol, chiar dac\ absen]a acestuia poate genera o pierdere important\, chiar decisiv\ pentru asi- gurarea supravie]uirii. Este de a[teptat ca membrii gospod\riilor în cauz\ s\ prezinte stocuri mai sc\zute de instruire [colar\, ceea ce le limiteaz\ posibilit\]ile de integrarea pe pia]a muncii. Aceasta nu înseamn\ neap\rat c\ nu au o ocupa]ie, îns\ este probabil ca aceasta s\ nu fie una standard (tip salariat sau patron), ci mai degrab\ mai pu]in regulat\ (lucr\tor pe cont propriu, zilier etc.). Veniturile re- zultate din ocupa]iile respectiv\ sunt mai degrab\ reduse, determinând nevoia acut\ a complet\rii cu produse agricole ob]inute în gospod\rie. 123 Vintil\ Mih\ilescu (2001) noteaz\ c\ marea majoritate a gospod\riilor rurale de]in în mod obligatoriu în portofoliul de activit\]i lucrul (productive) în gospod\rie. De cele mai multe ori acesta presupune activit\]i agricole. A lucra în gospod\rie este definitoriu pentru cultura rural\. Prestigiul social este condi]ionat de calitatea de „bun gospodar”, implicând în mod necesar lucrul în propria gospod\rie. 183  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Pentru analiza cantitativ\ am ales lucrul cu baze de date a BOP-FSD, valul din octombrie 2003. baza prezint\ avantajul de a furniza numeroase [i detaliate m\suri ale veniturilor [i tipurilor de activit\]i economice desf\[urate de to]i membrii adul]i ai gospod\riilor incluse în e[antion. În plus, e[antionul este mai mare (2098 de subiec]i) , permi]ând selec]ia unor grupuri mai numeroase de gospod\rii im- plicate în agricultura de subzisten]\, chiar [i în condi]iile impunerii unor criterii de identificare mai severe. Am elaborat o procedur\ simpl\ de selec]ie a gospod\riilor care practic\ agricultura de subzisten]\ [i depind de ea. Procedura caut\ s\ r\spund\ simultan la dou\ probleme. Prima vizeaz\ includerea unui grup suficient de numeros de gospod\rii între cele identificate ca practicând agricultura de subzisten]\, astfel încât s\ poat\ fi realizate compara]ii cu restul gospod\riilor. A doua este legat\ de minimizarea erorilor de etichetare a gospod\riilor din punct de vedere al des- f\[ur\rii agriculturii autarhice. Riscurile majore vin din aceast\ direc]ie. Criterii prea slabe de selec]ie ar putea conduce la includerea între gospod\riile ]int\ a unora care, spre exemplu, practic\ agricultura ca hobby, sau sunt implicate în ea doar mult dup\ ce to]i membrii s-au pensionat. Pe de alt\ parte, criterii prea puternice pot determina excluderea eronat\ a unor gospod\rii [i plasarea lor în grupul celor neimplicate în agricultura de subzisten]\, cu efecte adverse asupra calit\]ii compara]iilor dintre grupuri. Primul criteriu impus este ca gospod\riile analizate sa aib\ în componen]\ cel pu]in un membru activ din punct de vedere al vârstei. Am exclus dintre gos- pod\riile ]int\ pe cele care nu au membri între 20 [i 60 de ani. Am eliminat în mod similar gospod\riile care au membrii implica]i în ob]inerea de produse agricole [i vânzarea lor pe pia]\. Am impus apoi condi]ia esen]ial\ ca în gospod\rie s\ fie ob]inute produse agricole. În fine, am impus o condi]ie de venit, [i anume ca venitul pe membru al gospod\riei în cauz\ s\ plaseze gospod\ria între cele mai s\race 10% din e[antion124. În urma selec]iei astfel realizate, am identificat 85 de gospod\rii ]int\. Structura ocupa]ional\ a membrilor acestora este redat\ în Tabelul 7.21. Fa]\ de restul gospod\riilor, gospod\riile care practic\ agricultura de subzisten]\ tind s\ aib\ mai mul]i membri care lucreaz\ ca zilieri sau la negru sau care desf\[oar\ activit\]i pe cont propriu (inclusiv agricultura). În schimb sunt mai pu]ini patroni (nici unul), salaria]i [i fo[ti salaria]i acum pensiona]i. Cele 85 de gospod\ri au în total 415 membri, dintre care doar 12 lucreaz\ cu carte de munc\. Structura astfel 124 Condi]ia calific\ în acela[i timp familiile în cauz\ pentru a primi ajutor social din partea comunit\]ii locale, conform legilor în vigoare, folosind îns\ exclusiv criteriul venitului per capita, f\r\ a ]ine cont de activele de]inute de familiile în cauz\. În plus, am ignorat scalele de echivalen]\, impunând un criteriu mai permisiv precum cel al venitului per capita. Pe de alt\ parte, nivelul de venit per capita luat ca limit\ (430.000 lei) se plaseaz\ destul de mult sub limita de acordare a ajutorul social conform Legii Venitului Minim Garantat. 184  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR ob]inut\ este consistent\ cu a[tept\rile pe care le-am formulat în leg\tur\ cu gospod\riile implicate în agricultura de subzisten]\, confirmând indirect faptul c\ identificarea unit\]ilor în cauz\ a fost realizat\ cu un grad relativ bun de precizie. Tabelul 7.21. Structura ocupa]ional\ a gospod\riilor care practic\ agricultura de subzisten]\ Gospodării care practică agricultura de subzistenţă* Total Statusul ocupaţional al membrilor da nu copii/elevi/studenţi 28% 25% 25% casnici 12% 10% 8% şomeri 6% 5% 5% pensionari 8% 17% 15% persoane în incapacitate de muncă 1% 1% 2% lucrează cu carte muncă sau contract temporar 2% 22% 29% lucrează pe cont propriu (include agricultor) 31% 16% 11% patron cu angajaţi 0% 0% 1% lucrează cu ziua/ la negru 11% 4% 3% NR (nu au răspuns) 1% 1% 1% % 100% 100% 100% Total Număr membri 406 3014 5949 Număr gospodării 83 780 *) am luat în considerare doar gospod\riile care au cel pu]in un membru între 20 [i 60 de ani din ora[ele mici (sub 30.000 de locuitori) [i mediul rural. Sursa: BOP-FSD, octombrie 2003. Am subliniat în tabel cifrele care definesc diferen]ele mai importante de structur\. Tabelul 7.22. Distribu]ia pe medii reziden]iale a celor care practic\ agricultura de subzisten]\ Gospodării care practică agricultura de Total eşantion* Tip localitate subzistenţă* da nu Total Număr cazuri pondere oraş peste 200.000 locuitori 0% 100% 100% 424 26% oraş mare,100-200.000 locuitori 1% 99% 100% 152 9% oraş mic, 30-100.000 locuitori 1% 99% 100% 199 12% oraş sub 30.000 locuitori 3% 97% 100% 121 7% sat centru comună 9% 91% 100% 486 30% sat 14% 86% 100% 256 16% Total 5% 95% 100% 1638 100% *) am luat în considerare doar gospod\riile care au cel pu]in un membru între 20 [i 60 de ani. Sursa: BOP-FSD, octombrie 2003. Am subliniat cifrele care definesc diferen]ele de structur\ semnificative la p<0,05. {i alte ipoteze definitorii pentru agricultura de subzisten]\ se confirm\. Dintre gospod\riile identificate ca practicând agricultura de subzisten]a, 88% declar\ c\ au pe lâng\ cas\ o gr\din\ sau livad\ (fa]\ de 79%, în cazul restului gospod\riilor 185  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC din mediul rural sau ora[ele mici), 78% de]in p\mânt agricol (fa]\ de 71%), 90% cresc animale (fa]\ de 82%). Marea majoritate sunt localizate în mediul rural (93%) sau în ora[ele mici, sub 30.000 de locuitori (5%). Cei din satele periferice sunt mai predispu[i c\tre agricultura de subzisten]\ decât cei din satele centru de comun\. Tabelul 7.23. Un model de regresie logistic\ pentru practicarea agriculturii de subzisten]\ Variabila Dependentă: Gospodăria practică Predictori agricultura de subzistenţă b Wald Sig. Indicatori la nivel de gospodărie / localitate Nivelul de educaţie al celui mai educat adult -0,31 9,2 0,002 Stoc relaţii utile -0,14 1,5 0,222 Număr animale -21,89 3,8 0,052 Număr hectare în posesie (la pătrat) 0,50 3,1 0,080 Număr membri în gospodărie 0,28 15,0 0,000 Vârsta celui mai tânăr adult -0,02 2,7 0,097 Oraş sub 30.000 locuitori -1,01 2,3 0,130 Sat periferic 0,19 0,5 0,499 Pondere suprafaţă agricolă în localitate (la pătrat) 1,44 6,9 0,009 Indicatori ce caracterizează respondentul Ştie limbi străine 0,94 6,0 0,014 Încredere în oameni -0,16 0,3 0,601 Consum media -0,33 5,5 0,019 Direcţia în care se îndreaptă România este greşită 0,18 0,4 0,515 Constanta -2,02 3,8 0,052 Indici de adecvare ai modelului χ2 p Omnibus Tests of Model Coefficients 90,5 0,000 Hosmer and Lemeshow Test 5,6 0,697 Variaţia explicată (pseudo-R2)) Cox & Snell 12,0% Nagelkerke 24,5% Sursa: BOP-FSD, octombrie 2003. Am luat în considerare doar gospod\riile care au cel pu]in un membru între 20 [i 60 de ani [i sunt localizate în mediul rural sau în ora[e sub 30.000 de locuitori. Am colorat cu gri predictorii care nu au influen]\ semnificativ\ la p<0,10. Modul de m\surare a variabilelor: Stocul de rela]ii utile – Num\rul de tipuri de rela]ii utile de]inute (minim 0, maxim 9 – vezi capitolul 5). Num\r animale – pentru simplitate, am acordat aceea[i importan]\ tuturor animalelor (o vac\ = o oaie = un cal = un porc). 186  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Încredere în institu]ii – Scor factorial indicând încrederea latent\ în sistemul social existent. Factorul explic\ 53% din varia]ia total\ a încrederii în Pre[edin]ie, Guvern, Parlament, Justi]ie, Armat\, Poli]ie, Prim\ria localit\]ii, Partide politice, Sindicate (scale de 5 puncte). Modelul de analiz\ este adecvat datelor: KMO=0,886; comunalitatea cea mai mic\ are valoarea de 0,362. metoda de extrac]ie: Principal Axis Factoring. Consum media – Scor factorial indicând frecven]a consumului mediatic (ziare, radio, televiziune). Factorul explic\ 53% din varia]ia total\. Modelul de analiz\ este adecvat datelor: KMO=0,886; comunalitatea cea mai mic\ are valoarea de 0,362. metoda de extrac]ie: Principal Axis Factoring. {tie limbi str\ine, Încrederea în oameni, Direc]ia este gre[it\ – Variabile dihotomice, codificate 0-1. (la p\trat) : variabilele marcate astfel au fost ridicate la puterea a doua. Modelul de regresie din Tabelul 7.23 pune în eviden]\ rela]iile cu diversele tipuri de resurse. Unii dintre ace[ti factori se refer\ la gospod\rie, dat fiind faptul c\ gospod\ria ca întreg se implic\ în agricultura de subzisten]a [i nu indivizii ca entit\]i distincte. Pentru al]i indicatori îns\ (încrederea, consumul media, abi- lit\]ile, opiniile de evaluare a situa]iei) nu am dispus de m\suri agregate la nivelul gospod\riei, ci doar de estim\ri realizate la nivelul membrului acesteia ce a r\spuns la chestionar. Am utilizat aceste estim\ri, cu precau]iile de rigoare, considerând c\, în general, gospod\riile au un grad mare de omogenitate, astfel încât, pe ansamblul întregului e[antion, caracteristicile responden]ilor reflect\ cu relativ\ acurate]e modul în care se ordoneaz\ acelea[i caracteristici ale gospod\riilor. Cu alte cuvinte, dac\, de exemplu, un individ prezint\ un consum cultural mai ridicat decât un altul, am presupus c\ [i gospod\riile din care fac parte sunt ordonate la fel, prima având un consum cultural superior celei din acre provine al doilea individ. Predictorii lega]i de nivelul capitalului uman (educa]ie [i abilit\]ile exprimate prin st\pânirea limbilor str\ine sunt strâns lega]i de implicarea în agricultura de subzisten]\. Pe ansamblul popula]iei, gospod\riile cu membrii mai bine instrui]i tind s\ nu practice aceast\ activitate, dezvoltându-se în alte moduri. Acela[i lucru se întâmpl\ cu stocul de rela]ii utile [i încrederea în oameni. Gospod\riile cu resurse superioare de capital social se implic\ mai rar în agri- cultur\ de subzisten]\. De exemplu, num\rul mediu de rela]ii utile al unei gos- pod\rii care practic\ agricultura de subzisten]\ este de 0,95, în timp ce pentru restul gospod\riilor acela[i indicator ia valoarea 1,85125. Este firesc ca gospod\riile care practic\ agricultura de subzisten]\, promovând autarhia126, s\ aib\ rela]ii mai rare cu alte gospod\rii sau indivizi, [i s\ prezinte o neîncredere ridicat\ în mediul social exterior. În cazul implic\rii pe pie]e, aceasta necesit\ o deschidere evident superioar\, dat\ fiind nevoia de rela]ionare fie cu distribuitori, fie cu cei care controleaz\ pie]ele [i cu clien]ii în sine în cazul gospod\riilor care vând ele însele produsele în pie]ele tradi]ionale din ora[ele române[ti. ]inând îns\ cont [i de 125 Indicele poate varia de la 0 la 9 tipuri de rela]ii utile (vezi nota de sub Tabelul 7.23). Diferen]a men]ionat\ este semnificativ\ statistic la p<0,0005 (testul t). 126 Chiar dac\ aceste gospod\rii intr\ [i în alte rela]ii de schimb, din punct de vedere al utiliz\rii produc]iei agricole proprii ele se comport\ autarhic. 187  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC ceilal]i factori asocierea dintre practicarea agriculturii de subzisten]\ [i indicatorii capitalului social devine nesemnificativ\. Am men]ionat îns\ diferen]ele dintre cele dou\ grupuri, importante în schi]area profilului agricultorilor de subzisten]\. Mai importante par a fi resursele de capital simbolic, în spe]\ modernitatea valoric\, surprins\ aici prin consumul de pres\127. Indivizii mai moderni, mai deschi[i spre nou, este de a[teptat s\ nu recurg\ la agricultura tradi]ional\, c\utând modele alternative. Modernitatea cultural\ le permite acest lucru, ca orientare latent\ c\tre ra]ionalizare, c\utare de informa]ii [i eficientizare. Datele confirm\ acest lucru. Cu cât cre[te consumul de mas-media (indicator al c\ut\rii de in- forma]ii, al deschiderii fa]\ de alternative), scade propensiunea de a practica agricultura de subzisten]\. Mediul social oferit de localitate joac\ [i el un rol important. Cu cât sunt mai mul]i agricultori128, cu atât practicarea agriculturii de subzisten]\ este mai pro- babil\. Rela]ia reprezint\ [i o expresie a lipsei de modele: agricultorii de sub- zisten]\, în general mai lipsi]i de resurse, nici nu au de unde s\ copieze alte moduri de a face. Figura 7.5. Rela]ia dintre practicarea agriculturii de subzisten]\ [i ponderea suprafe]ei agricole în localitate 5,0% % gospodării care practică agricultură de subzistenţă 4,0% 3,0% 2,0% 1,0% 0,0% ,1 ,2 ,3 ,4 ,5 ,6 ,7 ,8 ,9 1,0 Ponde re suprafaţă a gricolă în loca litate Sursa: BOP-FSD, octombrie 2003. Am luat în considerare doar gospod\riile care au cel pu]in un membru între 20 [i 60 de ani. 127 Cu rezerva c\ indicatorul în cauz\ (consumul media) este doar un estimat slab al modernit\]ii valorice. 128 Rela]ia este în fapt una p\tratic\, a[a cum o arat\ [i modelul de regresie. Acolo unde suprafe]ele agricole sunt pe ansamblu extrem de pu]ine, este probabil s\ întâlnim mai frecvent agricultori de subzisten]\. Ponderea acestora scade în localit\]ile cu o mai echilibrat\ distribu]ie a te- renului, crescând puternic unde agricultura este principala îndeletnicire. 188  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Pe de alt\ parte, agricultura de subzisten]\ este apanajul familiilor numeroase, care o practic\ pe suprafe]e mici de teren [i dispunând de pu]ine animale129. În cazul în care exist\ resurse agricole mai însemnate sub aspectul m\rimii loturilor de p\mânt sau a dimensiunii [eptelului, acestea constituie sursa unui surplus de produse [i determin\ integrarea fermierilor în cauz\ pe pie]ele agricole. Practicarea agriculturii în aceste cazuri nu mai este evident de tip autarhic. Nu am inclus în analiz\ indicatori ai veniturilor [i averii, datorit\ modului în care am definit agricultorii de subzisten]\ [i în care construit variabila ce îi identific\, prin includerea condi]iei de venit. Luând îns\ în considerare doar gospod\riile cu venituri mici, sub limita impus\ ca [i criteriu de selec]ie a va- riabilei dependente din model, am testat diferen]ele dintre cei care practic\ [i cei care nu practic\ agricultura de subzisten]\. Dac\ din punct de vedere al veniturilor celor dou\ grupuri de gospod\rii sunt similare, nu acela[i lucru se poate spune despre averea acumulat\ [i autoevaluarea st\rii materiale. Ambii indicatori au valori mai ridicate pentru cei care nu practic\ agricultura de subzisten]\. Astfel, chiar [i în compara]ie cu gospod\riile care au acelea[i venituri, agricultorii autar- hici sunt semnificativ mai s\raci în posesia de bunuri de folosin]\ îndelungat\130. De asemenea, ei se declar\ mai nemul]umi]i de propria situa]ie131. Portretul agricultorilor de subzisten]\ este astfel întregit: s\raci, nemul]umi]i de propria situa]ie, cu resurse umane sc\zute, cu un nivel redus de modernitate132, mai b\trâni, situa]i în localit\]i predominant agrare. 129 {i aceast\ rela]ie este una p\tratic\. Ponderea celor ce practic\ agricultura de subzisten]\ este practic nul\ între gospod\riile unde nu exist\ p\mânt. Apoi inciden]a fenomenului cre[te pentru loturi mici de p\mânt (sub 1 hectar), sc\zând din nou acolo unde pentru gospod\riile care au suprafe]e agricole mai întinse. 130 Ma[in\ de sp\lat automat\, anten\ parabolic\ sau cablu, congelator, automobil, telefon, telefon mobil, calculator personal (PC), frigider. Indicele de avere a fost calculat ca [i scor factorial (KMO=0,862; varia]ia explicat\: 34%; toate comunalit\]ile sunt mai mari de 0,2), iar enu- merarea de mai sus a bunurilor este în ordinea dat\ de coeficien]ii de satura]ie. 131 Am folosit un indice al s\r\ciei subiective calculat ca [i scor factorial explicând varia]ia satisfac]iei cu veniturile, a satisfac]iei cu via]a în general (ambele sunt scale de 4 puncte), a mul]umirii fa]\ de situa]ia financiar\ a gospod\riei (scal\ de 5 puncte), a autoetichet\rii ca s\rac (scal\ de 10 puncte) [i a standardului subiectiv de via]\ (scal\ de 5 puncte, vezi [i capitolul 3). Factorul explic\ 52% din varia]ia total\; KMO=0,836; comunalitatea minim\: 0,388. 132 Aproximat aici – în absen]a unor indicatori mai buni – prin consumul cultural sc\zut, di- mensiunea mare a gospod\riei, implicarea în activit\]i slab calificate. 189  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC „De-responsabilizarea” Strategia de-responsabiliz\rii este greu de localizat la nivelul unui individ anume. Ea rezid\ într-o succesiune de comportamente [i orient\ri de valoare. Câteva cercet\ri calitative sugereaz\ existen]a unor astfel de orient\ri. Am pre- zentat într-un studiu mai vechi (Frunz\, Voicu, 1997) cazul unei mici localit\]i rurale din B\r\gan, marcate de s\r\cie [i slabe resurse de capital uman. O bun\ parte din s\teni, indiferent de pozi]ia în ciclul vie]ii, evitau s\ dezvolte ac]iuni sau planuri în care s\ joace rolul principal în asigurarea propriei bun\st\ri. Preferau în schimb recursul la sprijinul acordat de stat, dar se eschivau de la a-[i asuma datorii fa]\ de societate. Alteori erau dezvoltate ac]iuni de dezvoltare individual\ indirect\, precum mariajul (în afara localit\]ii) sau apelul la re]eaua social\ con- stituit\ din copii sau din rudele migrate la ora[. Ambele exemple invocate includ îns\ apelul la entit\]i exterioare propriei individualit\]i. Am întâlnit relativ numeroase alte cazuri în diverse studii care au implicat colectare de date calitative [i la a c\ror realizare am participat în ultimii 4-5 ani133. Atitudinea dominant\ care guverneaz\ o astfel de orientare strategic\ este cea a atribuirii controlului întregului mediu social [i a evolu]iei propriului destin unor entit\]i externe, fie ele de natur\ divin\, supranatural\ au de natur\ uman\: oamenii puterii, agen]ii semi-secrete cu puteri oculte, societatea în ansamblu, statul, pri- m\ria, „ei”. De aici o atitudine de pasivitate [i dezvoltarea unei culturi a de- penden]ei în sensul dat termenului de Almond [i Verba. Indivizii caut\ s\ mi- nimizeze efortul propriu, pe cât posibil neimplicându-se în ac]iuni ce ar putea avea ca efect cre[terea: nu sunt interesa]i în a-[i dezvolta capitalul educa]ional; nu sunt atra[i [i chiar evit\ c\utarea unor locuri de munc\ mai bine pl\tite, îns\ mai solicitante (nu neap\rat ca munc\ prestat\ sau timp alocat, cât mai ales ca efort de schimbare a situa]iei individuale prezente); prefer\ perpetuarea unor situa]ii lo- cative neclare (incapacitatea de plat\ a între]inerii, instala]ii sanitare defecte, locuirea ilegal\ în imobile revendicate [i retrocedate proprietarilor, amânarea sine die a problemelor legate de succesiunea dup\ str\mo[ii deceda]i etc.), a[teptând rezolv\ri de la sine; etc. Astfel de tendin]e nu se reg\sesc neap\rat singure. Ele se 133 Este vorba de cercet\ri de teren desf\[urate cu prec\dere în mediul rural, având obiective diferite: studiul sistemului de înv\]\mânt rural (1998, coordonator Mihaela Jig\u), al atitudinii fa]\ de proiecte de împ\durire (2001-2003, o serie de 3 studii realizate la cererea B\ncii Mondiale, unul coordonat de M\lina Voicu, celelalte dou\ de c\tre mine), al problemelor legate de descentralizarea sistemului educa]ional (2002, la cererea B\ncii Mondiale - coor- donator Michael Mertaugh), al impactului social al unor proiecte de amenajare hidraulic\ (2004, la cererea BERD). Se adaug\ informa]iile furnizate de operatorii de interviu ai ICCV în cadrul studiilor de caz realizate pentru evaluarea procesului de aplicare la FRDS (2000). În nici unul din aceste cazuri analiza strategiilor de de-responsabilizare nu a constituit obiectivul cercet\rii. Informa]iile în acest sens au avut caracter secundar [i au fost acumulate colateral scopurilor men]ionate. Ele fac parte dintr-o palet\ mai larg\ de factori cu poten]ial analitic explora]i în fiecare dintre ocaziile amintite. 190  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR pot asocia uneori cu a[tept\ri înalte în leg\tur\ cu standardul de via]\, alteori sunt dublate de agricultura autarhic\, mai rar sunt înso]ite de alte ac]iuni orientate spre subzisten]\ sau chiar cre[tere (munci accidentale de ziler, voluntariat pentru [coal\ sau biseric\, îns\ la cererea acestora etc.). Pe cei în cauz\ o s\ îi numesc în cele ce urmeaz\ „pasivi absolu]i”, chiar dac\ termenul este destul de radical în raport cu modul în care o s\ îi identific în analiza cantitativ\. Pasivii absolu]i sunt s\raci, de[i au o ocupa]ie, [i nu investesc în propria dezvoltare. Nu caut\ un al doilea loc de munc\, nu investesc în formare profesional\. Ei plaseaz\ responsabilitatea pentru existen]a s\r\ciei oriunde alt- undeva decât la nivelul individului: societatea, statul, economia, progresul, al]i oameni sunt cei care determin\ pe s\raci s\ fie s\raci. Pasivii absolu]i consider\ c\ statul trebuie s\ îi ajute pe to]i, asumându-[i mai mult\ responsabilitate pentru bun\starea individual\ [i asigurând locuri de munc\ pentru to]i cei care vor s\ munceasc\. Acestea sunt alternativele permise de baza de date BOP-FSD, mai 2003, cea pe care o folosesc în analiza profilului pasivilor absolu]i. Caracteristicile amintite în paragraful anterior au servit drept criterii de selec]ie pentru identificarea celor ce adopt\ strategia de-responsabiliz\rii. Am ad\ugat condi]ia unei vârste active, care s\ mai permit\ cre[teri poten]iale pe termen mediu (peste 18 [i sub 50 de ani). A rezultat un num\r de 74 de pasivi absolu]i, reprezentând 6,2% din grupa de vârst\ de referin]\. Tabelul 7.24. Structura ocupa]ional\ a „pasivilor absolu]i” Adoptă strategii de Total* de-responsabilizare Statusul ocupaţional Da* Nu* Număr % elev / student 3% 13% 145 12% casnic 28% 13% 171 14% şomer 12% 12% 147 12% pensionar 4%** 3% 33 3% persoană în incapacitate de muncă 0% 2% 23 2% lucrează cu carte de muncă, autorizaţie sau contract 20% 46% 539 45% lucrează pe cont propriu (include agricultor) 20% 7% 92 8% patron cu angajaţi / salariaţi 0% 1% 13 1% lucrează cu ziua 12% 3% 46 4% Total 100% 100% 1209 100% *) am luat în considerare doar indivizii între 18 [i 50 de ani. **) to]i cei 3 pensionari din categoria respectiv\ au declarat mai multe statusuri ocupa]ionale, optând în final pentru cel de agricultor. Sursa: BOP-FSD, mai 2003. Am îngro[at în tabel cifrele care definesc diferen]ele de structur\ semnificative la p<0,05. 191  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Structura ocupa]ional\ a celor ce adopt\ strategii de de-responsabilizare este consistent\ cu a[tept\rile ini]iale [i este similar\ structurii gospod\riilor care practic\ agricultura de subzisten]\. Ea se remarc\ prin ponderi semnificativ mai ridicate ale casnicilor [i lucr\torilor f\r\ contract (între care majoritatea absolut\ o reprezint\ probabil agricultorii). Cei care sunt mai bine integra]i pe pia]a muncii – salaria]ii [i patronii – sunt reprezenta]i în mai mic\ m\sur\ sau, în cazul pa- tronilor, deloc. {i distribu]ia pe medii este apropiat\ de cea a agricultorilor de subzisten]\. Pasivii absolu]i sunt semnificativ mai pu]ini în ora[ele de peste 30.000 de locuitori, unde înregistreaz\ o pondere de 3,3%. În schimb, în ora[ele mici ponderea cre[te la 6,1% în ora[ele mici [i atinge 12,3% la sate. Asocierile sunt semnificative [i dac\ ]inem cont de influen]a altor factori (vezi modelul de regresie prezentat în Tabelul 7.25). Tabelul 7.25. Un model de regresie logistic\ pentru orientarea c\tre strategii pasive de de-responsabilizare Variabila Dependentă: Orientare către pasivitate Predictori b Wald Sig. Stoc relaţii utile 0,08 0,7 0,387 Încredere în oameni -0,24 0,5 0,483 Încredere în instituţii 0,01 0,0 0,932 Educaţie 0,05 0,2 0,674 Ştie limbi străine 0,38 1,0 0,329 Satisfacţia cu veniturile -0,39 4,0 0,045 Consum cultural -0,65 10,9 0,001 Direcţia în care se îndreaptă România este greşită -0,16 0,2 0,635 Tip localitate 9,2 0,027 oraş sub 30.000 locuitori 0,16 0,1 0,771 sat centru de comuna 1,08 7,6 0,006 sat periferic 0,46 0,8 0,382 Vârsta 0,03 3,8 0,051 Bărbat 0,19 0,4 0,526 Constanta -5,09 28,0 0,000 Indici de adecvare ai modelului χ2 p Omnibus Tests of Model Coefficients 58,8 0,000 Hosmer and Lemeshow Test 3,3 0,913 Variaţia explicată (pseudo-R2)) Cox & Snell 5,7% Nagelkerke 16,8% 192  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Sursa: BOP-FSD, mai 2003. Am luat în considerare doar indivizii între 18 [i 50 de ani. Modul de m\surare a variabilelor: Educa]ie – Num\r ani [coal\ absolvi]i. Stocul de rela]ii utile – Num\rul de tipuri de rela]ii utile de]inute (minim 0, maxim 9 – vezi capitolul 5). Num\r animale – pentru simplitate, am acordat aceea[i importan]\ tuturor animalelor (o vac\ = o oaie = un cal = etc.). Încredere în institu]ii – Scor factorial indicând încrederea latent\ în sistemul social existent. Factorul explic\ 52% din varia]ia total\ a încrederii în Pre[edin]ie, Guvern, Parlament, Justi]ie, Armat\, Poli]ie, Prim\ria localit\]ii, Partide politice, Sindicate (scale de 5 puncte). Modelul de analiz\ este adecvat datelor: KMO=0,873; comunalitatea cea mai mic\ are valoarea de 0,389. metoda de extrac]ie: Principal Axis Factoring. Consum cultural – Scor factorial indicând frecven]a consumului mediatic (ziare, radio, televiziune) [i de carte (scale de 5 puncte). Factorul explic\ 31% din varia]ia total\. Modelul de analiz\ este adecvat datelor: KMO=0,674; comunalitatea cea mai mic\ are valoarea de 0,194. metoda de extrac]ie: Principal Axis Factoring. Încredere în institu]ii – Indice al s\r\ciei subiective calculat ca [i scor factorial explicând varia]ia satisfac]iei cu veniturile, a satisfac]iei cu via]a în general (ambele sunt scale de 4 puncte), a autoetichet\rii ca s\rac (scal\ de 10 puncte) [i a standardului subiectiv de via]\ (scal\ de 5 puncte, vezi [i capitolul 3). Factorul explic\ 44% din varia]ia total\; KMO=0,732; comunalitatea minim\: 0,372. {tie limbi str\ine, Încrederea în oameni, Direc]ia este gre[it\, B\rbat – Variabile dihotomice, codificate 0-1. Consumul cultural reprezint\ principalul predictor inclus în ecua]ie. Ad\ugând influen]a important\ a m\rimii localit\]ii, ca [i pe cea a vârstei, se poate discuta despre un indiciu în ce prive[te influen]a capitalului simbolic. Cei din ora[e, mai tineri, îmbog\]indu-[i [i înnoindu-[i mai frecvent stocul de informa]ii prin consum mediatic [i lectur\, tind în mai mic\ m\sur\ s\ adopte atitudini pasive de retragere prin de-responsabilizare. Modernitatea cultural\ este astfel asociat\ negativ ori- ent\rii c\tre de-responsabilizare personal\. Tabelul 7.26. Rela]ia dintre nivelul de educa]ie [i orientarea c\tre de- responsabilizare personal\ Orientare către pasivitate Total Cel mai înalt nivel de învăţământ absolvit da nu cel mult 4 clase 15% 85% 100% gimnaziu 11% 89% 100% şcoala profesională / treapta I de liceu 8% 92% 100% liceu 4% 96% 100% şcoală post-liceală / colegiu 3% 97% 100% universitar şi postuniversitar 3% 97% 100% Total 8% 92% 100% Sursa: BOP-FSD, mai 2003. Am luat în considerare doar indivizii între 18 [i 50 de ani. Am îngro[at în tabel cifrele care definesc diferen]ele de structur\ semnificative la p<0,05. 193  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC În modelul de regresie, influen]a capitalului uman [i a celui social este nesem- nificativ\. Din punct de vedere al profilului „pasivilor absolu]i” exist\ diferen]e semnificative fa]\ de restul popula]iei în ce prive[te cele dou\ tipuri de resurse. Cei orienta]i spre de-responsabilizare se dovedesc a fi mai pu]in educa]i (vezi Tabelul 7.26), st\pânesc în mai mic\ m\sur\ alte limbi decât cea matern\, de]in stocuri mai reduse de rela]ii utile [i au semnificativ mai pu]in\ încredere în oameni. Pe de alt\ parte, evalu\rile propriei situa]ii tind s\ fie mai degrab\ negative în cazul pasivilor absolu]i. La acela[i nivel de venit, averea acumulat\134 tinde s\ fie [i ea mai redus\. Profilul celor orienta]i c\tre retragerea prin de-responsabilizarea propriei persoane se contureaz\ astfel ca fiind apropriat de cel al agricultorilor de subzisten]\: mai pu]in instrui]i, mai pu]in moderni, s\raci, evaluându-[i negativ propria situa]ie. V. Concluzii: Strategii de via]\ în spa]iul resurselor Am analizat în acest capitol modul în care câteva ac]iuni strategice se suprapun spa]iului resurselor disponibile la nivel individual. Am discutat despre voluntariat, investi]ia în educa]ie, migra]ie extern\, practicarea agriculturii de subzisten]\ [i evitarea asum\rii de responsabilit\]i sau ini]iative. Fiecare dintre aceste ac]iuni exemplific\ una dintre categoriile de ac]iuni strategice pe care le-am identificat teoretic: voluntariatul [i investirea în educa]ie sunt ac]iuni active, de acumulare [i cre[tere. Migra]ia extern\ este tot o ac]iune activ\, îns\ de protest. Agricultura de subzisten]\ exemplific\ ac]iunile de reîntoarcere la tradi]ie. În fine, evitarea res- ponsabilit\]ilor în asigurarea bun\st\rii individuale aproximeaz\ categoria ac- ]iunilor de retragere. Fiecare dintre aceste ac]iuni sunt practicate de frac]iuni mici ale popula]iei: sub 10% pentru fiecare în parte. Ele se combin\ în portofoliile strategice ale indivizilor cu cel pu]in o duzin\ de alte ac]iuni importante, vizând mariajul [i via]a de familie, selec]ia domeniilor de activitate profesional\, alegerea prietenilor, migra]ia intern\, antreprenoriatul, desf\[urarea de ac]iuni non-agricole în mediul rural, implicarea politic\, mecenatul cultural, furtul, nerespectarea regulilor, co- rup]ia etc. 134 Vezi nota de subsol 73. 194  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Tabelul 7.27. Ac]iuni strategice în spa]iul resurselor: o sintez\ Resurse resurse materiale capital uman capital social capital simbolic Acţiuni venituri şi evaluări relaţii încredere încredere modernitate strategice educaţie abilităţi avere subiective utile în oameni în instituţii culturală voluntariat + + + + + + + investiţia în educaţie + - + + + + migraţie externă ∩ + + - + agricultura de subzistenţă -;∩ - - - - - - "de- responsabilizare" - - - - - - - Legenda: Semnele (+) [i (-) indic\ sensul rela]iilor semnificative. De exemplu, semnul (+) din prima celul\ din stângasus sugereaz\ faptul c\ voluntariatul este mai probabil la cei cu venituri [i avere mai mare. Cel\lalt semn ( ) indic\ o dependen]\ neliniare: în primul caz probabilitatea de migra]ie extern\ cre[te o dat\ cu venitul pân\ la un punct [i apoi descre[te. În al doilea, pro- babilitatea de a practica agricultura de subzisten]\ cre[te de la cei care nu au deloc resurse agricole (p\mânt, animale) pân\ la un punct, apoi scade din nou pentru cei care de]in suprafe]e importante de teren agricol sau turme mari de animale. Tabelul 7.27 sintetizeaz\ leg\tura dintre aceste ac]iuni [i resursele disponibile la nivel individual. Apare clar\ determinarea pe care resursele o au în selec]ia ac]iunilor pasive [i a celor active. Stocuri ridicate de capital material, social, uman, ca [i modernitatea valoric\ determin\ selec]ia unor ac]iuni active, în special a celor de cre[tere [i acumulare. La polul opus, penuria de resurse se asociaz\ semnificativ cu pasivitatea. Cei care au cel pu]in un tip de resurs\ bine dezvoltat caut\ s\ î[i valorifice acest avantaj [i s\ î[i g\seasc\ o pozi]ie mai bun\ în structura social\, s\ î[i satisfac\ mai bine nevoile, s\ î[i creasc\ resursele din tipul/tipurile respective sau de alte tipuri etc. Cei mai avu]i tind s\ caute s\ devin\ mai avu]i, cei mai sociabili î[i caut\ noi prieteni, cei mai bine educa]i se specializeaz\ [i mai mult. Mai mult, capitalurile se convertesc. Migra]ia extern\ de tip circulator este un act prin care abilit\]i specifice, accesul la re]ele sociale mai extinse, un anume grad de modernitate se convertesc în cele din urm\ în resurse materiale. Acela[i lucru se întâmpl\ în cazul voluntariatul sau al investi]iei în educa]ie. Dar lucrurile sunt departe de a se opri aici. Resursele materiale accesate prin strategii active sunt arareori un scop în sine. Ele sunt utilizate pentru a satisface nevoi de cre[tere inclusiv pentru stocul de educa]ie, pentru s\n\tate, pentru între]inerea nevoii de sociabilitate [i extinderea re]elei sociale [i contribuie indirect la schimb\ri valorice graduale. 195  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Ac]iunile active se pot dovedi a fi extrem de importante în medii marcate de incertitudine, precum societatea postcomunist\ în general [i cea româneasc\ în particular. Incertitudinea noii ordini sociale, predictibilitatea mai redus\ a ac- ]iunilor altor actori sociali, fie ei individuali sau corpora]i, abordarea cu succes a riscurilor existente pot fi realizate mult mai u[or utilizând stocuri importante de resurse. Acumularea [i cre[terea sunt esen]iale în acest sens. Protestul are un efect similar, calea fiind îns\ una complet diferit\. Prin protest întreaga situa]ie este redefinit\. Noua pozi]ie a protestatarului, fie el migrant, opozant, delincvent, deviant etc., îi permite s\ reformuleze termenii jocului într-un limbaj pe care îl poate st\pâni mai u[or. Prin simpla sa pozi]ie de protestar, individul în cauz\ schimb\ – cel pu]in par]ial – regulile interac]iunii sociale [i – cu siguran]\ – propria situa]ie. Protestatarul se afl\ în situa]ia de scrie reguli proprii [i de a încerca s\ le impun\ celorlal]i. Succesul îi garanteaz\ cre[terea [i acumularea. Retragerea [i reîntoarcerea la tradi]ie reprezint\ în schimb accept\ri tacite ale e[ecului. Cazurile alese pentru analiz\ au fost definite astfel încât s\ se situeze c\tre extreme, îns\ ele sunt emblematice pentru ac]iunile strategice determinate de lipsa de resurse. Cercul vicios este asem\n\tor cu binecunoscuta „capcan\ a s\r\ciei”. Lipsa de resurse determin\ dificultatea structur\rii unor ac]iuni de dep\[ire a crizei, de st\pânire a mediului social, de promovare a cre[terii [i acumul\rii, sau de protest cu [anse de reu[it\. Alternativa este fie retragerea, fie apelul la c\ile b\tute, îns\ poten]ial perimate. Folosirea exclusiv\ a unor astfel de rute poate conduce îns\ la o supravie]uire iluzorie, înso]it\ de degradare treptat\. Ac]iunile strategice analizate au fost astfel alese încât s\ poat\ fi documentate atât calitativ cât [i cantitativ, dar [i pentru a apar]ine în majoritate unei singure categorii strategice din cele identificate teoretic. Majoritatea ac]iunilor importante din punct de vedere strategic pot fi plasate îns\ sub auspiciile mai multor categorii. Este cazul corup]iei, de exemplu. Ea presupune deopotriv\, în contextul românesc, acumulare, protest (fa]\ de regulile formale), reîntoarcere la vechile obiceiuri premoderne. Determinan]ii s\i sunt complec[i [i mai degrab\ contextuali. Mariajul poate avea caracteristici similare. M\ opresc îns\ aici, nu înainte de a formula câteva ipoteze asupra implica]iilor pe termen lung a concluziilor întregii lucr\ri asupra societ\]ii române[ti. Am ar\tat c\, în contextul european România este o societatea s\rac\ nu doar material, ci [i din punct de vedere al stocurilor de capital uman [i social. Din punct de vedere cultural, ]ara cunoa[te o situa]ie de echilibru instabil, marcat de puternice tensiuni între modernitate, tradi]ionalism [i postmodernitate, prezentând o stare pe care am etichetat-o drept pseudo-modern\. Pseudo-modernitatea postcomunist\ româneasc\ este o lume în care unii oa- meni caut\ s\ migreze, sau s\ investeasc\ în propria educa]ie, sau s\ desf\[oare activit\]i voluntare în beneficiul altora sau al societ\]ii, sau s\ se îndrepte c\tre 196  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR agricultura tradi]ional\, de subzisten]\ sau pur [i simplu s\ renun]e la orice lupt\ a[teptând sprijinul celorlal]i. Ce se va întâmpla în viitor? O predic]ie precis\ este practic imposibil\. Una extrem de corect\ [i care se va împlini cu siguran]a spune îns\ c\ în viitorul imediat, ca [i în cel mai îndep\rtat, unii români vor emigra, al]ii vor investi în propria educa]ie, al]ii vor c\uta s\ practice agricultura de subzisten]\ etc. Revenind în lumea real\, imprecis\ [i incert\ prin defini]ie, modul de struc- turare a spa]iului resurselor [i experien]a efectelor fiec\reia dintre aceste ac]iuni strategice vor afecta probabil respectivele moduri de a face. În plus, cei care le practic\ în prezent î[i vor schimba la rându-le orient\rile specifice. O parte, probabil cea mai mare, dintre migran]ii circulatori vor deveni de- finitivi, stabilindu-se în ]\rile de adop]ie. Deja acest lucru a început a se întâmpla. Pe de alt\ parte, pe termen lung, este posibil\ o important\ migra]ie de revenire, odat\ cu retragerea la pensie a genera]iilor care au emigrat în prezent. O parte dintre ele este probabil s\ revin\ pe actualul teritoriu al României, poten]ial spa]iu al Uniunii Europene, mai s\rac [i prin urmare mai ieftin, îns\ extrem de primitor pentru actualii emigran]i, viitori pensionari s\raci pentru standardul vestic, dar boga]i pentru cel estic. Migra]ia în sine se va modifica, importan]a re]elelor diminuându-se pe m\sur\ ce vor fi mai dese. Costurile migr\rii se vor diminua la rându-le, mai ales la câ]iva ani dup\ posibila integrare în Uniunea European\. Pe de alt\ parte ni[ele ocupa]ionale prezente î[i pot pierde atractivitatea în caz de cre[tere a aspira]iilor, dar [i sub impactul globaliz\rii [i unific\rii legislative a sistemelor de asigur\ri sociale. În aceste condi]ii, este probabil ca aportul ca- pitalului uman la explicarea actului migrator s\ creasc\, simultan cu diminuarea volumului fluxurilor actuale. Voluntariatul va cunoa[te cu siguran]\ în urm\torii ani o cre[tere aproape exponen]ial\, urmând exemplul celorlalte societ\]i foste comuniste. Structurarea permanent\ a societ\]ii civile, reînv\]area continu\ a sociabilit\]ii, impactul pozitiv al turismului, migra]iei, contextului interna]ional etc. asupra toleran]ei vor con- tribui la acest lucru. Nu trebuie uitate nici globalizarea [i ac]iunea intens\ a organiza]iilor non-guvernamentale transna]ionale. Profilul voluntarului va r\mâne îns\ acela[i, similar întregului spa]iu euro-american. Acelea[i trenduri ale globaliz\rii, progresului tehnologic, presiunii agen]iilor interna]ionale va stimula [i investi]ia în educa]ie, îns\ ea va fi în continuare apanajul celor mai educa]i. Agricultura de subzisten]a va tinde s\ dispar\. Practican]i ei, s\raci, vor fi nevoi]i s\ renun]e treptat la propriet\]ile agricole, vânzându-le. Vor disp\rea de asemenea ni[ele date de exploatarea ilegal\ a lemnului, se vor diminua p\[unile comunale în favoarea celor private etc. Practicarea agriculturii neprofesioniste va 197  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC deveni pe termen lung mai degrab\ un hobby. Chiar dac\ autarhia agricol\ va persista întotdeauna, ea va avea mai degrab\ caracterul unui fenomen marginal. În fine, de-responsabilizarea nu este câtu[i de pu]in specific\ societ\]ii post- comuniste. Politicile sociale, ca domeniu de studiu, prezint\ o întreag\ literatur\ dedicat\ unor fenomene similare, precum capcana s\r\ciei, dependen]a de stat, dependen]a de comunitate etc. Problema activiz\rii celor afla]i în situa]ii de retragere este una central\ pentru politicile sociale, ca domeniu de decizie politic\ [i administrativ\. {i pentru cei care nu mai pot practica [i tr\i din agricultura de subzisten]\, [i pentru cei ce caut\ strategii de retragere, nevoia de alternative va fi mereu preg- nant\. O parte le vor oferi comunitatea sau, mai rar, statul, prin politici de sport social, calificare [i recalificare, reinser]ie social\ etc. Voluntariatul va avea un rol important în derularea acestora. O alt\ parte va veni dinspre indivizi [i va include între altele emigrarea, investi]ia în educa]ie etc. 198  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Sinteza principalelor concluzii Lucrarea de fa]\ a c\utat în debutul ei s\ descrie principalele procese care marcheaz\ reorganizarea societ\]ilor postcomuniste. Într-un registru de inspira]ie parsonsian\, am discutat despre ce au însemnat [i înseamn\ comunismul, tranzi]ia [i postcomunismul, din punct de vedere al impactului asupra indivizilor, ]inând cont de procesele desf\[urate în cele patru subsisteme ale sistemului social. Am schi]at astfel cadrul institu]ional larg în care am plasat întregul material [i am definit societatea postcomunist\ drept fundalul pe care actorii sociali î[i mo- bilizeaz\ resursele [i î[i încheag\ strategiile. Din ra]iuni editoriale am optat pentru trecerea în revist\ a resurselor în volumul al II-lea. În partea a II-a a acestui volum, am adaptat câteva scheme conceptuale clasice (Merton, Giddens, Sztompka) la spa]iul românesc, construind o tipologie a reac]iilor indivizilor la schimbare, pe care am încercat s\ o exemplific [i s\ o specific prin pozi]ionarea în spa]iul resurselor. Am analizat astfel ac]iuni cu valen]e strategice, precum voluntariatul, investi]ia în educa]ie, migra]ia extern\, agricultura de subzisten]\ [i retragerea din fa]a r\spunderii privind propria bu- n\stare. În cele ce urmeaz\ punctez pe scurt principalele ipoteze validate [i concluziile majore ale întregii lucr\ri. Comunism [i postcomunism 1. Comunismul reprezint\ un experiment modernizator e[uat. 2. E[ecul cel mai vizibil este în economie [i se manifest\ prin productivitatea sc\zut\, ineficien]\, s\r\cie, raritate, risipa resurselor, management de- fectuos. 3. Din punct de vedere politic, comunismul nu a reu[it s\ asigure o redis- tribuire echitabil\, a inhibat participarea [i responsabilizarea indivizilor, a dezvoltat o cultur\ a dependen]ei de stat, a e[uat în proiectul de promovare a altruismului generalizat [i necondi]ionat. 199  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC 4. Invadarea spa]iului [i chiar a celui privat prin controlul exercitat de mijloacele de reprimare de tipul poli]iei politice, a generat rupturi ale rela]iilor sociale [i perpetuarea modelelor tradi]ionaliste ale re]elelor sociale închise, bazate predominant pe rudenie [i/sau vecin\tate. 5. Comunismul a transformat spa]iul public într-o lume a minciunii. Aproape nimeni nu d\dea credit discursului oficial, c\utând s\ citeasc\ printre rân- duri. Lumea real\ era cea care se dezvolta informal, dincolo de normele recunoscute [i sanctificate formal. Aceasta justifica par]ial comportamente de free-rider, incluzând o etic\ a muncii în sectorul de stat bazat\ pe evitarea muncii [i c\utarea de beneficii colaterale. 6. „Tranzi]ia” [i „Postcomunismul” nu reprezint\ altceva decât o schimbare fireasc\, a unei societ\]i aflate în criz\ profund\ [i c\utând o rut\ de echi- libru. 7. Teoriile schimb\rii sociale sunt productive în a explica mecanismele [i procesele de transformare a societ\]ilor foste comuniste. Nu exist\ îns\ o explica]ie total\, mai multe seturi de teorii concurând [i completându-se în explicarea schimb\rii. Nici una dintre ]\rile foste comuniste nu reprezint\ unicate per se, fundamental diferite de tr\s\turile schimb\rii sociale din orice societatea uman\, în general. 8. Tranzi]ia nu este teleologic\. La cap\tul drumului nu se afl\ în mod necesar capitalismul sau orice alt mod de organizare predictibil, ci un mod specific de structurare social\ [i institu]ional\. Acesta reprezint\ la rândul s\u un optim local, un echilibru intermediar supus [i el la schimbare. Din acest punct de vedere utilizarea termenului de tranzi]ie este impropriu, mai adecvat fiind cel de transformare sau postcomunism. 9. Asemenea tuturor societ\]ilor umane, [i societ\]ile ex-comuniste sunt, parafrazându-l pe Daniel Chirot, „societ\]i în schimbare”. 10. Postcomunismul poate fi definit conven]ional drept aranjamentul societal ce succede tranzi]iei, îns\ delimitarea este mai degrab\ artificial\. Tranzi]ia nu se termin\ niciodat\. Ea este inclus\ în– [i urmat\ de– postcomunism. Utilizând defini]ia conven]ional\ invocat\, util\ mai ales pentru a cro- nologiza transform\rile, postcomunismul reprezint\ doar un punct de echi- libru instabil, în care procesele majore declan[ate în tranzi]ie sunt con- solidate [i continuate. Ele devin îns\ parte a normalit\]ii, con[tientizarea lor nemaifiind atât de acut\ ca în primii ani de tranzi]ie. 11. Tranzi]ia, ca proiect emancipator, de rena[tere a societ\]ii, este una multipl\, implicând schimb\ri concomitente în toate cele patru sfere ale sistemului social: economia, politica intern\ [i extern\, interac]iunea social\, valorile sociale. Postcomunismul urmeaz\ acela[i pattern. 200  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR 12. Schimb\rile din cele patru subsisteme difer\ ca vitez\ [i intensitate. Din acest punct de vedere mai adecvat\ este folosirea termenului de tranzi]ii, în loc de tranzi]ie în descrierea uneia [i aceleia[i societ\]i. 13. Tranzi]iile economice [i cele politice sunt cele mai vizibile. Ele presupun marketizare, privatizare, restructurare, liberalizare, democratizare, reori- entare a politici externe, (re)na[terea societ\]ii civile. 14. Schimb\rile de structur\ social\ implic\ emergen]a unor noi clase [i categorii sociale (politicienii, antreprenorii [i liber profesioni[tii sunt cei mai vizibili), recunoa[terea [i explozia s\r\ciei, cre[terea inegalit\]ilor de venit, cre[terea recompenselor (salariale [i nu numai) pentru investirea individual\ în capital uman. Pe de alt\ parte sunt extrem de prezente ten- din]ele de reproducere a structurilor comuniste, ca [i de recunoa[tere a elitelor antebelice. 15. De[i mai pu]in vizibile, schimb\rile culturale sunt decisive. Mai ales dup\ mijlocul anilor ‘90, literatura din [tiin]ele sociale, dar de sim]ul comun definesc valorile, reprezent\rile, credin]ele [i alte predispozi]ii latente co- mune colectivit\]ii ca parte a unui mix cultural important în determinarea succesului dezvolt\rii societ\]ilor postcomuniste. Discu]ia despre men- talit\]i se al\tur\ în discursul public ca tem\ important\ celei despre schim- b\rile politice [i economice, tinzând s\ le substituie ca importan]\. 16. Adecvarea deficitar\ dintre mentalit\]i [i noile structuri institu]ionale [i de interac]iune poate bloca func]ionarea eficient\ a celor din urm\. 17. Câteva dintre problemele cheie ale postcomunismului sunt adesea lo- calizate la intersec]ia dintre sistemele sociale, g\sindu-[i factori deter- minan]i în fiecare dintre acestea. Persisten]a economiei informale ca [i cea a agriculturii de subzisten]\ sunt deopotriv\ produse ale existen]ei ni[elor economice, ale inabilit\]ii politice de a le reorienta c\tre dezvoltare, ale re]elelor sociale, ale slabei specializ\rii ocupa]ionale, ale culturii infor- malit\]ii dezvoltate în comunism. 18. Apar strategii specifice de protest [i abandon, precum migra]ia cir- culatorie a for]ei de munc\. 19. S\r\cia persistent\, transform\rile adesea haotice, traumele culturale induse de schimbare, lipsa de familiaritate cu noul aranjament societal determin\ în societ\]ile postcomuniste un grad de incertitudine material\ [i axiologic\ relativ ridicat. Resursele materiale [i culturale ale indivizilor sunt îns\ limitate, oferind pu]ine instrumente pentru dezvoltarea unor stra- tegii de r\spuns care s\ ]inteasc\ dezvoltarea, cre[terea. 201  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Strategii de via]\ 1. Apelul la câteva repere teoretice clasice în analiza reac]iilor individuale la schimbare (Merton, Giddens, Sztompka, Hirschman) permite identificarea a patru categorii strategice care joac\ rolul de a orienta ac]iunile indivizilor în situa]ii de criz\ societal\, cu aplica]ie imediat\ la societatea postco- munist\. 2. Este vorba de adaptarea prin acumularea de capitaluri, de protest ([i aban- don), de retragere [i de reîntoarcerea la tradi]ie. Primele dou\ categorii sunt active, ]intind în mod explicit sau implicit cre[terea, în timp ce ultimele sunt pasive, c\utând mai degrab\ supravie]uirea. Toate aceste categorii strategice nu sunt altceva decât tipuri ideale, în sens weberian: ele nu pot fi reg\site ca atare în via]a de zi cu zi, ci doar impure, în combina]ii complexe. 3. Exist\ îns\ exemple de ac]iuni strategice orientate mai degrab\ de una dintre categorii. Am analizat în acest sens, în context românesc, volun- tariatul [i investi]ia adul]ilor în educa]ia proprie (tipul integr\rii prin acu- mulare de capitaluri); migra]ia extern\ (protestul); agricultura de subzisten]\ (reîntoarcerea la tradi]ie); „de-responsabilizarea” fa]\ de furnizarea propriei bun\st\ri (retragerea). 4. Ponderea celor care practic\ fiecare dintre ac]iunile strategice analizate este relativ mic\: sub 10%. Ei constituie îns\ cazuri exemplare pentru scopul lucr\rii de fa]\. 5. Atât voluntariatul cât [i investirea în educa]ie sunt [i în România, ca oriunde în lume, apanajul celor cu status „dominant”: mai bine educa]i, mai avu]i, mai tineri, mai sociabili, provenind din ora[ele mari, având un grad mai ridicate de modernitate etc. Comparativ cu nivele vestice, [i chiar din alte ]\ri foste comuniste, cele dou\ ac]iuni strategice au inciden]e mai reduse în spa]iul românesc. 6. Migra]ia extern\, de[i nu a atins în trecutul apropriat nivele ridicate, cunoa[te tendin]e accentuate de cre[tere, afectând în 2003 aproximativ o zecime din gospod\riile române[ti. Migran]ii tind [i ei s\ fie mai tineri, mai înst\ri]i, mai bine educa]i, mai integra]i în re]ele sociale, mai moderni. Ei sunt îns\ mai critici în raport cu propria situa]ie, ca [i cu situa]ia general\ a ]\rii. 7. Agricultorii de subzisten]\ ca [i cei ce adopt\ strategii de retragere se plaseaz\ la polul opus. Ei ocup\ o c\su]\ a spa]iului social determinat\ de penuria tuturor resurselor, indiferent de tipul lor. 8. Nivelele [i distribu]ia tipurilor de capitaluri în societatea româneasc\, în conjunc]ie cu modul în care categoriile strategice de orientare a ac]iunilor individuale se suprapun peste structurile spa]iului resurselor permit 202  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR desprinderea unor posibile implica]ii asupra dezvolt\rii sociale a României pe termen mediu [i scurt. 9. Se contureaz\ structurarea unei categorii sociale cu un poten]ial ridicat de dezvoltare: tineri, cu venituri peste medie, mai bine educa]i, mai moderni, mai integra]i în re]ele de rela]ii utile, orienta]i c\tre cre[tere sus]inut\. Ace[tia tind s\ reproduc\ modelul cultural vestic, într-un ritm ai rapid decât restul popula]iei. 10. La polul opus se situeaz\ cei ce adopt\ strategii predominant pasive. Poten]ialul lor de dezvoltare individual\ [i social\ este redus. Mai mult, schimb\rile impuse de pia]\, unele probabil inevitabile (precum transfor- marea [i eficientizarea modurilor de a face agricultur\) îi poate pune în situa]ii de dificultate major\, plasându-i nu doar în afara subzisten]ei ci [i în afara societ\]ii, în pungi de s\r\cie accentuat\. 11. O alt\ categorie este cea a migran]ilor externi. Majoritatea emigra]iilor prezint\ pentru moment un caracter temporar, îns\ este de a[teptat ca ele s\ devin\ definitive. Pentru moment tind s\ aib\ dou\ efecte contradictorii: Primul este de stimulent pentru dezvoltare, atât prin sumele de bani trimise acas\, cât [i prin contagiune cultural\, ambele conducând c\tre cre[terea consumului (de aici cre[tere economic\) [i c\tre prevenirea pasivit\]ii fa- miliilor [i comunit\]ilor de origine (de aici orientarea acestora c\tre strategii active). Al doilea efect este opus, prin migrarea unei for]e de munc\ mai bine calificate decât cea r\mas\ în ]ar\, a unor poten]iali antreprenori, a unor oameni mai moderni, ceea ce încetine[te ritmurile de cre[tere. În fine, pe termen scurt încurajarea migra]iei externe este o form\ de a diminua [omajul. 12. Pe termen lung, opozi]ia dintre cei orienta]i c\tre cre[tere [i cei interesa]i exclusiv de supravie]uire poate conduce c\tre cre[terea distan]ei dintre cele dou\ categorii, cu implica]ii asupra coeziunii sociale. 13. Pe de alt\ parte, emigran]ii actuali, odat\ ajun[i la vârsta pension\rii este posibil s\ revin\ în ]ar\ pentru a consuma ultima parte a vie]ii, sprijinind indirect cre[terea [i dezvoltarea prin resursele materiale [i culturale pe care continu\ s\ le importe în România. 203  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Bibliografie Abramson, Paul R., Ronald Inglehart, 1998. Value Change in Global Perspective, University of Michigan Press, Ann Arbor, [edi]ia ini]ial\: 1995]. Almond, Gabriel A., Sydney Verba, 1996. Cultura civic\. Atitudini politice [i democra]ie în cinci na]iuni, Editura Du Style, Bucure[ti [edi]ia original\, în limba englez\: 1963]. Amin, Ash, 1997. Post-Fordism: Models, Fantasies and Phantoms of Transition, capitolul 1 în Ash Amin, editor – Post-Fordism. A Reader, Blackwell, p. 1- 33 [edi]ia ini]ial\: 1994]. Anderson, Bridget, 2001. Different roots in common ground: transnationalism and migrant domestic workers in London, Journal of Ethnic and Migration Studies, 27 (4): 673-683. Anderson, Todd, Jennifer Stuart, eds. 2004. The 2003 NGO Sustainability Index for Central and Eastern Europe and Eurasia, USAID. Anheier, Helmut K., Sally Stares, Paola Grenier, 2004. Social Capital and Life Satisfaction: A Comparative Analysis, în Will Arts [i Loek Halman, editori, Europeans’ Values, Brill Book, Leiden (sub tipar). Arango, Joaquín, 2001. Explaining migration: a critical view, International Social Science Journal 165/2000: 283-296. Arundel, Anthony, Hugo Hollanders, 2002. European Innovation Scoreboard 2002, European Trend Chart on Innovation, European Commission, Enterprise Directorate-General, Bruxelles. ASBH (Agency for Statistics of Bosnia and Herzegovina). 2005. Demography, Thematic Bulletin 2/2004, ARKA press, Sarajevo. <http://www.bhas.ba/ pdf%20i%20zip/pdf/TB2_04.pdf> B\descu, Gabriel, 2003. Încredere [i democra]ie în ]\rile în tranzi]ie, Sociologie Româneasc\, I (1-2): 109-128. Balica, Magda, Irina Horga, 2000. Rolul [i gradul de implicare a comunit\]ii în rezolvarea problemelor [colii. Solu]ii adoptate la nivel comunitar, în Mi- haela Jig\u, coordonator, Înv\]\mântul rural din România: condi]ii, pro- bleme [i strategii de dezvoltare, Institutul de [tiin]e ale Educa]iei, Ministerul Educa]iei Na]ionale [i Funda]ia pentru o Societate Deschis\, Bucure[ti, octombrie 2000 (edi]ia a II-a: UNICEF, 2002). Balockaite, Rasa, 2003. De Mystifying Social Reality. European Integration Processes in Lithuania 2003, în Bogdan Voicu, Hora]iu Rusu, editori – 204  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Globalization, Integration, and Social Development in Central and Eastern Europe, Psihomedia, Sibiu. Banca Mondial\, 2003. România: Evaluarea s\r\ciei. Volumul I. Raportul prin- cipal, Raport Nr. 26169-RO. Banca Mondial\, Bucure[ti, Octombrie 2003. Banfield, Edward C. 1958. Moral Basis of a Backward Society, Free Press, New York . Barr, Nicholas, 2001. Reforming welfare states in post-communist countries, în Lucjan T. Orlowski, editor – Transition and Growth in Post-Communist Countries, Edward Elgar, Cheltentam [i Northamptom, p. 169-217. Bartolo, Annamaria di, 1999. Modern Human Capital Analysis: Estimation of US, Canada and Italy Earning Functions, LIS, Working Paper 212, Luxemburg. Basok, Tanya, 2000. He Came, He Saw, He ... Stayed. Guest Worker Programmes and the Issue of Non-Return, International Migration, 38 (2): 215-238. Bauman, Zygmunt, 2002. Comunitatea, Editura Antet, Bucure[ti. Beck, Ulrich, 1994. The Reinvention of Politics: Toward a Theory of Reflexive Modernization, în Ulrich Beck, Anthony Giddens [i Scott Lash – Reflexive Modernity. Politics, tradition and aesthetics in the modern social order, Polity Press, p. 1-55. Beck, Ulrich, 1997. The Reinvention of Politics. Rethinking Modernity in the Global Social Order, Polity Press [edi]ia original\, în limba german\: 1996]. Becker, Gary S., 1995. Capitalul Uman. O analiz\ teoretic\ [i empiric\ cu referire special\ la educa]ie, Editura All, Bucure[ti [edi]ia original\, în limba en- glez\: 1964]. Bell, Daniel, 1976. The Coming of Post-Industrial Society. A Venture in Social Forecasting, Basic Books, [edi]ia ini]ial\: 1973]. Benovsk-Sabkova, Milena, 2002. Informal farm work in North Western Bulgaria and Eastern Serbia, în Neef [i St\nculescu, editori, 2002: 95-110. Berevoescu, Ionica, 1999. Fulga – izolare [i participare comunitar\, Sociologie româneasc\, serie nou\, nr. 2/1999: 57-84. Berevoescu, Ionica, [i al]ii, 1999. Fe]ele schimb\rii. Românii [i provoc\rile tran- zi]iei, Editura Nemira, Bucure[ti. Blaug, Mark, 1976. A View on Human Capital, Journal of Economic Literature: 827-855. Bleahu, Ana, 2003. Rural Non-farm Activities in two Romanian Counties, pre- zentare la seminarul The Rural Non-farm Economy and Livelihood Diversification in Romania, organizat de Natural Resources Institute (Uni- versity of Greenwich, UK), DFID [i World Bank, 14 aprilie 2003, Bucure[ti. Bleahu, Ana, 2004. O perspectiv\ istoric\ asupra sectorului ne-agricol din mediul rural: 1930-2002, Calitatea Vie]ii, 2/2004, sub tipar. Blenovska-Sabcova, Milena, 2002. Informal Farm Work in North Western Bulgaria and eastern Serbia, în Rainer Neef, Manuela St\nculescu, editori (2002) – The Social Impact of Informal Economies in Eastern Europe, Ashgate, Aldershot: 95-110. Boch, Robert L., Joel Smith, 1977. Community Satisfaction, Expectations of Moving, and Migration. Demography 14, 2 (May): 147-167. 205  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Bocock, Robert, 1996. The Cultural Formations of Modern Society, în Stuart Hall, David Held, Dan Hubert [i Kenneth Thompson, editori, 1996: 149-183. Bodenstein, Thilo, Gerald Schneider, 2001. The Road to Capitalism is Strewn with Peaceful Intentions: A Political Economy Approach to Economic Openness in Transition Countries, ECPR Joint Sessions of Workshops, Grenoble, April 2001.Workshop 2. Political Transformation in Soviet Successor States: The States of the CIS in Comparative and Theoretical Perspective. Boia, Lucian, 1997. Istorie [i mit în con[tiin]a româneasc\, Humanitas, Bucure[ti. Boia, Lucian, 1998. Jocul cu trecutul. Istoria între adev\r [i fic]iune, Humanitas, Bucure[ti. Boia, Lucian, 2002. România, ]ar\ de frontier\ a Europei, Humanitas, Bucure[ti [prima edi]ie, în limba englez\: 2001]. Böröcz, József, 1992. Dual Dependency and Property Vacuum: Social Change on the State Socialist Semiperiphery, Theory and Society 21:77–104. Böröcz, József, 1993. Simulating the Great Transformation: Property Change under Prolonged Informality in Hungary, Archives européennes de sociologie / Europäisches Archiv für Soziologie / European Journal of Sociology 34, no. 1 (May): 81–107. Böröcz, József, 1998. Informality Rules, prezentat\ la Conference on the Transformation of Informality, Wirtschafts- und Sozialwissentschaftliche Fakultät, Universität Potsdam, October 8, 1998. Boscacci, Flavio, 1999. Towards a New Urban Rural Partnership in Europe. A Typology of Rural Areas in Europe. Indicators on Strength and Weakness of Rural Territories and Selection of Areas (Nuts III), Dipartimento per i Servizi Tecnici Nazionali. Politecnico di Milano – Dipartimento Economia e Produzione. Study Programme on European Spatial Planning of the Eu- ropean Commission, Milano, November 1999. Bosch, Karel Van der, 1993. Poverty measures in comparative research, în Hans- Jürgen Andreß, editor, Empirical Poverty in a Comparative Perspective, Ashgate: 3-23. Boudon, Raymond, 1973. L’inégalité des chances. La mobilité sociale dans les sociétés industrielles, Armand Colin, Paris. Boudon, Raymond, 1998. Efecte perverse [i ordine social\, Eurosong & Book, Bucure[ti [edi]ia original\, în limba francez\: 1993]. Bourdieu, Pierre, 1977a. Outline of a Theory of Practice, Cambridge University Press, Cambridge [edi]ia original\, în limba francez\: 1974]. Bourdieu, Pierre, 1977b. Reproduction in Education, Society, and Culture, Sage, Londra. Bourdieu, Pierre, 1979. La distinction, Éditions de Minuit, Paris. Bourdieu, Pierre, 1980. Le sens pratique, Éditions de Minuit, Paris. Bourdieu, Pierre, 1986. Forms of capital, în John G. Richardson – Handbook of Theory and Research for the Sociology of Education, Greenwood Press, New York, p. 241-258 [prima versiune, în limba francez\, 1980]. Bourdieu, Pierre, 1999. Ra]iuni practice. O teorie a ac]iunii, Editura Meridiane, Bucure[ti [edi]ia original\, în limba francez\: 1994]. 206  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Bradshaw, Jonathan, Bjorn Hallerod, 1994. Giving Social Indicators Their De- mocratic Weight, prezentat\ la Social Policy Association Conference, 12-14 iulie. Brainerd, Elisabeth, 1998. Winners and Losers in Russia’s Economic Transition, American Economic Review, 88, 5, p. 1094-1116. Brucan, Silviu, 1990. Pluralism [i conflict social. O analiz\ social\ a lumii co- muniste, Editura Enciclopedic\, Bucure[ti [edi]ia original\, în limba en- glez\: 1990]. Brucan, Silviu, 1996. Stâlpii noii puteri în România, Nemira, Bucure[ti. Bryant, Christopher G.A., Edmund Mokcrzyki, 1994. Introduction. Theorizing the changes in East-Central Europe, în Christopher G.A. Bryant, Edmund Mo- kcrzyki, editori – The New Great Transformation? Change and Continuity in East-Central Europe, Routledge, Londra [i New York: 1-13. Bunce, Valerie, 1995. Comparing East and South, Journal of Democracy 6.3: 87- 100. Burt, Ronald S., 1992. Structural Holes. The Social Structure of Competition, Harvard University Press, Cambridge (MA) [i Londra. Callan, Tim, Brian Nolan, Christopher T. Whelan, 1993. Resources, Deprivation and the Measurement of Poverty, Journal of Social Poverty, 22 (2): 141- 172. Campbel, Robert W., 1991. The Socialist Economies in Transition. A Primer on Semi-Reformed Systems, Indiana University Press, Bloomingdale [i In- dianapolis. CASPIS (Comisia Anti-S\r\cie [i Promovare a Incluziunii Sociale). 2004. Di- namica s\r\ciei [i a s\r\ciei severe în perioada 1995 – 2003, <http:// www.caspis.ro/downloads/despre%20saracie.doc>. Castles, Stephen, 1993. Migrations and Minorities in Europe. Perspectives for the 1990s: Eleven Hypotheses, în J. Wrench, J. Solomos, editori, Racism and Migration in Western Europe, Berg: Londra: 17-35. Center for Educational Policy Studies (CEPS), 2000a. Statistical data for back- ground purposes of OECD review. Country: Albania, CEPS, University of Ljubljana. Faculty of Education - December 2000, http://www.see- educoop.net/education_in/pdf/oecd_report-alb-enl-t01.pdf. Center for Educational Policy Studies (CEPS), 2000b. Statistical data for background purposes of OECD review. Country: Bosnia and Herzegovina, CEPS, University of Ljubljana. Faculty of Education - December 2000, http://www.see-educoop.net/education_in/pdf/oecd_report-fbh-enl-t01.pdf. Center for Educational Policy Studies (CEPS), 2001a. Statistical data for background purposes of OECD review. Country: Moldova, CEPS, University of Ljubljana. Faculty of Education - August 2001, http:// www.see-educoop.net/education_in/pdf/oecd_report-mol-enl-t01.pdf. Center for Educational Policy Studies (CEPS), 2001b. Statistical data for background purposes of OECD review. Country: Macedonia, CEPS, University of Ljubljana. Faculty of Education - January 2001, http:// www.see-educoop.net/education_in/pdf/oecd_report-mak-enl-t01.pdf. 207  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Chaplin, Hannah, Sophia Davidova, Matthew Gorton, 2004. Agricultural adjustment and the diversification of farm households and corporate farms in Central Europe, Journal of Rural Studies 20: 61–77. Chavdarova, Tanya, 1994. Irregular Economic Activities: The Bulgarian Case of Hidden Privatization, în Stein Ringen, Claire Wallace, editori, East-Central Europe Today. Prague Papers on Social Responses to Transformation. Volume I, Avebury: 163-174. Chavdarova, Tanya, 2001. The informal economy in Bulgaria.: historical background and present situation, în Rainer Neef, Manuela St\nculescu, editori, 2001: 56-76. Chelcea, Liviu. 2002. The culture of shortage during state-socialism: consumption practices in a Romanian village in the 1980s, Cultural Studies 16 (1), 16– 43. Chikovani, Elene, editor. 2004. Education, Science and Culture in Georgia, Mi- nistry of Economic Development of Georgia, State Department for Sta- tistics, „Information and Publishing Centre” Ltd, Tbilisi. Chiribuc\, Dan. 2004. Tranzi]ia postcomunist\ [i reconstruc]ia modernit\]ii în România, Dacia, Eikon, Cluj-Napoca. Chirot, Daniel, 1996. Societ\]i în schimbare, Editura Athena, Bucure[ti [edi]ia original\, în limba englez\: 1994]. Ciobanu, Ruxandra Oana, 2004. Migra]ia interna]ional\ ca strategie de via]\ [i schimbarea comunitar\. Sociologie româneasc\, 2/2004 (sub tipar). Cnaan, Ram A., Laura Amrofell, 1994. Mapping Volunteer Activity. Nonprofit and Voluntary Sector Quarterly, 23(4):335-351. Coleman, James S, 1988. Social Capital in the Creation of Human Capital, Ame- rican Journal of Sociology, 94: S94-S120. Coleman, James, 1990. Foundations of Social Theory, Harvard University Press, Cambridge, Mass. Collier, Paul, 1998. Social Capital and Poverty, Social Capital Initiative Working Paper no. 4, World Bank. Comisia Na]ional\ pentru Statistic\ (CNS), 1996. Anuarul demografic al României. Edi]ia 1996, Bucure[ti. Comisia Na]ional\ pentru Statistic\ (CNS), 1997. Analize demografice. Situa]ia demografic\ a României în perioada 1990-1996, Bucure[ti. Comisia Na]ional\ pentru Statistic\ (CNS), 1998. Analize demografice. Situa]ia demografic\ a României în perioada 1990-1997, Bucure[ti. Comisia Na]ional\ pentru Statistic\ (CNS), 1999. Analize demografice. Situa]ia demografic\ a României în perioada 1990-1998, Bucure[ti. Comte, Auguste, 1975. Cours de philosophie positive, în uvres d’Auguste Comte, Paris, Anthropos, [edi]ia original\: 1838]. Constantinescu, Monica, 2003a. Circular migration to Spain, în Bogdan Voicu, Hora]iu Rusu, editors, Globalization, Integration, and Social Development in Central and Eastern Europe, Sibiu: Psihomedia. Constantinescu, Monica, 2003b. Teorii ale migra]iei interna]ionale, Sociologie Româneasc\. 1-2/2002 [ap\rut 2003]. Constantinescu, Monica, 2004. Asupra importan]ei leg\turilor slabe în migra]ie, manuscris. 208  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Crosby, Faye, 1976. A Model of Egoistic Relative Deprivation, Psychological Review, 83: 85-113. Cucó i Giner, Josepa, , 2000. Proximal Paradox. Friends and Relatives in the Era of Globalization, European Journal of Social Theory, 3(3): 313-324. Dahrendorf, Ralph, 1993. Reflec]ii asupra revolu]iei din Europa, Humanitas, Bucure[ti [edi]ia original\, în limba englez\: 1991]. Dan, Adrian-Nicolae, 1999. România [i politica ei de locuire în contextul Europei de Est [i a Uniunii Europene, în C\t\lin Zamfir, coordonator. Politici sociale în România: 1990-1998, Expert, Bucure[ti, p. 447-490. Dan, Adrian-Nicolae, Mariana Dan, 2003. Housing Policy in Romania in Tran- sition: between State Withdrawal and Market Collapse, în Bogdan Voicu, Hora]iu Rusu, editori - Globalization, European Integration, And Social Development in European Postcommunist Societies, Psihomedia, Sibiu. Dasgupta, Partha, Ismael Serageldin, eds., 1999. Social Capital: A Multifaced Perspective, World Bank, Washington, DC. Davenport, Thomas, 1999. Human Capital. What It Is and Why People Invest It, Jossey-Bass Publishers, San Francisco. Davies, James C., 1978. Vers une théorie de la révolution, în Pierre Birnbaum, François Chazel – Sociologie politique. Textes, Armand Colin, Paris [edi]ia original\ în limba englez\: 1962]. Davis Root, Brenda, Gordon F. De Jong, 1991. Family Migration in a Developing Country, Population Studies, 45, 2 (July): 221-233. Davis, James A, 1959. A Formal Interpretation of the Theory of Relative Deprivation, Sociometry, 22 (4, decembrie): 280-296. Davis, Junior, 2003. The structure of the RNFE in Romania: Present situation and some policy issues, prezentare la seminarul The Rural Non-farm Economy and Livelihood Diversification in Romania, organizat de Natural Resources Institute (University of Greenwich, UK), DFID [i World Bank, 14 aprilie 2003, Bucure[ti. Davis, Junior, Douglas Pearce, 2000. The Rural Non-farm Economy in Central and Eastern Europe, Natural Resources Institute Report No. 2631, May 2000. D\ianu, Daniel, 2000. Încotro se îndreapt\ ]\rile postcomuniste? Curente eco- nomice în pragul secolului, Polirom, Ia[i. Deacon, Bob, 1992. East Europe Welfare: Past, Present and Future in Comparative Context, în Bob Deacon, editor – The New Eastern Europe. Social Policy: Past, Present and Future, Sage, London, Newbury Park, New Delhi: 1-30. Deacon, Bob, cu Michelle Hulse [i Paul Stubbs, 1997. Global Social Policy. International Organizations and the Future of Welfare, Sage Publications, Londra, Thousand Oaks and New Delhi. Dean, Mitchell, 1998. Risk. Calculable and Incalculable, Soziale Welt, 49 (1): 25- 42. Dekker, Paul, Loek Halman, editori, 2003. The Values of Volunteering. Cross- Cultural Perspectives, Kluwer Publishers Deleeck, Herman, Karel van den Bosch, Lieve de Lathouwer, 1992. Poverty and the Adequacy of Social Security in the EC, Aldershot, Avebury. 209  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Desai, Meghnad, Anup Shah, 1988. An Econometric Approach to the Measurement of Poverty, Oxford Economic Papers, 40 (3, septembrie): 505-522. Deth, Jan van, Elinor Scarbrought, editori, 1994. The Impact of Values (Beliefs in Government, vol. 4), Oxford University Press. Deth, Jan Van, Elinor Scarbrought., 1994. The Concept of Values în Jan van Deth, Elinor Scarbrought (editori, 1994): 21-47. DfS (Department for Statistics under the Ministry of Economic Development of Georgia). 2004. Social Trends in Georgia: 2004, Tbilisi, <www.statistics.ge>. Dixon, John, David Makarov, editori, 1998. Poverty. A Global Reality, Routledge. Dogan, Mattei, 1998. Erodarea încrederii în democra]iile avansate, Revista de Cercet\ri Sociale, 5 (1): 3-24. Dogan, Mattei, 2002. Trust-Mistrust in European Democracies, Sociologie Ro- mâneasc\, serie nou\, 1-4/2001 (ap\rut în 2002): 1-19. Douglas, Mary, 1986. Risk acceptability according to the social sciences, Rout- ledge & Kegan Paul, Londra. Douglas, Mary, 1992. Risk and blame: essays in cultural theory. Routledge, Londra [i New York. Douglas, Mary, Aaron Wildavsky, 1983. Risk and culture: an essay on the selection of technical and environmental dangers, University of California Press, Berkeley. Dubnoff, Steven, 1985. How Much Income is enough? Measuring Public Judgements, Public Opinion Quarterly, 49 (3): 285-299. Duclos, Jean-Yves, Philippe Grégoire, 1999. Absolute and Relative Deprivation and the Measurement of Poverty, Cahier de recherche, Université de Laval, Department d’Économique, <http://www.ecn.ulaval.ca/w3/recherche/ cahiers/1999/9910.pdf>. Durkheim, Émile, 1974. The Division of Labor in Society, Free Press, Glencoe [edi]ia original\: 1893]. Easterlin, Richard A, 1974. Does economic growth improve the human lot?, în Paul A. David [i Melvin W. Reder, eds., Nations and households in eco- nomic growth, Academic Press, New York:89-125. Easterlin, Richard A, 2001. Income and Happiness: Towards A Unified Theory, The Economic Journal, 111 (July): 465-484. Ekiert, Grzegorz, 1992. Peculiarities of Post-Communist Politics: The Case of Poland, Studies in Comparative Communism, 25: 341–61. Enikqõ, Veress, 1999. De/re-]\r\nizare în România dup\ 1989, Sociologie Ro- mâneasc\, 1999 (3): 79-90. Ester, Peter, Loek Halman, Ruud de Moor, 1994. The Individualizing Society. Value Change in Europe and North America, Tilburg University Press. Ester, Peter, Loek Halman, Ruud de Moor, 1994. The Individualizing Society. Value Change in Europe and North America, Tilburg University Press, Tilburg. Etzioni, Amitai, 2002. Societatea monocrom\, Polirom, Ia[i [edi]ia ini]ial\, în limba englez\: 2001]. 210  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Eyal, Gil, Ivan Szelenyi, Peter Townsley, 2001. Capitalism f\r\ capitali[ti. Noua elit\ conduc\toare din Europa de Est, Editura Omega, Bucure[ti [edi]ia original\, în limba englez\: 1998]. Faist, Thomas, 2000. Transnationalization in international migration: implications for the study of citizenship and culture. Ethnic and Racial Studies 23, 2 (March): 189–222. Fassmann, Heinz, Rainer Munz, 1994. European East-West Migration, 1945-1992, International Migration Review, 28, 3 (Autumn): 520-538. Ferge, Zsuzsa, 1995. Social Policy Reform in Post-Communist Countries: Various Reform Strategies, în Stein Ringen, Claire Wallace, editori, Social Reform in East-Central Europe: New Trends in Transition. Prague Papers on Social Responses to Transformation. Volume III, Trevor Top, Praga, p. 1-38. Flinghestein, Neil, 1996. The Economic Sociology of the Transition from So- cialism, American Journal of Sociology, vol. 101, no. 4 (January): 1074- 1081. Foucault, Michel, 1991. Governmentality, în Graham Burchell, Colin Gordon [i Peter Miller, editori – The Foucault Effect: Studies in Governmentality: with two lectures by and an interview with Michel Foucault, Harvester Wheatsheaf, London, p. 87-104 [articolul reproduce o prelegere sus]inut\ de Michel Foucault în februarie 1978, la College de France]. Friedrichs, Jürgen, 1998. Do poor neighborhoods make their residents poorer? Context effects of poverty neighborhoods on residents, în Hans-Jürgen Andreß, editor, Empirical Poverty in a Comparative Perspective, Ashgate, p. 77-99. Frunz\, M\lina, 1997. Implicare religioas\ [i peer-grupuri, Revista de Cercet\ri Sociale, nr. 2/1997. Frunz\, M\lina, Bogdan Voicu, 1997. Statul [i ]\ranul român. Un studiu de caz, Revista de Cercet\ri Sociale, nr. 3/1997. Fukuyama, Francis, 1994. Sfâr[itul istoriei?, Editura Vremea S.C., Bucure[ti [edi]ia original\, în limba englez\: 1989]. Fukuyama, Francis, 1995. Trust: The Social Values and the Creation of Prosperity, Free Press. Fuller, Linda, 2000. Socialism and the Transition in East and Central Europe. The Homogeneity Paradigm, Class and Economic Inefficiency, Annual Review of Sociology, 26: 585-609. Gambeta, Diego, 1988. Trust: Making and Breaking Cooperative Relations, Blackwell Limited, Oxford. Gavrilescu, Dinu, 2003. The Rural Non-Farm Economy: Exit from Poverty - Chance or Illusion?, prezentare la seminarul The Rural Non-farm Economy and Livelihood Diversification in Romania, organizat de Natural Resources Institute (University of Greenwich, UK), DFID [i World Bank, 14 aprilie 2003, Bucure[ti. Gheorghiu, Elena Iulia, 2001. Religiozitate [i cre[tinism în România postco- munist\, Sociologie Româneasc\, 2003, I, 3, 102-121. 211  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Ghe]\u, Vasile, 1994. Tranzi]ia [i impactul s\u demografic, în Revista de Cercet\ri Sociale, anul 1, nr. 1, p. 38-42. Ghe]\u, Vasile, 1997. Tranzi]ie [i demografie, Popula]ie [i Societate, nr.1-2. Gibbins, John R., Bo Reimer, 1994. Postmodernism, în Jan van Deth, Elinor Scarbrought (editori, 1994): 301-331. Giddens, Anthony, 1990. Consequences of modernity, Polity Press, Cambridge. Giddens, Anthony, 1991. Modernity and Self-Identity. Self and Society in the Late Modern Age, Stanford University Press. Giddens, Anthony, 1994. Living in a Post-Traditional Society, în Ulrich Beck, Anthony Giddens [i Scott Lash – Reflexive Modernity. Politics, tradition and aesthetics in the modern social order, Polity Press, p. 56-109. Goedhart, Theo, Victor Halberstadt, Arie Kapteyn, Bernard van Praag, 1977. The Poverty Line: Concept and Measurement, Journal of Human Resources, XII (4): 503-520. Goldman, Milton F., 1997. Revolution and Change in Central and Eastern Europe. Political, Economic and Social Challenges, M.E.Sharpe, Armonk [i Londra. Gordon, David, Christina Pantazis, 1997. Breadline Britain in the 1990’s, Ashgate Avebury, London. Granovetter, Mark, 1973. The Strength of Weak Ties, American Journal of So- ciology, vol. 78: 1360-1380. Grigora[, Vlad, 2001. Strategii ale mobilit\]ii în Sâncrai - Hunedoara . Sociologie Româneasc\. 1-4/2001. Grigorescu, Narcisa, 1999. Minoritarul (grupuri etnice [i ocupa]ionale), în Ionica Berevoescu [.a., Fe]ele schimb\rii. Românii [i provoc\rile tranzi]iei, Ne- mira, Bucure[ti:144-150. Grootaert, Christiaan, 1998. Social Capital: The Missing Link?, Social Capital Initiative Working Paper nr. 3, World Bank. Grootaert, Christiaan, 1999. Social Capital, Household Welfare and Poverty in Indonesia, revised draft, Local Level Institutions Study, Social Development Department, World Bank, Washington. Gurr, T.R, 1970. Why man rebel, Princeton University Press. Habermas, Jürgen, 1990. What Does Socialism Mean Today? The Rectifying Revolutions and the Need for New Thinking on the Left, New Left Review, 183:3-22. Haferkamp, Hans, Neil J. Smelser, 1992. Introduction, în Hans Haferkamp, Neil J. Smelser, editori – Social Change and Modernity, University of California Press. Hagenaars, Aldi J.M., 1986. The Perceptions of Poverty: Contributions to Eco- nomic Analysis, New Holland, Amsterdam. Hal, John A., 1998. A view of a death: On communism, ancient and modern, Theory and Society 27: 509-534. Hall, Stuart, David Held, Dan Hubert [i Kenneth Thompson, editori, 1996. Modernity. An Introduction to Modern Societies, Blackwell Publishers, Cambridge. 212  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Halleröd, Björn, 1994. Poverty in Sweden: A New Approach to the Direct Measurement of Consensual Poverty, Ume Studies in Sociology, Ume University. Halleröd, Bjorn, 1996. Deprivation and Poverty: a Comparative Analysis of Consensual Poverty in Sweden and Great Britain, ACTA Sociologia, vol.39, nr. 2, p. 141-168. Halleröd, Björn, Jonathan Bradshaw, Hilary Holmes, 1997. Adapting the Consensual Definition of Poverty, în David Gordon [i Christina Pantazis, editori. Breadline Britain in the 1990’s, Ashgate Avebury, London. Halman, Loek, Ruud de Moor, 1994. Value Patterns and Modernity, în Peter Ester, Loek Halman, Ruud de Moor, 1994. Hanley, Eric. 2000. Self-employment in post-communist Eastern Europe: a refuge from poverty or road to riches?, Communist and Post-Communist Studies 33 (2000) 379–402 Haperkamf, Jurgen, Neil Smelser, editori, 1992. Social Change and Modernity, University of California Press, Berkeley “ Los Angeles “ Oxford. Hartog, Joop, 1988. Poverty and the Measuremnt of Individual Welfare. A Review of A.J.M. Hagennars’ The Perception of Poverty, The Journal of Human Resources, vol. 23, nr. 2, p. 243-266. Heckman, James J., 1999. Policies to Foster Human Capital, Aaron Wildavsky Forum, Richard and Rhoda Goldman School of Public Policy, University of California at Berkeley. Henry, Lewis, Morgan, 1971. La société archa que (titlul original: Ancient Society, or Researches in the Lines of Human Progress from Savagery through Barbarism to Civilization), Anthropos, Paris [edi]ia original\, în limba francez\: 1877]. Hirschhausen-Leclerc, Béatrice von, 1994. L’invention de nouvelles campagnes en Roumanie, L’Espace géographique, No.1/1994. Hirschman, Albert O., 1999. Abandon, contestare [i loialitate. Reac]ii fa]\ de declinul firmelor, organiza]iilor [i statelor, Bucure[ti, Nemira [edi]ia original\, în limba englez\: 1970]. Hobsbawm, Eric, 1999. Era extremelor. O istorie a secolului XX, 1914-1991, Editura Cartier, Chi[in\u [edi]ia original\, în limba englez\: 1994]. Hollanders, Hugo, 2003. European Trend Chart on Innovation, 2003 European Innovation Scoreboard: Technical Paper No 2: Analysis of national performances, European Commission, Enterprise Directorate-General: Innovation/SMEs Programme (disponibil on-line la: www.cordis.lu/ trendchart). Holmes, Leslie. 2004. Postcomunismul, Ia[i: Institutul European. [edi]ia original\, în limba englez\: 1997] Huntington, Samuel, 1987. Goals of Development, în Samuel P. Huntington [i Myron Weiner – Understanding Political Developments: An Analytic Study, Little, Brown & Co. Series in Comparative Politics, p. 6-32. Ilie, Lavinia, 2004. Capitalul social [i democra]ia în ]\rile din Europa Central\ [i de Est, Sociologie Româneasc\, 2003, I, 4, 73-82 [ap\rut 2004]. 213  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Iliescu, Ion, 1994. Revolu]ie [i reform\, Editura Enciclopedic\, Bucure[ti. Illner, Michael, 1999. Second thoughts on the transformations in Eastern and Central Europe, în Thomas P. Boje, Bart van Steenberg, Sylvia Walby – European Societies. Fusion or Fission?, Routledge, Londra [i New York: 234-245. Inglehart, Ronald, 1971. The Silent Revolution in Europe: Intergenerational Change in Post-Industrial Societies, American Political Science Review 65: 991-1017. Inglehart, Ronald, 1990. Culture Shift in Advanced Industrial Societies, Princeton University Press. Inglehart, Ronald, 1995. Changing values, economic development and political change, International Social Science Journal, 47, 1 (September 1995): 379- 403. Inglehart, Ronald, 1997. Modernization and Post-Modernization. Cultural, Economic and Political Change in 43 Societies, Princeton University Press. Inglehart, Ronald, Wayne E. Baker, 2000. Modernization, Cultural Change, and the Persistence of Traditional Values, American Sociological Review, vol. 65, februarie, p, 19-51. Inkeles, Alex, 1996 [1969]. Making Man Modern: On the Causes and Consequences of Individual Change in Six Developing Countries, American Journal of Sociology, 75, 2 (sept, 1969): 208-225, reprodus [i în Alex Inkeles [i Masamichi Sasaki (editori), Comparing Nations and Cultures. Readings in a Cross-Disciplinary Perspective, Prentice Hall, p. 572-585. Inkeles, Alex, David Smith, 1974. Becoming modern. Individual Change in Six Developing Countries, Harvard University Press, Cambridge (Massachuttes). Institutul de Cercetare a Calit\]ii Vie]ii, 2003. Dic]ionar de s\r\cie, <www.iccv.ro/ romana/dictionar/dictionar.htm>. Institutul Na]ional de Statistic\ (INS), 2001a. Anuarul statistic al Românei: 2000, Bucure[ti. Institutul Na]ional de Statistic\ (INS), 2001b. Popula]ia pe municipii, ora[e, comune [i sexe la 1 iulie 2001, Bucure[ti Institutul Na]ional de Statistic\ (INS), 2002. Anuarul statistic al Românei: 2001, Bucure[ti. Institutul Na]ional de Statistic\ (INS), 2003. Analize demografice. Situa]ia de- mografic\ a României în anul 2002, Bucure[ti. Institutul Na]ional de Statistic\ [i Studii Economice (INSSE), 2000. Analize de- mografice. Situa]ia demografic\ a României în anul 1999, Bucure[ti. Janowski, Monica, 2003. The role of non-farm economic activities in village livelihoods in Romania: Findings and policy implications, prezentare la seminarul The Rural Non-farm Economy and Livelihood Diversification in Romania, organizat de Natural Resources Institute (University of Greenwich, UK), DFID [i World Bank, 14 aprilie 2003, Bucure[ti. Janowski, Monica, Ana Bleahu, 2001. Factors affecting Household-level involvement in Rural Non-Farm Economic Activities in two communities 214  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR in Dolj and Brasov judete, Romania, Natural Resources Institute Report No. 2638, August 2001. Jessop, Bob, 1997. Post-Fordism and the State, capitolul 8 în Ash Amin, editor – Post-Fordism. A Reader, Blackwell, p. 251-279 [edi]ia ini]ial\: 1994]. Jig\u, Mihaela, (coordonator), 2000. Înv\]\mântul rural din România: condi]ii, probleme [i strategii de dezvoltare, Institutul de {tiin]e ale Educa]iei, Ministerul Educa]iei Na]ionale [i Funda]ia pentru o Societate Deschis\, Bucure[ti, octombrie 2000 [edi]ia a II-a: UNICEF, 2002]. Johannsen, Lars, 2000. Democratization and Development: Modernization and Political Institutions, ECPR Joint Sessions of Workshops, Grenoble, April 2000. Workshop 2. Political Transformation in Soviet Successor States: The States of the CIS in Comparative and Theoretical Perspective. Joly, Daniéle, 2000. Some Structural Effects of Migration on Receiving and Sending Countries, International Migration, 38 (5): 25-40. Juknevièius, Stanislovas, Aida Savicka, 2003. From Restitution to Innovation. Volunteering in Postcommunist Countries, în Paul Dekker [i Loek Halman, editori, 2003: 127-142. Kangas, Olli, Veli-Matti Ritakallio – Different methods – different results? Approaches to multidimensional poverty, în Hans-Jürgen Andreß, editor, Empirical Poverty in a Comparative Perspective, Ashgate: 167-203. Kapteyn, Arie, Peter Kooreman, Rob Willemse, 1988. Some Methodological Issues in the Implementation of Subjective Poverty, Journal of Human Resources, 23 (2): 222-242. Katchanovski, Ivan, 2000. Divergence in Growth in Post-Communist Countries, Journal of Public Policy, 20, I: 55-81. Kiker, B.F., 1966. Historical Roots of the Concept of Human Capital, Journal of Political Economy 74 (October): 481-499, reprodus în Kiker, 1971). Kiker, B.F., ed., 1971. Investment in Human Capital, University of South Carolina Press, Columbia. Kluegel, James R., David S. Mason, 2000. Market Justice in Transition [i Political System Legitimacy: Representative? Fair?, în David S. Mason, James R. Kluegel, editori – Marketing Democracy. Changing Opinion About Inequality and Politics in East Central Europe, Rowman and Littlefield Publishers Inc.:161-187 [i 188-214. Knack, Stephen, 1999. Social Capital, Growth, and Poverty: A Survey of Cross- Country Evidence, Social Capital Initiative Working Paper nr. 7, World Bank, Washington. Kohl, Jürgen, 1996. The European Community: Diverse Images of Poverty, ca- pitolul 14 în Else yen, S.M. Miller [i Syed Abdus Samad, editori, Poverty: A Global Reader. Handbook on International Poverty Research, Scan- dinavian University Press, Oslo. Kolankiewicz, George, 1996. Social capital and social change, British Journal of Sociology, 47 (3): 427-441. Kosaka, Kenji, 1986. A Model of Relative Deprivation, Journal of Mathematical Sociology, 12 (1): 35-48. 215  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Kostov, Phillip, John Lingard, 2002. Subsistence farming in transitional economy: lessons from Bulgaria, Journal of Rural Studies, 18, 1 (January): 83-94. Kostovicova, Denisa, 2003. The Albanians in Great Britain: diasporic identity and experience in the educational perspective since 1990, Journal of Southern Europe and the Balkans, 5 (1): 53-69. Kubicek, Paul. 2000. Post-communist political studies: ten years later, twenty years behind?, Communist and Post-Communist Studies 33: 295–309. Kumar, Krishan, 1995. From Post-Industrial to Post-Modern Society. New Theories of the Contemporary World, Blackwell, Oxford (UK) & Cambridge (USA). Kumar, Krishan, 1999. Modernization & Industrialization, Encyclopedia Britannica, vol. 24, 15th Edition, p. 255-266, reprodus în Malcolm Waters, editor – Modernity. Critical Concepts. Volume I: Modernization, Routledge, Londra [i New York, 1999, p. 72-104 [edi]ia ini]ial\: 1990]. Kuzio, Taras, 2001. Transition in Post-Communist States: Triple or Quadruple?, Politics, 21 (3): 168-177. Lapierre, Jean-William, 1997. Via]\ f\r\ stat? Eseu asupra puterii politice [i inova]iei sociale, Institutul European, Ia[i [edi]ia original\, în limba fran- cez\: 1977]. Lash, Scott, 1990. Sociology of Postmodernism, Routledge, New York [i Londra. Lash, Scott, John Urry, 1987. The End of Organized Capitalism, Polity Press, Cambridge. Lavigne, Marie, 2000. Ten years of transition: a review article, Communist and Postcommunist Studies 33: 475-483. L\z\roiu, Andra, Sebastian L\z\roiu, 2000. Comi[ani – o comun\ cu dou\ modele, în Elena Zamfir, Marian Preda, coordonatori – Diagnoza problemelor so- ciale comunitare. Studii de caz, Editura Expert, Bucure[ti, p. 153-206. L\z\roiu, Sebastian, 1999a. Re]ele de capital social [i antreprenori în Comi[ani, Sociologie Româneasc\, serie nou\, nr. 2/1999: 31-56. L\z\roiu, Sebastian, 1999b. Aproapele, în Ionica Berevoescu [.a., Fe]ele schim- b\rii. Românii [i provoc\rile tranzi]iei, Nemira, Bucure[ti:126-142. L\z\roiu, Sebastian, 1999c. Re]elele, în Ionica Berevoescu [.a., Fe]ele schimb\rii. Românii [i provoc\rile tranzi]iei, Nemira, Bucure[ti:150-160. L\z\roiu, Sebastian, 1999d. Constructori. Riscuri [i strategii, în I. Berevoescu [i al]ii, 1999. L\z\roiu, Sebastian, 2001. Trafic de femei. O perspectiv\ sociologic\. Sociologie Româneasc\. 2/2000 (ap\rut 2001) Ledeneva, Alena V., 1998. Russia’s Economy of Favours. Blat, Networking and Informal Exchange, Cambridge University Press. Leonard, Peter, 1997. Postmodern Welfare. Reconstructing on Emancipatory Pro- ject, Sage, London. Levinson, Mark, Jennifer Stuart, eds. 2002. The 2001 NGO Sustainability Index For Central and Eastern Europe and Eurasia, USAID. Loury, Glenn C., 1977. A Dynamic Theory of Racial Income Differences, în Phyllis A. Wallace [i Annette M. La Mond (eds.. Women, Minorities, and Em- ployment Discrimination, Lexington Books, Lexington, MA., p. 153-186. 216  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Luhmann, Nicklas, 1979. Trust, and power, Wiley, Chichester. Luhmann, Nicklas, 1993. Risk: a sociological theory, Aldine de Gruyter, New York [edi]ia original\, în limba german\: 1991]. Lupton, Deborah, 1999. Risk, Routledge (Key Ideas Series), Londra [i New York. Lyon, Fergus, 2000. Trust, Networks and Norms: The Creation of Social Capital in Agricultural Economies in Ghana, în World Development, 28 (4): 663-681. Lyotard, Jean-François, 1993. Condi]ia postmodern\. Raport asupra cunoa[terii, Editura Babel, Bucure[ti [edi]ia original\, în limba francez\: 1979]. Mack, Joanna, Stewart Lansley, 1985. Poor Britain, George Allen & Unwin, London, Boston, Sydney. Macours, Karen, Johan F.M. Swinnen, 2002. Patterns of agrarian transition, Eco- nomic Development and Cultural Change: 365-394 M\rginean, Ioan, 1999. Suportul social pentru democra]ie, Sociologie Româneasc\, serie nou\, nr. 2/1999: 3-18. M\rginean, Ioan, 2002. Calitatea vie]ii percepute în România, în Ioan M\rginean, Ana B\la[a, coordonatori – Calitatea vie]ii în România, Editura Expert, Bucure[ti: 61-108. M\rginean, Ioan. (coordonator), Iuliana Precupe]u, Ana Maria Preoteasa, Ana B\la[a, Claudia Petrescu, Marius Strâmbeanu, 2003. Calitatea Vie]ii în România: 1990 – 2003, <http://www.iccv.ro/romana/studii/teme/2003/ diagnoza2003.zip>. Marris, Peter, 1996. The Politics of Uncertainty. Attachment in private and public life, Routledge, London [i New York. Marshall, T.H., 1981. The Right of Welfare and Other Essays, Heinemann Edu- cational Books, London. Martin, Michael O., Ina V.S. Mullis, Eugenio J. Gonzalez, Kelvin D. Gregory, Teresa A. Smith, Steven J. Chrostowski, Robert A. Garden, Kathleen M. O’Connor, 2000. TIMSS 1999 International Science. Findings from IEA’s Repeat of the Third International Mathematics and Science Study at the Eighth Grade, International Study Center, Lynch School of Education, Boston College, Disponibil [i pe Internet: www.timss.org. Marx, Karl, 1970. Capital, Lawrence & Wishart, London [edi]ia original\, în limba german\: 1867]. Massey, Douglas S., Joaquín Arango, Graeme Hugo, Ali Kouaouci, Adela Pellegrino, J. Edward Taylor, 1993. Theories of International Migration: A Review and Appraisal, Population, and Development Review, 19, 3 (September): 431-466. Mastilak, Julius, 2003. Welfare policies in the two transition countries: Slovakia and Poland, prezentare la Globalization, Integration, and Social Development in Central and Eastern Europe. Round table for young social scientist from CEE, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, 6-8 septembrie 2003. Maurel, Marie-Claude, 1994. La transition post-collectiviste. Mutations agraires en Europe centrale, Editions L’Harmattan, Paris, 1994. Melua, David, 2003. A Response to Iuliana Precupe]u, în Robin Cassling [i Gabriel Fragni re, editori – Social Sciences and Political Change. Promoting 217  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Innovative Research in Post-Socialist Countries, P.I.E.-Peter Lang, Brussels: 125-128. Merton, Robert K., 1959. Social Theory and Social Structure. Revised and enlarged edition, Free Press, Glencoe [edi]ia original\: 1950]. Merton, Robert, with Alice Rossi, 1960. Contributions on the Theory of Reference Group Behavior, în Robert K. Merton – Social Theory and Social Structure. Revised and Enlarged Edition, The Free Press, Glencoe, Illinois, p. 225- 280 [edi]ia ini]ial\: 1950]. Mih\ilescu, Ioan, 2003. Schimb\ri ale modului de gândire în spa]iul românesc [i Valori [i norme sociale în perioada de tranzi]ie, în Ioan Mih\ilescu, So- ciologie general\. Concepte fundamentale [i studii de caz, Polirom, Bu- cure[ti: 55-64 [i 65-76 Mih\ilescu, Vintil\, 1997. Dou\ sate în tranzi]ie, Revista de Cercet\ri Sociale, nr. 3/1997. Mih\ilescu, Vintil\, 2001. Householding. Structure and culture in the Romanian rural society, Romanian Journal of Sociology, XII (1-2): 140-149. Mih\ilescu, Vintil\, coordonator, 2002. Vecini [i vecin\t\]i în Transilvania, Pai- deea, Bucure[ti. Mih\ilescu, Vintil\, Viorica Nicolau, Mircea Gheorghiu, Costel Olaru, 1994. Blocul între loc [i locuire, Revista de Cercet\ri Sociale, nr.1, p. 70-89. Miller, William L., Stephen White, Paul Heywood, 1998. Values and Political Change in Post Communist Europe, Palgrave. Mincer, Jacob, 1978. Family Migration Decisions, The Journal of Political Economy, 86, 5 (October): 749-773. Mincer, Jacob, 1993. Studies in Human Capital. Collected Essays of Jacob Mincer. Volume I, Edward Elgar. Mishler, William, Richard Rose, 1997. Trust, Distrust and Skepticism: Popular Evaluations of Civil and Political Institutions in Post-Communist Societies, Journal of Politics, 59 (2): 418-451. Mishler, William, Richard Rose, 2001. What are the Origins of Political Trust? Testing Institutional and Cultural Theories in Post-Communist Societies, Comparative Political Studies, 34 (1): 30-62. Misztal, Barbara A., 1992. Must Eastern Europe follow the Latin American way?, Archives Européennes de Sociologie, vol. XXXIII, p. 151-179. Misztal, Barbara, 1996. Trust in Modern Societies. The search for the Bases of Social Order, Polity Press. Mitchell, Clare J.A, 2004. Making sense of counterurbanization, Journal of Rural Studies, 20: 15–34. Modigliani, Franco, 1944. Liquidity Preference and the Theory of Interest and Money, Econometrica, 12 (1, January): 45-88. MoEBy (Ministry of Education of the Republic of Belarus). 2001. The Development of Education. National report of the Republic of Belarus, International Bureau of Education & Ministry of Education of the Republic of Belarus, Minsk. Mo• ný, Ivo, 1995. Social Policy Reform in Post-Communist Countries: Various Reform Strategies, în Stein Ringen, Claire Wallace, editori. Social Reform 218  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR in East-Central Europe: New Trends in Transition. Prague Papers on Social Responses to Transformation. Volume III, Trevor Top, Praga, p, 193-217. Muffels, Ruud, 1993. Welfare Economics Effects on Social Security – Essays on Poverty, Social Security and Labor Market: Evidence from Panel Data, Series in Social Security Studies Reports, no. 21, Tilburg University. Muffels, Ruud, Didier Fouarge, 2003. The Role of European Welfare States in Explaining Resources Deprivation’ EPAG Working Paper 2003-41. Colchester: University of Essex. Muffels, Ruud, Henk-Jan Dirven, 1995. Long-term Income and Deprivation Based Poverty. A Comparative Study on German and Dutch Panel Data, WORC Paper 95.12.029/2, Tilburg University. Müller, Klaus, 1992. ‘Modernising’ Eastern Europe: theoretical problems and political dilemmas, Archives Européennes de Sociologie, vol. XXXIII, p. 109-150. Mullis, Ina V.S., Michael O. Martin, Eugene J. Gonzalez, and Ann M. Kennedy, 2003. PIRLS 2001 International Report: IEA’s Study of Reading Literacy Achievement in Primary Schools, Chestnut Hill, MA: Boston College. Mullis, Ina V.S., Michael O. Martin, Eugenio Gonzalez, Kelvin D. Gregory, Robert A. Garden, Kathleen M. O’Connor, Steven J. Chrostowski, Teresa A. Smith, 2000. TIMSS 1999 International Mathematics. Findings from IEA’s Repeat of the Third International Mathematics and Science Study at the Eighth Grade, International Study Center, Lynch School of Education, Boston College, Disponibil [i pe Internet: www.timss.org. Narayan, Deepa, 1999. Bonds and Bridges: Social Capital and Poverty, World Bank – Poverty Group, Washington. Narayan, Deepa, Lant Pritchett, 1996. Cents and Sociability: Household Income and Social Capital in Rural Tanzania, Policy Research Working Paper 1796, World Bank, Washington, DC. Narayan, Deepa, Michael F. Cassidy, 2001. A Dimensional Approach to Measuring Social Capital: Development and Validation of a Social Capital Inventory, Current Sociology, 49(2): 59–102. NSS-RA (National Statistic Service of the Republic of Armenia), 2005. Statistical Yearbook of Armenia, year 2004, www.armstat.am. Nedelcu, Mihaela Florina, 2001. Instrument virtual spaces. New strategies of reproduction and conversion of capitals in a migration context. Sociologie Româneasc\. 2/2000 (ap\rut 2001). Nee, Victor, 1989. A Theory of Market Transition: From Redistribution to Markets in State Socialism, American Sociological Review, 54, 5. Nee, Victor, 1996. The Emergence of a Market Society: Changing Mechanisms of Stratification in China, American Journal of Sociology, 101, 4. Nee, Victor, Rebecca Matthews, 1996. Market Transition and Societal Transfor- mation in Reforming State Socialism, Annual Review of Sociology, 22: 401–35. Nee, Victor, Yang Cao, 1999. Path dependent societal transformation: stratification in hybrid mixed economies, Theory and Society 28: 799-834. 219  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Neef, Rainer, Manuela St\nculescu, editori, 2002. The Social Impact of Informal Economies in Eastern Europe, Ashgate, Aldershot. Nielsen, Klaus, 1996. Eastern European Welfare Systems in Comparative Perspective, in B. Greve, editor, Comparative Welfare Systems: The Scandinavian model in a period of change, MacMillan Press, Londra: 185- 213. Nodia, Ghia, 1996. How different are Post-Communist Transitions?, Journal of Democracy, 7:4, p. 15-19. Nolan, Brian, Christopher T. Whelan, 1996. Resources, Deprivation and Poverty, Claredon Press, Oxford. Novak, Leszek, 1991. Modernization Processes in (real) Socialist Countries, Wolfgang Zapf, ed.. Die Modernisierung moderner Gesellschaften. Verhandlungen des 25 Deutschen Socziologentages in Frankfurt am Main 1990, Campus Verlag, Frankfurt/New York, p. 449-454. Novak, Mojca, 1996. Concepts of Poverty, capitolul 4 în Else yen, S.M. Miller [i Syed Abdus Samad, editori, Poverty: A Global Reader. Handbook on International Poverty Research, Scandinavian University Press, Oslo. O’Brien, Peter, 1996. Migration and Its Risks. International Migration Review, 30 (4): 1067-1077. OECD, 1996. Measuring What People Know. Human Capital Accounting for the Knowledge Economy, OECD. OECD, 1998. Human Capital Investment. An International Comparison, Center for Educational Research and Innovation, OECD, Paris. OECD, 2001. Knowledge and Skills for Life, First results from the OECD Programmme for International Student Assesment (PISA) 2000, OECD, <www.pisa.oecd.org>. OECD/UNESCO-UIS, 2003a. Literacy Skills for the World of Tomorrow - Further results from PISA 2000, OECD/UNESCO-UIS, <www.pisa.oecd.org>. OECD/UNESCO-UIS, 2003b. Literacy Skills for the World of Tomorrow - Further results from PISA 2000. Addendum with Data for Romania, OECD/ UNESCO-UIS, <www.pisa.oecd.org>. Orshansky, Mollie, 1963. Counting the Poor: Another Look at the Poverty Profile, Social Security Bulletin 28. Osaylenko, O.G., ed., 2003. Statistical yearbook of Ukraine 2002, Kiev: Consultant. Palloni, Alberto, Douglas S. Massey, Miguel Ceballos, Kristin Espinosa, and Michael Spittel, 2001. Social Capital and International Migration: A Test Using Information on Family Networks, American Journal of Sociology, 106 (5): 1262–98. Parish, William L., Ethan Michelson, 1996. Politics and Markets: Dual Transformations, American Journal of Sociology, 101, 4 (January): 1042- 1059. Parsons, Talcott, 1937. The Structure of Social Action, McGraw-Hill, New York. Parsons, Talcott, 1951. The Social System, Free Press, New York. Pasti, Vladimir, 1995. România în tranzi]ie. C\derea în viitor, Editura Nemira, Bucure[ti. 220  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Pasti, Vladimir, Mihaela Miroiu, Cornel Codi]\, 1996. România – Starea de fapt. Volumul I. Societatea: Construirea societ\]ii de supravie]uire. Achizi]ia de subdezvoltare. Mecanismele subdezvolt\rii. Democra]ia de vitrin\, Editura Nemira, Bucuire[ti. Paxton, Pamela, 1999. Is Social Capital Declining in the United States? A Multiple Indicator Assessment, American Journal of Sociology, 105 (1): 88-127. Pearce, Jone. L, 1993. Volunteers. The organizational behavior of unpaid workers. London and New York: Routledge. Piachaud, David, 1987. Problems in the Definition and Measurement of Poverty, Journal of Social Policy, 16 (2): 147-164. Pickel, A, 2002. Transformation theory: scientific of political?, Communist and Post-Communist Studies, 35, p. 105-114. Pickvance, Christopher G., 1999. Democratization and the Decline of Social Movements : the Effects of Regime Change On Collective Action in Eastern Europe, Southern Europe, Latin America, Sociology, vol. 33, no. 2 (May): 353-372. Platonova, Nadezhda, 2003. Old and New Values in a Period of Crisis, în Robin Cassling [i Gabriel Fragni re, editori – Social Sciences and Political Change. Promoting Innovative Research in Post-Socialist Countries, P.I.E.- Peter Lang, Brussels: 45-52. Polanyi, Karl, 1988. La Grande Transformation. Aux origines politiques et économiques de notre temps, Éditions Gallimard, Paris [edi]ia original\, în limba englez\: 1944]. Polanyi, Karl, Conrad Arensberg (coord.), 1975. Les systems économiques dans l’histoire et dans la théorie, Librairie Larousse, Paris, [edi]ia original\: 1957]. Pop, Lucian, 1999. Încotro mergem, capitolul 1 în I. Berevoescu [i al]ii, 1999. Pop, Lucian, Cosima Rughini[, 2000. Capital social [i dezvoltare comunitar\ – Studiu de caz, în Elena Zamfir [i Marian Preda, coordonatori – Diagnoza problemelor sociale comunitare. Studii de caz, Editura Expert, Bucure[ti, p. 114-152. Portes, Alejandro, 1998. Social Capital: Its Origins and Applications in Modern Sociology, Annual Review of Sociology, 24: 1-24. Portes, Alejandro, Julia Sensenbrenner, 1993. Embeddedness and Immigration: Notes on the Social Determinants of Economic Action, American Journal of Sociology, 98, 6 (May): 1320-1350. Potot, Swanie, 2001. Étude de deux réseaux migratoires roumains. Sociologie Româneasc\. 2/2000 [ap\rut 2001]. Potot, Swanie, 2003. Circulation et réseaux de migrants roumains: Une contribution a l’étude des nouvelles mobilités en Europe, tez\ de doctorat, Université de Nice-Sophia Antipolis, UFR Lettres, Arts et Sciences Hu- maines. Praag, Bernard M.S. Van, 1968. Individual Welfare Functions and Consumer Behavior, North Holland Publishing Co., Amsterdam. Precupe]u, Iuliana, 2003. Reshaping the Social Landscape in Eastern Europe – The Case of Community Development in Romania, în Robin Cassling [i 221  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Gabriel Fragni re, editori – Social Sciences and Political Change. Promoting Innovative Research in Post-Socialist Countries, P.I.E.-Peter Lang, Brussels: 109-123. Preston, Rosemary, 1999. Critical Approaches to Lifelong Education, International Review of Education, vol. 45, nr. 5/6, p. 561–574. Prillwitz, Marsha, Tomaz C. Ripoli, 2003. The Challenges of Agriculture in Ca- lifornia, Departamento de Fitosanidade, Engenharia Rural e Solos, Fa- culdade de Engenharia de Ilha Solteira, UNESP, http:\\www.agr.feis.unesp.br\marsha.htm. Przeworski, Adam, 1996. Democra]ia [i economia de pia]\. Reformele politice [i economice în Europa de Est [i America Latin\, Editura All, Bucure[ti [versiunea ini]ial\, în limba englez\: 1991]. Putnam, Robert, 1995. Bowling Alone: America’s Declining Social Capital, Journal of Democracy, 6 (1): 65-78. Putnam, Robert, 1996. The Strange Disappearance of Civic America, The American Prospect, 24: 34-48. Putnam, Robert, 2001. Bowling Alone. The Collapse and Revival of American Community. Touchstone. Putnam, Robert, cu Roberto Leonardi [i Rafaella Nanetti, 1993. Making Democracy Work: Civic Traditions in Modern Italy, Princeton University Press. Radu, Cosmin, 2001. Din Crângeni – Teleorman în Spania: antreprenoriat, ad- ventism [i migra]ie circulatorie. Sociologie Româneasc\. 1-4/2001. Raggat, Peter, Richard Edwards [i Nick Small, editori, 1996. The Learning Society. Challenges and Trends (Adult Learners, Education and Training 2), Routledge [i Open University, London and New York Rainwater, Lee, 1974. What Money Buys: Inequality and Social Meaning of Income, Basic Books, New York. Raiser, Martin, Christian Haerpfer, Thomas Noworthy, Claire Wallace. 2001. Social Capital in transition: a first look at the evidence, European Bank for Reconstruction and Development, Working Paper 61 WEB. Ray, Larry, 1996. Social Theory and the Crisis of State Socialism, Edward Elgar. Ray, Larry, 1997. Post-communism: postmodernity or modernity revisited?, British Journal of Sociology, vol.48, nr. 4 (December), p. 544-560. Ringen, Stein, 1988. Direct and Indirect Measures of Poverty, Journal of Social Policy, 17 (3): 351-365. Rinkevicius, Leonardas, 2000. Public Risk Perceptions in a ‘Double-Risk’ Society: The Case of the Ignalina Nuclear Power Plant in Lithuania, Innovation. The European Journal of Social Sciences, vol.13, no. 3: 279-289. Róbert, Péter, Erzsébet Bukodi, 2000. Who are the Entrepreneurs and Where Do They Come From? Transition to Self-Employment Before, Under and After Communism in Hungary, International Review of Sociology, 10 (1): 147-171. Robinson, Lindon J., A. Allan Schmid [i Marcelo E. Siles, 1999. Is Social Capital Really Capital?, AES Staff Paper no. 99-21, Department of Agricultural Economics, Michigan State University, East Leasing. 222  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Róna-Tas, Ákos, 1994. The First Shall Be Last? Entrepreneurship and Communist Cadres in the Transition from Socialism, American Journal of Sociology, 100: 40-69. Róna-Tas, Ákos, 1996. Path-Dependence and Capital Theory: Sociology of the Post-Communist Economic Transformation, http://hi.rudgers.edu/ szelenyi60/rona-tas.html. Rose, Richard, 1994. Who Needs Social Protection in Eastern Europe? A Constrained Empirical Analysis, în Stein Ringen, Claire Wallace, editori, East-Central Europe Today. Prague Papers on Social Responses to Transformation. Volume I, Avebury: 175-220. Rose, Richard, 1995. Russia as an Hour-Glass Society: A Constitution without Citizens, East European Constitutional Review, vol. 4, nr. 3. Rose, Richard, 1999. Another Great Transformation. Eastern Europe a Decade Later, Journal of Democracy, 10:1, 51-56. Rose, Richard, 2000. Getting things done in an antimodern society: social capital networks in Russia, în Partha Dagsupta [i Ismail Serageldin, editori – Social Capital. A Multifaceted Perspective, The World Bank, Washington, p. 147- 171. Rose, Richard, 2001. How People View Democracy. A Diverging Europe, Journal of Democracy, 12:1, 94-106. Rose, Richard, William Mishler, Christian Haerpfer, 1998. Democracy and Its Alternatives. Understanding Post-Communist Societies, Polity Press. Rostow, W.W., 1960. The Stages of Economic Growth: A Non-Communist Manifesto, Cambridge University Press, Londra. Rotariu, Traian, 2003. Demografie [i sociologia popula]iei. Fenomene demografice, Polirom, Ia[i. Rotariu, Traian, Elemer Mezei, 1999. Asupra unor aspecte ale migra]iei interne recente din România, Sociologie Româneasc\, serie nou\, nr. 3, p. 5-38. Roth, Andrei. 2002. Modernitate si modernizare social\, Polirom, Ia[i. Rösener, Werner, 2003. ]\ranii în istoria Europei, Polirom, Ia[i [edi]ia originar\, în limba german\: 1993]. Runciman, W.G., 1961. Problems of Research of Relative Deprivation, Archives Européennes de Sociologie, II (2): 315-323. Runciman, W.G., 1966. Relative Deprivation and Social Justice. A Study of Attitudes to Social Inequality in Twentieth Century England, University of California Press, Berkeley and Los Angeles. Sandefur, Gary D., Wilhur J. Scott, 1981. A Dynamic Analysis of Migration: An Assessment of the Effects of Age, Family and Career Variables, Demography, 18, 3 (August), 355-368. Sandu, Dumitru, 1984. Fluxurile de migra]ie în România, Editura Academiei R.S.R., Bucure[ti. Sandu, Dumitru, 1996. Sociologia tranzi]iei. Valori [i tipuri sociale în România, Editura Staff, Bucure[ti. Sandu, Dumitru, 1997. Human capital in regional development, Romanian Journal of Sociology, 1/1997. Sandu, Dumitru, 1999. Spa]iul social al tranzi]iei, Polirom, Ia[i. 223  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Sandu, Dumitru, 2000. Migra]ia transna]ional\ a românilor din perspective unui recens\mânt comunitar, Sociologie Româneasc\. 3-4/2000. Sandu, Dumitru, 2001. Migra]ia circulatorie ca strategie de via]\. Sociologie Româneasc\. 2/2000 (ap\rut 2001). Sandu, Dumitru, 2002. Migra]ia transna]ional\ a românilor din perspectiva unui recens\mânt comunitar, Sociologie Româneasc\. 3-4/2000: 5-50 (ap\rut 2002). Sandu, Dumitru, 2003a. Sociabilitatea în spa]iul dezvolt\rii. Încredere, toleran]\ [i re]ele sociale, Polirom, Ia[i. Sandu, Dumitru, 2003b. Policies and life strategies in Romanian rural deve- lopment, prezentare la seminarul The Rural Non-farm Economy and Live- lihood Diversification in Romania, organizat de Natural Resources Institute (University of Greenwich, UK), DFID [i World Bank, 14 aprilie 2003, Bucure[ti. Sandu, Dumitru, 2003c. Oamenii resurselor minime, în Funda]ia pentru o Societate Deschis\ – Barometrul de Opinie Public\. Mai 2003, FSD, Bucure[ti: 70- 76. Sandu, Dumitru, Despina Pascal, Ana-Maria Sandi, Cristina Vladu, 1998. Building Social Capital by Social Funds in Transitional Societies, Paper for the „Regional Conference on SIFs in Transition Economies”, Yerevan, Ar- menia, November 9-12, 1998. Santos, Raimundo, 2001. Rurbanizaç\o e revoluç\o agrária em dois registros clássicos, Estudos Sociedade e Agricultura, 16: 74-93. Sawka, Richard, 1999. Postcommunism, Open University Press. Schram, Sanford, Joe Soss, 1999. The Real Value of Welfare: Why Poor Families Do Not Migrate, Politics & Society, 27, 1 (March): 39-66. Schultz, Theodore W., 1993. The Economics of Being Poor, Blackwell. Sen, Amartya, 1981. Poverty and Famines. An Essay on Entitlement and Deprivation, Claredon Press, Oxford. Short, James F., Jr, 1984. The Social Fabric at Risk: Toward the Social Transformation of Risk, American Sociological Review, 49 (6, December): 711-725. Simon, János, 1998. Popular Conceptions of Democracy in Postcommunist Europe, 1998. Political Involvement and Democrativ Attitudes, in Samuel H. Barnes [i János Simon – The Postcommunist Citizen, Erasmus Foundation and IPS of HAS, Budapesta: 79-116. Sirkeci, Ibrahim, 2002. The Ethnic environment of insecurity as a facilitating factor in asylum migration: the Turkish case, WIDER Conference on Poverty, International Migration and Asylum, Helsinki, Finlanda, 27-28 September, 2002. [disponibil\ pe Internet la adresa: www.wider.unu.edu/ conference/conference-2002-3/conference%20papers/sirkeci.pdf]. SIS (State Institute of Statistics, Prime Ministry, Republic of Turkey). 2005. Turkey’s Statistical Yearbook 2004, SIS, Istanbul. Sivignon, Michel, 1992. La diffusion des mod les agricoles: essai d’interprétation des agricultures de l’est et du sud de l’Europe, Revue Géographique des Pyrénées et du sud-ouest, tome 63, fasc.2, Toulouse, 1992-1993. 224  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Smith, Anthony, 1973. The Concept of Social Change: A critique of the functionalist Theory of Social Change, Routledge, Londra. Smith, David Horton, 1982. Altruism, Volunteers, and Volunteerism, in John D. Hartman (ed.) Volunteerism in the Eighties. Fundamental Issues in Vo- luntary Action. Washington D.C.: University Press of America, 23-44. Smith, David Horton, 1994. Determinants of Voluntary Association Participation and Volunteering: A Literature Review. Nonprofit and Voluntary Sector Quarterly, 23 (3): 243263. Sorokin, Pitirim, 1986. Social and Cultural Dynamics. A Study of Change in Major Systems of Art, Truth, Ethics, Law, and Social Relationship. Revisited and abridged in one volume by the author, Transaction Books, New Brunswick (USA) [i Oxford (UK) [prima edi]ie: 1957; edi]ia original\, necondensat\, ap\rut\ în patru volume: 1937-1941]. Soulet, Jean-François, 1998. Istoria comparat\ a statelor comuniste din 1945 pân\ in zilele noastre, Polirom, Ia[i [edi]ia original\, în limba francez\: 1996]. SSCAR (State Statistical Committee of Azerbaijan Republic). 2005. Statistical Yearbook of Azerbaijan 2004, SSCAR, Baku. Stoica, C\t\lin Augustin. 2004. From Good Communists to Even Better Capi- talists? Entrepreneurial Pathways in Post-Socialist Romania, East European Politics and Societies, 18 (2): 236-277. St\nculescu, Manuela, Ionica Berevoescu, 1999. Mo[na, un sat care se rein- venteaz\, Sociologie româneasc\, serie nou\, nr. 1/1999, p. 79-106. Stark, David, 1996. Recombinant property in Eastern European Capitalism, American Journal of Sociology, 101 (1, January): 993-1027. Stark, David, Laszlo Bruszt, 2002. Transformarea politicii [i a propriet\]ii în Europa de Est, Editura Ziua, Bucure[ti [edi]ia ini]ial\, în limba englez\: 1998]. Stark, David, Szabolcs Kemeny, Ronald Breiger, 2002. Post socialist Portfolios: Network Strategies in the Shadow of the State, manuscris, http:// w w w. s o c i o l o g y. c o l u m b i a . e d u / p e o p l e / p r o f e s s o r s / d c s 3 6 / working_papers.html. Stark, Oded, J. Edward Taylor, 1991. Migration Incentives, Migration Types: The Role of Relative Deprivation, The Economic Journal, 101 (408): 1163- 1178. Stouffer, Samuel, E.A. Suchman, L.C. De Viney, S.A. Starr, R.M. Williams, 1949. The American Soldier. Vol. 1, Princeton University Press. Stuart, Jennifer, ed. 2003. The 2002 NGO Sustainability Index for Central and Eastern Europe and Eurasia, USAID. Sundeen, Richard, 1988. Explaining Participation in Coproduction: A Study of Volunteers. Social Science Quarterly, 69(3):547-568. Szelenyi, Ivan, Eric Kostelo, 1996. The Market Transition Debate: Toward a Synthesis?, American Journal of Sociology, 101, 4 (January): 1082-1096. Sztompka, Piotr, 1993. The Sociology of Social Change, Blackwell, Oxford (US) [i Cambridge (UK). 225  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Sztompka, Piotr, 1998. Trust, Distrust and Two Paradoxes of Democracy, European Journal of Social Theory, 1 (1):19-32. Sztompka, Piotr, 1999a. Trust. A Sociological Theory, Cambridge University Press. Sztompka, Piotr, 1999b. The cultural core of post-communist transformations, în Thomas P. Boje, Bart van Steenberg, Sylvia Walby – European Societies. Fusion or Fission?, Routledge, Londra [i New York: 205-214. Sztompka, Piotr, 2000. Cultural Trauma. The Other Face of Social Change, Eu- ropean Journal of Social Theory, 3(4): 449-466. [erban, Monica, Vlad Grigora[, 2001. Dogenii din Teleorman în România [i în str\in\tate. Un studiu asupra migra]iei circulatorii în Spania. Sociologie Româneasc\. 2/2000 [ap\rut 2001]. T\nase, Stelian, 1998. Elite [i societate. Guvernarea Gheorghe Gheorghiu-Dej: 1948-1965, Editura Humanitas, Bucure[ti. T\nase, Stelian, 1999. Miracolul revolu]iei. O istorie politic\ a c\derii regimurilor comuniste, Editura Humanitas, Bucure[ti. Teachman, Jay D., Kathleen Paasch, Karen Carver, 1997. Social Capital and the Generation of Human Capital, Social Forces, 75(4): 1343-1359. Te[liuc, Cornelia Mihaela, Lucian Pop, Emil Daniel Te[liuc, 2001. S\r\cia [i sistemul de protec]ie social\, Polirom, Ia[i. Thomassen, Jacques, Jan Van Deth, 1998. Political Involvement and Democrativ Attitudes, in Samuel H. Barnes [i János Simon – The Postcommunist Citizen, Erasmus Foundation and IPS of HAS, Budapesta: 139-165. Tight, Malcolm, 1996. Key Concepts in Adult Education and Training, Routledge, Londra [i New York Tism\neanu, Vladimir, 1999. Fantasmele salv\rii. Democra]ie, na]ionalism [i mit în Europa post-comunist\, Polirom, Ia[i [edi]ia original\, în limba englez\: 1998]. Tocqueville, Alexis de, 1987. L’ancien régime et la Révolution, Gallimard, Paris [prima edi]ie: 1856]. Tönnies, Ferdinand, 1957. Community and Association [Gemeinschaft unt Gesselschaft], Michigan State University Press [edi]ia original\, în limba german\: 1887]. Torcal, Mariano, José Ramón Montero, 1999. Facets of social capital in new democracies. The formation and consequences of social capital in Spain, în Jan W. van Deth, Marco Maraffi, Ken Newton, Paul F. Whiteley – Social Capital and European Democracy, Routlegde (ECPR Studies in European Political Science), Londra [i New York: 167-191. Townsend, Peter, 1979. Poverty in United Kingdom. A Survey on Household Resources and Standards of Living, Penguin Books. Tufi[, Paula, Claudiu Tufi[, 2000. Biertan – în c\utarea viitorului, în Elena Zamfir, Marian Preda, coordonatori – Diagnoza problemelor sociale comunitare. Studii de caz, Editura Expert, Bucure[ti, p. 207-285. Tuijnman, Albert C., editor, 1995. International Encyclopedia of Adult Education and Training. Second Edition, Pergamon 226  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Turner, Johnatan A., 2000. The Formation of Social Capital, în Partha Dagsupta, Ismail Serageldin, editori – Social Capital. A Multifaceted Perspective, The World Bank, Washington: 95-146. Ulrich Beck, 1992. Risk Society. Towards a New Modernity, Sage [edi]ia original\, în limba german\: 1986]. Ungureanu, Monica, 2003. Antreprenoriatul în domeniul interfoniei. Constela]ia capitalurilor individuale, Sociologie Româneasc\, 2002, 3-4: 53-76. . UNDP, 2003. National Human Development Report of Belarus 2003 – „Human Capacity of Belarus: Economic Challenges and Social Responses”, UNDP, Minsk UNICEF, 2001. Comprehensive Analysis of Primary Education in the Federal Republic of Yugoslavia, UNICEF, Belgrade, December 2001. Urry, John, 2000. Mobile sociology. British Journal of Sociology, 51, 1 (January/ March): 185–203. Vago, Steven, 1996. Social Change. Third Edition, Prentice Hall [prima edi]ie: 1980]. Vaughan, Denton R, 1993. Exploring the use of the public’s views to set income poverty thresholds and adjust them over time, Social Security Bulletin 56(2, summer): 22-46. Veenhoven, Ruud, 1993. Happiness in Nations, Subjective Appreciation of Life in 56 Nations 1946-1992, Erasmus University, Rotterdam. Verdery, Katherine, 1994a. Compromis [i rezisten]\: cultura român\ sub Cea- u[escu, Editura Humanitas, Bucure[ti [edi]ia original\, în limba englez\: 1991]. Verdery, Katherine, 1994b. The Elasticity of Land: Problems of Property Resti- tution in Transylvania, în Slavic Review, vol. 53, no. 4, winter 1994. Verdery, Katherine, 2003. Socialismul: ce a fost [i ce urmeaz\, Institutul European, Ia[i [edi]ia original\, în limba englez\: 1996]. Viet-Wilson, J.H, 1987. Consensual Approaches to Poverty Lines and Social Security, Journal of Social Policy, 16 (2): 183-211. Vl\sceanu, Laz\r, 2001. Politic\ [i dezvoltare. România încotro?, Editura Trei, Bucure[ti Voicu, Bogdan, 1995. Voine[ti Cr\sani: o abordare comparativ\ prin prisma veniturilor [i a utiliz\rii lor, Conferin]a Anual\ a Societ\]ii de Antropologie Cultural\ din România, Edi]ia a II-a, Ilieni, octombrie 1995. Voicu, Bogdan, 1997. Darul: structur\, func]ii, comportamente, Revista de Cer- cet\ri Sociale, anul 4, nr. 2, 1997. Voicu, Bogdan, 1998. Schimb social, schimburi sociale, Revista de Cercet\ri Sociale, anul 5, nr. 2. Voicu, Bogdan, 2000a. Modernitatea între tradi]ie [i postmodernism, Revista de Cercet\ri Sociale, nr. 3-4/1999 (ap\rut în 2000), p. 36-59. Voicu, Bogdan, 2000b. Sutenabilitatea unor solu]ii de relansare a înv\]\mântului rural: descentralizarea [i marketizarea, Calitatea Vie]ii, nr. 1-4/2000. Voicu, Bogdan, 2001. România pseudo-modern\, Sociologie Româneasc\, 1-4/ 2001: 36-59. 227  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Voicu, Bogdan, 2002a. Educa]ie permanent\ (educa]ia de-a lungul întregii vie]i), în Luana Miruna Pop, coord., Dic]ionar de Politici Sociale, Expert, Bu- cure[ti: 297-298. Voicu, Bogdan, 2002b. Politici sociale postmoderne, în Luana Miruna Pop, coord., Dic]ionar de politici sociale, Editura Expert, Bucure[ti. Voicu, Bogdan, Magda Balica, Irina Horga, 2001. Feasibility Study on the con- tinuation and extension of the structural reform of the Vocational Education and Training (VET) within the Educational System of Romania. The present situation and sector policy recommendations, raport pentru NOR (Ro- manian National Observatory) [i ETF (European Training Foundation), februarie 2001. Voicu, Bogdan, M\lina Voicu, 2003. Volunteering in Central and Eastern Europe: one of the missing links?, în Bogdan Voicu, Hora]iu Rusu, editori – Glo- balization, European Integration, and Social Development in European Postcommunist Europe, Psihomedia, Sibiu: 53-66. Voicu, Bogdan, Ovidiu Voicu, 2004. Migra]ia extern\ a românilor, Research and Consulting Group, ianuarie 2004. Voicu, Bogdan. (coordonator), Ana Bleahu, Raluca Popescu, Daniel Arpinte, 2003. Evaluarea impactului social al proiectului de împ\durire în M\ra[u, Gro- peni, Tichile[ti, Berte[ti [i St\ncu]a, Jude]ul Br\ila. Un raport pentru Ro- manian Afforestation of Degraded Agricultural Land Project: Implementing the Process Framework, Banca Mondial\, Bucure[ti, Februarie 2003. Voicu, M\lina, 2000. Suport declarativ [i respingere efectiv\. Atitudinea fa]\ de impozite în România în perioada de tranzi]ie, Sociologie Româneasc\, nr. 3-4/2000, p.147-160. Voicu, M\lina, 2001. Modernitate religioas\ în societatea româneasc\, în So- ciologie Româneasc\, nr. 1-4/2001: 70-96. Voicu, M\lina, 2002. Migra]ie [i inten]ie de migra]ie la popula]ia de romi, în C\t\lin Zamfir (coordonator), Popula]ia de romi din România, Expert, Bucure[ti. Voicu, M\lina, 2003a. Revizuirea Constitu]iei: temele de interes ale opiniei publice, Institutul de Politici Publice Bucure[ti. Voicu, M\lina, 2003b. Egalitate, inegalitate [i roluri tradi]ionale. O analiz\ com- parativ\ a valorilor implicate în legitimarea politicilor de suport pentru femei în ]\rile europene, Calitatea Vie]ii nr. 1-2/2002. Voicu, M\lina, 2003c. Etichetarea (ca s\rac), în ICCV – Dic]ionar de s\r\cie, <http://www.iccv.ro/romana/dictionar/malina/malina_etch.htm>. Voicu, M\lina, 2004a. Women, Work and Family Life: Value Patterns and Policy Making, în Will Arts [i Loek Halman editori, Europeans’ Values, Brill Book, Leiden (sub tipar). Voicu, M\lina, 2004b. Legitimitate [i suport social pentru politicile sociale: Ro- mânia dup\ 1989, tez\ de doctorat, Universitatea din Bucure[ti. Voicu, M\lina, Bogdan Voicu, 1999. Programe sociale ale partidelor politice române[ti, în C\t\lin Zamfir, coordinator, Politici sociale în România: 1990- 1998, Editura Expert, Bucure[ti, p. 583-691. 228  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Voicu, M\lina, Bogdan Voicu, 2003a. Volunteering in Romania: a rara avis, în Loek Halman [i Paul Dekker, editori – Volunteering Values and Diversity: Participation in Voluntary Work in Cross-national and Longitudinal Per- spective, Kluwer Publishers: 143-160. Voicu, M\lina, cu Bogdan Voicu, 2003b. Gender values dynamics: Towards a common European pattern?, prezentat\ la Integration and Fragmentation. European values at the Turn of the Millennium, Tilburg University, 26-28 March 2003. Walder, Andrew G., 1988. Communist Neo-Traditionalism. Work and Authority in Chinese Industry, University of California Press, Berkeley and Los Angeles [prima edi]ie: 1986]. Walder, Andrew G., 1996. Markets and Inequalities in Transitional Economies: Towards Testable Theories, American Journal of Sociology, 101, 4 (January): 1060-1073. Walker, Robert, 1987. Consensual Approaches to Definitions of Poverty: Towards an Alternative Methodology, Journal of Social Policy, 16 (2): 213-226. Wallace, Claire, Christian Haerpfer, 2002. Patterns of participation in the informal economy, în Neef [i St\nculescu, editori, 2002: p. 28-45. Weber, Max, 1978 [1922]. Economy and Society, University of California Press, Berkely, Los Angeles, London. Weber, Max, 1978. Economy and Society, University of California Press, Berkely „Los Angeles” London [edi]ia original\, în limba german\: 1922]. Weber, Max, 1995. Etica protestant\ [i spiritul capitalist, Editura Humanitas, Bucure[ti [edi]ia original\, în limba german\: 1920]. Whelan, Brendan J., 1993. Non-monetary indicators of poverty, în Jos Berghman [i Bea Cantillon, editori, The European Face of Social Security. Essays in honour of Herman Deleek, Avebury: 24-42. Whelan, Christopher T., Richard Layte, Bertrand Maître, 2003. Poverty, De- privation and Time: A Comparative Analysis of the Structuring of Di- sadvantage, EPAG Working Paper 2003-48. Colchester: University of Essex. Whelan, Christopher T., Richard Layte, Bertrand Maître, Brian Nolan, 2001. Persistent Income Poverty and Deprivation in the European Union: An Analysis of the First Three Waves of the European Community Household Panel, EPAG working paper No 17, <http://www.iser.essex.ac.uk/epag/ pubs/workpaps/pdf/2001-17.pdf> Wilkinson, Iain, (2001) – Social Theories of Risk Perception: At Once Indis- pensable and Insufficient, Current Sociology, 49 (1): 1-22 Wilson, John, Marc Musick, 1997. Who Cares? Towards an Integrated Theory of Volunteer Work, American Sociological Review, 62:694-713. Winiecki, Jan, 1988. The Distorted World of Soviet-Type Economies, Routledge, Londra. Wnuk-Lipinski, Edmund, 1994. Freedom or equality: An old dilemma in a new context, în Bob Deacon, editor – The New Eastern Europe. Social Policy: Past, Present and Future, Sage, London, Newbury Park, New Delhi: 179- 190. 229  PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC Woolcock, Michael, 2000. Managing Risk, Shocks, and Opportunities in De- veloping Economies: The Role of Social Capital, în Gustav Ranis, ed., Dimensions of Development, New Haven, Yale Center Press, Connecticut. World Bank, 1997. Romania. Poverty and Social Policy, World Bank, Bucure[ti. World Bank, 2000. World Development Report 2000/2001. Attacking Poverty, Oxford University Press. World Bank, 2001. World Development Report 2000/2001: Attacking Poverty, <http://www.worldbank.org/wdr/index.htm>. World Health Organization (WHO), 2003. World Health Report 2003, http:// www.who.int/whr/en. World Health Organization (WHO), 2005. World Health Report 2005, http:// www.who.int/whr/en. Zamfir, C\t\lin, 1990. Incertitudinea. O perspectiv\ psiho-sociologic\, Editura {tiin]ific\, Bucure[ti. Zamfir, C\t\lin, 1995. Politicile sociale în Europa de Est în tranzi]ie [i Politica social\ în România în tranzi]ie, în Elena Zamfir [i C\t\lin Zamfir, co- ordonatori – Politici sociale: România în context european, Editura Al- ternative. Bucure[ti, 408-437. Zamfir, C\t\lin, 1999. capitolele 3-6 (Politica social\ în tranzi]ie. Prima etap\: politica social\ de tip reparatoriu; Politica social\ în tranzi]ie. Etapa a doua: elaborarea strategiei tranzi]iei [i a cadrului legislativ [i institu]ional minim; Politica social\ efectiv\: 1990-‘98; Bun\starea la r\scruce), în C\t\lin Zam- fir, coordonator – Politici sociale în România: 1990-1998, Editura Expert, Bucure[ti, p. 41-148. Zamfir, C\t\lin, coordonator, 1995. Dimensiuni ale s\r\ciei: România 1994, Edi- tura Expert, Bucure[ti. Zarycki, Thomas, 2003. Political Landscape of Central and Eastern Europe: Chal- lenges and Dillemas of the Comparative Study of Political Scenes and Geography, în Robin Cassling [i Gabriel Fragni re, editori – Social Sciences and Political Change. Promoting Innovative Research in Post-Socialist Countries, P.I.E.-Peter Lang, Brussels: 141-150. Zwass, Alexander, 2002. Globalization of Unequal Economies. Players and Con- troversies, M. E. Sharpe, Armonk [i Londra. 230  VOLUMUL I – SCHIMBAREA SOCIAL| {I AC}IUNILE INDIVIZILOR Principalele baze de date folosite Barometrul Opiniei Publice 1998-2003 (BOP-FSD) – serie de anchete bi- anuale realizate de diverse agen]ii de colectare a datelor (MMT, CURS, Gallup, IMAS) la comanda Funda]iei pentru o Societate Deschis\. E[antionul probabilist, multistadial este reprezentativ pentru popula]ia de peste 18 ani a României. Diagnoza Calit\]ii Vie]ii 1990-2003. – serie de anchete anuale realizate de ICCV (exceptând 2000-2002). E[antionul probabilist, multistadial este repre- zentativ pentru popula]ia de peste 18 ani a României. European Values Survey 1999 (EVS 1999) - cercetarea a fost realizat\ de Institutul de Cercetare a Calit\]ii Vie]ii în colaborare cu European Values Study Group [i cu Catedra de Sociologie a Universit\]ii Bucure[ti. E[antionul probabilist, multistadial cuprinde 1146 de persoane, în vârst\ de peste 18 ani, fiind repre- zentativ pentru popula]ia cu drept de vot a României. Cercetarea a fost realizat\ în perioada iulie 1999, cu sprijin financiar din partea CNCSU [i a European Values Study Group. Percep]ii ale politicilor sociale [i s\r\cie subiectiv\ 1998 – cercetare realizat\ în colaborare de c\tre Universitatea Bucure[ti [i Institutul de Cercetare a Calit\]ii Vie]ii, pe un e[antion de 1177 persoane. E[antionul, probabilist bistadial, este reprezentativ pentru popula]ia de peste 18 ani a României Cercetarea sa realizat cu sprijin financiar din partea CNCSU, prin Granturile 49/ 1998 [i 106/ 1998. World Values Survey 1993 (WVS 1993) – cercetare realizat\ în 1993 de Institutul de Cercetare a Calit\]ii Vie]ii pe un e[antion de 1103 persoane, re- prezentativ pentru popula]ia de peste 18 ani World Values Survey 1997 (WVS 1997) - cercetare realizat\ în 1997 de Institutul de Cercetare a Calit\]ii Vie]ii în colaborare cu Catedra de Sociologie a Universit\]ii Bucure[ti. E[antionul probabilist, multistadial, cuprinde 1000 de persoane, în vârst\ de peste 18 ani, fiind reprezentativ pentru popula]ia cu drept de vot a României. Cercetarea a fost finan]at\ de CNCSU. 231 PENURIA PSEUDO-MODERN| A POSTCOMUNISMULUI ROM+NESC 232